Ședințe de judecată: August | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 43/2018

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 octombrie 2014, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrică, în contradictoriu cu pârâtul MEN - Cercetare Ştiinţifică, Dezvoltare Tehnologică, Inovare a solicitat anularea deciziei de respingere a contestaţiei nr. 5365 din 23 ianuarie 2014 formulate împotriva notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 9860 din 04 decembrie 2012 şi, în subsidiar, anularea acestei note, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1170 din 24 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrică a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 (indicat greşit 9) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate cu consecinţele care se impun din aceasta.

În susţinerea recursului, recurentul-reclamant, în esenţă, arată că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază prin simplul fapt că nu a luat în considerare toate criticile de nelegalitate pe care le-a invocat şi, în consecinţă, sentinţa se întemeiază pe aplicarea greşită a normelor de drept material.

În raport de dispoziţiile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, nota de constatare nr. 9860 din 04 decembrie 2012 este netemeinică şi nelegală. Astfel cum s-a consemnat în cuprinsul notei, la data controlului, contractul de furnizare era finalizat, cu toţi indicatorii îndepliniţi.

Recurentul a susţinut că noţiunea de neregulă reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 presupune crearea unui prejudiciu sau posibilitatea creării unui prejudiciu ca urmare a încălcării prevederilor legale în materie de achiziţii publice, dar că în cauză nu s-a demonstrat în mod cert un asemenea prejudiciu şi nici nu există vreo neregulă în sensul acestui act normativ.

Instanţa nu a motivat legalitatea aplicării corecţiei în condiţiile lipsei prejudiciului, condiţie esenţială în stabilirea neregulii.

Susţine recurentul, referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, că instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, întrucât constatarea presupuselor nereguli nu poate fi făcută decât prin aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul săvârşirii acestora, respectiv momentul publicării invitaţiei/anunţului de participare şi/sau în perioada de derulare a procedurii.

Instanţa nu a motivat în ce măsură şi care din argumentele invocate în apărare au determinat instanţa să concluzioneze că "nu a demonstrat care sunt în concret avantajele reale şi evidente pe care autoritatea contractantă le poate obţine prin utilizarea factorului de evaluare" şi care este acest factor. Recurentul-reclamant susţine că avantajul real pe care l-a obţinut prin utilizarea acestor factori constă în faptul că procedura s-a finalizat fără prejudicii, fiind astfel înlăturată orice urmă de suspiciune de neregulă.

Ultimele critici din recurs se referă la neregulile propriu-zise, recurentul reiterând legalitatea factorilor de evaluare menţionaţi în fişa de date a achiziţiei soldată cu atribuirea contractului de furnizare nr. 4653 din 10 noiembrie 2009.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare (organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, potrivit art. 4 din H.G. nr. 86/2014 şi art. 1 din H.G. nr. 27/2015) a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal.

Primul motiv de recurs, referitor la faptul că sentinţa nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază, este neîntemeiat, întrucât aceasta este argumentată atât în fapt cât şi în drept. Astfel, instanţa a justificat în cuprinsul acţiunii de ce respinge apărările reclamantei prin trimitere directă la textele legale aplicabile în cauză.

Neîntemeiat este şi cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv cel referitor la existenţa prejudiciului în prezenta cauză. Recurentul consideră că nu se încadrează în noţiunea de neregulă prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu a fost vătămată nicio parte, nu a existat nicio implicaţie financiară şi nu s-a creat niciun prejudiciu. Or, în cauză, sunt îndeplinite dispoziţiile acestui articol, recurentul săvârşind o abatere de la legalitate prin încălcarea art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 14 alin. (2), art. 15 alin. (2) lit. b) şi art. 15 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, iar sumele achitate sunt necuvenite, întrucât au fost acordate în baza unui contract de finanţare care nu a fost respectat de către recurent prin încălcările legale menţionate. În cauza dedusă judecăţii există un prejudiciu, deoarece plăţile au fost făcute.

Cu privire la susţinerile recurentului potrivit cărora sancţionarea prin aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 ar fi greşită, întrucât ar fi trebuit făcută prin aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul săvârşirii acestora, intimata apreciază că acestea sunt neîntemeiate. Incidenţa O.U.G. nr. 66/2011 în cazul de faţă nu este legată de data la care a avut loc. neregula sesizată, ci, dimpotrivă, de data demarării activităţii de verificare a neregulilor. Realizarea verificării şi constatarea neregulilor a fost întemeiată pe dispoziţia din norma tranzitorie, astfel încât nu se poate susţine că a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile.

Cu privire la fondul recursului, intimata a reiterat apărările formulate în faţa instanţei de fond, fără a aduce argumente noi care să-i susţină poziţia procesuală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 5 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului şi apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere a apărărilor formulate de pârât prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond. În acest sens, deşi, în cadrul criticilor privind nelegalitatea măsurilor contestate, reclamantul a invocat şi inexistenţa prejudiciului, ca element definitoriu al neregulii, prima instanţă nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la contextul speţei, rezumându-se la a reda apărările formulate de pârât. Rezultă, astfel, că instanţa de fond a lăsat necercetate unele dintre motivele cererii introductive, respectiv fără a avea în vedere criticile reclamantului ce ţin de lipsa impactului financiar al faptelor sale.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanţa a ajuns la această soluţie şi nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de reclamant.

Hotărârea instanţei de fond nu permite nici exercitarea controlului judiciar, instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluţiei pronunţate, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare, deşi, strict formal, instanţa de primă jurisdicţie s-a pronunţat pe fondul cauzei.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României garantează dreptul la un proces echitabil, garanţie ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a "transcrie" în considerente argumentele părţilor, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluţia judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunţată în favoarea uneia dintre părţi, prin raportare la motivele de fapt şi de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanţa de judecată de justeţea pretenţiilor părţii, dar instanţa de judecată nu se poate eschiva de la obligaţia de motivare a hotărârii, preluând integral argumentele părţii căreia i-a dat câştig de cauză.

Prin urmare, întrucât în cauza de faţă motivarea hotărârii de fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a format convingerea asupra fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrică, va casa Sentinţa civilă nr. 1172 din 24 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, inclusiv cele referitoare la lipsa potenţialului impact financiar al neregulilor, care ar fi justificat neaplicarea unei corecţii, prin raportare la apărările opuse de pârât şi la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrică împotriva Sentinţei civile nr. 1172 din 24 aprilie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT