Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2023
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1463/2017

Şedinţa publică de la 11 aprilie 2017

Decizia nr. 1463/2017

Deliberând, constată următoarele:

1. Motivele de casare invocate în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 301 din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, invocând motive de casare care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. (2010).

În primul rând se susține că motivarea hotărârii instanței de fond nu respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. (2010) deoarece ia în considerare exclusiv punctul de vedere al reclamantei.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare, recurentul arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, în condițiile care:

- în ce privește cheltuielile cu utilitățile sentința este nelegală deoarece, deși sumele pretinse de reclamantă se încadrează în limita de 5% din valoarea totală a a costurilor directe eligibile și, deci, respectă prevederile art. 3 din contractul de finanțare, nu ia în considerare că neregula constă în faptul că sumele decontate pentru aceste cheltuieli nu au fost însoțite de o notă de fundamentare, de date tehnice și de calcule care să justifice procentul de utilități afectate proiectului finanțat; au fost astfel încălcate prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 396/2009 și art. 2 și art. 5 din H.G. nr. 759/2005;

- referitor la onorariile plătite personalului auxiliar/administrativ, sentința este nelegală deoarece, deși aceste cheltuieli sunt în principiu eligibile, ele trebuiau încadrate la categoria bugetară Alte tipuri de costuri, capitolul Cheltuieli generale de administrație (nu la categoria „Resurse umane”, cum greșit au fost încadrate de reclamantă); consecința financiară a greșitei încadrări este aceea că onorariile trebuiau să respecte tariful orar maxim de 75 lei stabilit prin Ghidul solicitantului și trebuiau luate în considerare la cheltuielile generale de administrație; au fost astfel încălcate prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 și dispozițiile anexei 6 pct. 8 Ordinului comun M.M.P.S. și M.F.P. nr. 1117/2170/2010.

2. Analiza motivelor de casare

Înalta Curte constată că motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (2010) este întemeiat.

Astfel, prin sentința recurată Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea A., a anulat parțial procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru Programe Operaționale în cadrul Obiectivului de Convergență nr. OI/4309/SJCSN, respectiv cu privire la pct. 4.1 și 4.2, și a exonerat reclamanta de plata sumei de 178.348,30 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a făcut referire la suma de 99.701,47 lei, presupus menționată la pct. 4.1 din raportul autorității de audit nr. 51391 din 11 septembrie 2012 privind proiectul POSDRU/88/1.5/S/52946, precum și la suma de 100.960 lei, presupus menționată la pct. 4.2 din același raport, și a arătat că cele reținute în sarcina reclamantei sunt neîntemeiate.

Totuși, raportul nu este atașat la dosarul cauzei iar sumele reținute de instanță sunt cele la care face referire reclamanta în cuprinsul punctului de vedere exprimat în timpul controlului și preluat (ad litteram, cu ghilimele) în cuprinsul procesului-verbal.

Procedând astfel, instanța s-a bazat pe probe neadministrate în cauză și, mai mult decât atât, fără nicio referire la punctul de vedere al pârâtului, care contestă aceste sume.

De asemenea, nu motivează deloc cum a ajuns să exonereze reclamanta de suma de 178.348,30 lei, al cărei cuantum este diferit de sumele arătate, luate separat sau împreună.

În sfârșit, instanța de fond nu a dat semne că a înțeles aspectele litigioase ale obiectul judecății în condițiile în care:

- a motivat nelegalitatea pct. 4.1 din raport arătând că procentul de 3,97 din valoarea totală a costurilor directe eligibile pretins de reclamantă la decontare este inferior celui de 5% stabilit de art. 3 din contractul de finanțare; or, neregula imputată reclamantei nu a constat în depășirea procentului de 5%, ci în faptul că sumele decontate pentru aceste cheltuieli nu au fost însoțite de o notă de fundamentare, de date tehnice și de calcule care să justifice procentul de utilități afectate proiectului finanțat, așa cum corect se arată în cererea de recurs;

- a motivat nelegalitatea pct. 4.2 din raport arătând că activitățile desfășurate de asistentul manager sunt cele convenite și sunt conforme proiectului; or, neregula imputată reclamantei constă în încadrarea bugetară greșită a cheltuielilor („resurse umane”, în loc de „cheltuieli generale de administrație”) cu consecințe financiare constând, printre alte, în neaplicarea dispozițiilor referitoare la tariful orar maxim stabilit prin Ghidul solicitantului; împrejurarea că eligibilitatea acestor cheltuieli a fost admisă de auditorul extern și de către Autoritatea de Management (al doilea argument al instanței) este lipsită de relevanță în condițiile în care, potrivit unei practici judecătorești consolidate, legalitatea actului administrativ se verifică prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative; altfel spus, legalitatea se verifică prin raportare la lege și nu la opiniile auditorului sau ale autorității.

Așa fiind, judecata sumară, bazată pe motive străine de aspectele litigioase ale judecății și fără luarea în considerare a probelor și argumentelor ambelor părți, conduce spre concluzia că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.

3. Soluția Înaltei Curți

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 497 C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 301 din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2017.