Actualizarea despăgubirilor cu rata inflației. Cerere formulată direct în apel. Nerespectarea condițiilor de formă prescrise de normele procedurale. Consecințe.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căi de atac. Judecata în apel.
Index alfabetic : despăgubiri
-dobânzi
-indice de inflație
-principiul contradictorialității
-inadmisibilitate
C.proc.civ. din 1865, art. 292, art. 294, art. 304 pct. 6, pct. 9
1. Prevederile art. 294 alin. (2) C.proc.civ. permit părților să solicite în apel, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe, respectiv de a solicita compensația legală. Rațiunea edictării acestor dispoziții este aceea de a permite părții care este creditorul unei obligații patrimoniale care se execută prin prestații succesive (din care unele ajung la scadență după pronunțarea hotărârii de primă instanță) sau care este susceptibilă de actualizare ori generatoare de dobânzi, să solicite plata sumelor de bani cuvenite după dezinvestirea primei instanțe, pentru ca aceasta să nu fie pusă în situația de a formula alte cereri de chemare în judecată pentru obținerea acestor drepturi care constituie accesorii ale obligației principale.
Însă, sub aspect procedural, o asemenea cerere nu poate fi formulată oricând în cursul judecății în apel, ci numai cu respectarea termenului prevăzut pentru motivarea apelului [în acest sens fiind dispozițiile art. 292 alin.(1) C.proc.civ.]. Totodată, o astfel de cerere trebuie formulată în scris, motivată și comunicată părții adverse, pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
Prin urmare, cum reclamantul a formulat cererea de reactualizare a despăgubirilor direct la termenul de dezbateri în apel, instanța nu a fost legal investită cu o astfel de cerere și, în mod greșit a admis-o.
2. De asemenea, pentru a fi admisibilă o asemenea cerere, este necesar ca prin actul de învestire a instanței, reclamantul să fi solicitat obligarea pârâtului la sumele de bani care constituie
dobânzi, actualizări de sume etc.
Așadar, nu poate fi primită direct în apel, o cerere de reactualizare a despăgubirii dacă prin cererea de chemare în judecată nu a existat un asemenea petit, deoarece art. 294 alin.(2) C.proc.civ., are în vedere cererile prin care se solicită plata în continuare a sumelor cerute în fața primei instanțe și care au devenit scadente după pronunțarea hotărârii de primă instanță.
Secția I civilă, decizia nr. 441 din 13 februarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 420/C din 7 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii S.C., B.E., K.S. şi K.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A., şi în consecinţă:
S-a constatat că imobilul ce face obiectul exproprierii pentru realizarea obiectivului de investiţii „Autostrada Braşov - Borş”, în suprafaţă de 9.252 m.p., parte din tarlaua x3, parcela x46, identificat iniţial cu numerele cadastrale x83, x84, x85, suprafaţă care ulterior a fost şi este identificată cu nr. cadastral x85, afectează următoarele suprafeţe: suprafaţa de 534 mp din lotul asupra căruia K.Ş. deţine dreptul de proprietate, în temeiul titlului de proprietate din data de 16 august 2007; suprafaţa de 4.119 m.p. din lotul asupra căruia K.A. deţine dreptul de proprietate, în temeiul titlului de proprietate din data de 16 iunie 2005 și suprafaţa de 4.599 m.p. din lotul asupra căruia S.C. şi B.E. deţin dreptul de proprietate, în indiviziune, în temeiul titlului de proprietate din data de 16 august 2007.
S-a constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la încasarea despăgubirilor acordate pentru exproprierea imobilului în suprafaţă de 9.428,00 m.p., identificat cadastral cu nr. x85, parte din tarlaua x3, parcela x46.
S-a constatat că din cuantumul total de 252.661,91 lei aferent suprafeţei expropriate de 9.428,00 m.p., stabilit prin Hotărârea nr. 27/2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, reclamanţilor le revin cote-părţi din suma totală astfel: 14.582,95 lei pentru K.Ş., 112.485,34 lei pentru K.A. şi 125.593,61 lei pentru S.C. şi B.E., în părţi egale.
Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A. a fost obligat la eliberarea către reclamanţi a cotelor-părţi, corespunzătoare suprafeţelor expropriate, cuvenite din suma totală reprezentând despăgubirea acordată pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 9.428,00 m.p., identificat cu nr. cadastral x85.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bihor a reţinut că prin Hotărârea nr.27/2008, emisă de pârât s-a aprobat acordarea de despăgubiri în cuantum de 252.661,91 lei pentru imobilul expropriat, categoria de folosinţă păşuni, tarlaua x3, parcela x46, în suprafaţă de 9.428 m.p., identificat prin nr. cadastrale x83, x84, x85 persoanelor aparent îndreptăţite S.C. şi B.E.
Conform expertizei efectuate, imobilul în cauză a fost identificat cu nr. de tarla x3, parcele x46 şi reprezintă teren agricol situat în extravilan.
Potrivit concluziilor aceluiaşi raport de expertiză suprafeţele imobilelor aflate în proprietatea reclamanţilor, cuprinse în T.P. nr. xx45/2007, nr. xx82/2005 şi nr. xx46/2007, sunt afectate parţial de expropriere, şi anume, terenul proprietatea reclamantului K.Ş. este afectat în suprafaţă de 534 m.p., terenul proprietatea reclamantului K.A. este afectat în suprafaţă de 4.119 m.p., iar terenul proprietatea reclamanţilor B.E. şi S.C. este afectat în suprafaţă de 4.599 m.p.; prin urmare, suprafaţa totală afectată de expropriere este de 9.252 m.p., iar nu de 9.428 m.p., cum din eroare s-a arătat în acţiune.
În raportul de expertiză s-a mai arătat că aceste suprafeţe supuse exproprierii sunt identificate cu nr. cadastral x85, în suprafaţă de 9.252 mp.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei apelate în sensul constatării faptului că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la încasarea despăgubirii acordate pentru exproprierea imobilului în suprafaţă de 9.252,00 mp identificat cu nr. cadastral x85 şi, pe cale de consecinţă, din cuantumul total al despăgubirilor de 247.945,26 lei aferent suprafeţei expropriate de 9.252 m.p. identificată cu nr. cadastral x85, reclamanţilor li se cuvin următoarele cote-părţi: pentru reclamantul K.Ş. - 14.310,72 lei, pentru reclamantul K.A. - 110.385,49 lei, iar pentru reclamanții S.C. şi B.E. - 123.249,05 lei.
Prin decizia civilă nr. 34/A din 12 iunie 2013, Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamanţii S.C., B.E. - ambii decedaţi, proces continuat de moştenitorii acestora N.A. (moştenitor al reclamantei B.E.), S.R. (soţia supravieţuitoare a intimatului S.C.) şi S.L. (fiul moştenitor al defunctului S.C.), K.Ş. şi K.A.
A admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost modificată în parte în sensul că:
S-a constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la încasarea despăgubirilor acordate pentru exproprierea suprafeţei de 9.252 mp, identificat cu nr. cadastral x85, parte din tarlaua x3, parcela x46.
S-a constatat că din cuantumul total al despăgubirilor aferente acestei suprafeţe, de 247.945,26 lei, reclamantului K.Ş. îi revine suma de 14.310,72 lei, reclamantului K.A. îi revine suma de 110.385,49 lei, iar reclamanţilor S.C. şi B.E. le revine suma de 123.249,05 lei.
A fost obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A. la eliberarea către reclamanţi a cotelor-părţi corespunzătoare suprafeţelor expropriate, cuvenite din suma totală reprezentând despăgubirea terenului în suprafaţă de 9.252 m.p., identificată cu nr. cadastral x85; au fost menţinute celelalte dispoziţii şi s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit raportului de contraexpertiză întocmit în cauză, suprafaţa totală afectată de expropriere din terenul proprietatea reclamanţilor cuprinsă în titlurile de proprietate nr. xx45 din 16 august 2007, nr. xx82 din 16 iunie 2005 şi nr. xx46 din 16 august 2007, este de 9.252 m.p., terenul proprietatea reclamantului K.Ş. fiind afectat în suprafaţă de 534 m.p., al reclamantului K.A. în suprafaţă de 4.119 m.p., iar al reclamanţilor S.C. şi B.E. în suprafaţă de 4.599 m.p.
