Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cauzei și soluția pronunțată de prima instanță
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul O.I.L. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Raportului de evaluare nr. 15481/G/II din 14 martie 2012, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea curții de apel
Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 572 din 20 noiembrie 2012, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin actul administrativ contestat, s-a reținut faptul că reclamantul s-a aflat în conflict de interese, în raport de prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 70, art. 71, art. 76 alin. (1), (2), art. 77 din Legea nr. 161/2003, precum și art. 75 lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004, în urma exprimării voturilor de aprobare a celor două Hotărâri de Consiliu Local nr. 137/2009 și nr. 284/2009, prin care a fost închiriată boxa cu vedere stradală nr. 1 din piața M. către SC T. SRL, unde sunt acționari și administratori reclamantul și soția acestuia.
Probatoriul administrat în cauză dovedește faptul că reclamantul a încălcat dispozițiile art. 77 din Legea nr. 161/2003, întrucât acesta nu putea să ia parte la deliberarea și adoptarea celor două hotărâri de consiliu local, în condițiile în care avea un interes personal în problema supusă dezbaterii, spațiul comercial fiind închiriat către SC T. SRL.
3. Recursul declarat de reclamantul O.I.L.
În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, precum și a art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004.
Recurentul a arătat că votul său în consiliul local a fost obiectiv, iar hotărârile nominalizate în raportul de evaluare au vizat închirierea în bloc, prin licitație publică, a unor bunuri aparținând domeniului public și privat al Municipiului Focșani, aflate în folosința gratuită a Administrației Piețelor Focșani.
Prețul a fost stabilit de către Departamentul de specialitate din cadrul primăriei pe metru pătrat, pentru fiecare categorie de spații comerciale, iar nu nominal. În cuprinsul celor două acte administrative adoptate nu s-a prevăzut faptul că SC T. SRL ar urma să fie beneficiara unui contract de închiriere pentru a se putea reține îndeplinirea condițiilor impuse de art. 70 din Legea nr. 161/2003.
Ca atare, recurentul a concluzionat în sensul că, în urma votului său, SC T. SRL nu a obținut niciun avantaj suplimentar față de celelalte firme participante la licitație.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 15481/G/II din 14 martie 2012.
Prima instanță a respins acțiunea pentru argumentele prezentate rezumativ în decizia de față.
Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Detaliind problema de drept dedusă judecății și răspunzând la motivul de recurs anterior arătat, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Raportul de evaluare nr. 15481/G/II din 14 martie 2012, intimata A.N.I. a apreciat că recurentul O.I.L. s-a aflat în conflict de interese, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 70, art. 71, art. 76 alin. (1), (2), art. 77 din Legea nr. 161/2003, precum și art. 75 lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004.
În concret, intimata a avut în vedere faptul că recurentul, în calitate de consilier local, a participat la deliberarea și aprobarea Hotărârilor nr. 137/2009 și nr. 284/2009 de către Consiliul Local Focșani, prin care s-a decis închirierea prin licitație publică a unor bunuri aparținând domeniului public și privat al Municipiului Focșani, aflate în folosința gratuită a Administrației Piețelor Focșani. Printre aceste imobile s-a aflat și spațiul închiriat la o dată anterioară de către SC T. SRL, unde sunt acționari și administratori recurentul și soția acestuia.
Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că raportul de evaluare aflat în litigiu este legal pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."
În temeiul art. 71 din același act normativ: "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public."
Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:
a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;
b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia;
c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri;
d) o altă autoritate din care fac parte;
e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;
f) o asociație sau fundație din care fac parte."
Recurentul, având calitatea de consilier local, a participat la aprobarea celor două hotărâri anterior nominalizate prin care s-a decis închirierea prin licitație publică a unor bunuri aparținând domeniului public și privat al Municipiului Focșani, printre care și boxa cu vedere stradală din piața M.
Contrar celor susținute în memoriul de recurs, partea avea un interes personal de natură patrimonială care ar fi putut să-i influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi reveneau în calitate de consilier local.
Mai precis, încă din anul 2008, spațiul mai sus arătat a fost închiriat de către SC T. SRL, în baza Contractului din 11 ianuarie 2008, pentru perioada 1 februarie 2008 - 31 decembrie 2008. Ulterior, perioada a fost prelungită, prin intermediul actelor adiționale, până la data de 1 iulie 2009.
Ca atare, la momentul adoptării celor două hotărâri de consiliu local aflate în discuție, spațiul scos la licitație, respectiv boxa cu vedere stradală din piața M., era închiriat societății la care recurentul era acționar.
În această situație, în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, recurentul avea obligația să anunțe la începutul ședințelor de consiliu local la care s-au adoptat cele două hotărâri aflate în discuție că are un interes personal și să se abțină de la vot.
Instanța de control judiciar apreciază că nu prezintă nicio relevanță juridică susținerile recurentului, în sensul că departamentul de specialitate din cadrul primăriei a stabilit chiria pentru spațiul litigios și că a fost organizată licitație publică pentru atribuirea folosinței acestui spațiu comercial.
Pe acest aspect, Înalta Curte are în vedere că, după adoptarea H.C.L. nr. 137 din 26 mai 2009, a fost semnat Contractul de închiriere din 3 august 2009 între SC T. SRL și Administrația Piețelor Focșani, pentru perioada 3 august 2009 - 31 decembrie 2009, iar după adoptarea H.C.L. nr. 284 din 27 octombrie 2009, a fost semnat Contractul de închiriere din 12 ianuarie 2010, între aceleași părți, pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul O.I.L. împotriva Sentinței nr. 572/2012 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - AZ