Cerere de lămurire a dispozitivului formulată ulterior executării voluntare a obligației stabilită în titlul executoriu. Respingere.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Hotărârea judecătorească. Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii.
Index alfabetic : lămurirea dispozitivului
-titlu executoriu
-executare voluntară
C.proc.civ. din 1865, art. 2811
În timpul executării unei hotărâri judecătorești, lămurirea se poate face numai pe calea contestaţiei la executare, iar după executarea de bunăvoie a hotărârii, lămurirea nu mai este posibilă pentru că această procedură a fost pusă la dispoziţia părţii interesate, câtă vreme nu s-a cerut executarea, tocmai pentru înlăturarea oricăror eventuale dificultăţi la executare.
Ulterior executării de bunăvoie de către părţi, nu se mai poate cere lămurirea hotărârii sub aspectul înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului.
Secția I civilă, decizia nr. 1845 din 24 septembrie 2015
Prin cererea înregistrată la data de 25 septembrie 2014, petenta pârâtă S.C. B. S.A a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 165 din 1 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, în cauza civilă privind pe reclamanta S.C. O.I.I.E. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi chemata în garanţie S.C. TC C. S.A., în care s-a solicitat, ca prin încheierea ce se va pronunţa, să se indice în concret alcătuirea construcţiilor existente pe terenurile situate în str. C.R. nr. B, C şi D, conform raportului de expertiză efectuat de expertul F.L. şi anume: construcţia existentă pe terenul în suprafaţă de 129,1 m.p. situat în str. C.R. nr. B, alcătuită din magazie în stare degradată, suprafaţă construită 129,10 m.p., conform raportului de expertiză ; construcţia existentă pe terenul în suprafaţă de 153,6 m.p. situat în str. C.R. nr. C, alcătuită din magazie în stare degradată, suprafaţă construită 153,60 m.p., conform raportului de expertiză ; construcţia existentă pe terenul în suprafaţă de 506 m.p. situat în str. C.R. nr. D, alcătuită din magazie - depozit în stare bună, cu pereţi de beton, suprafaţă construită 506 m.p. conform raportului de expertiză.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 165 din 1 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei imobilul situat în str. C.R. nr. B, compus din teren în suprafaţă de 129,10 m.p. şi construcţia existentă pe acesta, imobilul situat în str. C.R. nr. C, compus din teren în suprafaţă de 153,6 m.p. şi construcţia existentă pe acesta şi imobilul situat în str. C.R. nr. D, compus din teren în suprafaţă de 506 m.p. şi construcţia existentă pe acesta.
Petenta pârâtă consideră că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 2811 C.proc.civ., deoarece există posibilitatea confuziei între clădirile reclamantei şi cele ale pârâtei.
Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 165/2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, formulată de pârâta S.C. B. S.A., ca neîntemeiată, şi s-a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea încheierii tribunalul a reţinut, în esenţă, că dispozitivul hotărârii a fost executat voluntar de către părţi, astfel că nu există dispoziţii nelămurite.
În privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de către intimata reclamantă tribunalul a arătat că până la data pronunţării nu fusese depusă la dosar dovada achitării acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamanta S.C. O.I.I.E. S.R.L. şi pârâta S.C. B. S.A.
Prin decizia civilă nr. 78/A din 12 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti , Secţia a IV-a civilă s-au respins ca nefondate apelurile declarate împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma şi în limita motivelor de apel, curtea a reţinut următoarele:
Critica apelantei reclamante S.C. O.I.I.E. S.R.L. conform căreia, în mod greşit a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în condiţiile în care raportul de confirmare pentru fax demonstrează că înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor de judecată fuseseră trimise Tribunalului Bucureşti, atât la ora 10.22, cât şi la ora 10.20, a fost respinsă ca nefondată, deoarece în încheierea pronunţată în Camera de Consiliu se arată expres că la ora deliberării, respectiv 11.47, nu era depusă la dosar nici o chitanţă prin care să se facă dovada cheltuielilor de judecată.