Prima instanţă, deşi în considerentele hotărârii şi în prima parte a dispozitivului, a constatat că întinderea imobilului cu nr. cadastral x85 este în suprafaţă de 9.252 mp, în mod greşit a constatat îndreptăţirea reclamanţilor la despăgubiri pentru suprafaţa de 9.428,00 m.p., stabilind cuantumul total al despăgubirii la suma de 252.661,91 lei, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea nr. 27/2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Or, suma de 252.661,91 lei, care a fost acordată pentru întreaga suprafaţă de 9.428 m.p., include şi despăgubirea aferentă suprafeţelor de 19 m.p. şi 157 m.p., identificate prin nr. cadastrale x83 şi x84.
Prin urmare, a fost găsită fondată critica apelantului - pârât în sensul că pentru suprafaţa de 9.252 m.p., cuantumul despăgubirii este de 247.945,26 lei, din care reclamantului K.Ş. îi revine suma de 14.310,72 lei, reclamantului K.A. - suma de 110.385,49 lei, iar reclamanţilor S.C. şi B.E. - suma de 123.249,05 lei.
A fost găsită nefondată critica privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei; în acest sens s-a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 C.proc.civ., întrucât, potrivit art. 38 din Legea nr.33/1994, cheltuielile legate de expropriere (în speţă cheltuielile de judecată) se suportă de expropriator.
Cu referire la cererea de aderare la apel, instanţa de apel a reţinut că susţinerile apelanţilor - reclamanţi sunt fondate doar în privinţa întinderii suprafeţei afectate de expropriere, aceasta fiind de 9.252 m.p. (în loc de 9.428 m.p.); nu a fost primită cererea de stabilire a despăgubirilor la suma de 252.661,91 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.DN.R. S.A.
Prin decizia civilă nr.1220 din 10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat împotriva deciziei Curţii de Apel Oradea, pe care a casat-o, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a găsit întemeiat motivul de ordine publică al lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatului-reclamant K.Ş., decedat în cursul procesului, în apel.
În acest sens s-a reţinut că potrivit art. 243 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor, pentru a se evita pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în contradictoriu cu o persoană care, prin deces, a pierdut capacitatea procesuală de folosinţă. Conform actului de deces, depus la dosar în etapa procesuală a recursului, reclamantul K.Ş. a decedat la data de 15 martie 2013, înainte de pronunțarea, la data de 12 iunie 2013, a deciziei recurate; această decizie fiind pronunţată în contradictoriu cu o parte lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, a produs părţilor o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunţat în aceste condiţii, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. (5) C.proc.civ., care atrag casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
A menţionat instanţa de recurs că, în rejudecare, instanţa de trimitere urmează să analizeze apelul declarat de pârât şi cererea de aderare la apel formulată de reclamanţi, exclusiv în limitele cadrului procesual corect stabilit, pentru a nu vătăma nici o parte în exercitarea drepturilor sale procesuale.
Cu prilejul rejudecării, după casarea cu trimitere, au fost introduşi în proces moştenitorii reclamantului K.Ş. : K.I., S.A. şi K.E.
Prin decizia civilă nr. 422/A din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel Oradea, Secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., precum şi cererea de aderare la apel formulată de reclamanţii S.C., B.E., ambii decedaţi, procesul fiind continuat de moştenitorii acestora N.A., S.R., S.L., K.A., K.Ş. - decedat, procesul fiind continuat de moştenitorii acestuia, K.I., S.A. şi K.E., împotriva sentinţei civile nr. 420/C/2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că:
A constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la încasarea despăgubirilor acordate pentru exproprierea suprafeţei de 9.252 m.p., teren identificat cadastral cu nr. x85, parte din tarlaua x3, parcela x46.
A constatat că, din cuantumul total al despăgubirilor aferente acestei suprafeţe, de 247.945,26 lei, reclamantului K.Ş. îi revine suma de 14.310,72 lei, reclamantului K.A. îi revine suma de 110.385,49 lei, iar reclamanţilor S.C. şi B.E. suma de 123.249,05 lei, sume care vor fi actualizate cu indicii de inflaţie la data plăţii efective.
