Conflict negativ de competenţă. Competenţă teritorială alternativă. Condiţii şi efecte
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competenţa instanţelor
Index alfabetic : conflict negativ de competenţă
- competenţă teritorială
NCPC, art. 109, art. 113 alin. (1) pct. 3, art. 116
Potrivit art. 109 NCPC, cererea de chemare în judecată formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta, iar conform art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
În cazul în care instanţa a fost învestită cu o acțiune în obligație de a face derivând dintr-un contract încheiat cu o sucursală a societăţii pârâte, operează competenţa teritorială alternativă instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 109 alin. (2) NCPC, reclamantul având, potrivit art. 116 NCPC, opțiunea între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel încât, o dată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, neputându-şi declina competenţa.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1718 din 19 iunie 2015
Prin cererea înregistrată la 08.09.2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. xx466/211/2014, astfel cum a fost precizată la 02.12.2014, reclamantul F.N. a chemat în judecată pe pârâtele SC E.I. SRL şi M.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate în solidar să se prezinte la Serviciul de Înmatriculări Auto Cluj pentru radierea autoturismului marca X cu nr. de înmatriculare CJ 00 zzz de pe numele reclamantului și înmatricularea acestuia pe numele pârâtei persoană fizică, iar, în caz contrar, să fie autorizat reclamantul să efectueze radierea pe cheltuiala pârâtelor, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la 03.11.2014, pârâta SC E.I. SRL a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței în baza dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. și față de faptul că sediul său se află în București, B-dul Iuliu Maniu nr. 572-574, sector 6.
Prin sentința civilă nr. 2456 din 06.03.2015, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanța inițial învestită a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) NCPC, care reglementează competența teritorială de drept comun în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Totodată, instanța a înlăturat incidența prevederilor art. 109 NCPC coroborat cu art. 113 alin. (2) din același cod, reținând că în cauză contractul în litigiu a fost încheiat de reclamant cu pârâta SC E.I. SRL, iar nu cu un dezmembrământ fără personalitate juridică al acesteia.
A mai reținut, de asemenea, că în speță competența sa teritorială nu poate fi atrasă nici potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC, întrucât obligaţia de a face dedusă judecății în cauză nu este o obligaţie contractuală, ci una legală, pe de o parte, iar, pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit din 02.11.2012 nu cuprinde menţiunea locului executării obligaţiilor asumate în temeiul acestei convenţii.
În considerarea acestor argumente a apreciat că, din punct de vedere teritorial, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâta persoană juridică.
Urmare declinării, cauza a fost înregistrată la 10.04.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub același număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 3621 din 18.05.2015, Judecătoria Sectorului 6 București, Secţia civilă a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată de reclamant şi a declinat competența de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluționării acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Sectorului 6 București, Secţia civilă a dat eficiență dispozițiilor art. 109 NCPC, reținând din verificarea actelor dosarului că încheierea contractului dedus judecății s-a făcut la Cluj-Napoca, ștampila aplicată pe semnătura reprezentantului cumpărătoarei-pârâte cuprinzând menţiunea „SC E.I. SRL punct lucru Cluj”.
Astfel, constatând că încheierea contractului s-a făcut prin punctul de lucru al pârâtei din municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj, a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă alternativ să soluţioneze cauza și, reținând și că învestirea acestei instanțe a fost exprimarea opțiunii inițiale a reclamantului, a concluzionat că aceasta rămâne competentă să soluţioneze cauza și a declinat competența în favoarea acesteia.
Faţă de dispoziţiile art. 133 pct. 2 NCPC, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 coroborat cu art. 135 alin. (1) din același cod a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 NCPC, a pronunţat regulatorul de competenţă în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situaţiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.
Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 NCPC, conform căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.”
Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 NCPC se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.
Potrivit art. 109 NCPC, cererea de chemare în judecată formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.
Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
În speță, Înalta Curte constată că reclamantul F.N. a învestit Judecătoria Cluj-Napoca cu o acțiune în obligație de a face derivând din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între părțile în litigiu la 02.11.2012.
Din verificarea înscrisului mai sus amintit, aflat la fila 6 din dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, rezultă că în cuprinsul acestuia s-a menționat locul încheierii contractului ca fiind municipiul Cluj-Napoca, iar pe ștampila aplicată pe semnătura reprezentantului cumpărătoarei-pârâte este inscripționată mențiunea SC E.I. SRL punct lucru Cluj.
De asemenea, la pct. 5 al contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 02.11.2012, pe care reclamantul și-a fondat pretențiile, s-a menționat că autoturismul a fost predat și primit, iar prețul a fost plătit la încheierea contractului.
Față de cele anterior reținute, din care rezultă că încheierea și executarea parțială a contractului dedus judecății s-a făcut în municipiul Cluj-Napoca, Înalta Curte reține incidența în cauză a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC, care statuează competența teritorială alternativă a instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
Totodată, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 109 alin. (2) NCPC raportat la faptul că, în speță, convenția de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit a fost încheiată de societatea pârâtă printr-o entitate fără personalitate juridică, respectiv prin punctul său de lucru din Cluj-Napoca.
Astfel, concluzionând că, în speță operează competenţa teritorială alternativă, instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 109 alin. (2) NCPC și că potrivit art. 116 NCPC reclamantul are opțiunea între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, având în vedere alegerea inițial făcută de reclamant pentru Judecătoria Cluj-Napoca, Înalta Curte reține că, o dată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, neputându-şi declina competenţa.
Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) NCPC, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.