Raportul de confirmare pentru fax nu demonstrează că dovezile privind efectuarea cheltuielilor de judecată s-ar fi aflat la dosar, ci demonstrează lipsa de diligenţă a părţii în exercitarea drepturilor procedurale.
Chiar dacă Codul de procedură civilă permite trimiterea unor înscrisuri prin fax, aceasta nu înseamnă că respectivul mijloc de comunicare trebuie să surprindă instanţa şi partea adversă, cum ar fi fost cazul în speţă dacă s-ar fi ţinut seama de înscrisuri care nu au fost avute în vedere de către toate părţile şi nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a acestora.
Trebuie reţinut că şedinţa din Camera de Consiliu s-a judecat cu citarea părţilor şi că reclamanta fusese reprezentată de către avocat care nici măcar nu a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.
Oricum, momentul până la care pot fi primite înscrisuri doveditoare la dosar, nu este momentul la care se pronunţă instanţa ci momentul la care se acordă cuvântul pe fond, ceea ce dovedeşte încă odată legalitatea soluţiei primei instanţe.
Prin urmare, curtea a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantă.
Criticile apelantei pârâtei S.C. B. S.A. pornesc de la premisa că, atâta timp cât instanţa fondului litigiului şi prima instanţă din cererea de lămurire au reţinut raportul de expertiză întocmit de expertul F.L. în considerentele hotărârilor, era necesar ca dispozitivul acestora să reflecte acest aspect.
Susţinerea apelantei petente pârâte este parţial corectă cu precizarea că, dispozitivul sentinţei civile nr. 165 din 1 februarie 2007 reflectă implicit raportul de expertiză menţionat.
Atât expertiza invocată de către apelantă, cât şi expertiza efectuată în apelul declarat pe fondul litigiului, sunt efectuate în specialitatea topografie geodezie cadastru. Or, din moment ce dispozitivul sentinţei indică suprafeţele terenurilor care au făcut obiectul revendicării şi identifică respectivele terenuri prin adresele poştale, este clar că raportul de expertiză topografică a fost reflectat în acesta. Faptul că expertul topograf indică şi construcţiile şi lucrările existente pe terenul care trebuia identificat nu face ca respectiva expertiză să aibă caracterul unei expertize în construcţii civile şi industriale. Expertul a ţinut cont de regula superficio solo cedit (terenul este principalul iar construcţia este accesoriul) şi a avut în vedere inclusiv construcţiile pentru a aduce argumente suplimentare, acolo unde era cazul, în sprijinul modalităţii de identificare a terenului.
Procedându-se în felul arătat anterior, prima instanţă care a soluţionat fondul litigiului, a respectat principiul disponibilităţii şi a soluţionat cauza din perspectiva obiectului acesteia.
Tribunalul a apreciat corect că motivul principal şi peremptoriu pentru care lămurirea nu se impunea este acela că dispozitivul a fost executat de către părţi voluntar fără ca, la momentul executării să se ivească vreo nelămurire.
Susţinerile apelantei pârâte S.C. B. S.A. relative la existenţa unor piedici la intabularea dreptului de proprietate sunt irelevante în speţă, din moment ce dispozitivul sentinţei civile nr. 165/2007 nu transfera şi nu constituia vreun drept real susceptibil de a face obiectul intabulării în patrimoniul apelantei.
Apelanta reclamantă S.C. O. S.A. nu a învederat instanţei că a întâmpinat dificultăţi de genul celor invocate de către apelanta pârâtă. Dacă aceasta din urmă a întâmpinat dificultăţi la intabularea unor drepturi consfinţite în favoarea sa prin alte hotărâri judecătoreşti atunci se poate pune problema lămuririi dispozitivului acestora.
Susţinerea apelantei pârâte S.C. B. S.A., conform căreia trimiterea la expertiza efectuată de expertul F.L. ar fi necesară întrucât prin această probă s-ar stabili că S.C. B. S.A. este proprietara subsolului construcţiei aflate pe terenurile revendicate, nu poate fi analizată în cererea de lămurire a dispozitivului unei hotărâri care este clară în identificarea imobilelor pe care pârâta a fost obligată să le lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei.
