Contestație
în anulare. Admiterea în principiu
Cuprins pe
materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.
Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare
Indice
alfabetic: Drept procesual penal
-
contestație în anulare
- admiterea în
principiu
C. proc. pen., art.
391
Instanța
examinează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare,
reglementată în art. 391 C. proc. pen., în ședință
publică, fără citarea părților. Respingerea, ca
inadmisibilă, a contestației în anulare, în urma examinării
admisibilității în principiu a acesteia, se dispune prin
decizie.
I.C.C.J., secția penală, decizia
nr. 5889 din 6 decembrie 2007
S-a luat în examinare contestația în anulare
formulată de contestatorul I.C. împotriva deciziei nr. 4510
din 2 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, Secția penală.
Nu s-a dispus
citarea contestatorului.
Asupra cauzei penale, se constată că, la 16 octombrie 2007, s-a
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
contestația în anulare formulată de contestatorul I.C. împotriva
deciziei nr. 4510 din 2 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, Secția penală.
În motivarea contestației se arată de către contestator că
instanța de recurs nu a respectat dispozițiile art. 38514
alin. (11) C. proc. pen., în sensul că nu a procedat la
ascultarea sa, așa cum prevăd dispozițiile legale
menționate, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a se apăra și
de a-și susține recursul.
De asemenea, contestatorul a invocat și dispozițiile art. 386 lit. d)
C. proc. pen., susținând că împotriva sa au fost pronunțate
două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, precum
și dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., întrucât instanța
de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului
penal - art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., cu privire la care
existau probe în dosar.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit
art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce
urmează:
Referitor la primul
motiv invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen.,
din examinarea dosarului nr. 5313/30/2006 în care s-a pronunțat decizia nr.
4510 din 2 octombrie 2007, rezultă că inculpatul a fost prezent
la dezbaterea recursului și a fost audiat, declarația acestuia
aflându-se la dosar, iar la soluționarea recursului au fost avute în
vedere susținerile acestuia, precum și motivele scrise de recurs
depuse de către inculpat.
În ceea ce privește celelalte două cazuri ale contestației în
anulare invocate de contestator, deși formal acestea se regăsesc în
dispozițiile art. 386 lit. c) și d) C. proc. pen., contestatorul nu a
adus dovezi în sprijinul acestora, iar din actele dosarului nu reiese că
față de contestator s-ar fi pronunțat o altă hotărâre
pentru aceleași fapte și nici că există vreo cauză de
încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1)
lit. f) - i1) C. proc. pen.
În consecință, în raport cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, prin decizie, în ședință publică.