Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1237/2015

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2015.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 mai 2014, reclamanta SC D. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi, Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Alba, anularea adresei din 18 martie 2014 prin care a fost admisă în parte contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva notificării beneficiarului/furnizorului cu privire la confirmarea plăţii din 20 februarie 2014, anularea fişei de verificare din 28 ianuarie 2014 şi anularea notificării beneficiarului/furnizorului cu privire la confirmarea plăţii din 20 februarie 2014, în sensul admiterii la plată a sumei de 75.539,57 RON aferente lucrării efectuate de furnizorul SC R. SRL.

Tribunalul Alba, prin încheierea din 14 noiembrie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta Agenţia pentru Finanţare Investiţiilor Rurale, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în temeiul art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, că cererea reclamantei vizează suma de 337.781,45 RON, finanţare nerambursabilă, şi suma de 94.932,54 RON, finanţare nerambursabilă, referitoare la contractul de finanţare emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, care este autoritate publică centrală.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1 din 12 ianuarie 2015, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, şi, în temeiul art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, apreciind că reclamanta solicită anularea unor acte emise de CRPDRP 7 Alba, autoritate publică regională, şi nu centrală, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Astfel, constatând ivit conflict negativ de competenţă, în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Alba Iulia a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie, în principal, anularea fişei de verificare din 28 februarie 2014 şi a notificării beneficiarului cu privire la confirmarea plăţii nr. 53 din 20 februarie 2014, acte administrative emise de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 Centru Alba (fost Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Alba).

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este determinată de apartenenţa organului emitent al actului la categoria autorităţilor publice centrale sau locale, neavând relevanţă dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.

Reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a actului presupus vătămător contestat de reclamantă este un centru regional, structură aflată în cadrul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţie de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curţii de apel, ci tribunalului, prin secţia specializată, îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorităţii, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină şi eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ şi, în final, determinarea instanţei competente în raport de rangul autorităţii publice pârâte.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unor acte administrative emise de o autoritate regională, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul rangului organului emitent şi, astfel, aceasta revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte în favoarea Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta SC D. SRL în contradictoriu cu pârâţii M.A.D.R.-A.F.I.R.-Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 7 Alba şi M.A.D.R.-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2015.