Instanţa care a soluţionat fondul litigiului nu a fost sesizată cu capete de cerere având ca obiect constatarea sau recunoaşterea calităţii de proprietar a S.C. B. S.A. cu privire la anumite construcţii.
În consecinţă, Curtea a respins şi apelul declarat de către petenta pârâtă S.C. B. S.A.
Împotriva deciziei civile nr. 78/A din 12 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a declarat recurs petenta pârâtă .
Recurenta pârâtă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în sensul că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 2811 C.pr.civ. şi a dispoziţiilor art. 480 C.civ.
Potrivit art. 2811 C.pr.civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
În speţă, sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii în privinţa construcţiilor pe care pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie ca efect al admiterii acţiunii în revendicare.
Prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 165 din 1 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, pârâta S.C. B. S.A. a solicitat instanţei să identifice în concret construcţiile pe care a fost obligată să le lase în proprietate şi posesie reclamantei, respectiv să indice în concret alcătuirea construcţiilor, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert F.L., în vederea identificării acestora.
Cu prilejul soluţionării cererii de lămurire, instanţa de fond a reţinut, atât faptul că identificarea construcţiilor se face potrivit raportului de expertiză întocmit de expert F.L., cât şi faptul că referire la raportul de expertiză se regăseşte doar în considerentele sentinţei, aşadar nu şi prin dispozitivul hotărârii. Pârâta S.C. B. S.A. a formulat apel arătând că în acest caz soluţia era de admitere a cererii de lămurire în sensul de a se lămuri că identificarea construcţiilor este cea făcută prin expertiza F., iar nu de respingere.
Instanţa de apel a menţionat că susţinerea apelantei este parţial corectă şi a confirmat prin decizia pronunţată faptul că dispozitivul sentinţei nr. 165/2007 a Tribunalului Bucureşti nu cuprinde descrierea construcţiilor, dar a considerat că acest dispozitiv reflectă implicit faptul că aceste construcţii sunt cele descrise în expertiza F.L.
În felul acesta au fost încălcate dispoziţiile art. 2811 C.pr.civ. care menţionează în mod expres că atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea dispozitivului instanţa trebuie să admită cererea şi să dea aceste lămuriri, precum şi dispoziţiile art. 261 C.pr.civ. referitoare la cuprinsul hotărârii judecătoreşti şi dispoziţiile art. 480 C.civ. care reglementează acţiunea în revendicare.
Dispozitivul hotărârii trebuie să fie clar şi explicit, iar nu implicit. Procedura lămuririi a fost reglementată tocmai în vederea clarificării, interpretării măsurilor dispuse de instanţă atunci când acestea nu sunt explicite. Recunoscând că nu sunt explicite, respectiv că referirea la expertiza F. în dispozitiv este implicită, cum spune instanţa de apel, se impunea lămurirea hotărârii în acest sens, iar nu respingerea cererii de lămurire.
De asemenea, în cazul unei acţiuni în revendicare imobiliară întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C.civ. dispozitivul hotărârii trebuie să fie extrem de clar în sensul identificării imobilului - teren şi construcţii, şi să nu lase loc la interpretări şi speculaţii, cu atât mai mult în acele situaţii, cum este şi cazul în speţă, în care, în urma revendicării se pun probleme de vecinătate între părţile care au fost în litigiu, pârâta fiind proprietara altor suprafeţe de teren şi construcţii.
Ca urmare a pronunţării hotărârii a cărei lămurire se solicită, S.C. B. S.A. se află în raporturi de vecinătate cu reclamanta S.C. O.I.I.E. S.R.L., S.C. B. S.A. deţinând alte construcţii şi părţi de construcţii în zona respectivă.
În consecinţă, este imperios necesar să se clarifice dispozitivul hotărârii în sensul de a se menţiona compunerea construcţiilor restituite reclamantei, cel puţin sub aspectul de a se menţiona că este vorba de construcţiile identificate prin expertiza F., aşa cum a menţionat Tribunalul Bucureşti prin încheierea din 17 noiembrie 2014.
Instanţa de apel menţionează în considerentele deciziei recurate că expertiza F. este o expertiză topo, iar prin faptul că identifică şi construcţiile nu are caracterul unei expertize construcţii civile şi industriale şi din acest moment nu poate fi admisă cererea de lămurire.
