Ședințe de judecată: August | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 368/RC/2015

Şedinţa publică din 2 noiembrie 2015

Decizia nr. 368/2015

Deliberând asupra recursurilor în casaţie. în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 88/S din 25 martie 2015. pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/62/2014, a fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut aceeaşi stare de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv că inculpatul A.:

1. În data de 12 martie 2014, pe trenul IC, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos B. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 12 martie 2014. procesul-verbal din data de 31 martie 2014 privind redarea situaţiei reţinute în mediul ambiental şi procesul-verbal din data de 06 aprilie 2014 privind identificarea făptuitorului);

2. În data de 12 martie 2014. pe trenul IC, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos C. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 12 martie 2014, procesul-verbal din data de 31 martie 2014 privind redarea situaţiei reţinute în mediul ambiental şi procesul-verbal din data de 06 aprilie 2014 privind identificarea făptuitorului);

3. În data de 12 martie 2014, pe trenul IC, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos D. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 12 martie 2014. procesul-verbal din data de 31 martie 2014 privind redarea situaţiei reţinute în mediul ambiental şi procesul-verbal din data de 06 aprilie 2014 privind identificarea făptuitorului);

4. În data de 12 martie 2014, pe trenul IC, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos E. (a se vedea în acest sens procesul-verbal al investigatorului din data de 12 martie 2014. procesul-verbal din data de 31 martie 2014 privind redarea situaţiei reţinute în mediul ambiental şi procesul-verbal din data de 06 aprilie 2014 privind identificarea făptuitorului).

În mod similar, instanţa de fond a reţinut că inculpatul A., aflându-se în exercitarea funcţiei de conductor în cadrul SN F. SA, nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind călători frauduloşi şi a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată şi prin aceasta a cauzat o pagubă SN F. SA, constând în preţul legitimaţiei de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanţa respectivă de deplasare şi obţinând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective astfel:

1. În data de 12 martie 2014, pe trenul, privind călătoria investigatorului călător fraudulos B., pe ruta Suceava - Paşcani, având costul legitimaţiei de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 37 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 04 aprilie 2014 privind stabilirea costului legitimaţiei de călătorie în tren pentru ruta respectivă);

2. În data de 12 martie 2014, pe trenul IC, privind călătoria investigatorului călător fraudulos C., pe ruta Suceava - Paşcani, având costul legitimaţiei de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 37 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 04 aprilie 2014 privind stabilirea costului legitimaţiei de călătorie în tren pentru ruta respectivă);

3. În data de 12 martie 2014, pe trenul IC, privind călătoria investigatorului călător fraudulos D., pe ruta Suceava - Paşcani, având costul legitimaţiei de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 37 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 04 aprilie 2014 privind stabilirea costului legitimaţiei de călătorie în tren pentru ruta respectivă);

4. În data de 12 martie 2014, pe trenul IC, privind călătoria investigatorului călător fraudulos E.. pe ruta Suceava - Paşcani, având costul legitimaţiei de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 37 lei (a se vedea în acest sens, în completarea celor de mai sus, procesul-verbal din data de 04 aprilie 2014 privind stabilirea costului legitimaţiei de călătorie în tren pentru ruta respectivă).

Instanţa de fond a reţinut că faptele anterior descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13" din Legea nr. 78/2000, texte de lege în temeiul cărora s-a dispus condamnarea inculpatului A.

Inculpatul A. a înţeles - personal şi prin poziţia apărătorului ales - să nege comiterea faptelor, însă actele materiale expuse în rechizitoriu apar ca dovedite, fără echivoc, din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, dar şi al cercetării judecătoreşti.