L-a obligat pe pârât la eliberarea către reclamanţi a cotelor-părţi corespunzătoare suprafeţelor expropriate cuvenite din suma totală reprezentând despăgubirea terenului în suprafaţă de 9.252 mp identificat cu nr. cadastral x85 și a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că prin concluziile raportului de contraexpertiză, s-a concluzionat că suprafeţele imobilelor - proprietatea reclamanţilor cuprinse în titlurile de proprietate nr. xx45/2007, nr. xx82/2005 şi nr. xx46/2007, sunt afectate parţial de expropriere. Astfel, terenul proprietatea reclamantului K.Ş. este afectat în suprafaţă de 534 m.p., terenul proprietatea reclamantului K.A. este afectat în suprafaţă de 4.119 m.p., iar terenul proprietatea reclamanţilor S.C. şi B.E. este afectat în suprafaţă de 4.599 m.p., suprafaţa totală afectată de expropriere, identificată cu nr. cadastral x85, fiind de 9.252 m.p., iar nu de 9.428 m.p.
Cu toate că tribunalul a reţinut corect în considerentele sentinţei apelate că suprafaţa expropriată este de 9.252 m.p., a menționat, în mod greșit în dispozitiv suprafaţa de 9.428 m.p.
A reţinut, de asemenea, curtea de apel că este greşită dispoziţia primei instanţe privitoare la cuantumul despăgubirilor de 252.661,91 lei, cuvenite reclamanţilor, în condiţiile în care această sumă de bani este corespunzătoare unei suprafeţe expropriate de 9.428 m.p.; pe cale de consecinţă a fost schimbată, în parte, sentinţa în sensul că pentru suprafaţa de 9.252 m.p. reclamanţilor li se cuvin despăgubiri în cuantum de 247.945,26 lei, iar nu de 252.661,91 lei (cum a reţinut prima instanţă şi cum nefondat pretind reclamanţii prin cererea de aderare la apel).
Curtea de apel a găsit fondată cererea apelanţilor-reclamanţi, formulată în apel, privind actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri, în temeiul dispoziţiilor art. 294 alin. (2) C.proc.civ.
Nu a fost primită critica apelantului-pârât privind cheltuielile de judecată, reţinându-se că nici minuta, nici dispozitivul hotărârii apelate nu cuprind vreo dispoziţie de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A., solicitând modificarea, în parte, a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului în întregime, iar pe fond, înlăturarea dispoziţiei referitoare la actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri cu indicii de inflaţie la data plăţii efective din hotărârea atacată; de asemenea, s-a solicitat respingerea cererii de aderare la apel formulată de către reclamanţi, în principal ca fiind lipsită de interes iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C.proc.civ., recurentul-pârât a arătat că, prin decizia recurată, instanţa de apel a dat ceea ce nu s-a cerut, respectiv că aceasta a fost pronunţată cu interpretare şi aplicarea a greşită a dispoziţiilor art. 293, 294 şi 296 C.proc.civ., precum şi ale art.9 din Legea nr. 198/2004.
Astfel, cu referire la primul motiv de recurs, recurentul-pârât a învederat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii nu au solicitat ca plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubire să fie actualizate cu indicele de inflaţie la data efectivă a plăţii; de asemenea, reclamanţii nu şi-au modificat pretenţiile în condiţiile art. 132 C.proc.civ. şi nu au solicitat actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor stabilite de către expropriator cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 27/2008.
În primul ciclu procesual, aceştia au formulat o cerere de aderare la apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 420/C/2012, în temeiul art. 293 C.proc.civ., prin care au solicitat "admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată şi precizată raportat la expertiza tehnică efectuată în cauză", respectiv: să se constate faptul că suprafaţa de 9.252,00 m.p. din loturile asupra cărora reclamanţii deţineau dreptul de proprietate a fost expropriată; să se constate că aceştia sunt persoane îndreptăţite, în înţelesul Legii nr. 198/2004, la încasarea despăgubirilor în cuantum de 252.661,91 lei şi să fie obligat pârâtul la eliberarea către reclamanţi a sumelor cuvenite; prin cererea de aderare la apel reclamanţii nu au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubire, actualizate cu indicele de inflaţie la data efectivă a plăţii.
