Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2011 sub nr. 1604/59/2011 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civile, S.A. şi S.l. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor 323 alin. (2), 324 alin. (1) şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 1645/R din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosar nr. 2344/90/2007 ca fiind contrară Deciziei civile nr. 1295/R din 11 mai 1999 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în Dosar nr. 1101/C/1999.
Prin precizările formulate la data de 23, 28 şi 29 februarie 2012, revizuenţîi au arătat că prin Decizia nr. 1295/R din 11 mai 1999 a Curţii de Apel Timişoara i s-a respins reclamantei S. acţiunea de dobândire a imobilului situat în Sibiu, C.F., Sibiu în contradictoriu cu Statul Român şi revizuenţii intervenienţi, în timp ce prin sentinţa civilă nr. 5390/2007 a Judecătoriei Sibiu (menţinută prin Decizia nr. 251/2007 în apel şi Decizia nr. 1645/2011 a Curţii de Apel Piteşti dată în recurs) s-a constatat calitatea procesuală activă a revizuenţilor şi s-a respins acţiunea acestora promovată împotriva pârâţilor Statul Român şi a moştenitorului S., având ca obiect repararea prejudiciilor aduse drepturilor locative reglementate de lege ale reclamanţilor (revizuenţi în prezenta cauză).
Revizuenţi i au mai arătat că sentinţa civilă nr. 1789/2003 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosar nr. 1971/2003, reprezentând titlu asupra imobilului în litigiu, a fost emisă în condiţii de nelegalitate şi că rectificarea unei suprafeţe în plus de 100 mp s-a făcut, de asemenea, în mod neiegal, respectiv, fără statul român, la un imobil situat într-o zonă istorică din oraş, fără vecinii de top, printr-o expertiză extrajudiciară a unui expert cu specializarea construcţii, şi nu topografie, iar pârâta Silaghi nu a dovedit dreptul de proprietate pentru cei 100 mp obţinuţi abuziv.
Prin Decizia civila nr. 1437/R din 24 mai 2012 pronunţată în Dosar nr. 1604/59/2011, Curtea de Apei Timişoara, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, raportat la temeiul juridic al cererii, şi anume, dispoziţiile art. 322 pct, 7 C. proc. civ., instanţa superioară competentă a soluţiona cererea de revizuire este instanţa supremă.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Carte constată următoarele:
Cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.A. şi S.I. împotriva Deciziei nr. 1645/R/29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şî asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 16 aprilie 2011, judecata cauzei fiind suspendată, pentru prima oară, la data de 6 februarie 2013, în temeiul an. 242 afin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Urmare a cererii de repunere pe rol formulată de revizuenţi la data de 5 februarie 2014, cauza a fost repusă pe rol, fiind acordat termen de judecată la 12 martie 2014, cu citare părţi.
Prin încheierea de şedinţă din 12 martie 2014 s-a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor intimatului decedat S.O., cauza fiind amânată la data de 9 aprilie 2014 în vederea citării acestora.
La dala de 9 aprilie 2014 judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 6 aprilie 2015, prin fax, revizuenţii au transmis o cerere de repunere pe rol a cauzei, a cărei discutare a fost stabilită ia dala de 13 mai 2015.
Prin încheierea de şedinţă din 13 mai 2015 a fost respinsă cererea de repunere pe rol, reţsnându-se că aceasta nu a fost formulată în scopul prevăzut de lege, respectiv, acela al continuării judecăţii.
Având în vedere că cererea de repunere pe rol formulată de revizuenţi la 6 aprilie 2015 a fost respinsă, iar de la data ultimei suspendări a judecăţii cauzei, şi anume, 9 aprilie 2014, nici una din părţi nu a mai efectuat vreun act de procedură în scopul continuării judecăţii, lăsând în nelucrare pricina. aceasta a fost repusă pe rol din oficiu la data de 19 mai 2015 în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., fiind acordat termen la 27 mai 2015.
La termenul din 27 mai 2015 s-a constatat lipsă de procedură cu revizuenţii şi cu o parte din intimaţi, sens în care cauza a fost amânată pentru 10 iunie 2015, dată pentru care părţile au fost legal citate în vederea discutării excepţiei de perimare.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în neiucrare din vina părţii mai mult de un an".
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestărumţei vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se ailă şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în neiucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, se constată că de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 9 aprilie 2015 şi până la data repunerii pe rol din oficiu, şi anume, 19 mai 2015, nici una din părţi nu a întrerupt cursul suspendării prin efectuare de acte de procedură în scopul continuării procesului, lăsând în neiucrare cererea de revizuire formulată.
Cum s-a arătat, deşi la data de 6 aprilie 2015 revizuenţii au transmis prin fax o cerere de repunere pe rol a cauzei, aceasta a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 13 mai 2015, întrucât s-a apreciat că nu a fost formulată în scopul prevăzut de lege, respectiv, acela al continuării judecăţii, de vreme ce titularii acesteia nici nu s-au prezentat în instanţă pentru susţinerea litigiului, dar nici nu au formulat o cerere de judecată în lipsă a acestuia, circumstanţe în care cererea de repunere pe rol apare ca fiind un act procedural înfăptuit în unicul scop de a împiedica împlinirea termenului de perimare. însă, trebuie avut în vedere că legiuitorul a recunoscut acest efect doar actelor de procedură îndeplinite în scopul continuării procesului, ceea ce, pentru motivele arătate, a lipsit cererii de repunere pe rol din 6 aprilie 2015, conduita procesuală a revizii lenţilor fiind evidenţiată şi de împrejurarea că aceştia au procedat în acelaşi fel şi în urma formulării precedentei cereri de repunere pe rol a dosarului, respectiv cea datând din 5 februarie 2014, după formularea căreia, de asemenea, pricina a fost suspendată pentru lipsa părţilor şi lăsată în nelucrare.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va constata perimarea cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.A. şi S.I. împotriva Deciziei nr. 1645/R din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2015.