Astfel, relativ la fiecare dintre actele materiale componente ale infracţiunilor continuate expuse sunt de observat probele administrate, precum procesele-verbale al investigatorilor B., D., E. şi C. din datele de 12 martie 2014 sau 4 aprilie 2014, procesul-verbal din data de 31 martie 2014 privind redarea situaţiei reţinute în mediul ambiental şi procesul-verbal din data de 06 aprilie 2014 privind identificarea făptuitorului, procesul-verbal din data de 04 aprilie 2014 privind stabilirea costului legitimaţiei de călătorie în tren pentru anumite rute.

În mod similar, instanţa de fond a observat declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de către investigatorii B., D. şi C. ce relevă, coroborat cu cele anterior expuse,vinovăţia inculpatului în raport cu faptele penale ce i se impută.

Inculpatul A. a invocat în apărare dispoziţiile art. 101 alin. (3) C. proc. pen. sau art. 4 C. proc. pen. acestea din urmă care arată că :

(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

(2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Or, relativ la cauza de faţă, instanţa de fond a constatat că probele expuse înlătură „îndoiala"' la care face referire art. 4 alin. (2) C. proc. pen. şi inculpatul indicat,care nu a administrat probe pertinente şi utile în apărare.

Astfel, înscrisurile depuse au relevanţă exclusiv în circumstanţiere şi surprind aspecte de ordin general şi nu unele legate de faptele concrete ce i se impută inculpatului A. (din data de 12 martie 2014 ).

Instanţa de fond a apreciat că in cauză sunt satisfăcute şi exigenţele Curții Europene a Dreptului Omului în materie invocate de către apărătorul inculpatului A. - aşa cum reies acestea din jurisprudenţa constantă a Curţii (Ludi c. Elveţiei. Teixeira de Castro c. Portugaliei, Ramananskas c. Lituaniei, Miliniene c. Lituaniei, Constantin şi Stoian c. RomânieiV-in sensul că acţiunea investigatorilor sub acoperire s-a plasat în cadrul unei operaţiuni urmărind fapte de corupţie, ordonată de un magistrat, au existat raţiuni pentru care inculpatul indicat (anterior sancţionat disciplinar) a fost bănuit de săvârşirea faptelor respective şi nu s-a exercitat asupra acestuia o influenţă de natură a îl incita la comiterea unei infracţiuni pe care, altfel, acea persoană nu ar fi comis-o, astfel că factorul determinant nu a fost rolul investigatorului ei comportamentul inculpatului (investigatorii sub acoperire autorizaţi desfăşurând activităţi obişnuite şi asemănătoare cu cele ale unor călători frauduloşi, în aceleaşi circumstanţe concrete despre care existau date că astfel de fapte se produc).

Astfel, nu a putut fi primită susţinerea apărătorului inculpatului A. referitoare la provocarea inculpatului la săvârşirea faptelor penale reţinute în sarcina sa.

Ordonanţeleprocurorului privind autorizarea investigatorilor sub acoperire au fost date în cauză în condiţiile art. 148 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., fiind motivate şi cuprinzând toate menţiunile prevăzute de legea procesual penală (file 38 şi următoarele dosar urmărire penală).

În mod corect, procurorul a observat - din analiza mai multor sesizări sau acte de urmărire penală întocmite în alte dosare penale - că fapte, precum cele ce formează obiectul prezentei cauze, săvârşite de personalul de control din cadrul SN F. SA au o frecvenţă deosebită sens în care s-a apreciat necesar a se proceda la verificarea situaţiei de fapt privind eventuale fapte de luare şi dare de mită în domeniul respectiv, inclusiv prin folosirea în cauză a unor investigatori cu identitate reală .

Faptele anterior descrise au fost săvârşite de o persoană - conductor de tren - care avea atribuţii de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor în sfera lor de activitate, potrivit art. 4 şi 5 din H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române.

Apare ca evident, în opinia tribunalului, că faptele expuse au fost săvârşite de o persoană având calitatea de funcţionar cu atribuţii de control potrivit reglementărilor interne ale societăţii respective - SN F. SA - (ex: Instrucţia nr. 80/1954 pentru controlul trenurilor) şi sunt încadrate într-o societate naţională de interes public.

