Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 martie 2013, pronunțată în dosarul nr. 423/64/2012, Curtea de Apel Brașov - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulate de petenta B.D., în baza art. 168 C. proc. pen., prin care s-a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător aplicat pe imobilul înscris în Cartea Funciară 100364 Bod, număr cadastral 2476, număr top. 334, 335, în baza art. 168 C. proc. pen. a respins cererea formulată de petenta B.D. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător aplicat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin ordonanța din 31 martie 2010 adoptată în dosarul nr. 1752/P/2009 asupra imobilului situat în comuna Bod, înscris în Cartea Funciară nr. 100364 Bod (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petenta B.D. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului sus-menționat, care a aparținut inculpatei C. (fostă S.) R.D., grevat de sarcini, iar ridicarea sechestrului asigurător penal legal instituit de parchet în cursul urmăririi penale nu se impune, în condițiile în care cauza se află în etapa cercetării judecătorești și toate părțile vătămate din dosar au formulat cereri de constituire de parte civilă, solicitând să fie despăgubite pentru prejudiciile care li s-au produs prin faptele de care este acuzată inculpata.
Totodată, s-a mai reținut că prin actul de adjudecare petenta a convenit să fie menținută sarcina existentă asupra imobilului, decurgând din sechestrul penal aplicat de parchet, împrejurare în raport de care aceasta nu se mai poate prevala de dispozițiile art. 518 C. proc. civ. (vechi) în conformitate cu care „de la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut".
Împotriva sus-menționatei încheieri a declarat recurs petenta, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, rejudecând, admiterea cererii și ridicarea sechestrului asigurător aplicat asupra imobilului.
În susținerea recursului, a arătat că a devenit titulara dreptului real de proprietate asupra imobilului, drept pe care l-a înscris în cartea funciară, anterior notării sechestrului asigurător. Ca atare, originea dobândirii dreptului de proprietate se află într-un act juridic ce este anterior notării și consfințește un drept real care a fost valorificat în cadrul procedurii executării silite.
A mai arătat că nu are nici o legătură cu raportul de drept penal cu care este sesizată instanța, instanță care s-a abătut și a analizat o situație anterioară, când de fapt, în speță, trebuia analizat doar dacă, în raport de dobândirea dreptului de proprietate, sechestrul asigurător mai poate sau nu a fi menținut.
A menționat că, în virtutea dispozițiilor art. 593 C. proc. civ. (vechi), prima instanță a ajuns la concluzia potrivit căreia, după momentul notării sechestrului asigurător, acesta este opozabil tuturor acelora care vor dobândi ulterior un drept asupra imobilului. Or, în situația de față, instanța nu a ținut seama atât de natura juridică a dreptului de ipotecă și a notării sechestrului penal asigurător, cât și de succesiunea în timp a dreptului său și a prezumtivelor drepturi ale beneficiarilor notării sechestrului asigurător.
În aceeași ordine de idei, a arătat că instanța de fond a susținut că, în virtutea art. 523 C. proc. civ. (vechi), avea posibilitatea de a obține desființarea măsurilor asigurătorii prin consemnarea la dispoziția creditorului urmăritor a întregii valori a creanței, în sumă de 300.000 euro.
În raport de cele învederate, a arătat că, la data intabulării dreptului dobândit, notarea sechestrului asigurător trebuia ridicată, așa încât a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, înalta Curte constată că la data de 27 februarie 2009, s-a încheiat între petenta B.D., în calitate de creditoare ipotecară și S.R.D., în calitate de garantă, contractul de garanție imobiliară prin care prima împrumuta celei de-a doua suma de 300.000 de euro, iar garanta înțelegea să garanteze restituirea împrumutului cu imobilul proprietatea sa exclusivă situat în comuna Bod, înțelegând să constituie asupra imobilului un drept de ipotecă până la concurența sumei împrumutate.
Prin ordonanța din 31 martie 2010 adoptată în dosarul nr. 1752/P/2009, in conformitate cu disp. art. 163 - 166 C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului penal pe imobilul situat în comun Bod, aparținând învinuitei S.R.D., până la concurența sumei de 11 miliarde de lei.
