Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 23 iunie 2006 pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale, reclamanții D.R. și D.G., prin mandatar D.R. a chemat în judecată pe pârâții D.M., SC C.C. SA, Direcția de Muncă și Protecție Socială Dâmbovița și Direcția Generală a Finanțelor solicitând să se constate nulitatea procesului verbal din 22 iunie 2000 în ceea ce privește executarea imobiliară a suprafeței de teren de 22.591 mp și a clădirilor și anexelor existente pe acesta, situate în comuna C., județul Giurgiu.
La termenul de judecată de la data de 21 august 2006, reclamanții au precizat că obiectul cererii de chemare în judecată este nulitate act de adjudecare.
Prin sentința civilă nr. 1613 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Bolintin Vale a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut, în esență, că reclamanții nu au făcut dovada că proprietatea le-a fost retrocedată după anul 1990 în baza legilor reparatorii, iar valorificarea drepturilor lor de proprietate nu se poate face în cadrul acestui proces care are ca obiect nulitate proces-verbal de adjudecare, atât timp cât au stat în pasivitate la momentul apariției legilor de retrocedare a proprietăților.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs reclamanții D.R. și D.G.
Prin decizia civilă nr. 426 din 03 mai 2011 a Tribunalului Giurgiu a fost casată parțial sentința nr. 1616/2010, doar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților care a fost respinsă și a fost trimisă cauza spre rejudecare.
Dosarul a fost restituit Judecătoriei Bolintin Vale unde a fost înregistrat la data de 22 august 2011.
Prin sentința civilă nr. 87 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale în Dosarul nr. 3081/192/2011 a fot admisă excepția necompetenței materiale a judecătoriei, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Dosarul a fost înaintat Tribunalului Giurgiu unde a fost înregistrat la data de 07 februarie 2012 sub numărul 3081/192/2011.
La data de 10 mai 2012 reclamanții au depus la dosarul cauzei precizare la acțiune prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de transfer de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile prin executare silită din 22 iunie 2000 motivat de faptul că bunul ce a fost înstrăinat este monument istoric (art. 29 din O.G. nr. 68/1994 abrogată prin Legea nr. 422/2001) fiind incidente și prevederile art. 963 și art. 1310 C. civ., obiectul actului nefiind în circuitul civil.
S-au mai invocat drept motiv de nulitate absolută dispozițiile art. 54 din O.G. nr. 11/1996 susținându-se că pârâtul D.M. s–a obligat să plătească o sumă mai mică de bani decât cea la care au fost evaluate bunurile, precum și lipsa capacității de folosință a Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială Dâmbovița de a executa silit un bun imobil din jud. Giurgiu.
Totodată reclamanții au solicitat nulitatea relativă a procesului verbal de transfer de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile prin executare silită, arătându-se că publicitatea acestui act nu a existat, SC C.C. SA și restul instituțiilor abilitate din cele două județe neprecizând că există un astfel de act încheiat.
La data de 07 iunie 2012 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de D.M. prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 21 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 3081/192/2011 a fost admisă acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal de transfer a dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile prin executare silită din 22 iunie 2000 încheiat între Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Dâmbovița, SC C.C. SA și D.M. în ceea ce privește executarea imobiliară a suprafeței de 22.591 mp și a clădirilor și anexelor existente pe această suprafață (reprezentând conacul N.D.).
Împotriva acestei sentinței, în termenul legal, la data de 27 februarie 2013, a declarat apel pârâtul D.M., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 13 mai 2013.
Prin decizia civilă nr. 154/A din 8 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de pârâtul D.M. în contradictoriu cu reclamanții D.E., D.R., D.C.O. și D.G. și cu pârâții SC C.C. SA (dizolvată) prin lichidator SC I.E. SRL Târgoviște, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, și Direcția de Muncă și Protecție Socială Dâmbovița; a schimbat în tot sentința apelată și a respins cererea precizată ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Critica referitoare la calitatea procesuală activă a intimaților reclamanți nu a putut fi primită de către curtea de apel din moment ce această chestiune a fost tranșată irevocabil prin decizia civilă nr. 426 din 3 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.
