Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC A.T.I. (România) SRL a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în principal, anularea actelor administrative asimilate reprezentate de lipsa răspunsului primei pârâte la cererea de dobânzi înregistrată la D.G.A.M.C. din 16 septembrie 2010; lipsa răspunsului celei de-a doua pârâte la contestaţia fiscală înregistrată la D.G.A.M.C. din 16 noiembrie 2010 împotriva nesoluţionării în termen a cererii de dobânzi mai sus-menţionate, cu recunoaşterea dreptului la restituirea sumei de 48.773 RON reprezentând diferenţa dintre TVA aprobată la rambursare prin decizia de impunere nr. 182 din 20 iulie 2010, aferent decontului lunii iunie 2009 şi TVA rambursată efectiv prin nota de restituire din 04 august 2010, în temeiul art. 117 alin. (1) lit. e) C. proc. fisc. şi dobânzi în cuantum de 31.075.609,17 RON, datorate de organele fiscale, în temeiul art. 124 C. proc. fisc., pentru soluţionarea de către D.G.A.M.C., cu depăşirea termenului legal a cererilor de rambursare TVA (deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare) aferente lunilor iunie 2009 - martie 2010.
Totodată, a mai solicitat obligarea D.G.A.M.C. să emită actul administrativ prin care să restituie suma de 48.773 RON şi să emită actul administrativ prin care să acorde dobânzile în cuantum de 31.075.609,17 RON în baza art. 124 C. proc. fisc. şi Cap. II din Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, aprobată prin Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 precum şi să restituie efectiv sumele mai sus-menţionate, într-un termen de executare de 10 zile, sub sancţiunea unei penalităţi de întârziere, datorate de 0.05% aplicată la suma datorată, pe fiecare zi de întârziere care depăşeşte termenul de executare, în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În subsidiar, a solicitat obligarea A.N.A.F.-D.G.S.C. la soluţionarea contestaţiei fiscale înregistrată la D.G.A.M.C. din 16 noiembrie 2010 privind lipsa răspunsului la cererea de dobânzi înregistrată la D.G.A.M.C. din 16 septembrie 2010, într-un termen de executare de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, sub sancţiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicată conducătorului autorităţii publice competente, în baza art. 18 alin. (6) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia inadmisibilităţii în principal, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 4320 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, a admis în parte acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii să procedeze la stabilirea şi plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 124 C. proc. fisc. către reclamantă, urmare a soluţionării cu depăşirea termenului legal a cererilor de rambursare TVA aferente perioadei iunie 2009 - martie 2010, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, sub sancţiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorilor autorităţilor pârâte competente.
A fost respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 48.773 RON, ca neîntemeiat şi obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată admise în parte.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prin cererea din 16 septembrie 2010 reclamanta a solicitat, prin deconturile de sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, aferente lunilor iunie 2009 - martie 2010, rambursarea TVA în cuantum total de 161.393.934 RON.
În soluţionarea cererilor de rambursare, s-a dispus efectuarea unei inspecţii fiscale, ce s-a desfăşurat în perioada 20 aprilie - 14 iulie 2010 şi s-a finalizat prin decizia de impunere nr. 182 din 20 iulie 2010 şi raportul de inspecţie fiscală din 14 iulie 2010.
Prin decizia de impunere s-a aprobat TVA la rambursare în cuantum total de 115.865.212,00 RON.
În baza deciziei de impunere, D.G.A.M.C. a emis notele de restituire în valoare totală de 115.816.439,00 RON.
Având în vedere că pârâta a dispus restituirea cu 48.773 RON mai puţin decât TVA aprobat la rambursare prin decizia de impunere, iar cererile de rambursare TVA (deconturile de sume negative de TVA cu opţiune de rambursare), aferente lunilor iunie 2009 - martie 2010 au fost soluţionate de organele fiscale cu foarte mare întârziere faţă de termenul legal de soluţionare de 45 de zile de la depunerea deconturilor, prin cererea de restituire TVA şi plată dobânzi înregistrată din 16 septembrie 2010 reclamanta a solicitat restituirea sumei de 48.773 RON, reprezentând diferenţa dintre TVA aprobată la rambursare, prin decizia de impunere nr. 182 din 20 iulie 2010, aferent decontului lunii iunie 2009 şi TVA rambursată efectiv prin nota de restituire din 04 august 2010, în temeiul art. 117 alin. (1) lit. e) C. proc. fisc. şi dobânzi în cuantum de 31.075.609,17 RON, datorate de organele fiscale, în temeiul art. 124 C. proc. fisc., pentru soluţionarea de către D.G.A.M.C., cu depăşirea termenului legal, a cererilor de rambursare TVA (deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare) aferente lunilor iunie 2009-martie 2010, calculate de la data expirării termenului legal de soluţionare a fiecărui decont de TVA aferent iunie 2009 - martie 2010 şi până la data rambursării efective a sumelor admise la rambursare, prin notele de restituire.
