Hotărâre de conversie a acţiunilor. Contract de vânzare-cumpărare a acţiunilor. Acţiune în constatarea nulităţii absolute. Condiţii de admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcţionarea societăţilor
Index alfabetic : acţiune în constatarea nulităţii absolute
- contract de vânzare-cumpărare
- lipsa obiectului
- hotărâre AGA
- conversia acţiunilor
Legea nr. 31/1990, art. 58, art. 91 alin. (1), art. 98
Împrejurarea că o singură trăsătură, referitoare la modalitatea de transfer a acţiunilor, s-a dovedit ulterior a fi diferită de cea stipulată în contractul de vânzare-cumpărare a acţiunilor societăţii nu este suficientă pentru a concluziona că obiectul contractului nu exista deloc, atât timp cât titlul de proprietate al vânzătorului nu a fost afectat în esenţa lui.
Prin urmare, faptul că hotărârea de conversie a acţiunilor, din acţiuni nominative în acţiuni la purtător, - prin care nu au fost aduse niciun fel de modificări în ceea ce priveşte existenţa acţiunilor în patrimoniul societăţii şi nici în ceea ce priveşte numărul şi valoarea lor nominală, ci doar în ceea ce priveşte modul acestora de transmitere – a fost anulată nu poate atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni pentru lipsa obiectului întrucât schimbarea tipului acţiunilor nu determină dispariţia acestora şi nici desfiinţarea titlului transmiţătorului.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1386 din 4 aprilie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 474/C din 10 decembrie 2012 Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantei. A respins excepţia lipsei de obiect a petitului de constatare a nulităţii actului subsecvent şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B.R.M. A respins acţiunea formulată şi completată de reclamanta Asociaţia P.B. în contradictoriu cu pârâţii Camera de Comerţ şi Industrie B., N.I., SC P.R. SA, societate în insolvenţă, prin administrator judiciar I.D.I. SPRL, B.R.M. şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov. A respins cererea pârâtului N.I. cu privire la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanţă, analizând actele şi lucrările dosarului şi deliberând cu prioritate asupra excepţiilor invocate, a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei Asociaţia P.B. sunt strâns legate una de alta aşa încât au fost analizate împreună. Instanţa a constatat că excepţiile sunt nefondate şi au fost respinse. Legitimarea procesuală activă şi, implicit, interesul, sunt determinate, pe de o parte, de natura nulităţii, invocate, respectiv nulitate absolută şi, în al doilea rând, de calitatea de acţionar majoritar pe care reclamanta o deţine în cadrul SC P.R. SA, conferită, iniţial, prin O.U.G. 115/2003 şi, ulterior, recunoscută prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în multiplele litigii purtate între Asociaţia P.R. şi N.I., hotărâri opozabile şi terţilor ca efect al înregistrării lor în Registrul Comerţului Braşov.
Excepţia lipsei de obiect a petitului de constatare a nulităţii actului subsecvent, prin care pârâtul N.I. i-a înstrăinat pârâtei B.R.M. acţiunile dobândite de la pârâta Camera de Comerţ şi Industrie şi a petitului de radiere din Registrul Comerţului a calităţii de acţionar a pârâtei B.R.M., precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. au fost apreciate ca nefondate şi au fost respinse. Este adevărat că prin dispozitivul sentinţei civile nr. 54/C/30.01.2012, irevocabilă prin decizia nr. 1308/R/02.07.2012 a Curţii de Apel Braşov s-a constatat nulitatea absolută a acţiunilor la purtător deţinute de intervenienta B.R.M. şi s-a dispus radierea din Registrul Comerţului a acestor acţiuni şi a intervenientei B.M.R. din calitatea de acţionar cu acţiuni la purtător, însă, din considerentele acestei sentinţe a rezultat în mod clar că instanţa care a pronunţat această soluţie nu a avut în vedere acţiunile la purtător dobândite de pârâtul N.I. de la pârâta Camera de Comerţ şi Industrie, ci acţiuni distincte, emise ca urmare a unor majorări de capital. Cu privire la acţiunile la purtător dobândite de pârâta B. de la pârâtul N. ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Camera de Comerţ şi Industrie, în considerentele sentinţei nr. 54/C/2012 s-a arătat că instanţa sesizată cu soluţionarea acţiunii de constatare a nulităţii absolute a acestui contract va analiza legalitatea tranzacţiei iniţiale şi a celei subsecvente.
Din moment ce contractul de vânzare-cumpărare acţiuni la purtător încheiat între Camera de Comerţ şi Industrie şi N.I. nu a făcut obiectul cauzei în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 54/C/2012 este firesc că nu se putea analiza în acel dosar doar actul subsecvent acestuia încheiat între pârâţii N. şi B.
Pe fond, instanţa, raportat la motivele de nulitate invocate de reclamantă prin acţiunea astfel cum a fost completată, a reţinut următoarele:
Pârâta Camera de Comerţ şi Industrie a deţinut şi înainte de conversie şi după conversie acţiuni în cadrul SC P.R. SA.
Hotărârea AGEA din 07.06.2006 de conversie a acţiunilor a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 31/CC/06.02.2011 a Tribunalului Braşov (dosar xx89/62/2008).
La data încheierii contractului ce face obiectul analizei, efectele Hotărârii AGEA din 07.06.2006 erau suspendate prin decizia nr. 575/R/17.11.2006 (dos. xx3/62/2006) de Curtea de Apel Braşov, până la soluţionarea cauzei pe fond, iar aceasta din urmă a fost soluţionată prin Sentinţa Civilă 8/CC/20.02.2008 de Tribunalul Braşov (fila 38 vol. II – luându-se act de renunţarea la judecată a Camerei de Comerţ şi Industrie B. şi fiind respinsă cererea UGIR care renunţase la însuşi dreptul pretins). Cererile de suspendare şi de anulare a Hotărârii AGEA din 07.06.2006 privind conversia acţiunilor fuseseră promovate de Camera de Comerţ şi Industrie B. şi UGIR, întemeindu-se, în esenţă, pe ideea că N.I. nu avea calitatea de acţionar al SC P.R. SA.
