Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Contract de credit. Asigurare de viaţă încheiată pentru riscul de deces al împrumutatului. Producerea riscului. Consecinţe  

Cuprins pe materii : Drept comercial. Contracte

Index alfabetic : contract de credit

  • asigurare de viaţă
  • beneficiul asigurării
  • moştenitor legal
  • excepţia lipsei calităţii procesuale active

 

C. civ. din 1864, art. 774 – urm., art. 1391 – urm.

C. proc. civ. din 1865, art. 41 alin. (2), art. 293

Beneficiar al asigurării, indiferent de partea contractantă din contractul de credit asigurată: împrumutat sau coplătitor, este banca, asigurarea acoperind riscul produs ca urmare a intervenirii decesului asiguratului, indemnizaţia de asigurare reprezentând soldul neachitat, înregistrat la data scadentă imediat următoare producerii evenimentului asigurat.

Beneficiul asigurării nu poate fi o obligaţie contractuală a cărei neexecutare să o poată pretinde succesorii asiguratului, întrucât acesteia nu-i corespunde nicio contraprestaţie din partea asiguratului, situaţie în care ar avea loc o permutare a calităţii de beneficiar în persoana asiguratului, astfel încât succesorii asiguratului nu justifică legitimare procesuală activă într-o astfel de acţiune.

 

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 853 din 18 martie 2015

  

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 11 februarie 2011 sub număr de dosar xx67/62, reclamanţii H.P. şi H.S. au chemat în judecată pârâtele B.C.R. SA, B.C.R. SA – Sucursala B., SC S.C. SRL şi BCR A.V.V.I.G. solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtelor B.C.R. SA şi B.C.R. SA – Sucursala B. să comunice reclamanţilor debitele (rate, dobânzi, penalităţi) pe care defunctul H.R.A. le avea la data de 20 aprilie 2009 în vederea achitării acestora, să pună în executare Poliţa de asigurare de viaţă nr. 0508792 din 24 ianuarie 2007 în calitate de contractant şi beneficiar al asigurării şi să recupereze de la asigurătorul BCR A.V.V.I.G. obligaţiile împrumutatului reprezentând sumele aferente despăgubirilor ca urmare a producerii evenimentului asigurat, obligarea pârâtei SC S.C. SRL în cazul în care se dovedeşte că este cesionar al cedentului BCR SA să pună în executare Poliţa de asigurare de viaţă nr. 0508792 din 24 ianuarie 2007 în calitate de contractant şi beneficiar al asigurării şi să recupereze de la asigurătorul BCR A.V.V.I.G. obligaţiile împrumutatului reprezentând sumele aferente despăgubirilor ca urmare a producerii evenimentului asigurat şi obligarea pârâtei BCR A.V.V.I.G. să despăgubească pe contractantul şi beneficiarul Poliţei de asigurare de viaţă nr. 0508792 din 24 ianuarie 2007 – BCR SA, respectiv BCR Sucursala B. sau SC S.C. SRL, având ca persoană asigurată pe H.R.A. ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

În apărare, pârâta BCR A.V.V.I.G. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei a solicitat instanţei să respingă acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că beneficiarul certificatului de asigurare este pârâta BCR SA Sucursala B. care nu a trimis documentele solicitate în vederea soluţionării dosarului de daună.

De asemenea, în apărare, pârâta SC S.C. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor BCR SA şi BCR SA Sucursala B., iar în ceea ce priveşte fondul cauzei a solicitat instanţei să respingă ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor cu motivarea că nu poate să depună mai multe diligenţe pentru completarea dosarului de daună, deoarece nu are la îndemână mijloacele necesare, şi nu pentru că ar fi de rea-credinţă.

La rândul său, pârâta BCR SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei BCR SA Sucursala B. şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei BCR SA, iar cu privire la fondul cererii a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 132 din 9 martie 2012, Tribunalul Braşov a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâtele BCR A.V.V.I.G. SA şi SC S.C. SRL.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor B.C.R. SA şi B.C.R. SA – Sucursala B. invocată de pârâta SC S.C. SRL.

A respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei B.C.R. SA – Sucursala B. invocată de pârâta B.C.R. SA.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta B.C.R. SA.

