Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrative şi fiscal, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii:

1. Constatarea nelegalităţii examinării şi a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, şi anularea rapoartelor de examinare şi reexaminare psihologică întocmite în acest sens;

2. Anularea hotărârii secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu îndeplineşte condiţia de a fi apt din punct de vedere psihologic şi a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

3. Obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să constate că reclamantul îndeplineşte toate condiţiile de admitere în magistratură, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic;

4. Obligarea pârâtului la înscrierea reclamantului pe lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

5. Obligarea pârâtului să propună Preşedintelui României numirea reclamantului in funcţia de procuror.

6. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a invocat totodată (i) excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, (ii) excepţia de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august - septembrie 2012, şi (iii) excepţia de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010, în raport de dispoziţiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a înscris la concursul de admitere în magistratura, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, iar în urma susţinerii celor trei probe, a fost declarat definitiv admis cu media 7,335, ocupând poziţia 78 în clasamentul celor 100 de locuri disponibile (test de verificare a cunoştinţelor juridice - 73, test de verificare a raţionamentului logic - 67 şi interviu – 7,98), conform listei cu rezultatele definitive ale concursului publicate la data de 10 octombrie 2012, validată de CSM prin hotărârea nr. 1035 din 15 noiembrie 2012.

În data de 15 octombrie 2012, reclamantul s-a prezentat la INM, unde a optat alături de ceilalţi candidaţi declaraţi admisi pentru unul din locurile scoase la concurs, anume funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârşova, fiind programat, ulterior, alături de ceilalţi candidaţi declaraţi admişi, la testarea psihologică.

Testarea s-a desfăşurat în două etape astfel: la data de 14 octombrie 2012 a avut loc o testare scrisă, iar la data de 23 octombrie 2012 a susţinut un interviu în faţa psihologului B.M.G., angajat al CSM.

Conform rezultatelor afişate la data de 24 octombrie 2012, alături de alţi doi candidaţi examinaţi la rândul lor de acelaşi psiholog, reclamantul fost declarat respins la această probă.

Reclamantul a formulat contestaţie şi a fost programat pentru reexaminarea psihologică la data de 29 octombrie 2012. În urma aplicării unui nou test scris şi a susţinerii unui nou interviu, ambele în aceeaşi zi, în faţa unei comisii formate din trei psihologi (V.C., B.D.G. şi D.L.C.), reclamantul a fost declarat din nou respins.

Urmare a calificativelor acordate de comisia de examinare şi comisia de reexaminare psihologică, la data de 15 noiembrie 2012, secţia pentru procurori a CSM a adoptat hotărârea nr. 416, prin care a constatat neîndeplinirea, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, a condiţiei de a fi apt din punct de vedere psihologic, acesta fiind declarat respins la concursul de admitere în magistratură.

La data de 16 noiembrie 2012, reclamantul s-a prezentat personal la sediul CSM unde i s-au comunicat cele două rapoarte, de examinare şi reexaminare psihologică, iar la data de 19 noiembrie 2012 a înregistrat la CSM plângerea prealabilă împotriva hotărârilor adoptate, plângere care a fost respinsă în şedinţa de plen din data de 13 decembrie 2012.

Reclamantul a criticat întreaga procedură de testare psihologică, susţinând că aceasta este afectată de grave vicii de legalitate, care atrag nulitatea acesteia şi, consecutiv, a hotărârii CSM adoptate în baza ei, în esenţă, pentru următoarele motive:

- nu au fost respectate dispoziţiile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 care reglementează expres comisiile care se înfiinţează, precum şi competenţa comisiei de admitere de a verifica toate condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (2) din lege (inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic);

- comisiile de examinare şi reexaminare psihologică nu au fost numite la propunerea Institutului National al Magistraturii, astfel cum impune art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, ci la propunerea Directiei Resurse Umane şi Organizare a CSM, nefiind respectate nici termenele prevazute de art. 9 din regulament privind numirea membrilor comisiei şi data transmiterii propunerilor Consiliului Stiintific al INM;

- comisiile de examinare şi reexaminare psihologică nu erau formate din psihologi cu specializarea imperativ prevăzută de lege, care să aibă atestatul de liberă practică obtinut prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/22005;

- raportul psihologic întocmit în urma primei testări este absolut identic cu raportul întocmit de cei trei psihologi în urma reexaminării psihologice;

- principiile transparenţei şi egalităţii nu au mai fost respectate în etapa testării psihologice;