Primul motiv de nulitate invocat de reclamantă a vizat faptul că actul supus analizei ar fi lipsit de obiect determinat câtă vreme pârâta Camera de Comerţ şi Industrie a înstrăinat acţiuni la purtător provenite din conversia acţiunilor (din nominative în la purtător), conversie cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută, cu efecte şi pentru trecut, ex tunc.
Lucrul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie în comerţ (în circuitul civil), să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor, să fie determinat sau determinabil, licit şi posibil şi să fie proprietatea vânzătorului. Este de necontestat că acţiunile înstrăinate de pârâta Camera de Comerţ şi Industrie erau proprietatea acesteia. Nu se poate spune că aceste acţiuni nu existau, doar din simplul motiv că ele erau, de fapt, nominative, şi nu la purtător; ele sunt determinabile chiar şi în urma constatării nulităţii hotărârii de conversie a acţiunilor din nominative în la purtător, câtă vreme pârâta Camera de Comerţ şi Industrie a transmis dreptul de proprietate asupra tuturor acţiunilor.
În privinţa aplicării principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, acesta este o consecinţă a celorlalte două principii ale efectelor nulităţii – retroactivitatea şi repunerea părţilor în situaţia anterioară – cât şi a unui alt principiu de drept şi anume ”nemo dat quod non habet” sau ”nemo plus iuris ad allium transferre potest, quam ipse habet”, în sensul că, dacă se dovedeşte că transmiţătorul nu putea transmite un drept deoarece s-a desfiinţat titlul său prin anularea actului, nici subdobânditorul nu putea dobândi mai mult.
Prin urmare, acest principiu poate fi definit ca acea regulă de drept în baza căreia anularea actului iniţial primar atrage anularea şi a actului subsecvent, următor, datorită legăturii sale cu primul.
Deşi între actul de vânzare-cumpărare care face obiectul prezentei cauze (prin care Camera de Comerţ şi Industrie a înstrăinat acţiunile deţinute către pârâtul N.I.) şi hotărârea AGEA de conversie a acţiunilor există o oarecare legătură, totuşi, faţă de cele arătate mai sus, titlul în baza căruia pârâta Camera de Comerţ şi Industrie a înstrăinat acţiunile nu a fost anulat şi nici nu depinde de valabilitatea Hotărârii AGEA din 07.06.2006 de conversie a acţiunilor.
Hotărârea AGEA de conversie a produs doar efecte cu privire la natura acţiunilor, nu şi cu privire la însuşi dreptul pârâtei Camera de Comerţ şi Industrie de a dispune de acţiuni (indiferent de natura lor).
Aşadar, între hotărârea AGEA de conversie şi contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni la purtător nu există o legătură de natură a determina nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Dreptul de proprietate al pârâtei Camera de Comerţ şi Industrie asupra acţiunilor era preexistent hotărârii AGEA de conversie şi de aceea constatarea nulităţii absolute a acestei hotărâri nu conduce, automat, în baza principiului enunţat deja, la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
În privinţa nerespectării prevederilor legale şi statutare referitoare la transmiterea acţiunilor, instanţa a reţinut că dispoziţiile din actul constitutiv o obligau pe pârâta Camera de Comerţ şi Industrie să notifice Consiliului de Administraţie intenţia de vânzare. Din actul depus de pârâta Camera de Comerţ şi Industrie rezultă că aceasta şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 10 din actul constitutiv iar, în măsura în care Consiliul de Administraţie nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau ca urmare a notificării, acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, ci, cel mult, răspunderea membrilor Consiliului de Administraţie.
În ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 98 din Legea societăţilor comerciale, constând în lipsa declaraţiei înscrise în registrul acţionarilor, instanţa a constatat că dispoziţiile legale nu sancţionează cu nulitatea absolută actul încheiat cu încălcarea art. 98, ci, cel mult, cu o nulitate relativă cu un regim juridic distinct de nulitatea absolută. În acelaşi timp, instanţa a mai reţinut că registrul acţionarilor era închis la data la care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Raportat la considerentele expuse, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea principală a reclamantei, privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni la purtător.
Faţă de această soluţie, au fost respinse şi petitele accesorii şi cererile pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta Asociaţia P.B.
Prin decizia civilă nr. 27/Ap din 23 aprilie 2013 pronunţată Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de reclamanta Asociaţia P.B. împotriva sentinţei civile nr. 474/C/2012 a Tribunalului Braşov, Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, care a fost schimbată în tot şi, pe cale de consecinţă, a fost admisă acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Asociaţia P.B. în contradictoriu cu pârâta Camera de Comerţ şi Industrie B., N.I., SC P.R. SA, B.R.M. şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni la purtător încheiat cu Încheierea de legalizare semnătură nr. 4120/06.04.2007 la BNP T.V. şi a actului subsecvent încheiat între părţile N.I. şi B.R.M. S-a dispus radierea calităţii de acţionari a dobânditorilor din Registrul acţionarilor şi Registrul Comerţului. Au fost obligaţi intimaţii Camera de Comerţ şi Industrie B., N.I., B.R. să plătească apelantei suma de 6.350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronuţa această sloluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin contractul legalizat la data de 06.04.2007 sub nr. 4120, pârâta Camera de Comerţ şi Industrie a vândut pârâtului N.I. toate acţiunile reprezentând întreaga participare a Camerei de Comerţ şi Industrie la capitalul social al SC P.R. SA, respectiv 2.063 acţiuni la purtător.
Iniţial, acţiunile SC P.R. SA au fost acţiuni nominative însă, printr-o hotărâre AGEA din 07.06.2006, s-a decis conversiunea lor din nominative în la purtător.
