Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. 1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul C.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii, a solicitat anularea examenului organizat în data de 5 decembrie 2011 de către pârâtă în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică şi reluarea procedurii de organizare şi desfăşurare a concursului.
Prin întâmpinare, Inspectoratul de stat în Construcţii a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C.L., pe fondul cauzei, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 1273 din 26 februarie 2013 pronunţată în Dosar nr. 715/90/2012 Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că pârâtul este un organ tehnic de specialitate al administraţiei centrale.
2. Hotărărea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 112 din 19 aprilie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Contestatorul C.L. a fost încadrat în funcţia de inspector de specialitate gradul I, în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, prin contractul individual de muncă din 21 aprilie 2004.
Prin notificarea din 29 noiembrie 2011, comunicată contestatorului la data de 02 decembrie 2011, acestuia i s-a adus la cunoştinţă că, în executarea O.U.G. nr. 93/2011 privind modificarea şi completarea O.G. nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii şi a H.G. nr. 1157/2011, Inspectoratul Judeţean în Construcţii Vâlcea s-a desfiinţat, înfiinţându-se Compartimentul Control şi Inspecţiei pentru Calitatea Lucrărilor de Construcţii Vâlcea, în cadrul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud - Vest Oltenia, cu precizarea că postul de inspector de specialitate gradul I, pe care îl ocupa contestatorul în cadrul Compartimentului control şi inspecţie pentru calitatea lucrărilor de construcţii din cadrul Serviciului control şi inspecţie al Inspectoratului Judeţean în Construcţii Vâlcea a fost desfiinţat, existând 6 posturi de inspectori de specialitate în cadrul Compartimentului control şi inspecţie pentru calitatea lucrărilor de construcţii Vâlcea din subordinea Direcţiei Regionale în Construcţii Sud - Vest Oltenia, precum şi că, există posibilitatea înscrierii, în termen de 3 zile de la comunicarea notificării, la concursul din data de 05 decembrie 2012, desfăşurat conform Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcţii, conform prev. O.U.G. nr. 93/2011 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii, aprobat prin decizia Secretarului General nr. 897/2011.
Contestatorul s-a înscris la concursul din data de 05 decembrie 2012 iar, în urma declarării sale ca fiind respins s-a emis decizia nr. 1615 din 28 decembrie 2011, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 04 ianuarie 2012, încetează contractul individual de muncă al acestuia, în conformitate cu disp. art. 65 alin. (1) C. muncii, ca urmare a restructurării şi reorganizării Inspectoratului de Stat în Construcţii, în temeiul disp. O.U.G. nr. 93/2011, H.G. nr. 1157/2011 şi deciziei Secretarului General nr. 897/2011.
În cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 706/90/2012, reclamantul a contestat legalitatea deciziei de încetare a contractului de muncă, însă prin decizia nr. 1779 din 07 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, litigiul de muncă s-a finalizat prin respingerea irevocabilă a acestei contestaţii. În acest litigiu, contestatorul a supus analizei instanţei o parte din motivele de nelegalitate ale examenului organizat de autoritatea pârâtă care sunt invocate şi în prezenta cauză, şi anume nerespectarea H.G. nr. 1157/2011 şi a Regulamentului aprobat prin decizia nr. 897/2011.
S-a apreciat că obiectul prezentei cauze, deşi este diferit de cel care a fost analizat în Dosarul nr. 706/90/2012, tinde către acelaşi rezultat, şi anume lipsirea de efecte juridice a examenului ceea ce, având în vedere legătura dintre acesta şi decizia de încetare a contractului de muncă, ar atrage, drept consecinţă, şi nulitatea acesteia din urmă.
De asemenea, s-a constatat că între cele două dosare există o suprapunere de cauză juridică, dată de motivele de nulitate invocate cu privire la examenul din 05 decembrie 2011.
Curtea de apel a reţinut că unul dintre efectele hotărârii judecătoreşti irevocabile este puterea de lucru judecat, care presupune că ceea ce s-a soluţionat în cadrul unui litigiu nu mai poate fi repus în discuţie în cadrul unui lat litigiu.
Prin urmare, faţă de decizia nr. 1779 din 07 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, Curtea reţine nu autoritatea de lucru judecat, ci puterea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţată anterior de jurisdicţia muncii, prin care s-a statuat, pe cale incidentală, asupra legalităţii examenului din 05 decembrie 2011 şi a deciziei nr. 1615 din 28 decembrie 2011.
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a declarat recurs C.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în cauză, operează puterea de lucru judecat în raport de primul litigiu, deoarece cele două dosare nu au acelaşi obiect şi nici aceeaşi cauză. De asemenea recurentul a arătat că primul litigiu este un litigiu de muncă privind anularea decizie nr. 1615 din 28 decembrie 2011, iar prezentul litigiu este un litigiu de contencios administrativ ce vizează concursul nelegal organizat, având temeiuri diferite.
De asemenea, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că instanţa care a soluţionat litigiul de muncă nu avea competenţe să se pronunţe cu privire la legalitatea concursului şi actelor administrative legate de acest concurs.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de actele şi lucrările dosarului dar şi de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Prima instanţă a respins acţiunea pentru putere de lucru judecat, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.
Astfel, în speţă, prin decizia irevocabilă nr. 1779 din 07 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a statuat, pe cale incidentală, asupra legalităţii examenului din 05 decembrie 2011 şi a deciziei nr. 1615 din 28 decembrie 2011.
Rezultă că, prin această hotărâre judecătorească, opozabilă reclamantului, s-a tranşat nelegalitatea concursului invocată de reclamant, chestiune juridică care se doreşte a fi tranşată şi în cel de-al doilea litigiu.
Ca hotărâre irevocabilă, decizia nr. 1779 din 07 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, se bucură de putere de lucru judecat, conform art. 37 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. cu referire la art. 1200 pct. 4 şi art. 1202 alin. (2) C. civ., aşa încât dezlegarea dată, prin această sentinţă, problemei de drept referitoare la legalitatea concursului organizat în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.
Cum potrivit art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.
Este ceea ce, în mod corect, a făcut şi instanţa de fond, care a dat eficienţă prezumţiei de lucru judecat atunci când a reţinut că operează puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1779 din 07 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, cu privire la legalitatea examenului, şi că, în plus, pronunţarea hotărârii anterioare lipseşte de interes şi de finalitate noua contestaţie ce are ca obiect examenul, în condiţiile în care contestaţia împotriva deciziei de încetare a contractului de muncă ce a succedat cauzal examenului a fost respinsă irevocabil, nemaiputând fi repusă ulterior în discuţie.
Susţinerea recurentului potrivit căreia instanţa care a soluţionat litigiul nu avea competenţe să se pronunţe cu privire la legalitatea concursului şi a actelor administrative legate de acest concurs este lipsită de relevanţă şi excede analizei prezentului recurs.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.L. împotriva sentinţei nr. H2/F-cont din 19 aprilie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014.