Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. nr. 634 din 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 832/2006 emis de Preşedintele ANAF, anexa 1, poz. XX şi contestaţia împotriva deciziei nr. 232 din 20 august 2009 emisă de D.G.F.P. Galaţi, formulată de contestatoarea SC T. SRL, în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, Administraţia Finanţelor Publice Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
Reclamanta SC T. SRL Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 232 din 20 august 2009 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere şi a raportul de inspecţie fiscală din 12 februarie 2009 emise de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Galaţi, prin care au fost impuse societăţii obligaţii fiscale suplimentare în valoare de 674.404 RON, din care: impozit pe profit 568.319 RON şi majorări de întârziere 106.085 RON.
De asemenea, reclamanta a invocat, la data de 30 octombrie 2009, nelegalitatea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 832/2006 pentru aprobarea Listei contribuabililor inactivi şi a Listei contribuabililor reactivaţi.
Prin sentinţa nr. 102 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, nu au fost formulate nici o susţinere referitoare la neconcordanţa cu legea a Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 832/2006. În ceea ce priveşte actele de impunere fiscală, s-a constatat a fi corectă măsura dispusă de organele fiscale, atâta vreme cât operaţiunile fiscale incriminate au fost efectuate cu o societate declarată inactivă, fiind incidente dispoziţiile art. 21 C. fisc., invocate de către autoritatea pârâtă, care sunt de strictă interpretare, legiuitorul nefăcând nici o distincţie între contribuabilii inactivi care desfăşoară activitate, chiar împotriva legii, şi cei ce nu desfăşoară efectiv activitate.
Împotriva sentinţei nr. 102 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs reclamanta SC T. SRL Galaţi, iar prin decizia nr. 1124 din 24 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de SC T. SRL Galaţi, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că, în mod nelegal, nu a fost citat în cauză şi preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în calitate de emitent al ordinului a cărui nelegalitate a fost invocată de reclamantă.
Curtea de Apel Galaţi, rejudecând cauza, a dispus citarea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în calitate de emitent al Ordinului nr. 832/2006 şi, rejudecând cauza în fond, prin sentinţa civilă nr. 210 din 28 iunie 2011, a admis acţiunea reclamantei şi, în consecinţă, a dispus anularea raportului de inspecţie fiscală şi a decizia de impunere nr. 1502/2009 emise de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi şi a exonerat pe reclamanta SC T. SRL Galaţi de plata datoriilor bugetare stabilite prin actele de impunere anulate.
Împotriva acestei sentinţe civile au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar prin decizia nr. 2824/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost admise recursurile, s-a casat sentinţa civilă şi s-a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, s-a apreciat că excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 832/2006 emis de preşedintele ANAF, anexa 1, poziţia XX este nefondată, neputând fi reţinută critica reclamantei că acest ordin este nelegal, pe motiv că nu i s-a suspendat contribuabilului certificatul de înregistrare emis la data de 31 martie 2005, întrucât a intervenit o suspendare de drept a certificatului de înregistrare fiscală, conform art. 4 din Ordinul ANAF nr. 575/2006.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin decizia nr. 232/2009, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, au fost stabilite în sarcina societăţii obligaţii fiscale suplimentare, în sumă totală de 674.404 RON, constând în 568.319 RON impozit pe profit şi 106.085 RON majorări de întârziere, întrucât s-a considerat a nu fi deductibilă la calculul venitului impozabil suma de 3.551.993 RON, reprezentând marfă achiziţionată de la SC I.C. SRL, deoarece, în perioada ianuarie – iulie 2008, SC I.C. SRL era inactivă, fiind declarată astfel prin Ordinul Ministrului finanţelor publice nr. 832/2006, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 850/17.10.2006, conform dispoziţiile art. 21 alin. (4) lit. r) din C. fisc.
În fine, s-a constatat că reclamanta nu a luat toate măsurile de diligentă, efectuând tranzacţii comerciale cu o societate inactivă, neputând fi reţinută nici apărarea reclamantei potrivit căreia organul constatator a soluţionat cu mare întârziere cererea SC I.C. SRL de a fi reactivată, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (4) lit. r) din C. fisc., operaţiunile comerciale nu sunt deductibile cât timp societatea este inactivă .
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs SC T. SRL criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, în motivarea ei punându-se accent pe greşita dezlegare dată excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 832/2006 emis de Preşedintele ANAF (în continuare OPANAF) şi subliniindu-se că o analiză corectă a motivelor invocate de recurenta-reclamantă şi faptul că însuşi legiuitorul a modificat prin ordine succesive Ordinul nr. 575/2006 tocmai pentru a clarifica necesitatea îndeplinirii celor două condiţii cumulative la declararea contribuabilului inactiv sunt argumente de natură a schimba în tot sentinţa recurată în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 823/2006 anexa 1, poz. XX, admiterii contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 232/2009 a Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, cu consecinţa anulării raportului de inspecţie fiscală emis de AFP Galaţi din 12 februarie 2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că este incorectă constatarea instanţei de fond că reclamanta nu a luat toate măsurile de diligenţă, efectuarea de tranzacţii comerciale cu o societate inactivă nu poate constitui în acest caz culpa societăţii reclamante ci a organului fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a anula certificatul de înregistrare fiscală a contribuabilului SC I.C. SRL, după ce l-a declarat inactiv în mod ilegal şi abuziv, certificat care nefiind anulat i-a permis acestuia să-şi desfăşoare activitatea în mod normal. Instanţa de fond nu a ţinut cont de proba care atestă eliberarea noului certificat de înregistrare fiscală emis la data de 30 aprilie 2008, ceea ce vine în neconcordanţă cu afirmaţia instanţei că nu s-au luat toate măsurile de diligenţă. La efectuarea tranzacţiilor SC I.C. SRL a prezentat certificat de înregistrare fiscală, astfel că reprezentanţii societăţii reclamante nu au putut bănui că această societate este declarată inactivă.