La data încheierii contractului efectele hotărârii AGEA de conversie a acţiunilor din nominative în la purtător erau suspendate prin Decizia nr. 575/R/2006 a Curţii de Apel Braşov, iar ulterior hotărârea AGEA respectivă a fost anulată cu efect retroactiv prin hotărâre judecătorească irevocabilă. În consecinţă, câtă vreme pârâta Camera de Comerţ şi Industrie a înstrăinat acţiuni la purtător provenite din conversia acţiunilor din nominative în la purtător, conversie cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută, contractul de vânzare-cumpărare este lipsit de obiect, iar sancţiunea ce intervine în astfel de cazuri este nulitatea absolută. Desfiinţarea retroactivă a conversiei acţiunilor duce la concluzia că asemenea acţiuni la purtător nu au existat niciodată şi, pe cale de consecinţă, nu puteau fi tranzacţionate.
În opinia instanţei de apel, nu se poate considera că se poate face abstracţie de natura juridică a acţiunilor în sensul constatării înstrăinării unor acţiuni pur şi simplu fără o determinare juridică concretă a acestora, câtă vreme regimurile juridice ale diferitelor tipuri de acţiuni sunt specifice, iar condiţiile de tranzacţionare sunt diferite. Pe cale de consecinţă, pentru lipsa obiectului, instanţa de apel a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni la purtător şi, potrivit principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, a constatat şi nulitatea actului subsecvent încheiat între pârâţii N.I. şi B.R.M. A dispus radierea calităţii de acţionari a dobânditorilor din Registrul Acţionarilor şi Registrul Comerţului, iar părţile căzute în pretenţii au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs: B.R.M., Camera de Comerţ şi Industrie B. şi N.I.
Cât priveşte recursul declarat de pârâta B.R.M. s-a avut în vedere că, deşi recurenta a fost legal citată pentru termenul de astăzi cu menţiunea de a depune, în completare, o taxă judiciară de timbru de 6.504 lei şi un timbru judiciar de 4,7 lei, aceasta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei. Se constată, astfel, că obligaţia ce îi revenea, sub aspectul timbrajului, este insuficient satisfăcută.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997: ”(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.”
Potrivit art. 3 din O.G. 32/1995 modificată prin Legea 123/1997: ”(2) În cazul în care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 1.000 lei, se aplică timbre judiciare de 1,5 lei, dacă valoarea este de peste 1000 lei, se aplică timbre judiciare de 3 lei, iar dacă valoarea este de peste 10000 lei, se aplică timbre judiciare de 5 lei. ”
Art. 9 din acelaşi act normativ prevede că pentru ”cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.”
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, s-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B.R.M. împotriva deciziei civile nr. 27/Ap din 23 aprilie 2013 pronunţată Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cât priveşte recursul declarat de pârâta Camera de Comerţ şi Industrie B. s-a reţinut că aceasta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile legale privind lipsa obiectului actului juridic, din moment ce anularea Hotărârii AGA din 07.06.2006 nu a avut niciun efect asupra existenţei celor 2063 acţiuni ale Camerei de Comerţ şi Industrie B., numerotate de la 37128 la 39190, reprezentând 5% din capitalul social al P.R. SA.
S-a mai învederat că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile legale în privinţa efectelor nulităţii hotărârii AGEA din 07.06.2006.
Pârâta Camera de Comerţ şi Industrie B. a mai afirmat că actul juridic ce formează obiectul prezentului litigiu este valabil şi din perspectiva celorlalte critici formulate de reclamanta Asociaţia P.B.
Cât priveşte recursul declarat de pârâtul N.I. s-a reţinut că acesta a invocat ca motiv de recurs faptul că instanţa de apel a interpretat în mod greşit condiţiile contractului de vânzare-cumpărare acţiuni şi a aplicat greşit legea în ceea ce priveşte motivele de nulitate absolută care pot atrage desfiinţarea contractului, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate de către Camera de Comerţ şi Industrie B. şi N.I., în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed:
Ca şi chestiune prealabilă analizei motivelor de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere că, dat fiind caracterul nedevolutiv al recursului, soluţionând calea de atac, nu rejudecă pricina în fond, ci verifică numai dacă hotărârea recurată este pronunţată cu respectarea prevederilor legale, urmând ca dacă se constată nelegalitatea acesteia să modifice hotărârea prin prisma motivelor de recurs.
În prezenta cauză, Curtea de Apel Braşov a reţinut ca unic motiv pentru declararea nulităţii absolute a contractului lipsa de obiect a acestuia. Hotărârea Curţii de Apel Braşov nu a fost recurată de reclamanta Asociaţia P.B., astfel încât a intrat în puterea lucrului judecat sub aspectul respingerii de către Tribunalul Braşov a celorlalte critici/argumente ale reclamantei. Aşa fiind, în soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să determine în ce măsură Curtea de Apel Braşov a respectat şi a aplicat în mod corect legea atunci când a decis că actul juridic de vânzare-cumpărare de acţiuni este lovit de nulitate absolută pentru lipsa obiectului.
Având în vedere caracterul nedevolutiv al căii de atac şi limitele judecării recursului, instanţa de recurs nu poate analiza în ce măsură contractul de vânzare-cumpărare este afectat de alte cauze de nulitate, iar din această perspectivă, argumentele intimatei-reclamante trebuie respinse.
Oricum, chiar dacă instanţa de recurs ar aprecia că poate analiza şi alte cauze de nulitate decât lipsa obiectului, în virtutea principiului disponibilităţii, singurele cauze de nulitate ce pot fi judecate în acest dosar sunt cele invocate de reclamanta Asociaţia P.B. prin cererea de chemare în judecată, motivele de nulitate noi invocate pentru prima dată în recurs/apel neputând fi analizate în prezentul cadru procesual.
În ce priveşte cauzele suplimentare de nulitate invocate de reclamantă prin motivele de apel, dar şi prin apărările formulate în faţa instanţei de recurs, acestea nu pot forma obiectul judecăţii în prezentul dosar din moment ce instanţa nu a fost învestită în mod legal cu soluţionarea lor, faţă de prevederile art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 132 C. proc. civ.