A admis acţiunea formulată de reclamanţii H.P. şi H.S. în contradictoriu cu pârâtele B.C.R. SA, B.C.R. SA – Sucursala B., SC S.C. SRL şi BCR A.V.V.I.G. SA şi în consecinţă:

  - a obligat pârâtele B.C.R. SA şi B.C.R. SA – Sucursala B. să comunice reclamanţilor debitele (rate, dobânzi, penalităţi) pe care defunctul H.R.A. le avea la data de 20 aprilie 2009,

  - a obligat pârâtele B.C.R. SA, B.C.R. SA – Sucursala B. şi SC S.C. SRL să efectueze demersurile necesare în vederea încasării, în temeiul Poliţei de Asigurare de Viaţă nr. 0508792 din 24 ianuarie 2007, a despăgubirilor de la pârâta BCR A.V.V.I.G. SA, ca urmare a producerii evenimentului asigurat,

  - a obligat pârâta BCR A.V.V.I.G. SA să soluţioneze dosarul de daună constituit ca urmare a notificărilor formulate de pârâtele B.C.R. SA – Sucursala B. şi SC S.C. SRL.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în baza contractului de asigurare încheiat între banca creditoare şi asigurator, contract semnat de defunctul debitor ca drept asigurat, poate fi activată clauza de protecţie a debitorului în sensul că asigurarea prin firma asigurătoare poate acoperi riscul produs prin decesul împrumutatului în cadrul perioadei asigurate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC BCR A.V.V.I.G. SA, aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii cu cheltuieli de judecată.

Împotriva aceleiaşi soluţii, în condiţiile art. 273 C. proc. civ., pârâţii B.C.R. SA şi SC S.C. SRL au formulat cerere de aderare la apel, aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea cererilor de aderare la apel şi modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii excepţiilor şi respingerii acţiunii în integralitate.

Cererea de apel şi cererile de aderare la apel au fost soluţionate prin decizia civilă nr. 8/2013 de către Curtea de Apel Braşov, însă această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 501/2014, cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel cu îndrumarea de a fi soluţionate şi motivate cele două excepţii de inadmisibilitate invocate de intimaţii-reclamanţi şi de a fi motivată pe fond şi cererea de aderare la apel formulată de SC S.C. SRL.

Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. xx67/62/2011*, iar la termenul din 19 iunie 2014, instanţa a lămurit că singurele excepţii rămase de soluţionat raportat la cererile de aderare la apel sunt excepţiile inadmisibilităţii acestor cereri de aderare pe motiv că sunt încălcate prevederile art. 293 C. proc. civ., respectiv nu sunt formulate de o parte potrivnică.

S-a lămurit de către instanţa de apel în rejudecare că şi cererea de aderare la apel formulată de creditoarea BCR SA este formulată în termen, iar în legătură cu excepţia de netimbrare a acestor cereri de aderare la apel, invocată tot de intimaţii-reclamanţii, s-a lămurit la termenul din 19 iunie 2014 că cererile de aderare la apel sunt legal timbrate, apărătorul intimaţilor-reclamanţi confirmând acest lucru chiar şi în cadrul recursului exercitat împotriva primei decizii din apel.

Prin decizia civilă nr. 412/Ap din 2 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii cererilor de aderare la apel formulate de SC B.C.R. SA Bucureşti şi SC S.C. SRL, excepţii invocate de intimaţii-reclamanţi H.P. şi H.S.

A fost admis în parte apelul declarat de pârâta SC BCR A.V.V.I.G. SA împotriva sentinţei civile nr. 132/C/2012 a Tribunalului Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Au fost admise cererile de aderare la apel formulate de pârâţii B.C.R. SA şi SC S.C. SRL.

A fost schimbată în tot sentinţa în sensul că:

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor H.P. şi H.S. pentru capetele de cerere 2 – 4.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a B.C.R. SA şi a B.C.R. SA - Sucursala B. pentru capătul 2 de cerere.

A fost admisă excepţia lipsei capacitaţii de folosinţă a B.C.R. SA - Sucursala B..

S-a respins în tot acţiunea formulată de reclamanţii H.P. şi H.S. în contradictoriu cu pârâţii B.C.R. SA, B.C.R. SA - Sucursala B., SC BCR A.V.V.I.G. SA şi SC S.C. SRL.

Au fost obligaţi intimaţii H.P. şi S. să plătească apelantei SC BCR A.V.V.I.G. SA suma de 1.139,38 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, ţinând seama de raporturile juridice dintre aderenţii la apel şi apelanta BCR A.V.V.I.G., instanţa de apel a apreciat că excepţia inadmisibilităţii este nefondată în raport de ambele cereri de aderare la apelul societăţii de asigurare, deoarece între aceste părţi pârâte la fond s-a dezbătut o problemă litigioasă, respectiv între banca creditoare cedentă a creanţei şi pârâta SC S.C. care devine, astfel, creditoarea reclamanţilor, pe de o parte, şi pârâta societate de asigurare faţă de care reclamanţii au pretins instrumentarea dosarului de daune cu consecinţa încasării despăgubirilor de către creditoarele BCR SA şi S.C. SRL, pe de altă parte.

S-a constatat că prin cererea de aderare la apel formulată de BCR SA Bucureşti au fost repuse în discuţie excepţiile şi apărările invocate la fond de această parte, soluţionate de instanţa de fond prin respingere, soluţie care o nemulţumeşte pe aderentă şi care nu ar putea fi schimbată prin formularea unei simple întâmpinări, ci doar prin exercitarea căii de atac şi formularea unor critici împotriva soluţiei date de prima instanţă asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a BCR - Sucursala B., a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BCR SA.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a BCR SA – Sucursala B..

S-a arătat că BCR – Sucursala B. a efectuat operaţiunile bancare autoritate, în speţă închiderea contractelor de credit bancar în numele BCR, în baza şi în limitele mandatului acordat.

Potrivit art. 41 C. proc. civ., poate sta în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. Prin excepţie, alin. (2) al art. 41 C. proc. civ. prevede faptul că asociaţiile şi societăţile fără personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere. Conform dispoziţiilor art. 9 din Actul Constitutiv al BCR, organul de conducere al BCR este Adunarea Generală a Acţionarilor.

Astfel, s-a constatat că Sucursala B. a BCR nu are organe proprii de conducere, iar excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. nu este aplicabilă.

Cât privește excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a BCR SA şi a BCR SA – Sucursala B., pentru capătul 2 de cerere, s-a reţinut că între BCR SA, în calitate de împrumutător, şi H.R.A., în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de credit bancar nr. 79824 din 22 ianuarie 2007, SC C.B. SRL având calitatea de garant ipotecar. În cursul derulării creditului, împrumutatul a înregistrat întârzieri la rambursarea ratelor de credit bancar, în conformitate cu prevederile pct. 9 din Condiţiile generale de creditare, parte integrantă din contractul de credit, semnate şi însuşite de către împrumutat, BCR a declarat soldul creditului scadent imediat.

Respectând prevederile contractuale de la punctele 8.3 lit. e din Condiţiile generale de creditare, BCR a procedat la cesiunea creanţei provenind din contractul de credit, precum şi a garanţiilor din contractul de garanţie către SC S.C. SRL, încheind Contractul de Cesiune nr. J797 din 11 august 2009.

Creanţa provenind din contractul de credit a fost cesionată cu toate accesoriile ei şi în forma existentă la data cesiunii în temeiul dispoziţiilor art. 1391 şi urm. C. civ.

Totodată, împrumutatul a fost notificat, pentru opozabilitate, cu privire la încheierea contractului de cesiune, prin care cedentul a cedat cesionarului creanţa ivită din contractul de credit bancar nr. 78924 din 22 ianuarie 2007, împreună cu orice drepturi, fructe şi beneficii prezente şi viitoare, ataşate acestora.

În consecinţă, calitatea de creditor al creanţei decurgând din Contractul de credit bancar nr. 78924 din 22 ianuarie 2007, precum şi de titular al dreptului constituit prin Contractul de ipotecă aparţine SC C.S. SRL.