Instanţa de fond a observat că totuşi, cuantumul mitei pentru fiecare act material în parte este relativ mic, iar inculpatul A. - care a negat comiterea faptelor şi nu a achitat prejudiciul reţinut în rechizitoriu privitor la partea civilă SN F. SA - nu apare ca recidivist .aspecte care oferă posibilitatea reţinerii dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A. au fost urmărite criteriile vizate de art. 74 C. pen. prin prisma stării de pericol creat pentru valoarea ocrotită de legea penală, naturii şi gravităţii rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, faptul că inculpatul nu apare ca recidivist în sensul legii penale, conduita bună a acestuia atât anterioară, cât şi ulterioară săvârşirii infracţiunilor, dar şi în cursul procesului penal, nivelul său de educaţie, vârsta,situaţia sa familială şi socială.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul A., criticând sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, parchetul a arătat că inculpatul A. nu a recunoscut nici săvârşirea infracţiunii de luare de mită (negând însuşirea sumei de bani înmânată de către investigatori), nici a infracţiunii de abuz în serviciu (invocând o neglijenţă în încasarea banilor şi eliberarea tichetelor de călătorii), astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor, conform art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi, totodată, pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie.

În motivarea apelului său, inculpatul A., prin apărător ales, a susţinut că hotărârea pronunţată este nelegală, prin raportare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 101 alin. (3) şi art. 103 C. proc. pen., respectiv netemeinică, prin raportarea dată de către judecător probelor administrate.

S-a invocat existenţa unor inadvertenţe între situaţia de fapt reţinută de către organele de urmărire penală şi modul cum s-au petrecut în realitate faptele, susţinându-se că, sub aspectul elementului material, inculpatul nu a pretins în mod direct sau indirect sume de bani în schimbul neeliberării biletelor de călătorie, iar în absenţa înregistrărilor audio-video din care să rezulte comportamentul ulterior al inculpatului, constând în însuşirea efectivă a sumei de bani remise de investigator, nu se poate trage concluzia că infracţiunea s-a consumat.

Inculpatul a susţinut că nu a fost demonstrată nici existenţa intenţiei directe sau indirecte privind neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi, implicit, în cauzarea unui prejudiciu în dauna SN F. SA.

Prin urmare, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracţiunile pentru care este cercetat, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi menţinerea modalităţii de executare.

Prin Decizia penală nr. 38424/P din 20 mai 2015 pronunţatei de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 88/S din 25 martie 2015 a Tribunalului Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/62/2014, care a fost desfiinţată în ceea ce priveşte greşita reţinere a art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi individualizarea judiciară a pedepsei.

Rejudecându-se cauza în aceste limite, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren, pe o perioadă de 3 ani, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren, pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen.;

- pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 13" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

A fost înlăturată aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. din încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului A..

A fost redusă pedeapsa de la 2 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren, pe o perioadă de 3 ani, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren, pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea rar.78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

A fost majorată pedeapsa de la 1 an şi 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 13" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren, pe o perioadă de 3 ani.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, prevăzute de art. 417 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat următoarele:

Starea de fapt a fost corect reţinută pe baza probelor administrate în cauză, iar încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpatul A., care la data de 12 martie 2014, în calitate de şef tren în cadrul SN F. SA România nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie privind călătorii frauduloşi şi a permis unui număr de 4 persoane călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată şi prin aceasta a cauzat o pagubă societăţii angajatoare, constând în preţul legitimaţiei de călătorie necesar a fi eliberat în tren pentru distanţa respectivă de deplasare, în sumă de 148 lei, obţinând totodată pentru investigatorul sub acoperire - călător fraudulos - folosul avantajului patrimonial privind neplata costului călătoriei respective, acceptând suma de 40 lei, răspunde prevederilor art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 4 C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

În cazul în care probele referitoare la vinovăţiei nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului. Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţiei, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat în art. 5 C. proc. pen. se regăseşte în materia probaţiunii.