În ceea ce privește critica apelantului referitoare la greșita admitere a acțiunii în constatarea nulității absolute a procesului verbal de transfer a dreptului de proprietate din 22 iunie 2000, instanța de apel a reținut că este fondată.
Instanța de apel a apreciat că din actele existente la dosarul cauzei nu se poate reține nici faptul că societatea debitoare, pe baza unei înțelegeri cu apelantul-pârât, ar fi inclus imobilul în suprafață de 22.591 mp. plus clădiri și anexe situate în Comuna C., județul Giurgiu, în procesul verbal contestat la imobilul „Sectorul mecanizat” pe lista bunurilor ce urmau a fi executate silit în contul datoriei, ori că înțelegerea frauduloasă s-ar fi făcut cu organele de executare silită ale statului.
Afirmațiile intimaților-reclamanți și dovezile prezentate de aceștia cu privire la relațiile de afaceri existente între numitul B.G.D. (director general al SC C.C. SA) și apelantul-pârât D.M. nu sunt suficiente pentru a dovedi frauda ori caracterul ilicit al procesului verbal de transfer al dreptului de proprietate din 22 iunie 2000 ori o înțelegere a acestora în sensul executării silite de către stat a unui bun ce nu aparținea debitorului.
De asemenea, faptul că dreptul de proprietate s-a transmis contra unei sume de bani mai mici decât valoarea bunurilor nu este de natură să dovedească intenția de a frauda interesele intimaților, știut fiind faptul că bunurile ce sunt supuse executării silite se vând la o valoare inferioară valorii de circulație.
Din analiza cererii de chemare în judecată instanța de apel a constatat că intimații reclamanți deși au susținut nulitatea absolută a actului pentru vânzarea lucrului altuia nu au invocat în niciun fel complicitatea pârâtului-cumpărător, abia prin cererea precizatoare și prin întâmpinarea la apelul de față, făcând referire la asocierea cu fostul director la C.C. SA. Crevedia pentru înființarea unei alte societăți comerciale. În atare condiții curtea a constatat că în cauză nu se poate reține aplicabilitatea principiului „fraus omnia corrumpit” pentru a se putea constata nulitatea absolută a procesului verbal de transfer a dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile prin executarea silită din 22 iunie 2000.
În ceea ce privește celelalte motive de nulitate absolută invocate de intimații-reclamanți prin cererea de chemare în judecată și cererea precizatoare (bunul Conacul N.D. este monument istoric ori lipsa capacității de folosință a Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială Dâmbovița de a executa silit un bun imobil situat în alt județ) ce nu au fost analizate de prima instanță, Curtea de Apel a reținut că în lipsa unei cereri de aderare la apel formulată de reclamanți nu poate analiza aceste motive de nulitate.
Împotriva deciziei nr. 154/A din 8 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs atât Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cât și D.E., D.R., D.C.O. și D.G.
1. În motivarea cererii recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a arătat că în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, SC C.C. a fost executată silit de către Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Dâmbovița întocmind procesul verbal prin care o parte din patrimoniul societății a fost transferat în patrimoniul lui D.M.
În anul 1949 terenul și construcția au fost preluate de stat trecând în administrația CAP Crevedia.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat desființarea hotărârii criticate, admiterea cererii, iar pe fond respingerea acțiunii.
În drept a invocat dispozițiile art. 486 - 488 Noul C. proc. civ.
La data de 6 mai 2014 Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Dâmbovița a depus precizări prin care a arătat că continuatorul de drept al activității desfășurate este Direcția Generală a Finanțelor Dâmbovița.
În același context Înalta Curte reține că în decizia atacată ca parte figurează Direcția Generală a Finanțelor Dâmbovița.
2. Recurenții D.E., D.R., D.C.O. și D.G. au apreciat că decizia atacată este nelegală invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii recurenții au arătat că în mod greșit Curtea de Apel nu motivează toate motivele de nulitate absolute invocate atât prin cererea principală cât și prin cererea precizatoare precizând faptul că nu poate fi primită susținerea instanței în sensul că în lipsa unei cereri de aderare la apel nu poate fi motivată cererea din moment ce recurenții nu au avut interes să adere la cererea de apel, sentința tribunalului fiindu-le favorabilă.
