Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţe la data de 13 ianuarie 2014 sub nr. 184/2/2014, reclamanta SC C.A. SA Arad SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.S.C. - D.G. A.M. P.O.S.M. anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei din 10 iulie 2013 emisă de pârât, a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 08 mai 2013 emisă de pârât, radierea din registrul debitorilor a titlului de creanţă contestat, precum şi suspendarea executării notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare din 08 mai 2013 până la soluţionarea acţiunii în fond.
La termenul din data de 10 aprilie 2014 reclamanta a formulat cerere de chemare în garanţie pârâtului M.M.S.C. - D.G. A.M. P.O.S. M., solicitând ca în situaţia în care va fi respinsă cererea de chemare în judecată, să se dispună obligarea chematului în garanţie să suporte cota pro rata de 83,34% din totalul corecţiei financiare aplicate de 25%, reprezentând 20,83% din valoarea totală a contractului de servicii din 15 septembrie 2011 „Servicii de supervizare a lucrărilor”, cu consecinţa suportării şi a 83,34% din creanţa bugetară contestată, precum şi obligarea la suportarea a unei cote pro rata de 83,34% din cheltuielile de judecată ocazionate de acţiunea în contencios administrativ aferente corecţiei financiare privind utilizarea unor criterii de calificare şi selecţie restrictive şi disproporţionate în fiţa de date din documentaţia de atribuire.
Soluţia instanţei de fond
Prin Încheierea de şedinţă din data de 29 mai 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare in garanţie a pârâtului M.M.S.C., ca inadmisibilă.
Recursul.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC Compania de Apă Arad SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că atât reglementarea anterioară a instituţie chemării in garanţie respectiv art. 60 alin. (1) din Vechiul C. proc. civ., cat şi dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Noul C. proc. civ. permit chemarea in garanţie a unei terţe persoane împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată in garanţie sau despăgubiri, care poate fi chiar o parte din proces.
A susţinut recurenta că intre părţi există mai multe raporturi juridice care plasează CA A. SA intr-o situaţie atipică care permite, din punct de vedere procesual, chemarea in garanţie a D.G. A.M. P.O.S. M., care deţine atât calitatea de beneficiar, cat şi de autoritate de management şi autoritate de control.
Procedura în fața instanței de recurs
Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată in cauză, ca fiind recurs, ţinând seama de natura litigiului dedus judecăţii şi de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 9 din Legea nr. 76/2012.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţe la data de 13 ianuarie 2014 sub nr. 184/2/2014, reclamanta SC C.A.A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.S.C. - D.G. A.M.P.O.S.M. anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei din 10 iulie 2013 emisă de pârât, a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 08 mai 2013 emisă de pârât, radierea din registrul debitorilor a titlului de creanţă contestat, precum şi suspendarea executării notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare din 08 mai 2013 până la soluţionarea acţiunii în fond.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (1) partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.
Înalta Curte, in acord cu soluţia primei instanţe, constată că prevederile menţionate prevăd in mod expres că poate fi chemată in garanţie „o terţă persoană”, străină de judecată, doctrina acceptând posibilitatea formulării unei cereri de chemare in garanţie intre părţile din proces doar in situaţia coparticipării procesuale pasive, prin chemarea in garanţie a unui pârât de către alt pârât, iar nu intre reclamant şi pârât, primul putându-şi valorifica pretenţiile pe calea cererii de chemare in judecată, modificată potrivit dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ., pana la primul termen la care a fost legal citat.
De asemenea, se reţine şi că dacă in reglementarea anterioară era prevăzută noţiunea de chemare in garanţie a unei alte persoane, legiuitorul prin Noul cod de procedură civilă a restrâns această posibilitate.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Constatând că încheierea recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C.A.A. SA împotriva Încheierii din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2014.