Prin urmare, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei inculpatului conţin o informaţie îndoielnică în legătură cu fapta imputată, organul judiciar nu îşi poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei, ceea ce nu este cazul în speţă şi pe cale de consecinţă, contrar celor susţinute de către inculpatul A.

Potrivit fişei postului, inculpatul A. aflat în exercitarea atribuţiilor de personal de tren, depistând călătorul fraudulos, avea obligaţia de a lua act de lipsa legitimaţiei de călătorie, analizând mai întâi posibilitatea emiterii unui bilet cu taxare în tren, iar în caz negativ, identificării călătorului fraudulos prin solicitarea actului de identitate. în vederea constatării şi sancţionării contravenţionale. Acesta nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimaţiei de călătorie privind călători frauduloşi şi a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată, cauzând o pagubă societăţii, constând în preţul legitimaţiei de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanţa respectivă de deplasare.

Potrivit procesului-verbal datat 06 aprilie 2014, întocmit de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, Secţia Regională de Poliţie Transporturi Braşov, Biroul Investigarea Fraudelor s-a procedat la identificarea membrilor partidei de tren aflaţi de serviciu în data de 12 martie 2014 pe trenul IC, şef de tren fiind A. (fila 108 dosar urmărire penală).

Prin ordonanţele procurorului din datele de 06 februarie 2014 şi 18 februarie 2014 a fost dispusă autorizarea folosirii în cauză. în calitate de investigatori cu identitate reală, a unor lucrători operativi. între care B. - agent principal Poliţia Staţiunii Poiana Braşov. D. - agent principal Secţia 4 Poliţie Braşov, E. - agent principal Secţia 3 Poliţie Braşov, G. - agent principal Secţia 5 Poliţie Braşov.

Din procesul verbal datat 12 martie 2014 rezultă că investigatorii sus menţionaţi se aflau în gara Suceava pentru a se urca în trenul IC cu destinaţia Paşcani.

Pe peronul gării l-a observat pe unul din membrii partidei de tren, centura de culoare roşie la geantă, i-au adus la cunoştinţa acestuia că „sunt 4 persoane, că vor să meargă la Paşcani şi nu au bilete de călătorie". Acesta le-a spus că dacă se urcă le va tăia bilete în tren şi să nu se aştepte „să meargă două pe un bilet. După aproximativ 10 minute de la plecare, în compartimentul în care se aflau, a venit şi membrul partidei de tren cu care discutaseră pe peron, şi le-a zis „să se organizeze" şi a plecat, iar după 5 minute a chemat o persoană la el în compartiment.

Fiecare investigator i-a înmânat lui B. câte 10 lei, care s-a deplasat în compartimentul unde se afla şeful de tren, iar la întoarcere a relatat că acesta a primit 40 de lei, fără a elibera bilete de călătorie - fila 98 - 101 dosar urmărire penală.

Aspectele consemnate în procesul-verbal menţionat se coroborează cu redarea în formă scrisă a materialului video realizat la 12 martie 2014 de către investigatorul B. pe trenul IC 383.

Astfel, se constată că un membrii al partidei de tren, care are cureaua de la geanta de serviciu de culoare roşie, deschide uşa compartimentului în care se află patrii investigatori, după care aceştia din urmă strâng mai multe sume de bani, pe care investigatorul D. le numără şi le înmânează lui B., care intră în compartimentul unde se află membrul partidei de tren.

B. îi dă banii (foto 4). acesta îi numără, după care investigatorul se ridică de pe scaun şi părăseşte compartimentul, iar pe măsuţa de lângă geam se poate observa o sumă de bani (foto 6 filele 103-107 dosar urmărire penală).

S-a procedat la identificarea şefului de tren aflat de serviciu în data de 12 martie 2014 în persoana inculpatului A. (fila 108 dosar urmărire penală).