La momentul aplicării sechestrului, numita S.R.D., proprietara imobilului era cercetată penal, fiind învinuită de săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, complicitate la înșelăciune și fals intelectual.
În această succesiune logico-juridică înalta Curte constată că la data instituirii sechestrului asigurător penal, imobilul era afectat de o ipotecă urmare a unui contract de împrumut cu garanție imobiliară. Întrucât nu s-a realizat restituirea împrumutului, s-a procedat la executarea silită a imobilului care a fost vândut la licitație, apoi adjudecat de către creditorul ipotecar.
În această împrejurare, situația imobilului s-a schimbat, acesta devenind proprietatea petentei B.D., care nu avea legătură cu faptele care constituie obiectul raportului juridic dedus judecății. Pe de altă parte, este evident că executorul s-a găsit în fața unui concurs între o creanță ipotecară și o prezumtivă creanță a unor prezumtivi creditori chirografari. Ca atare, creanța ipotecară a avut prioritate și are prioritate chiar și în ipoteza în care părțile vătămate au un drept de creanță împotriva proprietarului imobilului, dar fiind vorba de creditori chirografari, aceștia își vor satisface pretențiile în măsura în care va mai rămâne ceva din acel bun. Împrumutul garantat a fost în valoare de 300 mii de euro, valoarea imobilului fiind adjudecat la 60 mii de euro.
Potrivit art. 163 C. proc. pen. măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubelor produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei.
Drept urmare, sechestrul este instituit pentru a se asigura despăgubirea părților civile. Or, în situația de față, chiar în cazul în care se va încuviința și se va dispune despăgubirea părților vătămate care au formulat cereri de constituire de parte civilă, acestea vin în concurs cu petenta din prezenta cauză, B.D., creditoare ipotecară, care în această împrejurare are prioritate, urmând a fi satisfăcută prima, întrucât ipoteca este un drept real accesoriu ce acordă titularului său un drept de urmărire a bunului în mâna oricui s-ar găsi și un drept de preferință în privința satisfacerii creanței sale față de ceilalți creditori.
Chiar și în raport cu alți creditori ipotecari, petenta ar fi avut dreptul să fie prima despăgubită, întrucât dintre 2 creditori cu rang diferit cel cu rang prioritar, deci cel care a înregistrat-o mai întâi, în cazul de față B.D., are întâietate, având dreptul să se despăgubească integral din prețul imobilului ipotecat și numai după aceea și din ce rămâne urmând a fi chemați să se despăgubească mai întâi creditorul ipotecar de rang subsecvent și abia după aceea creditorii chirografari.
Potrivit art. 518 alin. (3) C. proc. civ. de la data intabulării proprietății transmise prin actul de adjudecare imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanța, creditorii - fără a fi cazul beneficiarilor notării sechestrului asigurător - putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut.
În acest sens, este și practica și jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, în sensul că dacă un imobil asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător a fost valorificat prin vânzarea la licitație publică, iar o parte din prețul obținut a fost distribuit creditorilor, menținerea măsurii asigurătorii asupra imobilului nu se mai justifică, ci sechestrul asigurător va fi menținut numai asupra sumei nedistribuite creditorilor și asupra altor bunuri ale inculpatului, până la concurența valorii prejudiciului cauzat (decizia penală nr. 3507 din 1 iunie 2006).
Așa fiind, în raport de considerentele anterior expuse, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recurs declarat de petenta B.D. fiind fondat, înalta Curte urmează a-l admite și a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de petenta B.D. împotriva încheierii din 13 martie 2013 a Curții de Apel Brașov - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 423/64/2012.
Casează încheierea atacată și, rejudecând:
Admite cererea formulată de petenta B.D. și dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător aplicat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin Ordonanța din 31 martie 2010 adoptată în dosarul nr. 1752 /P/ 2009 asupra imobilului situat în Com. Bod.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2013.