Prin urmare, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat exclusiv nulitatea absolută pentru (I) lipsa obiectului actului juridic, (II) nerespectarea prevederilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 şi (III) nerespectarea prevederilor actului constitutiv cu privire la obţinerea consimţământului acţionarului majoritar pentru cesiunea de acţiuni, acestea sunt singurele cauze de nulitate care pot fi discutate şi analizate în acest dosar.
Cum prin întâmpinarea formulată în recurs intimata-reclamantă Asociaţia P.B. invocă aspecte de fapt şi motive de nulitate a contractului ce exced atât limitele judecăţii recursului, cât şi limitele învestirii instanţei de fond şi tind la o modificare inadmisibilă a cauzei cererii de chemare în judecată, acestea nu vor putea fi reţinute de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Motivele noi de nulitate care sunt invocate de Asociaţia P.B. prin întâmpinarea la recurs şi care nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată sunt următoarele: încheierea contractului s-a realizat în frauda legii; conform contractului a avut loc înstrăinarea unor acţiuni cu valoare nominală de 10 lei, în timp ce în realitate valoarea nominală ar fi fost de 500 de lei; nerespectarea dreptului de preferinţă al acţionarilor; modalitatea de stabilire a preţului nu a fost dovedită în cauză ca fiind una serioasă; înstrăinarea acţiunilor la un preţ mai mic decât preţul de vânzare.
În măsura în care reclamanta era nemulţumită de constatările instanţei de apel sau intenţiona să supună judecăţii în faţa prezentei instanţe şi alte aspecte decât nulitatea pentru lipsa obiectului, avea obligaţia să investească instanţa în acest sens, prin formularea în termen legal a unui recurs. Întâmpinarea formulată de Asociaţia P.B. nu poate fi calificată ca o aderare la recursul pârâţilor, având în vedere că instituţia aderării nu este incidentă în etapa recursului. A judeca în sens contrar ar însemna o ignorare a deosebirilor de natură şi de regim juridic dintre apel şi recurs şi extinderea, prin analogie, a unor instituţii incompatibile cu etapa procesuală a recursului.
În concluzie, asupra chestiunii prealabile, în recurs nu se pot modifica obiectul şi cauza cererii, iar în lipsa unui recurs al reclamantei, susţinerile acesteia din întâmpinare pot fi luate în considerare de prezenta instanţă numai în măsura
în care se circumscriu limitelor judecăţii recursului şi vizează argumente în
susţinerea legalităţii deciziei instanţei de apel de a constata nulitatea absolută a
contractului pentru lipsa obiectului.
Cât priveşte fondul celor două recursuri, răspunzând printr-un considerent comun, se constată că hotărârea recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin decizia atacată, Curtea de Apel Braşov a reţinut ca unic motiv pentru declararea nulităţii absolute a contractului lipsa de obiect a acestuia. Astfel, instanţa de apel a apreciat că: „Desfiinţarea retroactivă a conversiei acţiunilor duce la concluzia că astfel de acţiuni la purtător nu au existat niciodată şi, pe cale de consecinţă, nu puteau fi tranzacţionate”.
Decizia instanţei de apel este rezultatul aplicării greşite a prevederilor legale privind noţiunea de acţiune a unei societăţi comerciale şi a celor privind nulitatea pentru lipsa obiectului actului juridic, precum şi a prevederilor privind efectele nulităţii hotărârilor A.G.A.
Instanţa de apel a aplicat greşit prevederile legale privind lipsa obiectului actului juridic, din moment ce anularea Hotărârii AGA din 07.06.2006 nu a avut niciun efect asupra existenţei celor 2063 acţiuni ale Camerei de Comerţ şi Industrie B., numerotate de la 37128 la 39190, reprezentând 5% din capitalul social al P.R. SA.
Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale: „în societatea pe acţiuni, capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate, care, după modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător”.
Prin urmare, acţiunea, indiferent că este nominativă sau la purtător, reprezintă o fracţiune a capitalului social, un titlu reprezentativ al contribuţiei asociatului, care conferă titularului calitatea de acţionar. Tipul acţiunii - nominativă sau la purtător - reprezintă o calitate specifică a acesteia determinată prin raportare la modul de transmitere. Dar, în esenţă, atât acţiunile nominative, cât şi cele la purtător desemnează acelaşi obiect - o fracţiune a capitalului social. Caracteristicile nominativ sau la purtător nu sunt de esenţa acţiunii, ci se referă doar la modalitatea/procedura de transfer căreia îi este supus fiecare tip de acţiune.
În prezenta cauză, este de necontestat faptul că pârâta Camera de Comerţ şi Industrie B. deţinea număr de 2063 de acţiuni, numerotate de la 37128 la 39190, reprezentând o participaţie de 5% din capitalul social al societăţii P.R. SA.
Prin urmare, acţiunile reprezentând participarea Camerei de Comerţ şi Industrie la capitalul social al societăţii P.R. SA, ce au format obiectul contractului în litigiu, existau la momentul încheierii acestui contract.
Hotărârea AGEA din 07.06.2006, prin care s-a decis conversiunea acţiunilor societăţii P.R. SA din acţiuni nominative în acţiuni la purtător a adus modificări doar în ceea ce priveşte modul de transmitere a acţiunilor, dar nu a schimbat în niciun fel contribuţia Camerei de Comerţ şi Industrie B. la capitalul social al acestei societăţi şi nici calitatea acesteia de acţionar, titular al dreptului de proprietate asupra propriilor acţiuni în număr de 2063 acţiuni, care reprezentau 5% dn capitalul social al SC P.R. SA Braşov.
