Ședințe de judecată: Decembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 683/2018

Pronunțată în ședință, publică, astăzi 28 februarie 2018

Decizia nr. 683/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând obligarea acestuia la recalcularea drepturilor salariale ca urmare a neacordării sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, începând cu data de 6 aprilie 2015 și până în prezent, obligarea pârâtului la achitarea lunară a sporului privind titlul științific de doctor, în temeiul art. 268 alin. (1) lit. c) C. muncii, art. 3 și urm. din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015.

Prin sentința civilă nr. 4972 din 13 mai 2016, Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

Curtea de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 9 decembrie 2016 a suspendat judecata apelului, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluția instanței din 16 iunie 2017, s-a acordat termen de judecată în data de 28 iunie 2017 cu citarea părților, în vederea discutării incidentului procedural al perimării.

La data de 28 iunie 2017, reclamantul a solicitat repunerea pe rol a cauzei și judecata apelului și în lipsa sa de la dezbateri.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 3989 din 28 iunie 2017 a respins cererea de redeschidere a judecății și a constatat perimat apelul reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., arătând că în mod greșit instanța nu a analizat motivele de repunere pe roi a cauzei și criticile referitoare la perimarea apelului.

Recurentul nu a indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., care să vizeze soluția pronunțată prin decizia recurată. în cererea de recurs, a dezvoltat pe larg critici pe fondul litigiului, aducând argumente în ceea ce privește îndreptățirea sa de a i se acorda sporul de 3.5%, ca urmare a obținerii titlului științific de doctor, și de a nu fi discriminat în raport cu alte persoane aflate în situații similare, cărora le-a fost inclus acest spor în indemnizația lunară de încadrare. A invocat cauza Beian contra României.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, care a fost întocmit în 7 noiembrie 2017.

S-a dispus comunicarea lui, pentru ca părțile să depună puncte de vedere la raport, dovezile de comunicare aflându-se la filele 20-23 dosar.

Nu au fost depuse la dosarul cauzei puncte de vedere la raport în termenul prevăzut de dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor a data de 22 februarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

Recurentul - reclamant A. a atacat cu recurs Decizia civilă nr. 3989 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care, pe de o parte, s-a respins cererea de redeschidere a judecății formulată după împlinirea termenului de perimare, iar, pe de altă parte, s-a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamant împotriva hotărârii de primă instanță.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a arătat că salarizarea personalului din sistemul public nu se poate realiza diferit pentru persoane aflate în situații analoge de pregătire, gradație, vechime, titlu științific în funcție de intervenția legiuitorului la un moment dat prin norme tranzitive. Prin înlăturarea sporului de doctorat doar pentru cei care dobândesc acest titlu după 2010 nu se poate reține o cauză obiectivă și rezonabilă în asigurarea unui tratament nediscriminatoriu.

Potrivit dispozițiilor art. 5 C. muncii în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații fiind interzisă discriminarea. Totodată, există prevederi internaționale - dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Directivele Consiliului European nr. 200/43/2000, nr. 2000/78/2000, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului - care au prioritate în raport cu legislația română și care consacră principiul egalității de tratament între persoane.

A susținut că prin Legea nr. 71/2015 legiuitorul a încercat să înlăture discriminarea creată între persoanele cărora le sunt recunoscute studiile de doctorat și care primesc drepturile salariale corespunzătoare, astfel încât se impune să îi fie admisă cererea introductivă.

Recurentul nu a arătat care sunt argumentele pentru care, în opinia sa, nu sunt legale soluțiile de respingere a cererii de redeschidere a judecății și de constatare a perimării cererii de apel, raportat la argumentele reținute de curtea de apel.

Întregul memoriu de recurs conține critici pe fondul cauzei, fiind o copie a cererii de apel.

Recurentul a atacat atât constatarea perimării cauzei cât și soluția de respingere a cererii de redeschidere a judecății, dar nu a dezvoltat critici prin care să arate în ce constă nelegalitatea măsurii de nedeschidere a judecății, afirmând doar că instanța de apel nu a analizat argumentele din cererea sa de repunere pe rol a cauzei.

Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în căzu! în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie sa vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Obiectul recursului îi constituie hotărârea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și s-a constatat perimarea acesteia, după măsura suspendării, astfel încât eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegală decizia, în contextul în care instanța de apei, în argumentarea soluției de respingere a cererii de redeschidere a judecății, a avut în vedere faptul că sancțiunea procedurală a perimării nu poate fi acoperită prin intenția manifestată de recurent în sensul continuării demersului judiciar, însă, după împlinirea termenului de perimare.

Or, criticile din recurs nu se circumscriu acestei dezlegări, ci vizează aspecte ce țin de fondul cauzei, iar simpla mențiune că decizia nu este legală nu permite instanței de recurs realizarea unui control efectiv al legalității soluției pronunțate.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentul A. nu se grefează pe conținutul hotărârilor atacate și nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va anula recursul formulat de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3989 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință, publică, astăzi 28 februarie 2018.