Expertiza F. este singura expertiză efectuată în cadrul litigiului care identifică construcţiile. Nu este vorba doar de o simplă identificare a construcţiilor existente pe teren, cum menţionează instanţa de apel. Expertul F. descrie fiecare construcţie, menţionând inclusiv starea acesteia şi cui aparţine potrivit actelor de proprietate. În speţă nu s-a pus nici un moment problema efectuării unei expertize construcţii, tocmai datorită faptului că expertul F. a identificat atât terenurile, cât şi construcţiile, iar hotărârile judecătoreşti s-au pronunţat pe baza acestei expertize. Expertiza efectuată în procesul de revendicare în apel de experţii G.C., V.C. şi C.M. se referă numai la terenuri, iar nu şi la construcţii. Singura expertiză efectuată în proces care se referă la construcţii este expertiza F., aceasta identificând construcţiile fiecărei părţi, cum de altfel corect reţine şi instanţa de apel şi instanţa de fond cu prilejul soluţionării cererii de lămurire.
Potrivit raţionamentului instanţei de apel ar însemna că au fost restituite construcţii, fără să fie identificate şi nu le poate identifica în procedura de lămurire, ceea ce este inadmisibil.
Instanţa de apel reţine în mod nelegal că în speţă nu se mai impune lămurirea cu privire la întinderea sau aplicarea dispozitivului întrucât hotărârea deja a fost pusă în executare de bunăvoie. Acest aspect demonstrează o dată mai mult încălcarea dispoziţiilor legale care guvernează această procedură specială a lămuririi hotărârii judecătoreşti - art. 2811 şi urm C.pr.civ.
Faptul că s-a executat de bunăvoie sentinţa civilă a cărei lămurire se solicită este irelevant în speţă. Fiind vorba de o hotărâre de revendicare este imperios necesar ca dispozitivul acesteia să descrie exact imobilul în litigiu. Hotărârea judecătorească este cea care produce efecte juridice şi se înscrie în cartea funciară, nicidecum procesul verbal întocmit cu ocazia executării de bunăvoie.
S.C. B. S.A. a formulat o cerere de lămurire, iar nu o contestaţie la titlu, aceasta din urmă fiind legată de executare. Cererea de lămurire nu are legătură si nu este condiţionată de procedura de executare.
Lămurirea poate dispusă oricând, la cererea oricăreia din părţi, ori de câte ori sunt necesare lămurire cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.
În plus, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară depus de recurentă la dosar în faţa instanţei de fond şi în apel rezultă că există o serie de suprapuneri la cartea funciară, care se impun a fi lămurite.
În consecinţă, considerentele deciziei în sensul că S.C. O.I.I.E. S.R.L. nu a învederat instanţei că ar fi întâmpinat dificultăţi la întabulare şi că numai dacă aceasta întâmpina astfel de dificultăţi s-ar fi pus problema lămuririi dispozitivului sunt străine de natura pricinii şi de dispoziţiile legale care reglementează această procedură specială.
Lămurirea dispozitivului este necesară ori de câte ori acesta este neclar, iar nu doar atunci când sunt piedici la întabularea dreptului.
Existenţa unor suprapuneri în cartea funciară demonstrează că situaţia nu este deloc clară şi deci se impune lămurirea dispozitivului hotărârii, urmând ca pe baza acestei lămuriri să se clarifice ulterior aceste suprapuneri.
În condiţiile în care s-a reţinut atât de către prima instanţa, cât şi de către instanţa de apel că identificarea construcţiilor este cea din raportul de expertiză F.L. şi că referinţa la raportul de expertiză există în considerente, aşadar nu şi în dispozitiv, soluţia care se impunea era cea de admitere a cererii de lămurire, iar nu de respingere, stabilindu-se că alcătuirea construcţiilor este cea din expertiza F.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu este fondat.
Dispoziţiile art. 2811 C.proc.civ., pe care recurenta pârâtă şi-a întemeiat cererea dedusă judecăţii, sunt aplicabile pentru lămurirea hotărârii sub aspectul înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului.