Aşadar, hotărârea de conversie nu a adus niciun fel de modificări în ceea ce priveşte existenţa acţiunilor în patrimoniul Camerei de Comerţ şi Industrie B. şi nici în ceea ce priveşte numărul şi valoarea lor nominală. Aşa fiind, atât înainte, cât şi după adoptarea Hotărârii AGEA din 07.06.2006, Camera de Comerţ şi Industrie B. a deţinut un număr de 2063 de acţiuni, reprezentând 5% din capitalul social al P.R. SA, participaţie reprezentată prin acţiunile numerotate de la 37128 la 39190.
Obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost reprezentat tocmai de aceste acţiuni numerotate de la 37128 la 39190, acţiuni neafectate din punct de vedere al dreptului de proprietate ca urmare a hotărârii de desfiinţare a conversiei de acţiuni.
Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a aplicat în mod greşit prevederile legale atunci când a concluzionat că în urma desfiinţării retroactive a hotărârii de conversie a acţiunilor, contractul de vânzare-cumpărare a fost lipsit de obiect. În realitate, schimbarea tipului acţiunilor nu determină „dispariţia acestora, după cum nu determină desfiinţarea titlului transmiţătorului. Existenţa acţiunilor şi titlul de proprietate asupra acestora nu depind de valabilitatea hotărârii AGEA de conversie. Prin urmare, chiar şi după desfiinţarea hotărârii AGEA de conversie, obiectul a continuat să existe, dar cu alte calităţi/caracteristici.
A admite teza contrară ar însemna că este lipsit de obiect şi, prin urmare, lovit de nulitate absolută un contract care prevede vânzarea-cumpărarea unui teren intravilan situat în localitatea X, având nr. cadastral Y, iar ulterior, în urma anulării unor acte, se constată că, de fapt, terenul nu era intravilan, ci extravilan. Or, este în afara oricărui dubiu că într-o asemenea situaţie nu se poate susţine lipsa obiectului, deoarece terenul există în materialitatea lui, dar are unele calităţi/caracteristici diferite.
În mod similar, în prezenta cauză, după anularea hotărârii AGEA din 07.06.2006, obiectul contractului de vânzare-cumpărare a continuat să existe, fiind reprezentat de cele 2063 de acţiuni numerotate de la 37128 la 39190, materializând participarea Camerei de Comerţ şi Industrie B. la capitalul social al SC P.R. SA, în proporţie de 5%.
Astfel, în ciuda aprecierilor eronate ale instanţei de apel, acţiunile ce au format obiectul contractului în litigiu erau determinate sub toate aspectele relevante: emitentul acţiunilor - SC P.R. SA; titularul dreptului de proprietate - Camera de Comerţ şi Industrie B.; numărul lor - 2063 de acţiuni numerotate de la 37128 la 39190.
Împrejurarea că o singură trăsătură, referitoare la modalitatea/procedura de transfer a acţiunilor, s-a dovedit ulterior a fi diferită de cea stipulată în contract nu este suficientă pentru a concluziona că obiectul contractului nu exista deloc, atât timp cât titlul de proprietate al vânzătorului nu a fost afectat în esenţa lui.
Nici existenţa la data încheierii Contractului a deciziei nr. 575/R/2006 a Curţii de Apel Braşov, prin care s-au suspendat efectele Hotărârii AGEA din 07.06.2006 de conversie a acţiunilor nu poate atrage nulitatea contractului pentru lipsa obiectului. Efectele deciziei de suspendare a hotărârii AGEA nu pot fi interpretate în sensul scoaterii din circuitul civil a acţiunilor SC P.R. SA, aceste acţiuni nu au fost oprite de la tranzacţionare.
Mai mult, suspendarea hotărârii AGEA de conversie reprezenta un beneficiu obţinut de Camera de Comerţ şi Industrie B. în dosarul nr. xx3/62/2006 aflat pe rolul Tribunalului Braşov, iar aceasta putea oricând să renunţe la acest beneficiu, ceea ce a şi făcut de altfel, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în discuţie.
În ce priveşte susţinerile intimatei Asociaţia P.B. din întâmpinare în sensul că în contract s-a specificat o altă valoare nominală a acţiunilor decât cea care ar fi fost în realitate, se va reţine că o asemenea împrejurare, în măsura în care ar fi întemeiată, nu ar determina nulitatea contractului pentru lipsă de obiect, ci cel mult o nulitate relativă pentru eroare-viciu de consimţământ. Însă, în acest caz, nulitatea relativă ar putea fi invocată numai de partea care s-a aflat în eroare, respectiv I.N. sau Camera de Comerţ şi Industrie B., iar nu şi de către un terţ faţă de contract, respectiv Asociaţia P.B.
De asemenea, afirmaţiile intimatei Asociaţia P.B. potrivit cărora Camera de Comerţ şi Industrie B. ar fi susţinut în corespondenţa anterioară transferului acţiunilor că acestea sunt nominative nu concordă cu realitatea. Astfel, iniţial Camera de Comerţ şi Industrie B. a notificat Consiliului de Administraţie cesiunea acţiunilor, având în vedere că la momentul notificării de transfer - 05.06.2006, încă nu operase conversia acţiunilor. Ulterior, însă, la data de 07.06.2006, AGEA a adoptat o hotărâre cu privire la modificarea actului constitutiv sub aspectul naturii acţiunilor (din acţiuni nominative în acţiuni la purtător) şi sub aspectul modificării procedurii de transfer. Aşa fiind, ulterior adoptării Hotărârii AGEA din 07.06.2006, Camera de Comerţ şi Industrie B. nu mai era ţinută de procedura de transfer a acţiunilor nominative. Prin urmare, nu se poate susţine că s-a procedat la transferul unor acţiuni nominative, atât timp cât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, acţiunile erau acţiuni la purtător.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile legale în privinţa efectelor nulităţii hotărârii AGEA din 07.06.2006.
Art. 58 din Legea nr. 31/1990 reglementează nulitatea societăţii comerciale şi, prin derogare de la dreptul comun, stabileşte principiul potrivit căruia această nulitate nu are efect retroactiv. Având în vedere că nulitatea societăţii implică şi nulitatea actelor constitutive, se apreciază că principiul instituit de art. 58 din Legea nr. 31/1990 vizează nu doar nulitatea societăţii propriu-zise, ci şi nulitatea actelor constitutive, care va produce efecte numai pentru viitor.
