Ședințe de judecată: Decembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Părăsirea locului accidentului. Accident în urma căruia s-au produs doar pagube materiale

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

 

C. pen., art. 338 alin. (3) lit. a)

                       C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 7

 

În cazul părăsirii locului accidentului, dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen., potrivit cărora „nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale” şi, în consecinţă, că este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., dispune achitarea pentru părăsirea locului accidentului, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu referire la art. 4 C. pen.

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 531/RC din 7 decembrie 2016

 

Prin sentinţa penală nr. 1766 din 24 decembrie 2015 a Judecătoriei Cluj - Napoca, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute în art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

Prin decizia nr. 868 din 22 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, a fost admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 1766 din 24 decembrie 2015 a Judecătoriei Cluj - Napoca, pe care a desfiinţat-o în întregime şi rejudecând, în baza art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală.

În baza art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident, fără încuviinţarea poliţiei.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani prevăzut în art. 82 C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior privind suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Împotriva deciziei nr. 868 din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Prin încheierea nr. 444/RC din 26 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 868 din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori.

Verificând condiţiile de admisibilitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

În acest sens, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanţei de apel, conform art. 435 C. proc. pen., iar hotărârea atacată face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie conform art. 434 C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie inculpatul a indicat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.”

Prin motivele de recurs în casaţie s-a solicitat, în esenţă, admiterea recursului în casaţie în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate, iar, pe fond, achitarea inculpatului, în temeiul art. 396 pct. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen. pentru fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută în art. 336 alin. (1) C. pen., respectiv art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, întrucât nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare şi, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru fapta de părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia prevăzută în art. 338 alin. (1) C. pen., respectiv art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 4 C. pen., respectiv art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen., fiind produse doar pagube materiale, situaţie care vizează o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 868 din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

În art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casaţie, şi anume:

(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

2.-6. Abrogat;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

9.-10. Abrogat;

11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13.- 14. Abrogat.

Recursul în casaţie declarat de inculpatul A. vizează cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.”

În motivarea scrisă, cu referire la infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prevăzută în art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, inculpatul a solicitat să se constate că nu există probe certe privind dovedirea existenţei elementelor necesare acestei infracţiuni, solicitând achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la această solicitare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reaminteşte că recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

În realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casaţie de faţă analizarea circumstanţelor comiterii faptei, o reinterpretare a probelor administrate şi, pe cale de consecinţă, a stabilirii formei de vinovăţie a inculpatului, ceea ce nu este posibil, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 438 C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Referitor la infracţiunea de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident fără încuviinţarea poliţiei, prevăzută în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, prin decizia nr. 868 din 22 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apei Cluj, Secţia penală şi de minori, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Potrivit art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, „părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că art. 89 din O. U. G. nr. 195/2002 are corespondent în art. 338 C. pen., potrivit cu care:

(1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.

(3) Nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când:

a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;

b) conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;

c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de îndată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;

d) victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.

Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, accidentul produs la data de 15 aprilie 2011 nu s-a soldat cu victime, ci au fost avariate uşor două autoturisme.

În aceste circumstanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv cea prevăzută în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002 a fost dezincriminată, întrucât potrivit art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen. „nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale”, motiv pentru care în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. cu referire la art. 4 C. pen. va achita pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 868 din 22 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, a casat, în parte, decizia nr. 868 din 22 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori şi, rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. cu referire la art. 4 C. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.