S-a constatat că prin cererea de aderare la apel formulată de SC S.C. au fost repuse în discuţie excepţiile şi apărările invocate la fond de această parte, soluţionate de instanţa de fond prin respingere, soluţie care o nemulţumeşte pe aderentă şi care nu ar putea fi schimbată prin formularea unei simple întâmpinări, ci doar prin exercitarea căii de atac şi formularea unor critici împotriva soluţiei date de prima instanţă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BCR SA şi BCR - Sucursala B., excepţiei lipsei de obiect a pretenţiilor de la petitele 3 şi 4 şi excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pentru pretenţiile de la petitele 2 - 4, cât şi faţă de soluţionarea primului capăt de cerere.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BCR - Sucursala B. şi BCR SA Bucureşti, considerentele instanţei de apel în sensul admiterii acestor excepţii au fost expuse odată cu analiza acestor excepţii reiterate şi de aderenta BCR SA.

Soluţia dată la fond asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor constituie şi motiv de apel astfel că aceasta a fost analizată în raport cu susţinerile apelantei principale, cât şi faţă de susţinerea aderentei la apel SC S.C. SRL

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor H.P. şi S. pentru capetele de cerere 2 – 4. S-a reţinut că dovedirea calităţii de moştenitori legali, prin care au fost preluate activele, dar şi pasivele persoanei decedate, în temeiul art. 774 şi urm. C. civ. nu conferă reclamanţilor calitate procesuală activă raportat la capetele 2 – 4 din cerere.

Întrucât prin producerea riscului asigurat poliţa de asigurare şi-a încetat efectele, reclamanţii neputându-se substitui în drepturile sau obligaţiile acestuia cu privire la plata de asigurare, calitatea de debitori dobândită, consecinţă a succesiunii, nefiind de natură a le oferi calitate procesuală activă în raportul de asigurare faţă de care rămân în continuare terţi.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea societăţilor pârâte la efectuarea demersurilor în vederea încasării indemnizaţiei de asigurare se reţine că BCR SA, până la momentul notificării cesiunii de creanţă, avea dreptul dar nu şi obligaţia de a solicita plata indemnizaţiei de asigurare în calitate de beneficiar, poliţa de asigurare constituind o garanţie contractuală, pe care cedentul este îndreptăţit să o valorifice, dar nu şi obligat. SC S.C. SRL, faţă de dispoziţiile art. 371 alin. (3) C. proc. civ., are posibilitatea de a alege modalitatea de recuperare a creanţei deţinută împotriva reclamanţilor, ca succesori ai defunctului, acţiunea privindu-se a fi neîntemeiată, sub acest aspect.

Astfel, obligaţia de restituire a creditului fiind una alternativă, la alegerea creditorului, ea subzistă succesorilor debitorului - în cazul decesului împrumutatului - în baza raportului obligaţional al împrumutatului.

Acţiunea succesorilor în obligarea creditoarelor de a efectua toate demersurile în scopul încasării despăgubirilor de la societatea de asigurare în temeiul poliţei de asigurare de viață, ca urmare a producerii riscului asigurat nu se susţine şi pentru faptul că în aceeaşi calitate de succesori universali au dobândit şi drepturile din împrumutul încasat de autorul lor, şi împrumutatul, a cărui poziţie procesuală o au, nu poate cumula şi creditul şi ratele restante din credit, nu poate avea, reductio ad absurdum, în baza aceluiaşi contract de credit, atât calitatea de împrumutat, cât şi pe aceea de împrumutător.

 Pe de altă parte, beneficiar al asigurării, indiferent de partea contractantă din contractul de credit asigurată: împrumutat sau coplătitor, este banca, nu reclamanţii, iar aceasta, conform clauzei 15 ultim paragraf din contractul de credit, suscitată, acoperă riscul produs ca urmare a intervenirii decesului asiguratului, conform art. 8 pct. 2 din contractul de asigurare, indemnizaţia de asigurare reprezintă soldul neachitat, înregistrat la data scadentă imediat următoare producerii evenimentului asigurat.

S-a apreciat că acţiunea a fost corect calificată ca fiind obligaţia de a face, nu este una evaluabilă în bani, iar în raport de aceste raţiuni, excepţia prematurităţii sub motivul neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii nu se susţine.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a reţinut că prin adresa nr. 270/2012 emisă de pârâta SC BCR A.V.V.I.G. SA exhibată în faţa primei instanţe, s-a probat că dosarul de daună a fost refuzat la plată pe motiv de viciu de consimţământ, decesul contractantului H.R.A. fiind consecinţa unei afecţiuni diagnosticată şi nedeclarată înainte de emiterea certificatului de asigurare, acţiunea privindu-se a fi rămas fără obiect, cu privire la capătul 4 de cerere.