De acelaşi regim juridic beneficiază şi actele modificatoare ale actelor constitutive, astfel încât şi anularea acestora produce efecte doar pentru viitor.
Această soluţie este justificată prin faptul că o aplicare retroactivă a nulităţii ar pune în pericol securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice.
În plus, deşi Legea nr. 31/1990 nu face trimitere explicită în ceea ce priveşte regimul nulităţii actelor modificatoare la cel al nulităţii societăţii, ea nici nu împiedică aplicarea principiului producerii efectelor numai pentru viitor în cazul nulităţii actelor modificatoare. Dimpotrivă, identitatea de raţiune, ca şi natura învecinată a celor două categorii de acte (constitutive şi modificatoare) pledează convingător pentru aplicarea acestui principiu.
În cauza de faţă, Hotărârea AGA din 07.06.2006 a vizat modificarea actului constitutiv al SC P.R. SA Braşov.
Prin urmare, în virtutea principiilor enunţate mai sus, anularea acestei hotărâri nu putea produce efecte decât pentru viitor. Aşa fiind, anularea în 2011 a hotărârii AGEA din 07.06.2006 nu a schimbat cu nimic situaţia de fapt şi natura acţiunilor de la data încheierii contractului, 06.04.2007, iar actul de vânzare îşi menţine valabilitatea.
Dimpotrivă, acţiunile societăţii P.R. SA şi-au păstrat calitatea de acţiuni la purtător pe toată perioada cuprinsă între data adoptării hotărârii AGA din 07.06.2006 şi data anulării ei (06.02.2011), inclusiv la momentul încheierii contractului - 06.04.2007.
Pe cale de consecinţă, chiar şi în ipoteza în care s-ar admite teza că tipul acţiunilor (nominative/la purtător) are relevanţă pentru stabilirea existenţei obiectului contractului, oricum în speţă nu ar fi incidentă nulitatea absolută a contractului pentru lipsa obiectului deoarece acţiunile la purtător şi-au menţinut această calitate şi existenţa faţă de momentul încheierii contractului.
Mai mult, nu se poate reţine nulitatea absolută a contractului pentru lipsa obiectului nici din perspectiva principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Astfel, după cum corect a decis instanţa de fond, acest principiu presupune desfiinţarea titlului unui subdobânditor în cazul desfiinţării titlului transmiţătorului. Or, în cauză, titlul în baza căruia pârâta Camera de Comerţ şi Industrie B. a înstrăinat acţiunile nu a fost anulat şi nici nu depinde de valabilitatea hotărârii AGEA din 07.06.2006 de conversie a acţiunilor. Hotărârea AGEA de conversie a produs doar efecte cu privire la natura acţiunilor, nu şi cu privire la însuşi dreptul pârâtei Camera de Comerţ şi Industrie B. de a dispune de acţiuni (indiferent de natura lor), cum rezultă din sentinţa Tribunalului Braşov din 10.12.2012.
Instanţa de fond a reţinut corect că dreptul de proprietate al pârâtei Camera de Comerţ şi Industrie B. asupra acţiunilor era preexistent hotărârii AGEA de conversie şi de aceea constatarea nulităţii absolute a acestei hotărâri nu conduce, automat, la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare. Această concluzie a instanţei de fond este confirmată şi de faptul că nu toate actele subsecvente unui act anulat sunt supuse desfiinţării, ci doar cele care se află într-o strânsă legătură cu acesta. Or, din perspectiva dreptului societar, nu toate actele subsecvente sunt acte de execuţie ale hotărârii anulate. Unele acte sunt subsecvente în sensul în care ele (sau o operaţiune procedurală din cadrul lor) au fost îndeplinite de un organ numit prin hotărârea anulată sau s-au bazat pe elemente decise prin hotărârea AGA anulată. Însă, altfel ele sunt perfect autonome de hotărârea atacată şi nu urmează soarta anulării acestei hotărâri.
În prezenta cauză, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nu reprezintă un act de executare sau de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor hotărârii AGEA din 07.06.2006 şi, ca atare, nu este suspus desfiinţării în urma anulării hotărârii. Dimpotrivă, dacă prin această hotărâre s-ar fi dispus încheierea contractului, acesta ar fi reprezentat o punere în aplicare a dispoziţiilor din hotărâre şi, prin urmare, ar fi fost supus anulării.
În concluzie, rezultă că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune modificarea acesteia în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii pronunţate de Tribunalul Braşov în acest dosar.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai reţinut că actul juridic ce formează obiectul prezentului litigiu este valabil şi din perspectiva celorlalte critici formulate de reclamanta Asociaţia P.B.
Prin cererea introductivă de instanţă, Asociaţia P.B. a invocat, pe lângă (I) nulitatea absolută pentru lipsa de obiect a contractului şi nulitatea pentru (II) nerespectarea prevederilor art. 98 din Legea 31/1990 şi pentru (III) nerespectarea prevederilor actului constitutiv, doar cu privire la obţinerea consimţământului acţionarului majoritar pentru cesiunea de acţiuni.
Prin întâmpinarea la recurs, reclamanta invocă şi alte cauze de nulitate a contractului care, însă, nu pot forma obiectul analizei în prezentul dosar, deoarece reprezintă o modificare a cauzei cererii de chemare în judecată şi nu pot fi invocate după prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţei.
Atât art. 98 din Legea 31/1990, cât şi prevederile actului constitutiv invocate de reclamantă vizau transferul acţiunilor nominative. Or, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, Camera de Comerţ şi Industrie B. deţinea acţiuni la purtător, şi nu acţiuni nominative.
