Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 iunie 2014 revizuentul P.F.C. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 3457 din 26 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. 6191/120/2010 solicitând admiterea acesteia, să se constate faptul că decizia atacată este potrivnică Deciziei nr. 5184 din 13 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. 6191/120/2010 şi, ca efect al admiterii cererii de revizuire, să se anuleze cea din urmă decizie şi să se dispună rejudecarea pe fond a cauzei în sensul stabilit de prima decizie.
Revizuentul îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Dezvoltând argumentele de drept aduse în sprijinul cererii sale, revizuentul arată următoarele:
Din dispozitivul Deciziei nr. 5184 din 13 noiembrie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti rezultă că instanţa de control judiciar a admis şi recursul formulat de revizuent şi de T.C. împotriva încheierilor pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa în data de 6 octombrie 2011, respectiv în data de 26 aprilie 2012 (prin încheierea din data de 6 octombrie 2011 a fost admisă cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamant în temeiul art. 245 Vechiul C. proc. civ., admiţându-se şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a moştenitorilor pârâtului M.M., prin încheierea din data de 26 aprilie 2012 a fost respinsă excepţia perimării cauzei).
Din dispozitivul Deciziei nr. 3457 din 26 mai 2014 rezultă că se menţin dispoziţiile din sentinţa nr. 181 din 7 martie 2014 privitore la excepţia perimării, sens în care revizuentul redă argumentele din decizie pe care le consideră relevante în speţă.
Consideră revizuentul că, în contextul admiterii recursului celor două persoane fizice împotriva celor două încheieri amintite, se impunea reluarea discuţiilor referitoare la excepţia perimării cauzei, fiind total greşită validarea, de către instanţa de recurs, a considerentelor judecătorului sindic în sensul că soluţia de respingere a excepţiei perimării ar fi intrat în autoritatea de lucru judecat prin pronunţarea încheierilor Tribunalului Dâmboviţa din data de 6 octombrie 2011, respectiv din data de 26 aprilie 2012 şi a sentinţei nr. 556 din 7 iunie 2012 a aceleiaşi instanţe.
De altfel, se arată, însuşi judecătorul sindic a reţinut, în considerentele sentinţei nr. 181 din 7 martie 2014, că prin Decizia de casare nr. 5184 din 13 noiembrie 2012 nu s-a statuat asupra legalităţii/nelegalităţii soluţiei primei instanţe de respingere a excepţiei de perimare.
Conchide revizuentul în sensul că cele două hotărâri irevocabile, respectiv Decizia nr. 5184/2012 pronunţată în Dosarul nr. 6191/120/2010 şi Decizia nr. 3457/2014 pronunţată în Dosarul nr. 6194/120/2010 sunt potrivnice, ele fiind pronunţate de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, şi, în consecinţă, se impune anularea celei din urmă hotărâri potrivnice, respectiv Decizia nr. 3457 din 26 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 6191/120/2010 urmând a se rejudeca cererea de atragere a răspunderii îndreptată împotriva revizuentului subsemnatului şi a altor persoane în sensul stabilit prin Decizia nr. 5184 din 13 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 6191/120/2010.
Intimatul Ş.J. Ipurl lichidator judiciar al SC W.T.S. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă faţă de faptul că aceasta nu întruneşte în mod cumulativ cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta.
Prin Decizia nr. 5184 din 13 noiembrie 2012 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursurile formulate de Ş.J. Ipurl în calitate de lichidator judiciar al SC W.T.S. SA şi de pârâţii T.C. şi P.F.C. împotriva încheierilor pronunţate în data de 6 octombrie 2011, 26 aprilie 2011 şi a sentinţei nr. 556 din 7 iunie 2012 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În fundamentarea acestei decizii instanţa a avut în vedere că prin prisma criticilor formulate prima instanţa nu a interpretat în mod just cauza dedusă judecăţii în raport cu întreg materialul probator şi cu referire la incidenţa legislaţiei în materie, nu a lămurit sub toate aspectele raporturile juridice între părţi. De asemenea s-a apreciat că, în mod nejustificat, judecătorul sindic nu a luat în consideraţie obiecţiunile formulate de recurenta Ş.J.T Ipurl Târgovişte, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei în cauză, la raportul de expertiză financiar contabilă întocmit de expert C.I.A.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 6191/120/2010 la data de 18 decembrie 2012.
Prin sentinţa nr. 181 pronunţată în data 7 martie 2014 de Tribunalul Dâmboviţa a respins excepţia perimării cauzei invocată de pârâţi prin apărător şi a respins cererea formulată în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 de reclamantul Ş.J. Ipurl.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs declarat de reclamantul Ş.J. Ipurl (prin jurist C.I.), în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC W.T.S. SA şi pârâţii T.C., şi P.F.C., toţi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3457 din 26 mai 2014 a respins ca nefondat recursul formulat de pârâţii T.C., P.F.C. împotriva sentinţei nr. 181 pronunţată în data de 7 martie 2014 de Tribunalul Dâmbovita.
A admis excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamantul Ş.J. Ipurl formulat împotriva încheierii de amânare a pronunţării din data de 21 februarie 2014 a Tribunalului Dâmbovita.
A respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva încheierii din 21 februarie 2014.
A admis recursul formulat de lichidatorul judiciar Ş.J. Ipurl Targovişte, împotriva sentinţei nr. 181 pronunţată în data de 7 martie 2014 de Tribunalul Dâmbovita.
A modificat în parte sentinţa în sensul că admite cererea formulată de lichidatorul judiciar şi pe cale de consecinţă atrage răspunderea pârâţilor T.C., P.F.C. şi Ş.D. pentru pasivul debitoarei în cuantum de 3.334.658,33 lei.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la excepţia perimării.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. permite revizuirea în situaţia în care există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceraşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru a se putea invoca motivul trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei;
b) să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză;
c) hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar) ci în procese (dosare) diferite:
d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat;
e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâre, care s-a pronunţat cu încălcarea puterii lucrului judecat.
Prin reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice, ale căror dispozitive nu se pot concilia.
În cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile mai sus relevate faţă de faptul că cele două hotărâri pretins a fi potrivnice au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, dar în cicluri procesuale diferite.
În cadrul aceluiaşi proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, chiar dacă în faze procesuale distincte, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P.F.C. împotriva Deciziei nr. 3457 din 26 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6191/12072010.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.