Ședințe de judecată: Februarie | | 2023
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1148/2017

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2017.

Decizia nr. 1148/2017

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Obiectul cauzei

La data de 19 iulie 2016 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri formulată de către petentele A. și B., prin care au solicitat anularea sentinței civile nr. 2277 din 20 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București (obiect - ieșire din indiviziune) - definitivă prin Decizia civilă nr. 317/A din 27 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/301/2013, întrucât încalcă autoritatea lucrului judecat consfințită prin sentința civilă nr. 1629 din 08 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2009 - irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 03 iunie 2013 (obiect - constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv prin Decizia civilă nr. 1442/A din 19 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2005 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 595 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă (obiect - nulitate contract de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995).

2. Judecata în primă instanță.

Prin Decizia civilă nr. 66/A din 27 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2277 din 20 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în Dosarul nr. x/301/2013, definitivă prin Decizia civilă nr. 317/A din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin primarul general, ca tardiv formulată.

3. Judecata în recurs. Completul de filtru.

Împotriva deciziei curții de apel au formulat prezentul recurs revizuentele B., prin mandatar C. și A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 martie 2017 și repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).

Prin rezoluția completului de filtru din 15 martie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., față de prevederile art. 513 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., și în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, văzând conținutul cererii formulate de revizuentele A. și B., intitulate "apel împotriva Deciziei civile nr. 66 din 27 ianuarie 2017pronunțată de Curtea de Apel București", a dispus întocmirea unei adrese către revizuentele A. și B., pentru ca, în termen de maximum 10 zile de la comunicare, să își precizeze calea de atac exercitată, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 martie 2017. sub nr. x/121/2016.

La data de 31 martie 2017, revizuentele A. și B. prin apărător D., au depus precizare prin care au învederat instanței că în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., calea de atac exercitată împotriva Deciziei civile nr. 66 din 27 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 martie 2017, sub nr. x/2/2016 este recursul. De asemenea, a apreciat că recursul exercitat este admisibil în principiu, iar în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., solicită casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei, pentru o nouă judecată curții de apel pentru soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Totodată, a arătat că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 488 pct. 7 și pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., pentru încălcarea autorității de lucru judecat precum și pentru aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin rezoluția din 03 aprilie 2017, completul de filtru, având în vedere precizarea depusă de către revizuentele A. și B. la data de 31 martie 2017, a dispus comunicarea cererii intitulate apel, împreună cu precizarea depusă de recurente la data de 31 martie 2017 intimatului pârât Municipiul București prin primar general, conform dovezii aflate la fila 23, în vederea formulării întâmpinării în termen de 30 zile de Ia primire, conform dispozițiilor art. 493 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cererea de apel împreună cu precizarea depusă de recurente Ia data de 31 martie 2017, a fost comunicată intimatului pârât Municipiul București, la data de 06 aprilie 2017, conform dovezii aflate la fila 23, care nu a depus întâmpinare.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 29 mai 2017, iar la data de 07 iunie 2017, revizuentele au depus la dosarul cauzei declarația autentică notarială din 18 mai 2017 prin care renunță la recursul exercitat împotriva Deciziei civile nr. 66 din 27 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Cererea de renunțare la calea de atac a fost comunicată intimatului Municipiul București.

La termenul din 28 iunie 2017, completul de filtru a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva insuficientei timbrări, excepție care primează întrucât vizează legala sesizare a instanței, cu privire la care a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24, alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru ''Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei."

În cauza de față, prin precizarea depusă la data de 31 martie 2017, revizuentele A. și B. au invocat incidența dispozițiilor art. 488 pct. 7 și pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Așadar, în aplicarea dispozițiilor legale redate, în vederea soluționării recursului exercitat împotriva Deciziei civile nr. 66/A din 27 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuentele datorează, în solidar, taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, în prezent neachitată.

Conform dovezilor aflate la filele 25 și 28, revizuentele au depus dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum total de 24 lei.

Conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanțe.

