Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A., privind sentinţa penală nr. 97 din data de 14.07.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 477/A din data de 21.12.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere că, prin cererea înregistrată sub nr. x/32/2017, contestatorul-condamnat A. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 97 din data de 14.07.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 477/A din data de 21.12.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând, în esenţă, reducerea pedepsei de 8 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la tâlhărie calificată, conform limitelor de pedeapsă prevăzute de C. pen. român.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reţinut că prin sentinţa penală nr. 97 din data de 14.07.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 154 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă în parte sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind transferul persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării unor pedepse aplicate de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena şi Tribunalul pentru Cauze Penale Graz - Austria şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 53 Hv 23/14k, din data de 04.04.2014, pronunţată de Tribunalul pentru cauze Penale Viena - Austria, rămasă definitivă la data de 04.04.2014, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa principală de 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie gravă, prevăzută de art. 15, art. 142 alin. (1) şi art. 143 cazul 2 C. pen. austriac, infracţiune încriminată şi de legea penală română, respectiv: tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen., cu art. 77 lit. a) C. pen. român, dispunându-se transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de Tribunalul pentru cauze Penale Viena - Austria.
Totodată, s-a constatat că persoana transferabilă a executat din pedeapsa principală aplicată de Tribunalul pentru cauze Penale Viena - Austria, până la data de 09.02.2015, un număr de 387 zile închisoare, durată pe care o deduce din pedeapsa aplicată şi s-a dedus, în continuare, de la data de 09.02.2015, din pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare austriece, perioada executată, până la zi.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind recunoaşterea sentinţei penale nr. 4 Hv 124/14s, din data de 16.12.2014, pronunţată de Tribunalul pentru Cauze Penale Graz - Austria, rămasă definitivă la data de 20.12.2014 şi transferarea persoanei condamnate în România pentru executarea pedepsei de 30 (treizeci) zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 83 alin. (1) C. pen. austriac.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel persoana transferabilă A.
Prin decizia penală nr. 477/A din data de 21.12.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 97 din 14 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Analizând prezenta contestaţie la executare formulată de contestatorul condamnat A., Curtea de Apel Bacău a constatat că acesta a mai formulat o contestaţie de executare cu privire la sentinţa penală nr. 97 din data de 14.07.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, pentru aceleaşi motive şi pe aceleaşi temeiuri în drept, contestaţie care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017
Astfel, s-a avut în vedere că prin sentinţa penală nr. 76 din data de 29.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul-condamnat, reţinându-se că motivele invocate de contestator constituie apărări de fond, legate de încadrarea juridică şi limitele de pedeapsă, potrivit legii penale române, a faptelor pentru care a fost dispusă condamnarea de către autorităţile judiciare din Austria şi că aceste aspecte au fost definitiv tranşate prin hotărârea de recunoaştere şi nu mai pot fi reiterate în cadrul procedurii contestaţiei la executare. Observând că în cauză nu există nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută şi nici împiedicări la executare sau cauze de stingere ori micşorare a pedepsei, prin sentinţa penală menţionată a fost respinsă ca nefondată contestaţia. Această sentinţă a rămas definitivă prin necontestare.
Prima instanţă a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.
S-a menţionat că din examinarea acestui text rezultă că ori de câte ori s-a soluţionat o contestaţie le executare, indiferent de soluţia dată, dacă se formulează o nouă contestaţie le executare, dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări, noua contestaţie la executare se respinge ca inadmisibilă.
Deoarece contestaţia dedusă prezentei judecăţi are identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări, cu cea soluţionată prin sentinţa penală nr. 76 din data de 29.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus respingerea contestaţiei la executare, ca inadmisibilă.
Totodată, prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Bacău a mai menţionat că, de altfel, contestaţia la executare este şi nefondată, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul hotărârii atacate, reţinând, în esenţă, că starea de fapt, astfel cum a fost reţinută în ceea ce îl priveşte pe condamnatul A., realizează, conform legislaţiei române, conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie calificată în formă consumată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. a), c), f) C. pen. român, pentru care legiuitorul a stabilit o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare. În aceste condiţii, s-a arătat că durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu depăşeşte nici limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune şi nici limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română, astfel că, solicitarea acestuia de reducere a pedepsei la care a fost condamnat de instanţa austriacă la 5 ani închisoare, este nefondată.
Împotriva sentinţei penale nr. 149 din 21.12.2017 a Curţii de Apel Bacău, contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26.01.2018, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 09.03.2018 când s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul de judecată din data de 20.04.2018, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării contestatorului şi ale reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea atacată în cauză, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., în mod judicios prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 97 din data de 14.07.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 477/A din data de 21.12.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În acest sens, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere că împotriva sentinţei definitive, anterior menţionată, contestatorul condamnat A. a mai formulat o cerere de contestaţie la executare ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 76 din data de 29.06.2016 a Curţii de Apel Bacău, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia acestuia împotriva sentinţei penale nr. 97 din 14.07.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia ÎCCJ nr. 477/A din 21.12.2015.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, contestatorul condamnat A. a criticat sentinţa penală cu privire la care a formulat prezenta contestaţie la executare, întrucât, în opinia sa, fapta pentru care a fost condamnat îşi găseşte corespondent în C. pen. român în tentativă la infracţiunea de tâlhărie calificată, având limite speciale de pedeapsă închisoarea de la 1 an şi 6 luni la 5 ani, motiv pentru care, a solicitat pe calea contestaţiei la executare reducerea pedepsei aplicate de instanţa austriacă la maximul special prevăzut de legislaţia română, respectiv, la 5 ani închisoare.
Or, aşa cum s-a reţinut, o cerere de contestaţie la executare identică, având aceleaşi motive şi apărări şi în baza aceluiaşi temei legal, formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 97 din 14.07.2015 a Curţii de Apel Bacău, din dosarul nr. x/2015, prin care a fost recunoscută hotărârea autorităţilor austriece de condamnare la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, definitivă prin decizia ÎCCJ nr. 477/A din 21.12.2015, a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bacău, fiind respinsă prin sentinţa penală nr. 76 din 29.06.2016, definitivă prin necontestare.
Potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a constatat că între prezenta contestaţie la executare formulată de condamnatul A. există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări cu cererea soluţionată prin sentinţa penală nr. 76 din data de 29.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016, definitivă, ceea ce conduce la inadmisibilitatea cererii astfel cum prevăd dispoziţiile legale anterior menţionate.
În consecinţă, constatând că soluţia contestată în prezenta cauză este legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2018.