Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin decizia nr. 3289 din 21 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul N.V.P. împotriva deciziei nr. 2578 din 17 iunie 2014 a Curţii de Apei Craiova, secţia l civilă, reţinând că, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă recursului. Hotărârea a fost dată tară nicio cale de atac.
Împotriva acestei decizii, N.V.P. a formulat contestaţie in anulare.
În motivarea contestaţiei, în esenţă, se susţine că la pronunţarea deciziei atacate, prin care a fost respins recursul ca inadmisibil pe motiv că decizia recurată era definitiva, instanţa de recurs a săvârşit o eroare material datorită nerespectării principiilor generale de drept prevăzute de ari 22 alin. (7) C. proc. civ., coroborat cu art. 5 din acelaşi cod, art. 52 din Constituţie, precum şi cu celeilalte drepturi şi libertăţi fundamentate garantate de Constituţia României şi de C.E.D.O.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 art. 504 alin. (2) şi art. 506 alin. (l) C. proc. civ.
La termenul din 30 ianuarie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare pe care o va admite pentru următoarele considerente.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat ca temei de drept de către contestator, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Prin eroare materială ca temei al unei contestaţii în anulare se înţelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoana tara calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezulta că a fost depus in termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoana îndreptăţită a-l declara si, pentru verificarea acestor situaţii nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor,
În speţă, se constată că eroarea materială invocată de contestator ca fiind săvârşită de instanţa de recurs nu poate fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., respingerea recursului, ca inadmisibil, nefiind rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanţa de recurs a înţeles să aplice dispoziţiile legale privitoare la căile de atac prevăzute de lege ca şi la legalitatea căilor de atac.
Ca atare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea contestatorului care nu cuprinde motive prevăzute expres şi limitativ de lege pentru contestaţia în anulare, respectiv de art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul N.V.P. împotriva decizie nr. 3289 din 21 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2015.