În faza de cercetare judecătorească, au fost audiaţi investigatorii cu identitate reală C. (fila 70 dosar tribunal), B. (fila 89 dosar tribunal) şi D. (fila 91 dosar tribunal), declaraţiile acestora coroborându-se cu mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, anterior menţionate.

Costul legitimaţiei de călătorie în tren pe ruta Suceava - Paşcani este de 37 lei (conform procesului-verbal din data de 04 aprilie 2014).

Probele administrate în cauză dovedesc fără echivoc săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 republicată, respectiv abuz în serviciu în fonnă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, întrucât în mod repetat şi în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, ocupând funcţia de şef de tren. în cadrul SN F. SA, în mod direct şi pentru sine a primit sume de bani de la călători frauduloşi, neîndeplinind actele referitoare la revizia legitimaţiilor de călătorie şi prin aceasta a cauzat o pagubă SN F. SA ce a constat în preţul legitimaţie de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanţa respectivă de deplasare şi obţinând pentru călătorul fraudulos un avantaj patrimonial.

În notele scrise cuprinzând motivele de apel, inculpatul A. a precizat că între înregistrarea audio-video şi conţinutul proceselor-verbale întocmite de către investigatorii cu identitate reală există inadvertenţe privitoare la revenirea apelantului în compartiment în scopul de a le cere ca una dintre persoanele care călătoreau fraudulos să se prezinte în compartimentul său şi respectiv momentul primirii banilor (din procesul-verbal rezultă că i-a înmânat suma de 40 de lei, pe care inculpatul i-a pus în buzunar sau în geantă/' din examinarea înregistrării audio-video rezultă că inculpatul Ciubotaru primind suma de bani remisă de investigator procedează la numărarea acesteia, după care o aşează pe măsuţa compartimentului).

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a precizat că după numărarea banilor, constatând că suma remisă este mai mică decât contravaloarea biletelor de călătorie, i-a solicitat investigatorului călător să aducă şi diferenţa de preţ.

În atare împrejurări, inculpatul a concluzionat că, atâta timp cât nu şi-a însuşit banii, ci i-a aşezat într-o zonă neutră, pe măsuţa compartimentului, gestul trebuie coroborat cu afirmaţia acestuia. în sensul că nu va accepta să călătorească în condiţii ilicite şi astfel lipseşte gestul apropierii sumei de bani ca modalitate de comitere a infracţiunii de luare de mită.

Instanţa de apel a apreciat că susţinerile inculpatului sunt nefondate.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului public, care direct ori indirect. pretinde ori primeşte bani, care nu se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Elementul material al laturii obiective este alcătuit din modalităţi normative alternative: primirea, pretinderea, acceptarea, toate privitoare la foloase injuste.

Din fişa de atribuţii a inculpatului rezultă că acestuia îi revenea obligaţia, în momentul depistării călătorului fraudulos, de a lua act de lipsa legitimaţiei de călătorie şi de a analiza posibilitatea emiterii unui bilet cu taxare în tren ori solicitarea actului de identitatea în vederea constatării şi sancţionării contravenţionale.

Aşa cum rezultă atât din înregistrarea audio-video, cât şi din relatările investigatorilor cu identitate reală, din procesele-verbale sau în faţa instanţei, inculpatul A., luând act de lipsa documentelor lor de călătorie, a primit suma de 40 lei de la B., ceea ce constituie elementul material al infracţiunii de luare de mită, respectiv intrarea efectivă în posesia folosului ilicit.

Esenţial este că inculpatul a primit banii de la investigator, tară a emite biletele de călătorie, neavând importanţă că banii i-a băgat în geantă sau în buzunar, aşa cum rezultă din declaraţia investigatorului B. ori că i-a lăsat pe măsuţa compartimentului, aşa cum rezultă din înregistrarea audio-video.