Deși prin raportul asupra admisibilității în principiu, comunicat părților la data de 29 mai 2017, s-a reținut că recurentele datorează o taxă judiciară de timbru de 200 de lei, acestea nu au depus diferența dintre taxa de timbru deja achitată și cea datorată, în cuantum de 176 lei, și nici nu au depus punct de vedere la raport, în termenul legal de 10 zile de la comunicare.

Dispozițiile art. 486 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, rețin faptul că "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, (...)".

De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau deforma."

Reiese așadar, că neplata, chiar și parțială, a taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, în sensul în care neregularitatea actului de procedură nu se situează în cuprinsul acestuia.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în etapa de filtru a recursului, completul de judecată a constatat că cererea de recurs este insuficient timbrată, așa cum impun dispozițiile 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecință, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește o condiție formală și extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat.

Analizând cauza și din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că recurentele au fost asistate în faza procesuală a recursului de o persoană specializată în domeniul juridic, respectiv avocat D., care a și semnat cererea de recurs. Prin urmare, reiese că acestea au beneficiat în această fază procesuală de asistență juridică de specialitate, o necunoaștere a dispozițiilor procedurale neputând fi invocată în acest context, legea acordând avocaților prezumția de specialiști ai dreptului.

Și din perspectiva dreptului la apărare, reglementat de același art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că raportul asupra admisibilității în principiu a recursului prin care a fost constatat că recursul nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității, respectiv că nu este legal timbrat, a fost comunicat recurentei la domiciliul procesual ales Cabinet Avocat D., cu sediul în București, sector 5, indicată chiar de către aceasta în cuprinsul cererii de recurs aflată Ia fila 6 a dosarului Înaltei Curții de Casație și Justiție, ocazie cu care i s-a pus în vedere că are posibilitatea formulării unui punct de vedere la raport. Recurentele nu au înțeles să depună punct de vedere la raport și nici să complinească lipsa dovezii achitării, în totalitate, a taxei judiciare de timbru aferente soluționării recursului.

Învestită cu constatarea unei încălcări a dreptului la un proces echitabil. în contextul anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de regularizare reglementată de dispozițiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la instanță nu este unul absolut, acesta putând fi supus limitărilor legale, cu condiția ca dreptul să nu fie afectat în substanța sa. O limitare a dreptului de acces la instanță nu se conciliază cu art. 6 din Convenție decât dacă urmărește un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

Astfel, prin decizia din 15 aprilie 2014, în cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a prevederilor art. 6 din Convenție. S-a reținut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu se substituie unei cercetări judiciare și nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmărește a impune reclamanților o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedură este prevăzută de lege și urmărește buna administrare a justiției. Curtea a apreciat că anularea cererii reclamantei nu a constituit o ingerință disproporționată în dreptul său de acces la instanță (art. 6 din Convenție), reținând că reclamanta a fost informată de instanță asupra omisiunii sale și de sancțiunea susceptibilă a-i fi aplicată.

Deși în speța redată se face vorbire despre anularea unei cereri de chemare în judecată în faza de regularizare reglementată de dispozițiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, aceasta poate fi apreciată ca reprezentând poziția, de principiu, a instanței de contencios european cu privire la soluțiile de anulare a cererilor pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, cum este și cazul în speța, atunci când limitările impuse îndeplinesc condițiile enunțate și standardele Curții în această materie.

Având în vedere că neachitarea în totalitate a taxei judiciare de timbru reprezintă un fine de neprimire a cererii de recurs, Înalta Curte nu poate trece la a lua act de retragerea recursului, în lipsa unei legali învestiri a instanței din perspectiva achitării în întregime a taxelor judiciare de timbru.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va anula, ca insuficient timbrat, recursul exercitat de revizuentele B., prin mandatar C. și A. împotriva Deciziei civile nr. 66 din 27 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul exercitat de revizuentele B., prin mandatar C. și A. împotriva Deciziei civile nr. 66 din 27 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2017.