În ceea ce priveşte capătul de cerere pentru care reclamanţii justifică calitate procesuală, în raport de pârâta SC S.C. SRL, s-a reţinut că a fost comunicat acestora încă de la data de 2 mai 2011 existenţa la respectivul moment a unui debit în sumă de 244.800,87 euro, acţiunea fiind rămasă fără obiect şi din această perspectivă.

În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că atât apelul principal, cât şi cererile de aderare la apel sunt fondate drept pentru care se impune schimbarea în tot a sentinţei atacate, conform celor din dispozitivul deciziei.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., reclamanţii H.P. şi H.S. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea, în totalitate, a deciziei atacate cu menţinerea sentinţei civile nr. 132/C/2012 pronunţată de către Tribunalul Braşov.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ. recurenţii-reclamanţi au apreciat că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, întrucât a stabilit, fără să se fi solicitat, calitatea unuia dintre intimaţii-pârâţi, respectiv a SC S.C. SRL, arătând că aceasta are calitate de creditor decurgând din contractul de credit şi contractul de ipotecă.

Acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect „obligaţia de a face”, neexistând un petit prin care una dintre părţi solicită instanţei a se constata dacă „intimata-pârâtă SC S.C. SRL are sau nu calitatea de creditor” în raporturile născute ca urmare a încheierii Contractului de credit nr. 78924 din 22 ianuarie 2007, Contractului de ipotecă nr. 239 din 23 ianuarie 2007, respectiv a Contractului de Cesiune nr. 1797 din 11 august 2009.

Prin urmare, pronunţarea de către instanţa de apel a calităţii de creditor a intimatei pârâte SC S.C. SRL cu depăşirea cadrului procesual prin care aceasta a fost învestită, consideră că nu poate fi sancţionată decât printr-o modificare a hotărârii.

Apreciază incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civi., raportat la faptul că instanţa de apel a menţionat că „împrumutatul a fost notificat, pentru opozabilitate, cu privire la încheierea contractului de cesiune, prin care cedentul a cedat cesionarului creanţa ivită din  contractul  de  credit bancar nr. 78924 din 22 ianuarie 2007, împreună cu orice drepturi, fructe şi beneficii prezente şi viitoare, ataşate acestora”, fără a arăta care este acea notificare pe care se sprijină soluţia dată, în condiţiile în care niciodată împrumutatul H.R., în timpul vieţii, nu a fost notificat pentru opozabilitate cu privire la încheierea contractului de cesiune.

Totodată, consideră că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.

Pe lângă faptul că împrumutatul nu a semnat condiţiile generale de creditare, un alt aspect străin de pricină îl constituie inexistenţa în aceste condiţii generale a prevederilor art. 8.3. lit. e.

Mai mult, arată recurenţii, fraza inserată de instanţa de apel în hotărârea atacată de la fila 4 alin. 5 reprezintă „un copy paste” din decizia iniţial pronunţată şi casată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  (a se vedea fila 6 alin.2 din decizia civilă nr. 8/Ap din 19 februarie 2013 Curtea de Apel Braşov).

Subsumat motivului de nelegalitate instituit de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., au susţinut, în esenţă că în mod eronat instanţa de apel a interpretat actul juridic dedus judecăţii, arătând că s-au respectat prevederile contractuale de la punctele 8.3. lit. e din Condiţiile generale de creditare, iar BCR a procedat corect la cesiunea creanţei provenind din contractul de credit, precum şi a garanţiilor din contractul de garanţie către SC S.C. SRL.

Împrumutatul (H.R.) nu a avut cunoştinţă de Condiţiile generale de creditare, acesta nesemnând înscrisurile ce poartă această titulatură, prin urmare, dacă instanţa de apel nu ar fi interpretat mecanic înscrisurile deduse judecăţii şi nu s-ar fi inspirat din decizia anterioară ce a fost recurată şi casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ar fi constatat că nu s-a întâlnit voinţa părţilor şi că intimata BCR nu a avut niciun temei juridic de a efectua cesiunea în discuţie.