Faţă de cele arătate, în acord cu opinia instanţei de fond, instanţa de apel a apreciat că probele administrate dovedesc săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi abuz în serviciu de către inculpatul A., înlătură îndoiala la care face referire art. 4 alin. (2) C. proc. pen., forma de vinovăţia fiind intenţia directă, astfel că nu poate fi primit motivul de apel invocat de către apelant, în sensul achitării.

În şedinţa din 05 februarie 2015, inculpatul A. a declarat expres că nu urmează procedura simplificată, întrucât nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa.

Prin urmare, instanţa nu putea să reţină în favoarea apelantului prevederile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., deoarece nu s-a formulat o astfel de cerere, iar inculpatul a oferit o cu totul altă versiune a stării de fapt decât cea reţinută în rechizitoriu şi a contestat probele administrate pe parcursul urmăririi penale.

Aşa fiind, s-a apreciat că se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen., sens în care acest motiv de apel invocat de către procuror este fondat.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 75 alin. (2) C. pen., dar şi elementele ce pot constitui circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii limitelor speciale ale pedepsei cu o treime, argumente pertinente ce urmează a fi însuşite de către instanţa ierarhic superioară.

În raport de natura şi gravitatea rezultatului produs, faţă de împrejurarea că inculpatul este fără antecedente penale, cu o conduită socială corespunzătoare, având în vedere pregătirea profesională, vârsta şi situaţia familială, instanţa de apel a aplicat pedepse sub minimul special prevăzut de lege, fiind menţinute dispoziţiile legale referitoare la circumstanţele atenuante şi înlăturate prevederile art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, instanţa de apel a redus pedeapsa de la 2 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) -cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren pe o perioadă de 3 ani la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) -cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

A majorat pedeapsa de la 1 an şi 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) -cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren, pe o perioadă de 2 ani la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

Infracţiunile săvârşite de către inculpatul A., astfel cum au fost reţinute atât la fond, cât şi în apel sunt în concurs real, conform art. 38 alin. (1) C. pen.

În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.).

În speţă, pedeapsa principală este pedeapsa de 2 ani închisoare, la care se adaugă 8 luni închisoare (cât reprezintă o treime din cealaltă pedeapsă de 2 ani închisoare).

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) - cu referire la exercitarea funcţiei de conductor tren pe o perioadă de 3 ani, împrejurări în care apelul formulat de inculpat în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei s-a apreciat că este fondat.

Cu referire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că în mod temeinic instanţa de fond a dispus suspendarea sub supraveghere, modalitate aleasă judicios în raport cu împrejurările concrete în care au fost comise faptele, dar şi cu privire la persoana inculpatului A., fără a minimaliza gradul de pericol social al infracţiunilor comise.

Aşa fiind, prin menţinerea acestei modalităţi de executare a pedepsei, motivul de apel formulat de procuror în sensul privării de libertate a inculpatului nu poate fi primit.

În notele scrise, dar şi în expunerea orală apărătorul ales al inculpatului A. arată că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este nelegală prin raportare la aplicarea art. 101 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 103 C. proc. pen.

Totodată, menţionează caracterul general al autorizărilor şi implicit al delegărilor realizat de procurorul cauzei şi absenţa oricărei reprezentări a investigatorilor cu identitatea reală privitoare la activitatea anterioară a inculpatului A..

Pentru a răspunde acestei critici formulate, instanţa de apel a apreciat că se impun câteva precizări.

Astfel, s-a menţionat că, potrivit art. 342 C. proc. pen., în procedura de cameră preliminară organul judiciar are obligaţia de a verifica, după trimiterea în judecată, patru aspecte legate de cauza penală, după cum urmează: competenţa, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelorjegalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Ca atare, motivele de apel invocate de către inculpatul A., respectiv caracterul general al autorizărilor investigatorilor cu identitate reală şi implicit al delegărilor realizate de către procurorul cauzei şi absenţei oricărei reprezentări a investigatorilor privind activitatea anterioară a inculpatului sunt aspecte ce se referă la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, sunt aspecte ce pot fi invocate şi analizate în procedura de cameră preliminară şi nicidecum în calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri penale pronunţate pe fondul cauzei.