Întrucât această cerere de dobânzi, nu a fost însă soluţionată de organele fiscale în termenul legal de 45 de zile de la înregistrare, prevăzut de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., reclamanta a formulat şi depus la D.G.A.M.C., contestaţie fiscală din 16 noiembrie 2010, în baza art. 205 alin. (2) C. proc. fisc.
Întrucât nici această contestaţie nu a fost soluţionată, în termenul legal de 45 de zile, de către A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze.
Pârâta A.N.A.F.-D.G.A.M.C. a comunicat reclamantei adresa din 16 ianuarie 2012, prin care a înştiinţat-o că, având în vedere că la data soluţionării deconturilor de TVA societatea figura cu debite restante la bugetul de stat în valoare totală de 48.773 RON, acestea au fost compensate din TVA de rambursat prin nota de compensare din data de 04 august 2010, în temeiul art. 116 alin. (1) şi art. 117 alin. (6) C. proc. fisc.
În ceea ce priveşte solicitarea de dobânzi în cuantum de 31.075.609,17 RON, pentru nesoluţionarea în termen a cererilor de rambursare aferente lunilor iunie 2009-martie 2010, pârâta a apreciat că aceasta nu este întemeiată, având în vedere prevederile art. 104 C. proc. fisc., respective Cap. 2 din Ordinul MFP nr. 1899/2004.
În ceea ce priveşte cererea de restituire a sumei de 48.773 RON, reprezentând diferenţa dintre TVA aprobată la rambursare, prin decizia de impunere nr. 182 din 20 iulie 2010, aferent decontului lunii iunie 2009, instanţa de fond nu a reţinut un refuz nejustificat al pârâtei D.G.A.M.C. de restituire, având în vedere că s-a procedat la compensarea acestei sume cu debitele restante pe care societatea le avea la bugetul de stat în valoare totală de 48.773 RON, nota de compensare din data de 04 august 2010 nefiind contestată de către reclamantă.
În ceea ce priveşte cererea de dobânzi înregistrată la D.G.A.M.C. din 16 septembrie 2010, instanţa de fond a apreciat că refuzul pârâtei D.G.A.M.C. de a acorda dobânzi este nejustificat, întrucât, potrivit art. 70 alin. (1) şi (2) C. proc. fisc., cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate.
Pârâta a mai invocat Cap. 2 lit. c) pct. 6 din Ordinul MFP nr. 1857/2007, întrucât soluţionarea decontului s-a făcut cu control anticipat, ceea ce a justificat aplicarea art. 70 alin. (2) C. proc. fisc., însă, din analiza coroborată a datei de înregistrare a deconturilor cu datele notelor de restituire se observă că pentru deconturile aferente lunilor iunie 2009-martie 2010, durata de soluţionare a fost între un an şi o lună (decontul pentru luna iunie 2009, achitat pe 04 august 2010) şi 4 luni decontul pentru martie 2010 achitat pe 04 august 2010.
S-a considerat că pârâta a depăşit un termen rezonabil de soluţionare a deconturilor, motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile art. 124 C. proc. fisc., care prevăd că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) şi (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
De aceea, instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi obligat pârâţii să procedeze la stabilirea şi plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 124 C. proc. fisc. către reclamantă, urmare a soluţionării cu depăşirea termenului legal a cererilor de rambursare TVA aferente perioadei iunie 2009 - martie 2010, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei sub sancţiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorilor autorităţilor pârâte competente.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, pe care le-a încuviinţat în parte, suma de 32.650,68 RON fiind nepotrivit de mare faţă de obiectul cauzei şi munca depusă de avocat.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.
În cadrul motivelor de recurs recurenta a considerat că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii
Deşi instanţa de fond a reţinut că nu este necesară procedura prealabilă, recurenta consideră că aceasta este obligatorie atât în cazul soluţionării cererii de acordare de dobânzi cât şi în cazul contestării notelor de restituire sau a notelor de compensare, fiind incidente prevederile O.G. nr. 92/2003, Titlul IX care reglementează procedura de soluţionare a contestaţiilor administrativ-fiscale.