A mai arătat recurentul că prin sentinţa civilă nr. 420/C/2012 şi prin decizia civilă nr. 34/2013, pronunţate în primul ciclu procesual de Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, instanţele au hotărât asupra stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor în acord cu dispoziţiile art. 129 alin. (6) C.proc.civ., iar prin decizia recurată li s-a acordat reclamanţilor ceea ce nu s-a solicitat prin acţiunea introductivă şi prin cererea de aderare la apel, respectiv actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubire cu indicele de inflaţie.
Pe cale de consecinţă, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei civile atacate, în sensul înlăturării dispoziţiei referitoare la actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri cu indicii de inflaţie la data plătii efective.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentul-pârât a arătat că decizia atacată a fost pronunţată cu interpretarea și aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 293, art. 294 şi art. 296 C.proc.civ., precum şi ale art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Astfel, acesta a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 293 C.proc.civ., conform cărora intimatul poate să adere la apelul făcut de partea potrivnică, chiar după împlinirea termenului de apel, dacă prin această cerere tinde la schimbarea hotărârii primei instanţe.
Însă prin cererea de aderare la apelul pârâtului, reclamanţii au solicitat eliberarea aceleiaşi sume stabilite de către instanţa de fond cu titlu de despăgubire pentru imobilul preluat din proprietatea acestora. Astfel în cererea de aderare la apel se arăta că reclamanţii înţeleg să solicite constatarea calităţii lor de "persoane îndreptăţite, în înţelesul Legii nr.198/2004, la încasarea despăgubirilor în cuantum de 252.661,91 lei", această sumă reprezentând despăgubirea pe care Tribunalul Bihor a acordat-o reclamanţilor prin sentinţa civilă nr. 420/2012.
Prin urmare, reclamanţii nu au dorit schimbarea soluţiei instanţei de fond, ci păstrarea hotărârii date de Tribunalul Bihor.
În opinia recurentului-pârât, instanţa de control judiciar ar fi trebuit să respingă cererea de aderare la apel, în principal ca fiind în principal lipsită de interes iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată.
Cu referire la dispoziţiile art. 294 C.proc.civ. s-a arătat că instanţa de apel a reţinut, în cadrul considerentelor hotărârii că "se va da curs însă cererii acestora formulată în actuala etapă procesuală privind actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri, în aplicarea prevederilor art. 294 alin. (2) C.proc.civ."
Însă, reclamanţii nu au solicitat nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin cererea de aderare la apelul pârâtului, obligarea expropriatorului la plata despăgubirii actualizate cu indicele de inflaţie, o atare solicitare făcută de către reclamanţi în cel de-al doilea ciclu procesual în rejudecarea căii de atac promovată de pârât fiind o cerere nouă făcută în apel, care potrivit art. 294 alin. (1) C.proc.civ., este inadmisibilă.
A susţinut recurentul-pârât că şi dacă s-a accepta faptul că reclamanţii puteau solicita actualizarea despăgubirii cu indicele inflaţiei în faza procesuală a rejudecării apelului, sumele prevăzute la art. 294 alin. (2) C.proc.civ. privesc exclusiv sume ivite după darea hotărârii primei instanţe. Or, sumele consemnate de către expropriator în temeiul Legii nr. 198/2004 la Banca X, pentru imobilele identificate cadastral cu x83, x84 şi x85 nu sunt purtătoare de dobânzi.
În acelaşi timp, nu se poate susține că actualizarea despăgubirii aferente imobilului având nr. cadastral x85 (singurul teren în privinţa căruia s-a dovedit că imobilul expropriat se suprapune cu terenul proprietatea intimaților-reclamanți) cu indicele inflaţiei se referă la sume care au survenit după pronunţarea sentinţei civile nr. 420/C/2012.
Sub un alt aspect, recurentul a arătat că potrivit art. 296 C.proc.civ., apelantului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Cu toate acestea, instanţa de apel a ignorat principiul "non reformatio in pejus".
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 420/C/2012, Tribunalul Bihor l-a obligat pe pârât să elibereze reclamanţilor despăgubirea în cuantum de 252.661,91 lei.
Prin decizia civilă nr. 422/2014, Curtea de Apel Oradea, admițând apelul pârâtului, l-a obligat pe acesta să elibereze reclamanţilor despăgubirea de 247.945,26 lei, actualizată cu indicele de inflaţie.
Cum nu s-a specificat în hotărârea atacată de la ce moment urmează a se face actualizarea cu indicele inflaţiei, în ipoteza în care va fi avut în vedere momentul emiterii Hotărârii de stabilirea a despăgubirii nr. 27/2008, suma determinată cu titlu de actualizare cu indicele inflaţiei va depăşi suma 4.716,64 de lei (care reprezintă diferenţa dintre despăgubirea acordată de tribunal şi cea acordată de curtea de apel).
Printr-o altă critică, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 care reglementează modalitatea prin care expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii poate contesta despăgubirea stabilită de către expropriator.
A arătat recurentul că prin decizia civilă nr. 422/2014, instanţa de apel a majorat implicit despăgubirea stabilită prin Hotărârea nr. 27/2008 dispunând actualizarea sumei cu indicele inflaţiei la data plăţii efective în condițiile în care reclamanţii din prezenta cauză nu au formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr.27/2008, în termenul reglementat de art. 9 din Legea nr. 198/2004, şi nici nu au solicitat majorarea cuantumului despăgubirii aferente imobilului identificat cu nr. cadastral x85.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat exclusiv constatarea calităţii lor de persoane îndreptăţite la despăgubirile aferente imobilului expropriat având nr. cadastrale x83, x84 şi x85 (ulterior dovedindu-se că terenul aflat în proprietatea reclamanţilor, afectat de expropriere este doar cel cu nr. cadastral x85), precum şi eliberarea sumei consemnate de către expropriator prin Hotărârea nr. 27/2008. Aşadar, acţiunea reclamanţilor a avut caracterul unei simple acţiuni în constatare, întemeiată pe prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004.
A concluzionat recurentul-pârât că, deși prin cererea de chemare în judecată nu s-a urmărit majorarea cuantumului despăgubirii stabilite prin Hotărârea nr. 27/2008, instanţa de control judiciar a încălcat prevederile art.9 din Legea nr.198/2004, dispunând actualizarea cu indicele de inflație a despăgubirii de 247.945,26 lei.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recursul este fondat în limitele şi pentru motivele ce succed:
Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C.proc.civ., prin care recurentul-pârât a susținut că instanța de apel, dispunând actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a sumei de 247.945, 26 lei, a dat ceva ce nu s-a cerut, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 12.august 2009, a cărei competență de soluționare a fost declinată în favoarea Tribunalului Bihor, prin sentința civilă nr. 5010/2010, reclamanții au solicitat, în esență, să se constate că sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 27/2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul local Tămășeu, fără a contesta cuantumul acestor despăgubiri și fără a solicita actualizarea sumei la data plății.
Exercitarea căilor de atac împotriva sentinței civile nr. 420/C/2012 a fost ocazionată de împrejurarea că Tribunalul Bihor, admițând cererea de chemare în judecată, deși a reținut că suprafața expropriată de la reclamanți este de 9.252 m.p., iar nu de 9.428 m.p. (cât s-a menționat în Hotărârea nr. 27/2008, de stabilire a despăgubirilor), a avut în vedere la stabilirea întinderii drepturilor persoanelor expropriate, suma de 252.661,91 lei, fără a o diminua, în mod corespunzător suprafeței rezultate în urma măsurătorilor efectuate de experții judiciari.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea, în parte, în sensul rectificării cuantumului despăgubirilor de la 252.661,91 lei, la 247.945, 26 lei, ca o consecință a faptului că suprafața de teren expropriată care a aparținut reclamanților nu a avut suprafața de 9.428
mp, ci suprafața de 9.252 mp.
Reclamanții au formulat cerere de aderare la apelul pârâtului urmărind, în esență, să li se recunoască dreptul de a încasa suma stabilită prin Hotărârea nr. 27/2008 de stabilire a despăgubirilor, respectiv 252.661,91 lei, în condițiile în care nu au contestat că suprafața de teren expropriată este de 9.252 m.p.; prin cererea de aderare la apel nu s-a solicitat actualizarea despăgubirilor.
Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă a admis, prin decizia nr. 422/A din 09 octombrie 2014, atât apelul principal și cererea de aderare la apel, cât și cererea formulată la termenul de dezbateri în apel, în al doilea ciclu procesual (25 septembrie 2014), de av. G.M., reprezentantul convențional al apelanților-reclamanți, de reactualizare a despăgubirilor, cu indicele de inflație la data plății efective.
