Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Cerere de revizuire a unei hotărâri penale. Condiţii de admisibilitate din perspectiva noţiunii de „latură civilă a cauzei penale”

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : revizuire

  • latura civilă a procesului penal
  • măsură de siguranţă
  • excepţia inadmisibilităţii

 

NCPP, art. 453 alin. (2)

NCP, art. 108 lit. d)-e)

Potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive exclusiv cu privire la latura civilă poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit Codului de procedură civilă.

Latura civilă în procesul penal vizează acordarea daunelor suferite de persoana vătămată ca urmare a săvârşirii infracţiunii, şi, prin urmare, este inadmisibilă cererea de revizuire care priveşte confiscarea unei sume de bani, deoarece confiscarea este o măsură de siguranţă care nu se confundă cu latura civilă a cauzei penale.

 

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2168 din 22 octombrie 2015

 

Prin cererea înregistrată sub nr. xx53/1/2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuenta M.I., în contradictoriu cu M.E. şi Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi, a formulat cerere de revizuire a deciziei penale nr. 1140 din data de 31 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.

Motivele cererii de revizuire vizează în exclusivitate latura civilă a cauzei penale, iar potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuirea hotărârii judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile.

În motivarea cererii revizuenta arată că în fapt fiica sa, numita M.E., a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) vechiul C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) vechiul C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) vechiul C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinându-se că suma primită cu titlu de mită este în valoare de 18.062 lei şi 200 Euro.

În cursul judecaţii a fost dispusă măsura confiscării sumei de 141.500 lei, sumă de bani ce a fost găsită şi ridicată cu ocazia efectuării percheziţiilor de la revizuentă, M.I., mama inculpatei M.E. (sumă consemnată la CEC cu recipisa nr. 795651/1 din 08.11.2011).

În motivarea măsurii confiscării sumei de 141.500 lei, instanţa de fond a arătat că „în cursul cercetărilor nu s-a făcut nicio dovadă că suma de 141.500 lei ar fi fost dată de inculpata M.E. spre păstrare mamei sale. Reţinându-se faptul că mama inculpatei a depus la dosar declaraţii autentice ale numiţilor M.C., R.A. şi R.M., din care rezultă că au dat acesteia sume de bani - respectiv 60.000 lei şi 46.000 lei, instanţa va dispune restituirea către M.I. a sumei de 141.500 lei.”

Urmare a apelului procurorului cu privire la greşita restituire a sumei de 141.500 lei, instanţa de apel a admis apelul procurorului, motivând astfel: „Curtea nu împărtăşeşte raţionamentul instanţei de fond, conform căruia în cauză nu se poate stabili că suma de 141.500 lei i-a fost remisă de către inculpata M.E. mamei sale, M.I., apreciind că bunurile mobile indisponibilizate îi aparţin, Curtea, raportat la probele existente la dosarul cauzei, constată că aceste bunuri aparţin în realitate inculpatei M.E., iar nu mamei sale, M.I., în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 1182 C. Proc. pen. referitoare la confiscarea extinsă.” 

De asemenea, în motivarea instituirii confiscării asupra sumei de 141.500 lei, a reţinut că „Suma de 141.500 lei a fost găsită cu ocazia percheziţiei domiciliare într-un imobil al cărui proprietar este inculpata, unde numita M.I. locuieşte fără forme legale, iar această sumă depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de inculpata M.E. în mod licit, în raport de aceste împrejurări, apreciază că bunurile sechestrate apar a aparţine inculpatei.”

Cu toate acestea, în mod greşit s-a reţinut de către organele de cercetare penală că suma de 141.500 lei a fost găsită într-un imobil în care subsemnata locuieşte fără forme legale.

Astfel, prezumţia pe care şi-au întemeiat motivarea instanţele de judecată este greşită, suma de bani fiind găsită într-un imobil proprietatea revizuentei M.I., aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 125/21.01.2005. De asemenea, arată că suma respectivă nu îi aparţine fiicei sale, M.E., inculpată în cauză ce a format obiectul dosarului penal, aşa cum reiese din cele două declaraţii autentice ale lui M.C., R.A. şi R.M., din care rezultă că i-au dat diverse sume de bani - respectiv 60.000 lei şi de 46.000 lei.

Revizuenta mai arată că, deşi  a  prezentat  documente  din  care  rezultă  că  suma  de  bani confiscată îi aparţine, a fost dispusă ridicarea şi confiscarea acesteia, confiscându-se astfel o sumă ce îi aparţinea, presupunându-se în mod eronat că aceasta nu i-ar aparţine, deşi a probat contrariul.

Împotriva deciziei penale nr. 170 din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori si familie, a declarat apel, însă acesta a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1140 din 31 martie 2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a reţinut că cererea de revizuire se impune a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive exclusiv cu privire la latura civilă poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit Codului de procedură civilă.

Aşa cum a arătat şi revizuenta, motivele de revizuire invocate vizează în exclusivitate latura civilă a cauzei penale.

Din această perspectivă cererea de revizuire este inadmisibilă, faţă de faptul că revizuirea nu priveşte latura civilă, ci confiscarea unei sume de bani. Or, confiscarea este o măsură de siguranţă care nu se confundă cu latura civilă a cauzei penale.

Potrivit art. 108 lit. d) şi e) C. pen., categoriile măsurilor de siguranţă sunt confiscarea specială şi confiscarea extinsă.

Latura civilă în procesul penal vizează acordarea daunelor suferite de persoana vătămată urmare a săvârşirii acestei infracţiuni.

Ca instituţie de procedură penală, acţiunea civilă a fost definită ca mijlocul legal prin care o persoană care a suferit un  prejudiciu prin infracţiune cere repararea acestuia în cadrul procesului penal.

Faţă de cele arătate, rezultă fără echivoc că, confiscarea sumei de 141.500 lei nu se încadrează în latura civilă a unei cauze penale, ci, aşa cum s-a arătat deja, este o măsură de siguranţă.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 108 lit. d) şi e) C. pen., a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, apreciind că nu se impune luarea în analiză a cerinţelor de fond ale instituţiei revizuirii.