În hotărâre, deşi se reţine că D.G.A.M.C. nu a răspuns la cererea de acordare de dobânzi, tot instanţa de fond a reţinut că prin adresa din 16 ianuarie 2012 emisă de D.G.A.M.C. s-a comunicat reclamantei că nu poate beneficia de dobânzi în raport de prevederile art. 104 din O.G. nr. 92/2003 şi prevederile Cap. II din Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004, adresă ce nu a fost contestată de reclamantă în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003, în termen de 30 de zile.
Numai după emiterea actului administrativ fiscal reclamanta ar fi putut formula plângere prealabilă şi după soluţionarea contestaţiei s-ar fi putut adresa instanţei de contencios administrativ, dar aceasta a formulat prezenta acţiune prin care a solicitat instanţei obligarea la acordarea sumei de 31.075.609,17 RON reprezentând dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA solicitată prin deconturile de TVA aferente lunilor iunie 2009 - martie 2010.
În ceea ce priveşte termenul de soluţionare prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 invocat de reclamantă s-a solicitat de către recurentă să constate că acesta este un termen de recomandare, nerespectarea acestuia nefiind sancţionată de lege, fiind incidente dispoziţiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
Chiar şi în situaţia în care s-ar aprecia că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi s-ar constata nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, instanţa nu ar fi putut analiza în cauzele fiscale, legalitatea actelor administrative fiscale, ci ar fi putut cel mult obliga organul fiscal să soluţioneze contestaţia.
Mai mult, în ceea ce priveşte calculul sumelor reprezentând dobânzi, s-a arătat că potrivit pct. 3, pct. 6 şi 7 Cap. 2 Anexa 1 din Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004, contribuabilul nu are posibilitatea calculării dobânzilor, singurul în măsură fiind organul fiscal.
Reclamanta a formulat o cerere de acordare a dobânzilor şi o contestaţie administrativă, însă aceasta este prematură în condiţiile în care a fost introdusă înainte de emiterea actului administrativ reprezentat de adresa din 16 ianuarie 2012, astfel că reclamanta nu poate formula decât o cerere prin care să solicite obligarea D.G.A.M.C. la soluţionarea cererii de acordare a dobânzilor prevăzute de art. 124 C. proc. civ., mai ales că şi Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 prevede că se poate formula contestaţie administrativă potrivit prevederilor art. 205 şi urm. din O.G. nr. 92/2003 după emiterea actului administrativ de acordare/ respingere a dobânzilor solicitate.
În ceea ce priveşte fondul cauzei
Pe fondul cauzei, recurenta a invocat faptul că instanţa de fond a îndepărtat fără nicio justificare apărările formulate şi probele administrate de ANAF.
În cazul în care s-a apreciat că acţiunea este admisibilă şi reclamanta nu trebuia să conteste actul din 16 ianuarie 2012, instanţa de fond trebuia să analizeze probatoriul şi să stabilească numărul de zile de întârziere pentru care A.N.A.F.-D.G.A.M.C. trebuia să calculeze dobânzi în raport de prevederile legale incidente.
Aşa cum s-a arătat şi în faţa instanţei de fond, în cauză, deconturile de TVA au fost soluţionate într-un termen rezonabil pentru că termenul de 45 de zile poate fi prelungit până la primirea informaţiilor necesare soluţionării cererii de rambursare.
Procedura de soluţionare a cererii s-a făcut conform Ordinului M.F.P. nr. 1857/2007 iar soluţionarea deconturilor de TVA trebuia efectuată cu control anticipat, situaţie în care termenul de soluţionare a cererii de rambursare se prelungeşte până la finalizarea inspecţiei fiscale, iar instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că se datorează dobânzii pentru perioada cuprinsă între momentul începerii inspecţiei fiscale şi până la finalizarea acesteia.
Deconturile de TVA pentru care reclamanta solicită acordarea de dobânzi au fost analizate şi soluţionate prin decizia de impunere nr. 182 din 20 iulie 2009 şi raportul de inspecţie fiscală din 14 iulie 2010 în urma cărora organul fiscal a respins la rambursare suma de 479.948 RON.