- rezultatele testării psihologice nu au fost, în fapt, concretizate într-un raport, care să cuprindă profilul său psihologic, precum şi calificativul “Admis” sau ”Respins”, la data şedinţelor Plenului şi ale secţiilor CSM în care urma să se decidă rezultatul concursului;

- cuprinsul rapoartelor de examinare şi reexaminare psihologică a reclamantului ridică mari semne de întrebare cu privire la veridicitatea acestora;

- reclamantul a promovat proba interviului, susţinut în faţa unor oameni de o înaltă ţinută profesională şi morală, fiind imposibil ca, în situaţia în care acesta ar fi prezentat deficienţele expuse de psihologi în urma testării psihologice, acestea să fi trecut neobservate de către toţi cei cinci membri ai comisiei de examinare din cadrul probei interviului.

Excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 a fost motivată cu argumentul că examinarea şi reexaminarea psihologică sunt nelegale raportat la neconcordanţa care există între dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, pe de o parte, şi prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, pe de altă parte.

Cu privire la excepţia de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august - septembrie 2012, s-a arătat că această hotărâre contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, care reglementează comisiile ce se impun a fi înfiinţate pentru desfăşurarea concursului, prin faptul că cele două comisii, de examinare şi reexaminare psihologică, nu sunt prevăzute de acest text de lege (care are o forţă juridică superioară).

Mai mult, aceste două comisii nu au fost numite de CSM la propunerea Institututlui Naţional al Magistraturii, astfel cum prevede în mod expres art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004. Totodată, în privinţa acestor comisii, nu au fost respectate nici termenele prevăzute de art. 9 din regulament, privind numirea membrilor comisiei şi data transmiterii propunerilor Consiliului Ştiinţific al INM.

Reclamantul a mai învederat că hotărârea Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică contravine şi dispozitiilor art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/22005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, prin faptul că în componenţa comisiilor au fost desemnaţi psihologi atestaţi în psihologia muncii şi organizaţională, care nu au competenţa şi specializarea cerute imperativ de lege.

Hotărârea Plenului CSM nr. 562/2010 a fost criticată pentru faptul că a stabilit o specializare unică pentru psihologii încadraţi la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii şi al curţilor de apel, necesară în îndeplinirea atribuţiilor din fişa postului, în domeniul de competenţă “psihologia muncii şi organizaţională”, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, care prevăd că obţinerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este obligatorie pentru psihologii care desfăşoară unele sau toate activităţile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2212 din data de 1 iulie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.I. şi, în consecinţă, a dispus următoarele:

- a admis excepţiile de nelegalitate şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 şi a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august - septembrie 2012 şi a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 562/2010;

- a constatat nelegalitatea examinării şi a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, şi a dispus anularea rapoartelor de examinare şi reexaminare psihologică întocmite în acest sens;

- a dispus anularea hotărârii secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu îndeplineşte condiţia de a fi apt din punct de vedere psihologic şi a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

- a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplineşte condiţia de admitere în magistratură prevăzută de art. 14 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în sensul că acesta este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat;

- a dispus obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să procedeze la înscrierea reclamantului pe lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

- a dispus obligarea pârâtului să propună Preşedintelui României numirea reclamantului în funcţia de procuror;

- a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 2.104,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu achitat pentru efectuarea punctului de vedere de către personalităţile şi specialiştii în domeniul psihologiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că hotărârea secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 este nelegală şi netemeinică, fiind corolarul exercitării dreptului de apreciere al autorităţii publice emis cu exces de putere în accepţiunea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c), i) şi n) din Legea nr. 554/2004.

A stabilit că excepţiile de nelegalitate invocate în cauză sunt admisibile, având ca obiect acte administrative unilaterale cu caracter individual, şi nu normativ, şi raportat la dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A apreciat Curtea că examinarea şi reexaminarea psihologica a reclamantului s-au desfăşurat în baza unei proceduri nelegale având în vedere neconcordanţa care exista între dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, pe de o parte, şi prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, pe de altă parte, în condiţiile în care, în esenţă:

- prevederile art. 26 din Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 reglementează două comisii, de examinare şi reexaminare psihologică, care nu sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004 şi nu sunt numite la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii;

- comisiile de admitere verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar nu secţiile CSM.