Sancţiunea suspendării de drept prevăzută de art. 4 din Ordinul nr. 575/2006 nu se aplică şi certificatului de înregistrare fiscală, sancţiunea anulării prevăzută de legiuitor pentru contribuabilul inactiv ce trebuie pusă în aplicare de organul competent fiind prevăzută în Ordinul MFP nr. 605/2008.
Furnizorul reclamantei s-a aflat în posesia unui certificat de înregistrare valabil pe toată perioada de timp în care a derulat relaţii comerciale cu reclamanta, certificat care i-a fost şi preschimbat, ceea ce demonstrează că nu s-a urmat procedura prevăzută de art. 3 din Ordinul MFP nr. 605/2008 şi în aceste condiţii societatea şi-a desfăşurat activitatea în mod obişnuit şi legal.
Ordinul PANF nr. 832/2006 a fost emis cu încălcarea art. 21 alin. (4) lit. r) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., fiindu-i încălcat recurentei dreptul la o impozitare corectă în concordanţă cu prevederile C. fisc. [art. 21, art. 3 lit. d)].
Consideră recurenta că toate cele expuse sunt de natură a demonstra că Ordinul PANAF nr. 832/2006 nu-i este opozabil, ca urmare a blocării efectelor sale, fără a-i afecta validitatea, astfel încât deşi valid, acesta fiind declarat nelegal să rămână inoperant în litigiul de faţă.
Examinând cauza din perspectiva obiectului ei, a normelor legale aplicabile şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Aşa cum se observă din motivarea recursului, redată rezumativ, principala critică adusă de recurentă vizează soluţia dată excepţiei de nelegalitate a Ordinului PANAF nr. 832/2006, anexa 1, poziţia XX, soluţie considerată de societatea recurentă ca fiind greşită pentru raţionamentul deja expus.
Limitele controlului de legalitate exercitat asupra actelor administrative pe calea excepţiei reglementate de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt unanim recunoscute de doctrină şi confirmate de jurisprudenţa în materie, statuându-se că „instanţa de contencios administrativ învestită cu excepţia de nelegalitate are de examinat concordanţa actului administrativ dedus judecăţii cu actele normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, conform principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative” (decizia ÎCCJ-SCAF nr. 3937/2006).
În acest context, în mod corect aceleaşi argumente, prezentate de reclamantă şi în faţa instanţei de fond, nu au fost primite remarcându-se că exced procedurii speciale prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, remarcându-se că ele privesc analizarea condiţiilor în care a fost declarat inactiv contribuabilul SC I.C. SRL. De altfel, instanţa a stabilit că în privinţa certificatului de înregistrare fiscală emis la data de 31 martie 2005 (preschimbat în certificatul de înregistrare fiscală emis la data de 30 aprilie 2008) a intervenit suspendarea de drept, conform art. 4 din Ordinul PANAF nr. 575/2006 privind stabilirea şi declararea contribuabililor inactivi.
Considerentele sentinţei pe fondul cauzei îşi găsesc de asemenea suport, în probatoriul existent şi în dispoziţiile legale enunţate cu ocazia acestei analize, în finalul căreia s-a concluzionat în mod just că organul fiscal a aplicat corect prevederile art. 21 alin. (4) lit. r) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., constatând că nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de SC I.C. SRL – contribuabil declarat inactiv. În aceste condiţii este nerelevantă apărarea societăţii reclamante că cererea de reactivare formulată de SC I.C. SRL a fost soluţionată cu mare întârziere.
Totodată, faţă de conţinutul neechivoc al dispoziţiilor art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Ordinul PANAF nr. 575/2006, în mod corect prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a manifestat diligenţă şi a efectuat tranzacţii comerciale cu o societate inactivă, declarată astfel prin OPANAF nr. 832/2006, Anexa nr. 1, poziţia XX, pentru aprobarea Listei contribuabililor inactivi începând cu data publicării în M. Of. al României Partea I respectiv publicat în M. Of. Partea I nr. 850/17.10.2006.
În aceste condiţii, considerându-se a nu fi deductibilă la calculul venitului impozabil suma de 3.551.9963 RON reprezentând marfă achiziţionată de la SC I.C. SRL – inactivă în perioada ianuarie –iunie 2008 – s-au stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţiile fiscale suplimentare (impozit pe profit şi majorări de întârziere) prin decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală din 12 februarie 2009 întocmite de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi – Contribuabili Mijlocii şi menţinute prin decizia nr. 232 din 20 august 2009 emisă de DGFP Galaţi în soluţionarea contestaţiei formulate de SC T. SRL.
Cele arătate demonstrează că nu există temei pentru reformarea sentinţei atacate şi având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC T. SRL împotriva sentinţei nr. 634 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014.