Tot subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenţii au criticat decizia atacată în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei capacității de folosinţă a BCR SA - Sucursala B., excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BCR SA şi a BCR SA - Sucursala B., excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în raportul de asigurare.

În ceea ce priveşte respingerea excepţiei inadmisibilității cererii de aderare la apel ale intimatelor BCR SA şi SC S.C. SRL au apreciat că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, termenii întrebuinţaţi de legiuitor în art. 293 alin. (1) C. proc. civ. de „parte potrivnică” arată în mod clar şi fără posibilitate de dubiu că aderarea la apel se poate face numai la apelul introdus de partea cu interese contrare în proces, ceea ce exclude putinţa de aderare a părţii cu interese alăturate, ori după cum se poate constata din motivele aderării la apel, dar şi din înscrisurile depuse, BCR SA şi BCR A.V.V.I.G. SA nu sunt părți potrivnice în acest dosar.

Sub acest aspect, consideră că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbând natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, motivând faptul că aceste pârâte au un raport obligațional distinct, nefiind implicate într-o coparticipare procesuală.

Sub aspectul fondului apelului formulat de către BCR A.V.V.I.G. SA susţin incidenţa pct. 7 şi 8 ale art. 304 C. proc. civ. raportat la reţinerea instanţei vizând faptul că prin adresa nr. 270/2012 emisă de BCR A.V.V.I.G. SA s-a probat că dosarul de daună a fost refuzat la plată pe motiv de viciu de consimţământ, decesul contractantului H.R.A. fiind consecinţa unei afecţiuni diagnosticată şi nedeclarată înainte de emiterea certificatului de asigurare, acţiunea fiind rămasă fără obiect cu privire la capătul de cerere nr. 4.

În ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere pentru care reclamanţii justifică calitate procesuală, respectiv petitul 1 al acţiunii introductive apreciază ca fiind incidente motivele de nelegalitate reglementate de pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dat fiind că instanţa de apel s-a pronunţat pe ceva ce nu s-a cerut, s-a pronunţat în raport de intimata SC S.C. SRL pentru comunicarea unui debit din data de 2 mai 2011, arătând că acţiunea a rămas fără obiect şi din aceasta perspectivă.

Consideră că solicitarea de a li se comunica debitele (rate + dobânzi + penalităţi) este întemeiată din perspectiva faptului că la 20 aprilie 2009 nu exista niciun act de cesiune, iar singura ce poate comunica această informaţie este BCR, respectiv BCR - Sucursala B.

Intimata-pârâtă BCR A.V.V.I.G. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca nul sau inadmisibil, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă B.C.R. SA a formulat întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că se impune constatarea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a B.C.R. SA - Sucursala B. şi a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de reclamanţii H.P. şi H.S. nu este fondat, motiv pentru care acesta a fost respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurenţii-reclamanţi, hotărârea poate fi modificată pentru nelegalitate „dacă instanţa a dat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.

În cauză instanţa de apel a verificat, cu respectarea principiului disponibilităţii, aplicarea legii de către instanţa de fond, raportat la scopul urmărit prin promovarea acţiunii, în limitele în care apelanta a înţeles să învestească instanţa de control judiciar şi să-şi argumenteze susţinerile, ţinând cont de toate apărările formulate de părţi, iar faptul că soluţia pronunţată nu a corespuns voinţei reclamanţilor nu reprezintă un motiv de nelegalitate care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Nu se poate pretinde că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, astfel cum prevede textul de lege, întrucât instanţa de apel avea obligaţia de a analiza calitatea de creditor a pârâtei SC S.C. SRL tocmai prin prisma obiectului acţiunii astfel cum aceasta a fost formulată de reclamanţi „obligarea pârâtei SC S.C. SRL în cazul în care se dovedeşte că este cesionar al cedentului BCR SA să pună în executare Poliţa de asigurare de viaţă nr. 0508792 din 24 ianuarie 2007 în calitate de contractant şi beneficiar al asigurării şi să recupereze de la asigurătorul BCR A.V.V.I.G. obligaţiile împrumutatului reprezentând sumele aferente despăgubirilor ca urmare a producerii evenimentului asigurat”.