În speţă, prin sentinţa civilă nr. 165 din 1 februarie 2007 Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. O.I.I.E. S.R.L. (...) împotriva pârâtei S.C. B. S.A. (...), a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în str. C.R. nr. B, compus din teren în suprafaţă de 129,1 m.p. si construcţia existentă pe acesta, imobilul situat în str. C.R. nr. C compus din teren în suprafaţă de 153,6 m.p. şi construcţia existentă pe acesta si imobilul situat în str. C.R. nr. D, în suprafaţă de 506 m.p. şi construcţia existentă pe acesta. S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă împotriva chematei în garanţie S.C. TC C. S.A. (...), ca neîntemeiată.
Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 129/A din 22 martie 2012 şi irevocabilă, prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 825 din 20 februarie 2013.
În aceste condiţii, prin adresa din 22 februarie 2013, reclamanta S.C. O.I.I.E. S.R.L. a solicitat societăţii pârâte S.C. B. S.A., ca în temeiul art. 622 alin. (1) C.proc.civ., să îşi îndeplinească de bunăvoie obligaţia stabilită prin titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 165 din 1 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La data de 14 martie 2013 pârâta S.C. B. S.A. a predat reclamantei S.C. O.I.I.E. S.R.L. imobilele care
au făcut obiectul acţiunii în revendicare, prilej cu care a fost încheiat un proces - verbal de predare/punere în posesie de către executorul judecătoresc.
La data de 8 octombrie 2014, pârâta S.C. B. S.A. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 165 din 1 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, cerere ce face obiectul cauzei pendinte, în sensul de a se indica în concret alcătuirea construcţiilor pe care a fost obligată să le restituie reclamantei, conform raportului de expertiză efectuat de expert F.L.
În acest context, instanţele anterioare au reţinut în mod corect, că motivul principal şi peremptoriu pentru care lămurirea nu se impune este acela că dispozitivul hotărârii a fost executat de către părţi în mod voluntar, fără ca la momentul executării să se ivească vreo nelămurire.
Analizând cu prioritate motivul de recurs invocat cu privire la această chestiune, Înalta Curte constată că în timpul executării hotărârii, lămurirea se putea face numai pe calea contestaţiei la executare, iar după executarea de bunăvoie a hotărârii judecătoreşti, lămurirea nu mai este posibilă pentru că această procedură a fost pusă la dispoziţia părţii interesate, câtă vreme nu s-a cerut executarea, tocmai pentru înlăturarea oricăror eventuale dificultăţi la executare.
Ulterior executării de bunăvoie de către părţi, nu se mai poate cere lămurirea hotărârii sub aspectul înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului.
Examinarea cu prioritate a acestui motiv de critică face inutilă analiza celorlalte motive de recurs, pe care instanţa de control judiciar le aminteşte în continuare.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei pârâte în sensul că este greşit raţionamentul instanţei de apel, potrivit căruia fiind restituite terenuri au fost restituite şi construcţii fără să fie identificate, şi care nu pot fi identificate în procedura de lămurire a hotărârii, Înalta Curte constată că în litigiul de fond au fost restituite imobilele ce au făcut obiectul acţiunii în revendicare, ca atare, fiind respectat principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil.
Imobilele supuse restituirii, identificate prin expertiza F.L., sunt menţionate în concret în considerentele hotărârii care fac corp comun şi explicitează dispozitivul hotărârii, nefiind necesară o lămurire în acest sens.
Pe de altă parte, această procedură este pusă la dispoziţia părţii interesate şi folosită numai atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului, când acesta nu cuprinde date care să permită executarea hotărârii, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, hotărârea fiind executată de bunăvoie de părţi, fără impedimente la executare.
Susţinerile recurentei relative la raporturile de vecinătate dintre părţi, ca şi cele care vizează aspectele legate de problemele de carte funciară, referitoare la existenţa unor piedici la intabularea dreptului de proprietate nu prezintă relevanţă din perspectiva soluţionării cererii de faţă întemeiată pe art. 2811 C.proc.civ.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins ca nefondat recursul declarat în cauză.