Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Contestație în anulare. Admiterea în principiu

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestație în anulare

- admiterea în principiu

 

C. proc. pen., art. 391

 

Instanța examinează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, reglementată în art. 391 C. proc. pen., în ședință publică, fără citarea părților. Respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în urma examinării admisibilității în principiu a acesteia, se dispune prin decizie.  

 

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5889 din 6 decembrie 2007

 

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul I.C. împotriva deciziei nr. 4510 din 2 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.

Nu s-a dispus citarea contestatorului.

          Asupra cauzei penale, se constată că, la 16 octombrie 2007, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de contestatorul I.C. împotriva deciziei nr. 4510 din 2 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.

          În motivarea contestației se arată de către contestator că instanța de recurs nu a respectat dispozițiile art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., în sensul că nu a procedat la ascultarea sa, așa cum prevăd dispozițiile legale menționate, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a se apăra și de a-și susține recursul.

          De asemenea, contestatorul a invocat și dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., susținând că împotriva sa au fost pronunțate două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, precum și dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal - art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., cu privire la care existau probe în dosar.

          Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

          Referitor la primul motiv invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., din examinarea dosarului nr. 5313/30/2006 în care s-a pronunțat decizia nr. 4510 din 2 octombrie  2007, rezultă că inculpatul a fost prezent la dezbaterea recursului și a fost audiat, declarația acestuia aflându-se la dosar, iar la soluționarea recursului au fost avute în vedere susținerile acestuia, precum și motivele scrise de recurs depuse de către inculpat.

          În ceea ce privește celelalte două cazuri ale contestației în anulare invocate de contestator, deși formal acestea se regăsesc în dispozițiile art. 386 lit. c) și d) C. proc. pen., contestatorul nu a adus dovezi în sprijinul acestora, iar din actele dosarului nu reiese că față de contestator s-ar fi pronunțat o altă hotărâre pentru aceleași fapte și nici că există vreo cauză de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1) C. proc. pen.

                În consecință, în raport cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, prin decizie, în ședință publică.