În acelaşi raport de inspecţie fiscală s-a precizat că pentru perioada verificată: 01 decembrie 2005 - 31 mai 2009 s-a stabilit un debit suplimentar de 17.595.787 RON (din 29 decembrie 2009) şi pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2008 s-a stabilit un debit suplimentar de 17.268.514 RON (din 16 aprilie 2010), iar soluţionarea deconturilor se face în ordine cronologică.
Pentru soluţionarea deconturilor din prezenta cauză s-a arătat că au fost solicitate relaţii la Autoritatea Naţională a Vămilor, dar şi explicaţii de la reclamantă având în vedere neconcordanţele între datele primite şi înregistrările din declaraţiile recapitulative din contabilitatea reclamantei, iar inspecţia fiscală s-a finalizat în scurt timp după primirea acestor informaţii.
Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul dar pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond reclamanta a solicitat, în principal, anularea actelor administrative asimilate reprezentate de lipsa răspunsului primei pârâte la cererea de dobânzi înregistrată la DGAMC sub nr. 1071394/2010; lipsa răspunsului celei de-a doua pârâte la contestaţia fiscală înregistrată la DGAMC sub nr. 1119002/2010 împotriva nesoluţionării în termen a cererii de dobânzi mai sus-menţionate, cu recunoaşterea dreptului la restituirea sumei de 48.773 RON reprezentând diferenţa dintre TVA aprobată la rambursare prin decizia de impunere nr. 182/2010, aferent decontului lunii iunie 2009 şi TVA rambursată efectiv prin nota de restituire din anul 2010, în temeiul art. 117 alin. (1) lit. e) C. proc. fisc. şi dobânzi în cuantum de 31.075.609,17 RON, datorate de organele fiscale, în temeiul art. 124 C. proc. fisc., pentru soluţionarea de către DGAMC, cu depăşirea termenului legal a cererilor de rambursare TVA (deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare) aferente lunilor iunie 2009 - martie 2010.
A mai solicitat obligarea D.G.A.M.C. să emită actul administrativ prin care să restituie suma de 48.773 RON şi să emită actul administrativ prin care să acorde dobânzile în cuantum de 31.075.609,17 RON, în baza art. 124 C. proc. fisc. şi Cap.II din Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, aprobată prin Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 şi să restituie efectiv sumele mai sus-menţionate, într-un termen de executare de 10 zile, sub sancţiunea unei penalităţi de întârziere, datorate de 0.05% aplicată la suma datorată, pe fiecare zi de întârziere care depăşeşte termenul de executare, în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea ANAF- DGSC la soluţionarea contestaţiei fiscale înregistrată la D.G.A.M.C. sub nr. 1119002/2010 privind lipsa răspunsului la cererea de dobânzi înregistrată la D.G.A.M.C. sub nr. 1071394/2010, într-un termen de executare de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, sub sancţiunea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicată conducătorului autorităţii publice competente, în baza art. 18 alin. (6) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond a respins, prin sentinţa atacată cu recurs, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis în parte, acţiunea reclamantei, fiind obligaţii pârâţii să procedeze la stabilirea şi plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 124 C. proc. fisc. către reclamantă, urmare a soluţionării cu depăşirea termenului legal a cererilor de rambursare TVA aferente perioadei iunie 2009 - martie 2010, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, sub sancţiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorilor autorităţilor pârâte competente.
În motivele de recurs a fost criticată soluţia instanţei de fond, atât în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cât şi pe fondul cauzei.
Din modul de redactare al motivelor de recurs se poate aprecia că, de exemplu, deşi indică greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, recurenta critică soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte calificarea răspunsului D.G.A.M.C. ca fiind un refuz nejustificat, aspecte ce au vizat fondul acţiunii reclamantei.
Tot în cadrul motivelor de recurs referitoare la excepţia inadmisibilităţii, recurenta a formulat critici referitoare la termenul de soluţionare prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Din acest motiv, instanţa de recurs va analiza criticile recurentei şi va răspunde prin considerente comune atât în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, cât şi fondul cauzei.
Reclamanta a investit instanţa de fond cu o acţiune împotriva pârâţilor pornind de la faptul că la data de 10 septembrie 2010, prin cererea înregistrată a solicitat D.G.A.M.C. restituirea întregii sume reprezentând TVA aprobat la rambursare prin decizia de impunere şi acordarea de dobânzi pentru rambursarea TVA cu depăşirea termenului legal aprobat prin Ordinul MFP nr. 1899/2004.