Recurenții mai arată că în decizia Curții de Apel se analizează toate argumentele legate de buna credință a dobânditorului, dar nu se analizează niciun motiv de rea credință invocat pentru a face dovada relei credințe a dobânditorului, recurenții apreciind că dobânditorul a fost de rea credință la momentul achiziționării bunului în litigiu și că acesta cunoștea cu prisosință că bunul în litigiu nu făcea parte din patrimoniul vânzătorului.
Intimatul D.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenți ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de excepția nulității cererilor de recurs față de dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:
Prin motivele invocate recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița nu a formulat nicio critică deciziei atacate care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., indicând generic dispozițiile art. 486 - 488 C. civ.
Dispozițiile art. 304 C. proc. civ. prevăd că recursul se declară împotriva unor hotărâri judecătorești a căror modificare sau casare se poate obține pentru anumite motive de nelegalitate expres prevăzute la pct. 1 - 9.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., motivarea recursului constă nu numai în indicarea motivelor de nelegalitate la care se referă art. 304 C. proc. civ. ci și în dezvoltarea lor, care constituie motivarea în concret a recursului, adecvată căii de atac, având în vedere că motivele de nelegalitate sunt prevăzute sub aspect general în art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere că recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița nu a formulat împotriva deciziei recurate nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.
2. În ceea ce privește excepția nulității cererii de recurs formulată de D.E., D.R., D.C.O. și D.G., excepție invocată din oficiu Înalta Curte o va respinge față de faptul că criticile deciziei atacate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și nu art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. cum au menționat recurenții.
Plecând de la critica recurenților în sensul că instanța de apel nu a analizat toate motivele de nulitate absolută invocate atât prin cererea principală cât și prin cererea precizatoare, Înalta Curte apreciază că este întemeiată față de faptul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care impun instanțelor de judecată să se pronunțe motivat asupra tuturor cererilor formulate de părți pentru a da posibilitatea instanței de judecată superioară să exercite controlul judiciar, în condițiile în care este promovată calea de atac.
Așadar, nemotivarea instanței de apel a tuturor motivelor de nulitate invocate de reclamanți echivalează cu situația în care instanța nu și-a spus părerea în problema litigioasă cu care a fost sesizată și în consecință Înalta Curte este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar.
Motivarea instanței de apel în sensul că în lipsa unei cereri de aderare la apel formulată de către reclamanți nu poate conduce la analiza motivelor de nulitate absolută invocate prin cererea de chemare în judecată și cererea precizatoare și care nu au fost analizate de prima instanță, va fi înlăturată de către Înalta Curte deoarece pe de o parte reclamanții nu au avut interes să adere la apel deoarece sentința tribunalului le-a fost favorabilă, iar pe de altă parte apelul este o cale de atac ce provoacă o nouă judecată în fond atât cu privire la problemele de fapt cât și cu privire la problemele de drept, altfel spus o rejudecare a fondului.
Este adevărat că deși apelul are caracter devolutiv și în această etapă procesuală instanța nu poate proceda la o nouă judecată decât în limitele stabilite de apelant, însă în prezenta cauză instanța de apel trebuia să aibă în vedere faptul că prin cererea precizatoare reclamanții au invocat mai multe motive de nulitate, iar prima instanță a admis acțiunea ca urmare a analizării unui singur motiv de nulitate și în consecință critica pârâtului a fost limitată la acest motiv (buna credință la încheierea actului). Or, din moment ce instanța de apel a considerat că motivul analizat de prima instanță nu este întemeiat și în consecință nu poate să atragă admiterea acțiunii, aceasta în virtutea rolului activ coroborat cu caracterul devolutiv al apelului și nu în ultimul rând față de natura motivelor de nulitate invocate trebuia să supună analizei și celelalte motive de nulitate invocate în cererea precizatoare.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ. va admite recursul declarat de D.E., D.R., D.C.O. și D.G., va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe cu recomandarea de a analiza și celelalte motive de nulitate invocate în cererea precizatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva deciziei civile nr. 154/A din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Respinge excepția nulității cererii de recurs privind recursul declarat de reclamanții D.E., D.R., D.C.O. și D.G.
Admite recursul declarat de reclamanții D.E., D.R., D.C.O. și D.G. împotriva deciziei civile nr. 154/A din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2014.