Cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedură civilă. Competenţa materială
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac
Index alfabetic: revizuire
-hotărâri potrivnice
-competenţa materială
Noul Cod de procedură civilă, art. 453 alin. (1), art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 pct. 4
Potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 - care prevăd posibilitatea revizuirii în cazul existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat- , cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.
Astfel, în cazul în care hotărârile care fac obiectul cererii de revizuire sunt hotărâri pronunţate de instanţe de grade diferite, respectiv Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, este întemeiată excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în acest caz competenţa materială de soluţionare a cererii revenind Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă mai mare în grad faţă de Tribunalul Bucureşti, care a pronunţat prima hotărâre.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1757 din 16 mai 2014
Prin cererea înregistrată la 16.10.2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă sub nr. xx42/2/2013, revizuenta T.I. LTD Nicosia, în contradictoriu cu intimatul S.C., a solicitat revizuirea deciziei nr. 329/2013 din 07 octombrie 2013, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. xx026/3/2013, susţinând că este contradictorie faţă de încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, în şedinţa din Camera de Consiliu de la 27 noiembrie 2012, în dosarul nr. xx521/3/2012.
În drept, calea extraordinară de atac de retractare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1), art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 pct. 4 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Prin decizia civilă nr. 19/2014 din 13 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea soluţiei pronunţate, curtea de apel a reţinut că, deşi revizuenta a clamat contrarietatea dintre încheierea Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, şi decizia pronunţată în recurs de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă, în realitate hotărârile potrivnice sunt două hotărâri definitive, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv decizia civilă nr. 358 din 15 martie 2013, pronunţată în dosarul nr. xx521/3/2012 şi decizia civilă nr. 329/2013 din 07 octombrie 2013, dată în dosarul nr. xx026/3/2013.
În raport de această constatare, curtea de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că, în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe motivul contrarietăţii de hotărâri prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, competenţa materială aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, argument în considerarea căruia a declinat competenţa în favoarea instanţei supreme.
Urmare a declinării competenţei materiale de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă.
La termenul de judecată din 16 mai 2014, intimatul S.C. a depus, prin serviciul Registratură, note de şedinţă, denumite precizări, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire, susţinând, în esenţă, că instanţa iniţial învestită a dat o eronată interpretare dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ. A arătat că legiuitorul prevede limitativ situaţiile în care se atrage competenţa instanţei supreme în soluţionarea cererilor de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, respectiv doar pentru cazul în care una dintre hotărârile pretins potrivnice a fost pronunţată de Înalta Curte.
La acelaşi termen de judecată, revizuenta însăşi, prin avocat, a invocat aceeaşi excepţie.
Înalta Curte, analizând cu prioritate competenţa materială a soluţionării cererii de revizuire de faţă, în raport cu prevederile art. 510 alin. (2), coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, invocată de ambele părţi în litigiu şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În realitate, din dezvoltarea motivelor formulate în memoriul depus la dosar rezultă că revizuenta T.I. LTD Nicosia a invocat, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contrarietatea deciziei nr. 329/2013 din 07 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă în dosarul nr. xx026/3/2013, a cărei revizuire o solicită, în raport de încheierea din Camera de Consiliu de la 27 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă în dosarul nr. xx521/3/2012. Acest aspect reiese neîndoielnic din paragraful final al paginii 4 a cererii de revizuire, în care se arată in terminis că este vorba despre două hotărâri potrivnice, date de instanţe de grade diferite, respectiv Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti.
Această precizare expresă a hotărârilor pretins potrivnice infirmă argumentul adus de curtea de apel în motivarea hotărârii de declinare, referitor la faptul că hotărârile potrivnice ar fi două decizii ale aceleiaşi curţi de apel.
Fiind vorba despre hotărâri pronunţate de instanţe de grade diferite, competenţa materială revine Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă mai mare în grad faţă de Tribunalul Bucureşti, care a pronunţat prima hotărâre, în conformitate cu dispoziţiile art. 510 alin. (2) teza I, raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2, raportat la art. 132 alin. (1) şi (3) şi la art. 135 alin. (2) C. proc. civ., instanţa supremă, admiţând excepţia invocată de părţile litigante, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.