Suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților. Respingerea cererii de repunere pe rol. Perimare.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Judecata. Perimarea.
Index alfabetic : suspendare
- perimare
- cerere de repunere pe rol
C.proc.civ.din1865, art. 244, art. 248, art. 249, art. 250
Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C.proc.civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Astfel, împrejurarea că reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol nu este de natură să întrerupă cursul perimării, câtă vreme instanța a respins această cerere și a menţinut măsura suspendării cauzei, dispusă în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., reţinând că nici cu privire la cererea de repunere pe rol a cauzei, reclamanta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după cum nici celelalte părţi nu au formulat o astfel de solicitare.
Secția I civilă, decizia nr. 474 din 26 februarie 2016
Prin sentința comercială nr. 1521/PI din data de 12.11.2011, Tribunalul Timiș a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, Direcţia Silvică T. şi Ocolul Silvic L., prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 248.788,28 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit în urma tăierilor de arbori fără drept, produse din anul 2009 şi până în prezent, pe suprafeţele de fond forestier proprietatea acestora, situate în judeţul Timiş, Ocolul Silvic L.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamantele A. şi B., solicitând, în principal, anularea acesteia şi, rejudecându-se cauza, a se dispune admiterea acţiunii. În subsidiar, au solicitat schimbarea sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii.
Prin decizia civilă nr. 123 din data de 18.09.2013, Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamante împotriva sentinței comerciale nr. 1521/PI/2011, pronunțată de Tribunalul Timiș.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă la data de 26 noiembrie 2013.
La primul termen de judecată, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei la data de 30.05.2014, în vederea soluţionării cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de recurenta-reclamantă B., cerere care, prin încheierea din data de 11 aprilie 2014, a fost respinsă.
La termenul de judecată din data de 30.05.2014, constatându-se că niciuna dintre părţi, ce au fost legal citate, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, reţinându-se dispoziţiile imperative ale art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., potrivit cărora instanţa va suspenda judecata dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, s-a dispus suspendarea judecării recursului pentru lipsa părţilor.
La data de 29.05.2015, recurenta-reclamantă B. a solicitat repunerea cauzei pe rol.
În vederea discutării cererii de repunere a cauzei pe rol, instanţa a fixat termen la data de 25.09.2015, dispunând totodată citarea recurentei-reclamante cu menţiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum 1156,31 lei conform art. 3 lit. ş) din Legea nr. 146/1997.
Recurenta-reclamantă B., la data de 18.09.2015, a formulat cerere de ajutor public judiciar, prin care a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei.
Prin încheierea pronunţată la data de 25.09.2015, Înalta Curte a respins cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar cu privire la cererea de repunere pe rol, formulată de recurenta-reclamantă B.
La termenul din data de 25.09.2015, Înalta Curte, pentru a da posibilitate recurentei-reclamante să achite taxa judiciară de timbru aferente cererii de repunere pe rol a cauzei, a acordat un nou termen la 13.11.2015, când a respins cererea de repunere a cauzei pe rol şi a menţinut măsura suspendării judecăţii dispuse la termenul din 30.05.2014.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, în esenţă, a reţinut că, la data de 29.05.2015, recurenta-reclamantă B. a solicitat repunerea pe rol a judecării cauzei, fără a cere judecarea cauzei în lipsă, după cum nici părţile adverse nu au formulat o asemenea cerere în cursul judecării recursului, cu toate că părţile au fost citate cu menţiunea de a preciza dacă solicită judecarea cauzei în lipsă.
S-a mai avut în vedere faptul că dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., ce prevăd suspendarea judecăţii atunci când niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, sunt de ordine publică, astfel încât, dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, instanţa este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun act de procedură în legătură cu judecata cauzei.
În aceste condiţii, Înalta Curte a apreciat că se impune respingerea, în prealabil, a cererii părţii de reluare a judecăţii, în aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., care conduce la menţinerea suspendării judecăţii, deoarece, în ipoteza particulară din speţă, însăşi repunerea cauzei pe rol este condiţionată de solicitarea părţilor de soluţionare a cauzei şi în lipsa lor.
La data de 17.11.2015, intimata-pârâtă Direcţia Silvică T. a depus o cerere prin care a solicitat să se constate perimarea cererii de recurs, în raport de dispoziţiile art. 248 C.proc.civ. şi, totodată, a solicitat judecarea în lipsă a acestei cereri.
Analizând excepţia perimării cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C.proc.civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
De asemenea, dispoziţiile art. 250 C.proc.civ., prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atâta timp cât dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244 şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată; în cazurile prevăzute de art. 243, cursul judecăţii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
Înalta Curte apreciază că, în speţa de faţă, nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării.
Împrejurarea că recurenta-reclamantă a solicitat repunerea cauzei pe rol, la data de 29.05.2015, nu este de natură să întrerupă cursul perimării, având în vedere că pricina nu a fost repusă pe rol, ci, prin încheierea de şedinţă din data de 11.04.2015, instanţa a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării cauzei, reţinând că nici cu privire la această cerere recurenta-reclamantă nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după cum, nici celelalte părţi nu au formulat o astfel de solicitare.
Termenul de 1 an, prevăzut de norma de drept mai sus citată, s-a împlinit la data de 01.06.2015.
Conduita recurentei-reclamante B. este una culpabilă, ce echivalează cu lipsa de stăruinţă în judecarea pricinii, întrucât aceasta a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol fără să fi solicitat judecarea în lipsă şi nici nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost legal citată cu menţiunea de a preciza dacă solicită sau nu judecarea în lipsă, deşi suspendarea cauzei fusese dispusă tocmai pentru asemenea împrejurări.
De asemenea, Înalta Curte constată că, în perioada scursă de la momentul la care s-a dispus suspendarea judecăţii, nici intimaţii din prezenta cauză nu au efectuat vreun demers pentru continuarea judecării procesului.
În raport de cele anterior reţinute, cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pentru o perioadă mai mare de un an, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte a constatat perimat recursul.