Raportând conţinutul hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august - septembrie 2012 la prevederile art. 14 alin. (2) şi art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, Curtea a reţinut, în continuare, că acest act administrativ unilateral cu caracter individual este în discordanţă cu prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 care reglementează comisiile ce se constituie în baza legii pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de admitere în magistratură, respectiv comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor, întrucât comisiile înfiinţate prin acest act administrativ nu se regăsesc în enumerarea expresă şi limitativă a comisiilor pentru examenul de admitere în magistratură reglementate de prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Mai mult, psihologii desemnaţi pentru evaluarea psihologică a persoanelor înscrise la examenul de admitere în magistratură trebuie să fie deţinători ai atestatului de liberă practică obţinut prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, ceea ce, în speţă, nu a fost cazul.

Instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010 derogă şi contravin prevederilor cuprinse în Legea nr. 213/2004 şi în H.G. nr. 788/2005, acte normative cu forţă juridică superioară a căror respectare este obligatorie în situaţia emiterii unui act administrativ privind punerea în aplicare a acestora, întrucât, faţă de calificarea Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind o instituţie cu atribuţii în ce priveşte ordinea publică şi siguranţa naţională, psihologii care desfăşoară într-o astfel de instituţie unele sau toate activităţile prevăzute la art. 5 din Legea nr. 213 din 27 mai 2004, respectiv elaborarea şi aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane, trebuie, în mod obligatoriu, să fie specializaţi şi să obţină atestatul de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Curtea a arătat că, în aceste condiţii, admiterea excepţiei de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 562/2010 are drept consecinţă faptul că psihologii care au participat la examinarea şi reexaminarea psihologică a reclamantului, fiind specializaţi doar în domeniul psihologiei muncii şi organizaţională, nu aveau competenţa profesională să efectueze examinarea psihologică a reclamantului, fiind lovită astfel de nulitate întreaga procedură de testare psihologică, precum şi hotărârea secţiei de procurori a CSM, adoptată în baza acesteia.

Întrucât hotărârea prin care reclamantul a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură a avut la bază exclusiv rezultatele testării psihologice, organizate în baza unor acte administrative declarate nelegale, anularea actelor şi operaţiunilor administrative referitoare la examinarea şi reexaminarea psihologică a reclamantului atrage pe cale subsecventă şi anularea hotărârii secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012.

Curtea a mai arătat că, pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care soluţia instanţei de judecată ar fi fost aceea de respingere a tuturor excepţiilor de nelegalitate invocate şi, pe cale de consecinţă, menţinerea rezultatului examinării şi reexaminării psihologice a reclamantului realizat de către autoritatea publică pârâtă, cererea de chemare în judecată ar fi întemeiată, în contextul în care hotărârea secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 este nelegală în ceea ce priveşte constatarea neîndeplinirii de către reclamant a condiţiei prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea următoarelor argumente:

a) Hotărârea s-a întemeiat exclusiv pe rezultatele testării şi reexaminării psihologice potrivit cărora, reclamantul nu ar fi îndeplinit condiţia prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, aceea de a fi apt, din punct de vedere psihologic, pentru exercitarea funcţiei.

b) În condiţiile în care, testarea şi reexaminarea psihologică au fost constatate nelegale de către instanţă, potrivit considerentelor reţinute anterior, pe cale subsecventă se impune şi anularea prevederile contestate din hotărârea secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012, această rămânând fără suport juridic.

c) Reclamantul a făcut dovada, cu probatoriile administrate în cauză, că îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, aceea de a fi apt, din punct de vedere psihologic, pentru exercitarea funcţiei de procuror, concluzia unanimă a punctului de vedere exprimat în scris de cele trei personalităţi şi specialişti din domeniul psihologie fiind în sensul că reclamantul este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat, acesta având un prognostic bun privind integrarea în funcţia de magistrate, iar avizul “inapt”, acordat de către psihologii desemnaţi de CSM, fiind eronat, eroarea fiind determinată de mai mulţi factori: vulnerabilitatea bateriei de teste, acestea nefiind adaptate profesiei de magistrat; lipsa de competenţă şi de experienţă a psihologilor; necoroborarea datelor obţinute din aplicarea testelor scrise.

3. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii

Împotriva sentinţei civile nr. 2212 din data de 1 iulie 2013 a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

3.1. În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-pârât a susţinut, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că prima instanţă în mod eronat a constatat că este întemeiată excepţia de nelegalitate a art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279 din 5 aprilie 2012, întrucât aceste dispoziţii regulamentare nu contravin prevederilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea stabileşte doar cadrul general de desfăşurare a concursului de admitere în magistratură, regulamentul fiind cel ce detaliază întreaga procedură, stabilind modalitatea de desfăşurare a testării psihologice şi a reexaminării psihologice.