La această cerere reclamanta nu a primit nici un răspuns, motiv pentru care a solicitat obligarea ANAF - DGSC la soluţionarea contestaţiei fiscale, dar în lipsa oricărui răspuns, s-a adresat instanţei solicitând pentru restituirea sumei de 48.773 RON şi plata dobânzilor de 31.075.609,170 RON sau, în subsidiar, obligarea autorităţilor să răspundă la cererea înregistrată din 16 septembrie 2010.
În condiţiile în care instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cu motivarea că fiind în prezenţa constatării unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, nu este necesară plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi va fi analizată respingerea acestei excepţii sub acest aspect.
Deşi instanţa de fond a analizat atât excepţia cât şi acţiunea pe fond, prin prisma „refuzului nejustificat” de a soluţiona o cerere, se constată că reclamanta s-a adresat instanţei ca urmare a lipsei răspunsului autorităţilor la cererea formulată prin care a solicitat acordarea de dobânzi pentru restituirea cu întârziere a TVA-ului şi restituirea unei sume reprezentând TVA refuzată la rambursare.
Atât recurenta A.N.A.F. cât şi instanţa de fond au făcut trimiteri la adresa din 16 ianuarie 2012 emisă de ANAF - DGAMC, prin care s-ar fi comunicat reclamantei răspunsul la cererea acesteia din septembrie 2010.
Însă, din conţinutul acestei adrese şi din probele aflate la dosar rezultă că, mai întâi, adresa din 16 ianuarie 2012 este emisă, într-adevăr, de ANAF - DGAMC, dar nu ca urmare a soluţionării cererii reclamantei depusă la această autoritate, ci ca urmare a unei solicitări a ANAF - Direcţia Generală Juridică şi este adresată tocmai acestei instituţii, iar pe de altă parte, această adresă a fost depusă la dosar dar nu s-a făcut dovada că DGAMC ar fi comunicat răspunsul şi către reclamantă ca urmare a soluţionării cererii acesteia din 2010.
Este adevărat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.
În art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ s-a prevăzut că se asimilează actelor administrative unilaterale şi fapta de a nu răspunde solicitantului în termen legal iar în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ: „Nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este definită ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen”.
Legea nr. 554/2004 dă posibilitatea instanţelor de a verifica dacă refuzul de a soluţiona o cerere - exprimat explicit de către o autoritate este sau nu justificat, caz în care, dacă îl apreciază ca nejustificat, fiind dat cu exces de putere, poate analiza cererea persoanei respective, dar în cazul nesoluţionării unei cereri în termenul prevăzut de lege, situaţia recunoscută ca fiind „tăcerea administraţiei publice”, acţiunea în contencios administrativ nu poate viza decât obligarea autorităţii publice să răspundă cererii formulate.
Această soluţie se impune şi în considerarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevede că „Instanţa, soluţionând cererea la care se referă la art. 8 alin. (1), poate după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă”.
Fiind în discuţie un act administrativ asimilat sub forma nesoluţionării unei cereri în termenul prevăzut de lege, nu se poate cere anularea unui act asimilat, ci poate fi obligată autoritatea publică să răspundă cererii formulate de reclamantă, urmând ca în cazul în care răspunsul va fi apreciat ca nejustificat să poată fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal.
De altfel, aşa cum rezultă chiar din înscrisurile depuse la dosar, într-o situaţie similară, în discuţie fiind cererea de acordare de dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA aferentă deconturilor pentru lunile septembrie - decembrie 2008 şi ianuarie - mai 2009, printr-o hotărâre judecătorească a fost pronunţată soluţia de obligare a ANAF să soluţioneze cererea reclamantei, soluţia pronunţată nefiind recurată de aceasta.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat, va fi modificată în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamantă şi va fi obligată pârâta A.N.A.F. la soluţionarea cererii reclamantei, astfel cum aceasta a solicitat în subsidiar dar vor fi respinse celelalte capete de cerere.
Având în vedere că instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii pentru că nu ar fi necesară plângerea prealabilă, vor fi menţinute aceste dispoziţii ale sentinţei întrucât, în cazul actului administrativ asimilat nu este necesară procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 4320 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că admite, în parte, acţiunea reclamantei SC A.T.I. SRL.
Obligă pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să soluţioneze cererea formulată de reclamantă privind acordarea dobânzilor, înregistrată la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din 16 septembrie 2010.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2014.