Deliberând, în condițiile art. 395 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2543 din data de 10 octombrie 2013, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta SC IRLU - CFR SA; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.O.R., B.A., G.L. și V.C. împotriva pârâtei, a obligat pârâta să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 670 RON în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193 din 24 noiembrie 2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, proporțional cu perioada de timp lucrată, sume care vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală; a obligat pârâta să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 700 RON în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2012, proporțional cu perioada de timp lucrată, sume care vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală; a respins ca nefondate restul capetelor de cerere; a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Prin Decizia civilă nr. 283 din data de 12 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamanții C.O.R., B.A., G.L. și V.C., împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond și, admițând apelul declarat de pârâta SC IRLU - CFR SA a schimbat sentința apelată în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, în totalitate.
La data de 26 mai 2014, reclamanții au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 283 din data de 12 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire și, pe cale de consecință, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Revizuenții au învederat faptul ca există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat, în sensul că au existat litigii cu același obiect cu cel din prezenta cauză, între persoane având aceeași calitate și în care acțiunile au fost admise, fără să identifice hotărârile pretins potrivnice. A fost invocată, totodată, încălcarea principiului egalității exprimat de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Examinând cererea de revizuire, în raport de dispozițiile art 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei nr. 283 din data de 12 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuenții susținând ca aceasta este contrară unor hotărâri prin care au fost soluționate litigii cu același obiect cu cel din prezenta cauză, între persoane având aceeași calitate și în care acțiunile au fost admise.
Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Spre deosebire de vechea reglementare, care prevedea o modalitate diferită de calcul a termenului de exercitare a căii de atac, după cum hotărârile între care exista contrarietate erau sau nu pronunțate de instanțe de recurs, normele legale aplicabile cauzei pendinte prevăd un termen generic de o lună, care începe să curgă invariabil de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri judecătorești.
În cauză, singura hotărâre judecătorească identificată, cu privire la care se invocă faptul că ar fi contrarie cu hotărâri pronunțate anterior, este Decizia nr. 283 din data de 12 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind pronunțată într-un conflict de muncă.
Conform dispozițiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în această materie hotărârile instanței de fond sunt supuse numai recursului.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, alin. (2) al aceluiași articol stabilește că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului (..) sau, după caz, la data pronunțării. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunțate în apel în materia conflictelor de muncă sunt decizii definitive de la data pronunțării.
În cauza dedusă judecății, cererea de revizuire a fost formulată în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a fost transmisă prin poștă la data de 26 mai 2014, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunțării sale, respectiv de la data de 12 martie 2014.
În raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 cu aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la 12 aprilie 2014.
Înalta Curte constată că revizuentul nu a formulat cerere de repunere în termen și nici nu a invocat vreo împrejurare care să o fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții C.O.R. domiciliat în Roșiorii de Vede, B.A. domiciliată în Roșiorii de Vede, G.L. domiciliată în Comuna Măldăeni județul Teleorman, V.C., domiciliată în Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimata SC IRLU CFR SA București, cu sediul în București, prin avocat D.E., cu sediul profesional în Roșiorii de Vede, județul Teleorman, împotriva Deciziei nr. 283 din data de 12 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 3212/87/2013.
Cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2014.
Procesat de GGC - LM