S-a mai arătat că este, de altfel, atributul exclusiv al CSM în a lua măsurile care se impun privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, iar dispoziţiile Legii nr. 303/2004 au fost deplin respectate.

3.2. Cu referire la excepţia de nelegalitate a hotărârii nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM prin care a fost aprobată competenţa comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, recurentul CSM a susţinut că instanţa de fond, în mod eronat a admis-o întrucât aceasta nu este un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, având natura unui act pregătitor, fără a crea o situaţie juridică nouă, premergător emiterii actului administrativ, reprezentat de hotărârea de validare a rezultatelor concursului. În opinia recurentului această excepţie se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.

3.3. Cu privire la excepţia de nelegalitate a hotărârii nr. 562/2010 a Plenului CSM, prin care s-a dispus, inter alia, organizarea activităţii de psihologie doar pentru posturile de psiholog existente la nivelul CSM şi al curţilor de apel, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 213/2004, în mod eronat a reţinut instanţa de fond că au fost încălcate dispoziţiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005, care nu sunt practic incidente în speţă, CSM nefiind o „instituţie cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale”.

3.4. Cu referire la fondul cauzei, în contextul unor succinte consideraţiuni privitoare la contextul factual, recurentul Consiliul Superior al Magistraturii a susţinut următoarele:

- instanţa de fond şi-a motivat hotărârea pe susţinerea potrivit căreia psihologii care au efectuat examinarea psihologică nu aveau calificarea necesară pentru a efectua activitatea, nu deţineau atestatul în domeniul de competenţă „psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale”, ceea ce însă nu poate fi reţinut pentru că CSM nu este instituţie cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

- în mod eronat a fost administrată proba cu expertiza prin care s-a realizat reexaminarea psihologică a reclamantului-intimat de un expert desemnat de instanţă câtă vreme demersul judiciar, deşi trebuia să vizeze numai vicii de procedură privind desfăşurarea concursului, a avut în vedere chiar rezultatele respective;

- nici CSM şi nici alte organe s-au instituţii nu au competenţa de a cenzura calificativul definitiv acordat de comisia de examinare psihologică, această examinare desfăşurându-se după o procedură reglementată de norme speciale în materie;

- o examinare extrajudiciară, în afara concursului nu este nici oportună şi nici nu are relevanţă pentru un proces de selecţie de personal, instanţa de judecată neputându-se substitui comisiilor de examinare psihologică;

- instanţa de judecată nu avea nici competenţa de a verifica modul în care psihologii interpretează rezultatele testărilor psihologice.

4. Apărările intimatul-reclamant

Intimatul M.I. a formulat întâmpinare faţă de motivele de recurs înfăţişate de recurentul-pârât CSM solicitând respingerea căii de atac exercitate atât cu privire la excepţiile de nelegalitate cât şi asupra fondului cauzei.

În esenţă, prin argumentele pe larg înfăţişate în cuprinsul întâmpinării, reclamantul intimat a susţinut netemeinicia criticilor şi motivelor de recurs, solicitând menţinerea hotărârii atacate, apreciată ca fiind corectă şi dată pe baza unei judicioase aprecieri a probelor administrate dar şi a prevederilor legale aplicabile.

5. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la apărările intimatului-reclamant, dar şi faţă de cadrul normativ aplicabil, incluzând art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul promovat de recurentul-pârât este fondat numai sub aspectul soluţiei adoptate cu privire la excepţiile de nelegalitate invocate în cauză, nu şi în ceea ce priveşte soluţia dată fondului cauzei, în considerarea celor în continuare arătate.

Expunerea rezumativă, de mai sus, a considerentelor hotărârii atacate înfăţişează, deopotrivă, circumstanţele concrete ale cauzei ca şi argumentele judecătorului fondului pentru soluţiile adoptate, amplu şi coerent formulate, astfel că în contextul analizării criticilor recurentului-pârât nu se impune reluarea acestora.

5.1. Analizând, aşadar, punctual motivele de recurs cu soluţionarea cărora a fost învestită, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului vizând modalitatea de soluţionare, prin sentinţa atacată, a celor 3 excepţii de nelegalitate invocate de reclamantul intimat.

O primă excepţie de nelegalitate a vizat dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 5 aprilie 2012.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate susţinerile recurentului-pârât pe acest aspect.