În ce priveşte susţinerile Asociaţiei P.B. din întâmpinarea la recurs în sensul că acţiunile Camerei de Comerţ şi Industrie B. ar fi fost nominative, şi nu la purtător, deoarece preţul acţiunilor a fost mai mare decât valoarea lor nominală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit Legii 31/1990, distincţia dintre acţiunile nominative şi cele la purtător este dată de modul de transmitere, iar nu de raportul dintre preţul cesiunii şi valoarea nominală a acţiunilor. În plus, legea nu interzice ca, în cazul acţiunilor la purtător, cesiunea să se realizeze la un preţ mai mare decât valoarea lor nominală. Aşa fiind, prin contractul de vânzare-cumpărare, Camera de Comerţ şi Industrie B. a transferat acţiuni la purtător şi, ca atare, prevederile a căror încălcare o invocă reclamanta nu erau aplicabile acestui transfer.
În plus, chiar şi în ipoteza în care s-ar reţine aplicabilitatea prevederilor invocate de reclamantă faţă de contractul în litigiu, se constată că înscrierea cesiunii de acţiuni în Registrul Acţionarilor nu era posibilă deoarece, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, acesta era închis la data la care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Mai mult, împrejurarea că părţile nu au procedat la înscrierea transferului în registrul acţionarilor nu este de natură a atrage nulitatea contractului. Înscrierea în registrul acţionarilor priveşte numai stabilirea proprietăţii faţă de societate şi terţi, iar nu raporturile dintre părţile contractante. Lipsa informării formale a societăţii are aceleaşi efecte ca în dreptul comun, respectiv, inopozabilitatea faţă de societate. Declaraţia subscrisă de cedent şi cesionar şi menţiunea făcută pe titlu nu trebuie calificate decât ca nişte cerinţe ad probationem, iar obligaţia înscrierii în registrul acţionarilor nu trebuie calificată decât ca o cerinţă de publicitate legală.
Aşadar, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 98 din Legea 31/1990 nu poate fi sancţionată cu nulitatea contractului. Oricum, chiar şi în ipoteza în care s-ar aprecia că art. 98 din Legea 31/1990 instituie o condiţie de validitate, sancţiunea care ar interveni ar fi nulitatea relativă, şi nu nulitatea absolută. Caracterul nulităţii - absolută/relativă - este determinat prin raportare la natura interesului ocrotit prin norma încălcată. Or, art. 98 din legea 31/1990 protejează un interes particular, al acţionarilor, motiv pentru care nulitatea care ar interveni în cazul nerespectării acestor prevederi este o nulitate relativă.
În ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 10 din actul constitutiv, se constată că, deşi potrivit prevederilor în vigoare la data încheierii contractului, Camera de Comerţ şi Industrie B. nu avea obligaţia de a urma o anumită procedură pentru transferul acţiunilor la purtător, faptele Camerei de Comerţ şi Industrie B. anterioare încheierii contractului corespund cerinţelor impuse de prevederile actului constitutiv invocate de reclamantă.
Astfel: (I) la data de 05.06.2006 a notificat Consiliul de Administraţie al SC P.R. SA oferta de vânzare a acţiunilor deţinute la această societate; (II) la data de 14.08.2006 Camera de Comerţ şi Industrie B. a solicitat Consiliului de Administraţie al
SC P.R. SA relaţii referitoare la exprimarea dreptului de preferinţă al acţionarilor faţă de oferta transmisă.
Prin urmare, după cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond, Camera de Comerţ şi Industrie B. şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de actul constitutiv, iar în măsura în care Consiliul de Administraţie nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau ca urmare a notificării, acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
În ce priveşte susţinerile Asociaţiei P.B. din întâmpinarea la recurs, potrivit cărora „încălcarea Statutului de către ceilalţi pârâţi nu poate echivala cu absolvirea pârâtei Camera de Comerţ şi Industrie B. în nerespectarea prevederilor statutului”, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, singura obligaţie pe care actul constitutiv o impune cedentului este aceea de a transmite consiliului de administraţie o notificare de transfer. Or, din moment ce Camera de Comerţ şi Industrie B. a îndeplinit această obligaţie, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina recurentei.
În plus, susţinerile Asociaţiei P.B. nu pot fi acceptate şi pentru motivul că, într-o asemenea ipoteză, dreptul acţionarilor de a dispune de propriile acţiuni ar fi un drept teoretic şi iluzoriu, din moment ce exercitarea acestuia ar putea fi oricând împiedicată de membrii Consiliului de Administraţie prin neîndeplinirea sarcinilor pe care le au potrivit actului constitutiv. De asemenea, în ciuda susţinerilor Asociaţiei P.B. din întâmpinare, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina Camerei de Comerţ şi Industrie B. din perspectiva că nu a insistat să i se prezinte hotărârea adunării generale a acţionarilor care să fi aprobat în prealabil transferul, deoarece Camera de Comerţ şi Industrie B. nu avea o asemenea obligaţie potrivit actului constitutiv. În plus, nu se poate reţine vreo vătămare pentru niciunul din acţionarii existenţi la momentul cesionării, din moment ce nici un acţionar nu şi-a manifestat intenţia să cumpere aceste acţiuni.
Oricum, nerespectarea prevederilor actului constitutiv cu privire la transferul acţiunilor şi dreptul de preferinţă al acţionarilor este sancţionată cu nulitatea relativă, şi nu cu nulitatea absolută, deoarece interesul ocrotit prin aceste prevederi este unul privat. Aşa fiind, această nulitate nu poate fi invocată de reclamantă şi orice acţiune pe acest temei este supusă prescripţiei în termenul de 3 ani.
În ce priveşte susţinerile Asociaţiei P.B. din întâmpinarea la recurs, potrivit cărora nerespectarea prevederilor art. 98 din Legea 31/1990 şi a dispoziţiilor actelor constitutive ar atrage nulitatea absolută a contractului pentru fraudă la lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că şi acestea sunt neîntemeiate.
Frauda la lege reprezintă acea operaţiune prin care la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor. Astfel, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia.
