Ședințe de judecată: Decembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1697/2015

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 18 iunie 2015

Asupra conflictului negativ de faţă;

Prin acţiunea înregistrată la data de 29 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâtele SC E.F. SA - S. Transilvania Nord, SC T. SA, SC S. SA şi SC S. SA - Sucursala Cluj, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună:

1. Obligarea în solidar a acestora la plata contravalorii cotei de energie electrică ce i se cuvine începând cu data de 01 iulie 2013 şi până la data rămânerii definitive a prezentei;

2. Obligarea în solidar la suportarea cotei de energie electrică lunară ce i se cuvine sau plata contravalorii acesteia de la data rămânerii definitive a sentinţei, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că, este văduva lui S.D.l., fost angajat în sistemul energetic şi pensionat din data de 1990.

Soţul său a fost angajat în sistemul energetic din data de 20 aprilie 1957 şi până la data pensionarii 01 august 1990 şi a beneficiat de cota de energie atât el cât şi reclamanta ca şi soţie supravieţuitoare până la data de 01 iulie 2013.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. hotărârii nr. 1041 din 28 august 2003 şi hotărârii nr. 1461 din 2003.

Pârâta SC S. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Pârâta SC E.F. SA - S. Transilvania Nord a depus întâmpinare, prin care pe cale de excepţie a invocat necompetenţa materială şi lipsa calităţii procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a arătat că în principiu nu se opune admiterii cererii formulate de reclamantă.

Pârâta SC T. SA a depus întâmpinare, prin care pe cale de excepţie a invocat necompetenţa materială, nelegala timbrare şi lipsa calităţii procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 14/C/2015 din 30 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 4473/111/2014, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, declinând competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta S.M., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Tribunalul a apreciat că nu ne aflăm în prezenţa unui litigiu de muncă, reclamanta neavând calitatea de salariat sau fost salariat al vreunuia din societăţile pârâte, nefiind aplicabile dispoziţiile C. muncii.

În ceea ce priveşte necompetenţa materială a Tribunalului Bihor, în raport de faptul că reclamanta a precizat valoarea obiectului litigiului ca fiind sub 200.000 RON, s-a constatat că judecătoriei îi revine competenţa de a soluţiona acţiunea.

Referitor la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, instanţa a apreciat-o întemeiată în raport de art. 107 şi art. 112 C. proc. civ., având în vedere că în speţă sunt mai mulţi pârâţi, unii având sediul în Bucureşti, iar alţii în Cluj Napoca, situaţie în care acţiunea poate fi făcută la instanţa competentă pentru oricare dintre ei.

La Judecătoria Cluj-Napoca, sesizată cu soluţionarea cauzei, reclamanta a depus note de şedinţă, prin care pe cale de excepţie a invocat necompetenţa materială a Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin sentinţa civilă nr. 5101/2015 din 21 mai 2015 pronunţată de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosarul nr. 4473/111/2014, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj - Napoca şi s-a declinat, în favoarea Tribunalului Bihor, competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele SC E.F. SA - S. Transilvania Nord, SC T. SA, SC S. SA şi SC S. SA - Sucursala Cluj.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Cluj - Napoca şi Tribunalul Bihor.

S-a suspendat judecarea cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Analizând cererea de chemare în judecată, instanţa a reţinut că reclamanta a invocat un drept constituit în favoarea soţului său, decedat, respectiv scutirea la plata energiei electrice, obţinut ca urmare a calităţii acestuia de salariat la SC E. Oradea.

Rezultă că, temeiul juridic invocat, precum şi situaţia de fapt, care constituie împreună cauza juridică a acţiunii deduse judecăţii îşi au originea într-un raport de muncă, indiferent de calitatea pe care o are în prezent reclamanta, respectiv aceea de soţie a defunctului S.D.l., în raport de dispoz. art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1041/2003, care prevăd faptul că beneficiază de facilităţile prev. la art. 1 şi soţia titularului de drept al contractului de furnizare a energiei electrice.

Faţă de aceste considerente, litigiul priveşte interesele cu caracter economic şi social, şi drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă, aşa cum sunt definite în art. 231 C. muncii, textul trebuind să fie interpretat în raport de ratio legis, în sensul în care reclamantei trebuie să i se acorde protecţia juridică a unui drept dobândit de către soţul său, decedat, în cadrul activităţii sale de salariat.

Instanţa a constatat că ne aflam în prezenta unui litigiu de muncă, contrar celor reţinute de Tribunalul Bihor, urmând a fi soluţionat de un complet specializat în acest sens.

Cauzele privind litigiile de muncă sunt în competenţa tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul, în conformitate cu dispoz. art. 269 C. muncii şi art. 208 din Legea nr. 62/2011.

Având în vedere norma legală imperativă menţionată care reglementează un caz de competenţă materială - de ordine publică, de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei alte instanţe de alt grad, precum şi dispoziţiile art. 176 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la: 3. competenţa instanţei, instanţa a apreciat întemeiată excepţia invocată, pe care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Determinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei depinde de natura acesteia, respectiv dacă are natura unui conflict de muncă sau natura unui litigiu de drept comun.

Potrivit art. 231 C. muncii, prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Potrivit art. 267 C. muncii pot fi părţi în conflictele de muncă: a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod; c) sindicatele şi patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

În speţă, reclamanta a invocat un drept constituit în favoarea soţului său, decedat (scutirea de la plata energiei electrice), obţinut în cadrul activităţii acestuia de salariat al SC E. Oradea, fiind un drept rezultat din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Prin urmare, reclamantei S.M. trebuie să i se acorde protecţia juridică a unei drept pe care soţul său l-a dobândit în calitate de salariat, indiferent de calitatea pe care reclamanta o are în prezent, respectiv aceea de soţie a defunctului S.D.l., în raport de dispoziţiile art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1041/2003, care prevăd faptul că beneficiază de facilităţile prevăzute la art. 1 şi soţia titularului de drept al contractului de furnizare a energiei electrice.

Astfel, Înalta Curte califică cererea formulată de reclamantă ca având natura unui conflict de muncă, reţinând că prin prezentul litigiu s-a invocat nerespectarea unui drept constituit în favoarea sa, respectiv dreptul la cota de energie electrică, obţinut exclusiv ca urmare a calităţii de salariat a soţului defunct, în temeiul H.G. nr. 1041/2003 privind unele măsuri de reglementare a facilităţilor acordate pensionarilor din sectorul energiei electrice.

Având în vedere că potrivit C. muncii, cauzele privind litigiile de muncă sunt în competenţa tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamanta şi, cum reclamanta are domiciliul în municipiul Oradea, judeţul Bihor, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bihor.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta S.M. în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2015.