Dispoziţiile regulamentare a căror nelegalitate a fost invocată se impun a fi raportate nu doar la prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, potrivit cu care „comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt numite prin hotărâre a CSM, la propunerea Institutul Naţional al Magistraturii. Verificarea dosarelor candidaţilor şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) se realizează de Comisia de admitere”, ci şi la prevederile art. 33 alin. (2¹) şi art. 15 alin. (8) din acelaşi act normativ.

Potrivit acestor texte de lege „Verificarea îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei se realizează după afişarea rezultatelor definitive ale concursului”.

În fine, aspectele de critică preluate şi de prima instanţă, vizând modalitatea de reglementare a funcţionării comisiilor, pe calea regulamentului nu sunt susţinute, prin raportare la prevederile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificări, potrivit cu care CSM are atributul exclusiv de a aproba prin hotărâre ce se publică în M. Of. al României, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură.

Legea stabileşte, în mod firesc, doar cadrul general de desfăşurare a concursului de admitere în magistratură, regulamentul fiind cel care trebuie să detalieze întreaga procedură vizând modalitatea de desfăşurare a testării psihologice şi a reexaminării psihologice.

În concluzie, se apreciază de către instanţa de control judiciar că nu se poate reţine nelegalitatea, pe calea excepţiei de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată, dispoziţiile arătate din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 5 aprilie 2012.

5.2. Înalta reţine că întemeiate sunt şi criticile recurentului-pârât vizând soluţia primei instanţe asupra celei de a doua excepţii de nelegalitate invocată de reclamantul intimat, cu privire la hotărârea nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM prin care a fost aprobată componenţa comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, sesiunea 24 iunie-10 octombrie 2012.

În esenţă, prima instanţă a reţinut nelegalitatea acestei hotărâri de plen în raport de prevederile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

Conform acestor prevederi, obţinerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este obligatorie pentru:

a) psihologii care desfăşoară unele sau toate activităţile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Susţinerile reclamantului sunt fără legătură cu cauza, pentru că aceste prevederi nu se referă la justiţie şi nici la sistemul judiciar în sine, ci la domeniile strict nominalizate în text. Sub acest aspect, Înalta Curte a constatat că noţiunea instituţională de ordine publică, în sensul textului citat, este diferită de definiţia conceptuală a ordinii publice din doctrina constituţională.

Prin urmare, se constată că în cauză nu sunt aplicabile normele la care face referire reclamantul şi ca atare nu poate fi admisă excepţia de nelegalitate, urmând a fi înlăturate toate susţinerile cu privire la acest aspect.

Primind criticile recurentului şi pe acest aspect, Înalta Curte reţine aşadar netemeinicia şi cu privire la această excepţie de nelegalitate invocată în faţa instanţei de fond.

5.3. În fine, cu privire la cea de-a treia excepţie de nelegalitate, vizând hotărârea nr. 562/2010 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii prin care s-a dispus organizarea activităţii de psihologie doar la nivelul CSM şi al curţilor de apel, în sensul încadrării celor ce deţin o specializare unică în domeniul de competenţă „psihologia muncii şi organizaţională” pentru aceleaşi considerente sus expuse (pct. 5.2.), Înalta Curte reţine, în acord şi cu argumentele recurentului-pârât, că se impunea respingerea excepţiei invocate.

Dispoziţiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 nu sunt incidente, întrucât CSM şi instanţele judecătoreşti nu sunt instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, ci reprezentante ale autorităţii judecătoreşti, în sensul avut în vedere în respectiva reglementare.

Conchizând pe aceste aspecte, Înalta Curte, reţinând temeinicia criticilor recurentului-pârât, va modifica corespunzător sentinţa atacată, urmare admiterii recursului, în sensul că vor fi respinse ca neîntemeiate cele 3 excepţii de nelegalitate invocate de reclamantul-intimat, pentru argumentele înfăţişate.

5.4. Cu referire la fondul cauzei, Înalta Curte constată însă netemeinicia criticilor înfăţişate de recurentul-pârât.

În acord cu soluţia adoptată de prima instanţă, pe fondul cauzei, şi reafirmând totodată justeţea argumentaţiei înfăţişate din perspectiva analizată şi de judecătorul fondului, în sensul că admisibilitatea şi temeinicia acţiunii reclamantului sunt probate şi pot fi demonstrate chiar în ipoteza respingerii tuturor excepţiilor de nelegalitate invocate de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, raportat la întreg probatoriul administrat, nelegalitatea procedurii de examinare şi reexaminare psihologică a reclamantului.

Aceasta antrenează astfel şi nelegalitatea hotărârii secţiei pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul-intimat.