Prin Încheierea nr. x/CP/24 noiembrie 2014 pronunţată în Dosarul penal nr. x/62/2014, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Braşov a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/P/2014 întocmit de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov privind pe inculpatul A., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Aşa cum se constată din actele şi lucrările dosarului, dar şi din considerentele hotărârii pronunţate, rezultă că inculpatul nu a formulat excepţii şi cereri în această procedură.

Pe cale de consecinţă, aceste excepţii invocate între motivele de apel nu au fost analizate, întrucât procedura în cameră preliminară s-a încheiat.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, au declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul A. (la data de 13 iulie 2015), calea de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (pentru parchet), respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (pentru inculpat).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6 august 2015, termenul pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 21 septembrie 2015, fără citarea părţilor.

Prin Încheierea nr. x/RC din 21 septembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/62/2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 384/Ap din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursurilor în casaţie, la data de 19 octombrie 2015, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând recursurile în casaţie declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul A. Înalta Curte cons tată următoarele:

Recurentul inculpat A. a invocat în susţinerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând că, în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru infracţiunile de luare de mită şi abuz în serviciu, întrucât, neavând calitate de funcţionar public, lipseşte calitatea de subiect activ calificat şi, astfel, lipseşte un element constitutiv al infracţiunilor menţionate, sub aspectul laturii obiective.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătând că instanţa de apel, condamnând inculpatul la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

De asemenea, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării „dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală.

I. Critica formulată de recurentul inculpat A. în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este neîntemeiată.

Astfel, conform dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., are calitatea de funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritat de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Întrucât inculpatul a săvârşit faptele în calitate de conductor de tren în cadrul SN F. SA - persoană juridică cu capital de stat, care desfăşoară activităţi de interes naţional, în scopul realizării transportului feroviar public de călători, având caracter de serviciu public social - acesta a avut calitatea de funcţionar public, în sensul legii penale, fiind îndeplinită condiţia necesară pentru a se putea reţine în sarcina acestuia infracţiunile prevăzute de art. 289 alin. (1), respectiv art. 297 alin. (1) C. pen.

II. Critica formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov. În temeiul cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., este întemeiată, întrucât pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen., a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 limitele de pedeapsă se majorează cu o treime, context în care minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de luare de mită este de 4 ani închisoare. Aceste limite se reduc cu o treime, ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art, 75 alin. (2) lit. b) C. pen., rezultând un minim de 2 ani şi 8 luni închisoare, iar nu de 2 ani închisoare, astfel cum a fost stabilit de către instanţa de prim control judiciar.

Prin contopirea pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare, care este minimul special pentru infracţiunea de luare de mită, cu cea de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de abuz în serviciu, rezultă o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare, care are consecinţe şi asupra modalităţii de executare, nemaifiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa cazului de recurs in casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, in temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 384/Ap din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Va casa, în parte, decizia penală sus menţionată şi sentinţa penală nr. 88/S din 25 martie 2015 a Tribunalului Braşov.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 15 alin. (2) lit. b) şi art. 16 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), de la 2 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) C. pen. va contopi pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

Va înlătura dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi (4), art. 92 alin. (1) şi art. 93 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi decizii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei de 265 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 65 lei, reprezentând onorariu parţial apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 384/Ap din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Casează, în parte, decizia penală sus menţionată şi sentinţa penală nr. 88/S din 25 martie 201 5 a Tribunalului Braşov.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În referire la art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), de la 2 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) C. pen. contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

Înlătură dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi (4), art. 92 alin. (1) şi art. 93 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă inculpatul la plata sumei de 265 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 65 lei, reprezentând onorariu parţial apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 02 noiembrie 2015.