Din punct de vedere structural, frauda la lege conţine două elemente: (I) un element obiectiv (exterior), constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate şi (II) un element subiectiv, care rezidă în intenţia de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă. Prin urmare, simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă (I) dovada faptului că părţile au acţionat de conivenţă pentru a eluda prevederile legale şi (II) dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative.
Sarcina probei cu privire la existenţa unei fraude la lege îi revenea intimatei-reclamante. Aceasta nu se poate baza pe simple afirmaţii, ci este necesar să facă dovada atât a intenţiei Camerei de Comerţ şi Industrie B. de a a frauda legea, cât şi a procedeului fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii. Or, intimata-reclamantă nu a produs dovezi în acest sens.
În prezenta cauză nu se poate reţine existenţa unei fraude la lege atât timp cât prevederile legale invocate de reclamantă nu erau aplicabile contractului de vânzare-cumpărare ce formează obiectul prezentului litigiu.
Astfel, conform realităţii existente la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, acţiunile transferate erau acţiuni la purtător şi ca atare nu erau supuse prevederilor art. 98 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, prevederile actului constitutiv invocate de reclamantă cu privire la transferul actţiunilor nominative erau abrogate, astfel încât nu se poate imputa pârâţilor nerespectarea acestora.
Chiar dacă s-ar constata că pârâta Camera de Comerţ şi Industrie B. ar fi avut obligaţia să se conformeze art. 98 din Legea 31/1990 şi actului constitutiv, s-ar putea reţine cel mult o încălcare a acestor dispoziţii, dar nu şi existenţa unei fraude la lege, din moment ce în cauză nu au fost dovedite condiţiile fraudei la lege şi, în special, intenţia de a frauda.
În concluzie, contrar susţinerilor Asociaţiei P.B., sancţiunea care ar interveni în cazul nerespectării prevederilor art. 98 din Legea 31/1990 şi ale actului constitutiv ar fi nulitatea relativă, şi nu nulitatea absolută.
Aşa fiind, chiar în ipoteza în care instanţa de recurs ar aprecia că poate analiza în acest stadiu procesual şi celelalte motive de nulitate invocate de Asociaţia P.B. prin cererea de chemare în judecată, s-ar impune respingerea cererii de constatare a nulităţii absolute, deoarece în cauză este incidenţă nulitatea relativă, iar, în virtutea principiului disponibilităţii şi contradictorialităţii, instanţa nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 9 din Decretul 167/1958, aplicabil raportului juridic dedus judecăţii, nulitatea relativă poate fi invocată în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data când cel îndreptăţit a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
În prezenta cauză, faţă de momentul încheierii contractului (06.04.2007), termenul de prescripţie pentru invocarea nulităţii relative a început să curgă cel mai târziu la data de 6 octombrie 2008 şi s-a împlinit la data de 6 octombrie 2011.
Astfel, la data sesizării instanţei cu soluţionarea prezentului litigiu - 24 noiembrie 2011 era împlinit termenul de prescripţie pentru orice acţiune privind nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Respingerea acestor cauze de nulitate pe motivul că ar fi prescrise nu este împiedicată de constatările instanţei de fond din încheierea Tribunalului Braşov din 23.04.2012. Prin această încheiere, instanţa de fond a respins excepţia prescipţiei motivat de faptul că „în cauză se invocă o nulitate absolută, care poate fi invocată şi soluţionată oricând”. Totodată, este corectă hotărârea instanţei de fond, prin care aceasta a precizat că „chestiunea caracterului nulităţii, absolute sau relative, va fi verificată în cadrul soluţionării cauzei, pe fond”, iar în cuprinsul hotărârii pe fond a reţinut că: „dispoziţiile legale nu sancţionează cu nulitatea absolută actul încheiat cu încălcarea art. 98, ci cel mult cu nulitatea relativă cu un regim juridic distinct”.
Instanţa de apel nu a modificat aceste considerente ale instanţei de fond, ci doar a constatat că actului de vânzare-cumpărare îi lipseşte obiectul. Prin urmare, sub aspectul calificării nulităţii pentru încălcarea art. 98 din Legea 31/1990 şi a prevederilor actului constitutiv, a fost menţinută hotărârea Tribunalului Braşov în sensul că este vorba de o nulitate relativă.
Aşa fiind, încheierea Tribunalului Braşov din 23.04.2012 nu are autoritate de lucru judecat în faţa prezentei instanţe cu privire la problema prescripţiei extinctive, deoarece nu există identitate de cauză. Tribunalul Braşov a decis asupra prescripţiei extinctive pentru invocarea nulităţii absolute a contractului, iar prezenta instanţă este chemată să se pronunţe asupra prescripţiei extinctive pentru nulitatea relativă a contractului.
În ce priveşte criticile Asociaţiei P.B. cu privire la modalitatea de stabilire a preţului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că şi acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, preţul contractului a fost unul serios, din moment ce, astfel cum a sesizat intimata-reclamantă, acesta era mult mai mare decât valoarea nominală a acţiunilor. De asemenea, criticile reclamantei cu privire la lipsa dovezii de achitare a preţului nu sunt de natură să atragă nulitatea contractului, deoarece plata preţului este o chestiune ce ţine de executarea contractului, iar nu de valabilitatea acestuia.
Oricum, în speţă, preţul stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare a fost plătit prin trasfer bancar la data de 13.04.2007 (conform extrasului de cont nr. 10477/13.04.2007 privind contul Camerei de Comerţ şi Industrie B. deschis la BRD), aspect probat în faţa instanţei de recurs.
Pentru toate considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ., s-au admis recursurile declarate de pârâţii Camera de Comerţ şi Industrie B. şi N.I. împotriva deciziei civile nr. 27/Ap din 23 aprilie 2013 pronunţată Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. S-a modificat în tot hotărârea atacată, în sensul că s-a respins apelul declarat de reclamanta Asociaţia P.B. împotriva sentinţei civile nr. 474/C/2012 din 10 decembrie 2012 a Tribunalului Braşov, Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, pe care a menţinut-o.