Recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiţii de admisibilitate
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac
Index alfabetic : retragere asociat
- calificarea căii de atac
- compunerea completului de judecată
C. proc. civ. din 1865, art. 17, art. 304 pct. 1
În cazul în care instanţa care a calificat calea de atac din apel în recurs a fost compusă din trei judecători, şi nu din doi judecători, hotărârea pronunţată de aceasta este nelegală fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., întrucât, din punct de vedere procedural, instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de apel trebuie să fie compusă din 2 judecători şi numai după ce calea de atac a apelului este calificată în recurs completul trebuie să fie compus din 3 judecători.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 382 din 5 februarie 2015
Prin sentința civilă nr. 30 din 10 februarie 2014, Tribunalul Vrancea, Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reconvenţională a pârâtei, în parte; a dispus retragerea pârâtei din societate; a obligat pârâta SC S.A. SRL la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând plata părţilor sociale şi a dividendelor, astfel cum le-a evaluat prin cererea de la fila 18, actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii efective; a stabilit structura participării la capitalul social, în sensul că plăţile sociale ale pârâtei I.M., în cotă de 16,67%, vor fi preluate de asociatul unic A.P. - societatea urmând să funcţioneze ca societate cu răspundere limitată; a respins acţiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect; a dispus darea în debit a pârâtei cu suma de 531 lei, reprezentând taxă de timbru aferent; a luat act că taxa de timbru depusă de pârâta-reclamantă la fila 19, în sumă de 312 lei, este pe numele S.V.
Împotriva menționatei hotărâri, pârâta I.M. a declarat apel, care, în ședința publică din 20 iunie 2014, a fost calificat recurs.
Prin decizia civilă nr. 264/R din 20 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a constatat nul recursul promovat de pârâta I.M. împotriva sentinței civile nr. 30 din 10.02.2014, a încheierilor de ședință din 11.09.2013, 29.01.2014 şi a tuturor încheierilor premergătoare pronunţate în dosarul nr. xx65/91/2012 al Tribunalului Vrancea pentru nemotivare în termenul legal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în principal că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 303 alin. (1) şi (2), 306 alin. (1) C. proc. civ. faţă de faptul că pârâta a declarat apel (calificat în calea de atac recurs) la data de 2 aprilie 2014, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 20 iunie 2014, cu depăşirea termenului legal de 15 zile.
Împotriva deciziei civile nr. 264/R din 20 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs I.M. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 1, 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat în principal că instanţa de apel: 1. a pronunţat hotărârea atacată în condiţiile în care nu era alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, deoarece recalificarea căii de atac din apel în recurs a fost dispusă de un complet format din 3 judecători; 2. a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.; 3. a pronunţat o hotărâre ce nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii; a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii art. 227 lit. e) şi art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.
Recurenta arată că prin decizia atacată Curtea de Apel Galaţi a calificat calea de atac formulată împotriva sentinţei nr. 30 din 10 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea ca fiind recurs, şi nu apel şi a ridicat din oficiu excepţia recursului ca nemotivat în termen. În aceste condiţii, a arătat recurenta, instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, recalificarea căii de atac din apel în recurs a fost dispusă de un complet format din 3 judecători, iar instanţa de apel nu a arătat raţiunea pentru care a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs încălcând astfel şi prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Recurenta a mai arătat că pentru a dispune recalificarea căii de atac împotriva sentinţei civile nr. 30 din 10 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în mod greşit a apreciat instanţa că în cauză sunt incidente art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, refuzând în mod nejustificat aplicarea regimului prevăzut de art. 227 lit. e) din aceeaşi lege.
Intimatul A.P. în calitate de administrator al SC S.A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil sau neîntemeiat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentei, Înalta Curte va analiza recursul din perspectiva art. 304 alin. 1 pct. 1 şi 9 C. proc. civ., acestea având prioritate şi fac de prisos analizarea celorlalte motive.
Potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
Doctrina a statuat că instanţa a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale atunci când completul de judecată nu a fost compus din numărul de judecători prevăzut de lege pentru pricina respectivă, situaţie în care se analizează aspectul legal al compunerii completului de judecată.
Din această perspectivă, decizia recurată este nelegală deoarece din conţinutul practicalei rezultă fără echivoc că instanţa care a calificat calea de atac din apel în recurs a fost compusă din 3 judecători, şi nu din 2 judecători.
Din punct de vedere procedural, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de apel trebuia să fie compusă din 2 judecători şi numai după ce calea de atac a apelului a fost calificată în recurs completul ar fi trebuit să fie compus din 3 judecători.
Revenind la situaţia dedusă judecăţii şi analizând critica recurentei din perspectiva art. 304 pct. 9, Înalta Curte a reţinut că este întemeiată faţă de regula generală instituită de art. 17 C. proc. civ. şi, nu în ultimul rând, de practica judiciară care a statuat că cererea incidentală într-o procedură judiciară deja începută este supusă regulilor procedurale aplicabile cererii principale.
În cauza de faţă regulile procedurale aplicabile cererii principale cu privire la calea de atac se aplică şi cererii reconvenţionale, cu atât mai mult cu cât cererile au fost soluţionate prin aceeaşi hotărâre.
Având în vedere că în situaţia dedusă judecăţii cererea de judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990, iar cererea reconvenţională a fost întemeiată pe art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, acestea fiind soluţionate prin aceeaşi hotărâre, Înalta Curte a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., regula procedurală aplicabilă cererii principale cu privire la calea de atac se aplică şi cererii reconvenţionale.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte a respins excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte calea de atac şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului.