Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC R.D.F. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (MADR-APDRP), Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba (O.J.P.D.R.P. Alba), a solicitat anularea răspunsului din 12 noiembrie 2013 şi, în consecinţă, să se constate ca fiind eligibilă cererea sa de finanţare nr. XX cu titlul „Creşterea productivităţii la SC R.D.F. SRL prin achiziţionarea de utilaje performante prin Schema de ajutor de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123”, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că a depus cerere de finanţare la O.J.P.D.R.P. Alba pentru obţinerea unei finanţări nerambursabile în cadrul Măsurii 123, respinsă, ca neeligibilă, prin notificarea din 23 august 2013 cu motivarea că există necorelări între capacitatea de exploatare propusă prin proiect şi disponibilul de masă lemnoasă din zonă, iar împotriva acestei notificări a formulat contestaţie, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, care a fost respinsă prin răspunsul MADR-APDRP nr. 5430 din 30 august 2013.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 285 din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ, fiscal, şi de insolvenţă, reţinând, în esenţă, următoarele:
În materia contenciosului administrativ, art. 10 din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond raportat la două criterii: organul emitent al actului contestat şi valoarea litigiilor, iar, în ceea ce priveşte cererile având ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 stabileşte că toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Întrucât obiectul cauzei îl reprezintă răspunsul autorităţii la cererea reclamantei de finanţare nerambursabilă a proiectului, este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.
Actul administrativ vătămător şi contestat este emis de o autoritate publică de nivel local, respectiv, adresa din 23 august 2013 emisă de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul 7 Alba Iulia, intitulat „scrisoare de notificare privind respingerea finanţării”.
Actului emis de MADR-APDRP înregistrat sub nr. 36.509 din 12 noiembrie 2013 este răspunsul dat contestaţiei formulate de reclamantă împotriva primei notificări, respectiv, răspunsul la calea de atac administrativă prealabilă prevăzută de lege, aşa cum bine precizează reclamanta.
Actul administrativ care produce efecte juridice şi constituie punctul de plecare al litigiului este actul administrativ împotriva căruia a fost formulat recursul ierarhic, iar nu actul prin care se soluţionează procedura prealabilă.
Calitatea de autoritate locală sau centrală a emitentului unui act administrativ produce efecte asupra competenţei materiale de judecare a cauzei, care se determină în raport cu poziţia autorităţii emitente a actului propriu-zis.
În calificarea unei autorităţi publice ca fiind centrală sau locală determinantă nu este subordonarea ierarhică şi nici personalitatea juridică, ci întinderea teritorială a competenţei.
2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Alba, secţia de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, prin sentinţa civilă nr. 153/CAF/2015 din 25 februarie 2015, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi, în baza art. 134 C. proc. civ. din 2010, a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Alba a reţinut, în esenţă, următoarele:
Indiferent de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată vizează anularea doar a răspunsului MADR-APDRP nr. 36509 din 12 noiembrie 2013 sau şi a notificării din 23 august 2013 emise de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centru 7 Alba Iulia, aceste aspecte nu sunt de natură a determina modificări în ceea ce priveşte competenţa materială a instanţei de contencios administrativ.
În raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2006, chiar dacă experţii din cadrul centrelor regionale de plăţi procedează la verificarea, evaluarea, acordarea punctajelor şi completarea fişelor de evaluare, toate aceste operaţiuni şi acte emise sunt considerate a fi efectuate de APDRP, directorii generali adjuncţi ai centrelor regionale de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit (fără personalitate juridică) subordonându-se directorului general al Agenţiei, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2006. Aceleaşi prevederi au fost preluate şi în O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Întrucât reclamanta contestă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală prin care se dispun măsuri în sensul declarării ca neeligibil a unui proiect pentru accesarea FEADR, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competenţa curţilor de apel în astfel de litigii, indiferent de valoarea sumei contestate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanta SC R.D.F. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea răspunsului MADR-APDRP nr. 36.509 din 12 noiembrie 2013 şi, în consecinţă, să se constate ca fiind eligibilă cererea sa de finanţare nr. XX cu titlu „Creşterea productivităţii la SC R.D.F. SRL prin achiziţionarea de utilaje performante prin Schema de ajutor de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123”.
Se constată că, prin răspunsul din 12 noiembrie 2013, MADR-APDRP a respins contestaţia societăţii depusă la OJPDRP Alba referitoare la cererea de finanţare nr. XX cu titlu „Creşterea productivităţii la SC R.D.F. SRL prin achiziţionarea de utilaje performante prin Schema de ajutor de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123”.
Actul administrativ vătămător pentru reclamantă este materializat în cuprinsul notificării din 23 august 2013, prin care Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul 7 Alba Iulia a comunicat societăţii, ca răspuns la licitaţia de proiecte M123N-01123, faptul că, în urma verificării şi evaluării cererii de finanţare, este neeligibil proiectul depus în vederea finanţării.
În acest context, este evident că litigiul nu are ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, pentru a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.
În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ contestat, iar Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul 7 Alba Iulia, în calitate de emitent al actului administrativ potenţial vătămător pentru reclamantă, este o autoritate publică de nivel local.
În aceste condiţii, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene […] se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale”.
Împrejurarea că reclamanta a chemat în judecată şi autoritatea publică ierarhic superioară care a soluţionat contestaţia sa împotriva actului administrativ potenţial vătămător emis de autoritatea publică de nivel local - centrul regional - nu este de natură a atrage incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.
La pronunţarea prezentei soluţii, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa sa anterioară în litigii similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 2733/2014, nr. 2853/2014, nr. 3110/2014, nr. 3999/2014 şi nr. 4749/2014.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul SC R.D.F. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba, în favoarea Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2015.