Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoriei Huşi, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, obligarea pârâtei la acordarea către reclamant a medicamentului Z. (V.), în mod gratuit, până la dispariţia leziunilor de la nivelul regiunii scapulare superioare stânga existente (conform indicaţiilor medicilor oncologi).
Prin sentinţa civilă nr. 518 din 7 august 2014, Judecătoria Huşi a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, invocată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin întâmpinare, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că a fost sesizată cu un litigiu de contencios administrativ şi fiscal, prin cererea de ordonanţă preşedinţială solicitându-se obligarea unei instituţii/autorităţi administrative centrale la acordarea în mod gratuit a tratamentului necesar pentru diagnosticul stabilit de „melanom malign scapular stâng şi adenopatie axilară stângă.
În consecinţă, competenţa materială şi teritorială de primă instanţă, stabilită în raport de dispoziţiile imperative ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 96 alin. (1), art. 107, art. 111 C. proc. civ. şi art. 132 alin. (1) C. proc. civ., revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum prevăd dispoziţiile legii speciale.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 2319 din 9 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huşi.
Această instanţă a apreciat că cererea reclamantului nu se înscrie în nici una din ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ. Ţinând seama şi de temeiul de drept invocat de reclamant în cererea introductivă, judecarea în primă instanţă revine în competenţă judecătoriei ca instanţă cu plenitudine de competenţă, conform art. 94 alin. (1) lit. h) Noul C. proc. civ.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a decis, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) din Noul C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Huşi.
În speţă, reclamantul A.A. s-a adresat instanţei de judecată cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 996-998 C. proc. civ., solicitând obligarea pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la acordarea în mod gratuit a tratamentului cu medicamentul Z.
Aşa cum a apreciat şi Curtea de Apel Bucureşti, cererea dedusă judecăţii în cauza de faţă nu se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 care delimitează obiectul acţiunii în contencios administrativ, în condiţiile în care, aşa cum rezultă cu evidenţă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul nu contestă şi nici nu face referire la un act administrativ, un contract administrativ, la refuzul nejustificat de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim sau la faptul că nu i s-ar fi răspuns în termenul legal la solicitarea adresată unei autorităţi publice.
Simpla calitate a pârâtului de autoritate publică nu este de natură a atrage per se competenţa instanţei de contencios administrativ, câtă vreme nu este îndeplinită şi condiţia sus-menţionată.
3. Pentru aceste considerente, apreciindu-se că soluţionarea cererii reclamantului este de competenţa instanţei de drept comun, stabilită potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. h) din Noul C. proc. civ., în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Huşi, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în favoarea Judecătoriei Huşi.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2015.