Critica esenţială a recurentului-pârât, în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a fondului cauzei a vizat, în esenţă, împrejurarea că prima instanţă în mod nepermis ar fi cenzurat calificativul acordat de comisia de examinare psihologică, substituindu-se acesteia ceea ce nu este îngăduit nici autorităţii pârâte dar nici celei judecătoreşti. În aceeaşi ordine de idei a fost criticată şi admiterea probei cu expertiza psihologică, apreciindu-se că nu se pune problema încălcării prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a argumentat judecătorul fondului.

Astfel de afirmaţii şi critici nu sunt însă corecte şi nu pot fi primite.

Înalta Curte, în acord şi cu jurisprudenţa sa anterioară în materie şi desigur cu respectarea jurisprudenţei CEDO, la care a făcut ample referiri şi judecătorul fondului, arată că atunci când litigiul priveşte verificarea legalităţii procedurii în faţa unei comisii de admitere şi reexaminarea îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicţională sunt arbitrariul, deturnarea de putere şi viciile de procedură.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, contrar celor arătate de recurent, a realizat o analiză a actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor sus arătate indicate.

Astfel, în mod efectiv, instanţa de fond nu a cenzurat evaluarea psihologică şi nici nu s-a substituit comisiilor de specialitate, demonstrând însă, prin analiza probatoriului administrat, insuficienta motivare a rapoartelor de examinare psihologică şi respectiv arbitrariul, derivând din lipsa de transparenţă, de deplină credibilitate şi de egalitate în ceea ce priveşte examinarea la care a fost supus reclamantul.

În acest sens, elocvente sunt şi în opinia Înaltei Curţi aspectele probate în cauză prin înscrisurile depuse la dosar necontestate de altfel nici de recurent, în sensul că raportul psihologic întocmit reclamantului în urma primei testări este absolut identic cu cel întocmit în urma reexaminării psihologice, chiar şi în ceea ce priveşte semnele de punctuaţie.

Mai mult, cele două rapoarte întocmite în cazul reclamantului intimat sunt absolut identice cu cele ale unui alt candidat (P.C.) de asemenea respins în acel an (dar admis la acelaşi tip de testare în anul următor), fiind astfel rezonabilă aprecierea în sensul folosirii sistemului copy-paste, în condiţiile în care s-au dat răspunsuri la aproximativ 1000 de întrebări şi enunţuri, cu mai multe variante de răspuns.

Mai mult, aspectele ce ţin de deplina veridicitate, legitim invocate, în condiţiile în care rapoartele de examinare şi reexaminare psihologică a reclamantului cuprind exclusiv aspecte negative de personalitate, fără nicio referire la trecutul profesional al acestuia, au fost judicios valorificate de prima instanţă, în contextul probatoriului administrat cu expertiza de specialitate, fără însă a se realiza o substituire de competenţe, astfel cum a susţinut recurentul.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază, în contextul factual al cauzei şi raportat la toate circumstanţele demonstrate prin probatoriul în mod legal administrat şi amplu analizat, că arbitrariul, în mod rezonabil dedus în legătură cu procedura de examinare psihologică la care a fost supus reclamantul-intimat este aspectul de nelegalitate ce viciază procedura în ceea ce-l priveşte, care în mod direct atrage şi nelegalitatea actului ce s-a fundamentat pe o atare examinare.

În contextul analizării prezentului recurs şi reevaluând întregul material probator al cauzei dar şi cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte reaminteşte principiile dezvoltate în jurisprudenţa comunitară incidente în cauză, potrivit cu care, amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat şi de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită fiind considerată ca echivalentă cu lipsa motivării.

Mai mult, privită în mod evident ca o garanţie împotriva arbitrariului, motivarea se impune în special în cazul actelor prin care se modifică sau se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective, cum este şi cazul în speţă, astfel că reglementarea în detaliu, mai cu seamă în ceea ce-i priveşte pe candidaţii declaraţi respinşi, a formei şi/sau conţinutului unui atare raport, poate fi avută în vedere, de lege ferenda, de către autoritatea recurentă.

Concluzionând, Înalta Curte urmează ca în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. să admită recursul şi să modifice hotărârea atacată numai în parte, respectiv numai în ceea ce priveşte excepţiile de nelegalitate, urmând a fi păstrate toate celelalte dispoziţii privitoare la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 2212 din 1 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că respinge ca neîntemeiate excepţiile de nelegalitate ale dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, a Hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august - septembrie 2012 şi a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 562/2010.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2014.