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat vizează nemotivarea hotărârii, precum şi motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, motivarea fiind clară şi concisă, instanţa de control judiciar motivându-și hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situaţiei de fapt reţinute.

Criticile recurenţilor nu susţin nici contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată, or argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia adoptată, soluţia instanţei de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează situaţiile în care instanţa procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind clare şi precise, dar acest motiv de recurs nu-şi găseşte aplicarea în speţă, nefiind vorba despre o interpretare a actului juridic dedus judecăţii, cum în mod greşit pretind reclamanţii.

Este de necontestat că la data de 22 ianuarie 2007 s-a încheiat între pârâta BCR SA prin Sucursala B., defunctul H.R.A., în calitate de împrumutat şi SC C.B., în calitate de garant ipotecar, Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 78924 din 22 ianuarie 2007 potrivit căruia banca acordă împrumutatului un credit în sumă de 200.000 euro pentru o perioadă de 240 luni. Împrumutatul a constituit în favoarea băncii ipoteca de rang I asupra imobilului situat în Braşov, str. A.V. nr. 30 compus din spaţiu comercial la demisol şi cota de 34,52 % din părţile de uz comun, înscris în CF nr.31652 B. sub număr top.8782/1/a/92/1/1 şi aflat în proprietatea SC C.B. SA.

Conform art. 6.1 din condiţiile generale de creditare, împrumutatul se obligă să încheie poliţa de asigurare pe toată perioada de creditare, la o instituţie sau societate de asigurări agreată de bancă. Pentru plata, de către bancă, a primelor de asigurare, împrumutatul autorizează banca să-i debiteze automat contul curent în lei sau în valută. Potrivit art. 6.4 din condiţiile de creditare împrumutatul se obliga să cesioneze în favoarea băncii drepturile de despăgubire din poliţele/contractele de asigurare a bunurilor mobile şi imobile încheiate cu societăţile de asigurare agreate de bancă. De asemenea, conform art. 6.5 din condiţiile generale de creditare, împrumutatul se obliga să predea băncii poliţa de asigurare în original, care se va păstra de bancă până la data rambursării integrale a sumelor ce decurg din prezentul contract.

Apelul, prin efectul său devolutiv, repunând în discuţie chestiunea judecată la prima instanţă, a permis instanţei de apel să concluzioneze că, în speţă, în cursul derulării creditului, împrumutatul a înregistrat întârzieri la rambursarea ratelor de credit bancar, în conformitate cu prevederile pct. 9 din Condiţiile generale de creditare, parte integrantă din contractul de credit, astfel că BCR a declarat soldul creditului scadent imediat şi, cu aplicarea prevederilor contractuale de la punctele 8.3 lit. e din Condiţiile generale de creditare, aceasta a procedat la cesiunea creanţei provenind din contractul de credit precum şi a garanţiilor din contractul de garanţie către SC S.C. SRL, încheind Contractul de Cesiune nr. J797 din 11 august 2009.

Aşa fiind, creanţa provenind din contractul de credit a fost cesionată cu toate accesoriile ei şi în forma existentă la data cesiunii în temeiul dispoziţiilor art. 1391 şi urm. C. civ.

Cum în mod legal a reţinut şi instanţa de control judiciar, dovedirea calităţii de moştenitori legali, prin care au fost preluate activele dar şi pasivele persoanei decedate (împrumutatul H.R.A.), în temeiul art. 774 şi urm. C. civ. nu conferă reclamanţilor calitate procesuală activă raportat la capetele 2 – 4 din cerere, calitatea de debitori dobândită urmare a succesiunii nefiind de natură a le oferi calitate procesuală activă în raportul de asigurare faţă de care rămân în continuare terţi.

 Aşa fiind, beneficiul asigurării nu poate fi o obligaţie contractuală a cărei neexecutare să o poată pretinde succesorii asiguratului, întrucât acesteia nu-i corespunde nicio contraprestaţie din partea asiguratului, situaţie în care ar avea loc o permutare a calităţii de beneficiar în persoana asiguratului.