Cu referire la această din urmă cerere, instanța de apel a arătat că va fi admisă “în aplicarea prevederilor art.294 alin. (2) C.proc.civ.”.
Înalta Curte reține că prevederile legale evocate de instanța de apel permit părților să solicite în apel, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe, respectiv de a solicita compensația legală.
Rațiunea edictării acestor dispoziții este aceea de a permite părții care este creditorul unei obligații patrimoniale care se execută prin prestații succesive (din care unele ajung la scadență după pronunțarea hotărârii de primă instanță) sau care este susceptibilă de actualizare ori generatoare de dobânzi, să solicite plata sumelor de bani cuvenite după dezinvestirea primei instanțe, pentru ca aceasta să nu fie pusă în situația de a formula alte cereri de chemare în judecată pentru obținerea acestor drepturi care constituie accesorii ale obligației principale.
Înalta Curte reține că, sub aspect procedural, o asemenea cerere nu poate fi formulată oricând în cursul judecății în apel, ci numai cu respectarea termenului prevăzut pentru motivarea apelului; în acest sens sunt dispozițiile art. 292 alin. (1) C.proc.civ.
Pe de altă parte o asemenea cerere trebuie formulată în scris, motivată și comunicată părții adverse, pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
Prin urmare, instanța de apel, fără a fi legal învestită cu cererea de actualizare a despăgubirilor datorate apelanților - intimați - reclamanți a admis-o, astfel că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., în sensul că a dat ceva ce nu s-a cerut.
Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă o asemenea cerere, este necesar ca prin actul de învestire a instanței, reclamanții să fi solicitat obligarea pârâtului la sumele de bani care constituie dobânzi, actualizări de sume etc.
Așadar, nu poate fi primită direct în apel, o cerere de reactualizare a despăgubirii dacă prin cererea de chemare în judecată nu a existat un asemenea petit, deoarece art. 294 alin. (2) C.proc.civ., are în vedere cererile prin care se solicită plata în continuare a sumelor cerute în fața primei instanțe și care au devenit scadente după pronunțarea hotărârii de primă instanță.
În consecință, în cauza dedusă judecății, în condițiile în care nu a existat o cerere de actualizare cu indicele de inflație a despăgubirii, apelanții-reclamanți nu puteau solicita asemenea sume de bani direct în apel, cererea formulată fiind inadmisibilă.
Cu referire la criticile prin care s-a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 293 C.proc.civ., deoarece apelanții - reclamanți nu au solicitat modificarea sentinței, ci păstrarea ei, Înalta Curte reține că nu sunt fondate întrucât, în realitate, apelanții - reclamanți au solicitat păstrarea cuantumului despăgubirii dar pentru o suprafață de teren mai mică.
Prin urmare, chiar dacă nu au solicitat formal schimbarea, în parte, a sentinței, din motivarea cererii de aderare de apel rezultă că aceștia au urmărit păstrarea despăgubirii în cuantum de 252.661,91 lei, dar nu ca echivalent al suprafeței de 9.428 m.p., ci ca echivalent al suprafeței de 9.252 m.p.; așadar, păstrarea cuantumului despăgubirii nu se confundă cu păstrarea sentinței, astfel că cererea de aderare la apel formulată de reclamanți era admisibilă.
Pe cale de consecință, fiind învestită atât cu apelul principal formulat de pârât, cât și cu cererea de aderare la apel, instanța de apel nu era ținută de art. 296 C.proc.civ. în modalitatea arătată de recurent.
Având în vedere că, pentru considerentele expuse, au fost găsite fondate criticile prin care s-a susținut că instanța de apel a dispus actualizarea cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective, a sumei de 247.945,26 lei, fără a fi legal învestită, cererea fiind, în speță, și inadmisibilă, iar acestea sunt suficiente pentru admiterea recursului în modalitatea solicitată de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea celorlalte critici privitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 293 și 296 C.proc.civ. și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) și 304 pct. 6 și 9 C.proc.civ., a fost admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A., în sensul modificării deciziei recurate și înlăturării dispoziţiei de actualizare cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective, a sumei de 247.945,26 lei; au fost păstrate celelalte dispoziții ale deciziei recurate.