Beneficiar al asigurării, indiferent de partea contractantă din contractul de credit asigurată: împrumutat sau coplătitor, este banca, nu reclamanţii, iar aceasta, conform clauzei 15 ultim paragraf din contractul de credit, acoperă riscul produs ca urmare a intervenirii decesului asiguratului, conform art. 8 pct. 2 din contractul de asigurare, indemnizaţia de asigurare reprezintă soldul neachitat, înregistrat la data scadentă imediat următoare producerii evenimentului asigurat.

Prin urmare, în mod legal s-a reţinut că reclamanţii nu justifică legitimitate procesuală activă pentru capetele de cerere 2 – 4.

În mod greşit recurenţii se prevalează de încălcarea dispoziţiilor art. 293 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a analizat în mod corect raporturile juridice între aderenţii la apel (BCR SA şi SC S.C. SRL) şi apelanta BCR A.V.V.I.G. SA şi a respins excepţia inadmisibilităţii cererilor de aderare la apel, dat fiind că între aceste părţi pârâte s-a dezbătut la fond o problemă litigioasă, respectiv între banca creditoare cedentă a creanţei şi pârâta SC S.C. care devine astfel creditoarea reclamanţilor, pe de o parte, şi pârâta societate de asigurare faţă de care reclamanţii au pretins instrumentarea dosarului de daune cu consecinţa încasării despăgubirilor de către creditoarele BCR SA şi S.C. SRL, pe de altă parte.

Cât priveşte criticile vizând greşita soluţionare a excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a BCR SA – Sucursala B., se constată că şi acestea sunt nefondate.

Este adevărat că BCR – Sucursala B. a efectuat operaţiunile bancare autorizate în numele BCR, în baza şi în limitele mandatului acordat, dar este de necontestat că Sucursala B. nu are organe proprii de conducere, iar excepţia prevăzută de dispoziţiile alin. (2) al art. 41 C. proc. civ. potrivit cărora asociaţiile şi societăţile fără personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere, nu este aplicabilă, dispoziţiile art. 9 din Actul Constitutiv al BCR arătând expres că organul de conducere al BCR este Adunarea Generală a Acţionarilor.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Schimbarea situaţiei de fapt stabilită în cauză nu se poate produce în recurs, ceea ce tinde să obţină recurenţii-reclamanţi atunci când aduc în discuţie reaprecierea probelor reţinută de instanţa de apel, motiv pentru care, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 304 C. proc. civ., reaprecierea probelor nemaifiind posibilă în această etapă procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 şi ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin dispoziţiile Legii nr. 219/2005.

În raport de probatoriul administrat în cauză, instanţa de control judiciar a arătat că prin adresa nr. 270/2012 emisă de pârâta SC BCR A.V.V.I.G. SA, s-a probat că dosarul de daună a fost refuzat la plată pe motiv de viciu de consimţământ, decesul contractantului H.R.A. fiind consecinţa unei afecţiuni diagnosticată şi nedeclarată înainte de emiterea certificatului de asigurare, acţiunea privindu-se a fi rămas fără obiect, cu privire la capătul 4 de cerere.

În ceea ce priveşte capătul de cerere pentru care reclamanţii justifică calitate procesuală, în raport de pârâta SC S.C. SRL, s-a reţinut cu justeţe că a fost comunicat acestora încă de la data de 2 mai 2011 existenţa la respectivul moment a unui debit în sumă de 244.800,87 euro, acţiunea fiind rămasă fără obiect şi din această perspectivă.

În consecinţă, instanţa de apel a dat o corectă dezlegare atât apelului principal, cât şi cererilor de aderare la apel, criticile recurenţilor fiind nefondate.

Fără a reitera considerentele expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) nu a fost demonstrată.  

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de pct. 6, 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. invocate de recurenta-reclamantă, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii H.P. şi H.S. împotriva deciziei civile nr. 412/Ap din 2 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, menţinând decizia instanţei de apel, ca fiind legală.

Cu privire la solicitarea intimatei-pârâte BCR A.V.V.I.G. SA de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.301,7 lei câtă vreme pârâta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, în sensul art. 274 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de judecată nu va putea acorda cheltuieli de judecată fără documente justificative, motiv pentru care, în lipsa înscrisurilor care să ateste faptul că s-au efectuat astfel de cheltuieli, Înalta Curte a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata BCR A.V.V.I.G. SA.