Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2023
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 134/A/2018

Şedinţa publică din data de 29 mai 2018

Asupra apelurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 542/PI din 15 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare din infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. prin actul de sesizare din infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. prin actul de sesizare din infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului C. prin actul de sesizare din infracţiunea prevăzută de art. 213 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), (38) alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului D. prin actul de sesizare din infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen.

1. A. În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C. la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

B. În temeiul art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 3 ani urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

C. În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

D. În temeiul art. 374 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

E. În temeiul art. 207 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc. potrivit art. 8 alin. (1) lit. c C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare la care s-a aplicat sporul obligatoriu de 2 ani şi 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), f) C. pen. pe o perioadă de 3 ani urmând ca executarea pedepsei complementare să aibă loc. potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de inculpatul C.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii din data de 18 iunie 2015 ora16.20 până în data de 19 iunie 2015 ora 16:20, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu de la data de 17 august 2015 la zi.

2. A. În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

B. În temeiul art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin1 C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), f) C. pen. pe o perioadă de 2 ani urmând ca executarea pedepsei complementare să aibă loc. potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul A.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu de la data de 18 iunie 2015 la data de 21 iulie 2016 inclusiv.

3. A. În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., şi a art. 396 alin. (1) şi 2 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

B. În temeiul art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., şi a art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la 3 ani şi 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani urmând ca executarea pedepsei complementare să aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 7 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), f) C. pen. pe o perioadă de 2 ani urmând ca executarea pedepsei complementare să aibă loc. potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul B.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu de la data de 18 iunie 2015 la data de 21 iulie 2016 inclusiv.

4. A. În temeiul art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E. la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare să aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen.

B. În temeiul art. 269 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 2 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 2 luni şi 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), f) C. pen. pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc. potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an, 2 luni şi 10 zile închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. proc. pen. parcursul termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să presteze, pe o durată de 70 zile, o muncă neremunerată în folosul comunităţii, respectiv la una din următoarele instituţii: Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană Timiş sau S.C. F. S.A. Timişoara.

În baza art. 94 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.

5. În temeiul art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Arad, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Arad sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. proc. pen. parcursul termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să presteze, pe o durată de 70 zile, o muncă neremunerată în folosul comunităţii la una din următoarele instituţii: Consiliului Local al Municipiului Arad sau Consiliului Local al Comunei Vladimirescu.

În baza art. 94 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Arad.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.

6. În temeiul art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc. potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 7 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. proc. pen. parcursul termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să presteze, pe o durată de 60 zile, o muncă neremunerată în folosul comunităţii, respectiv la una din instituţiile S.C. F. S.A. Timişoara sau S.C. I. S.A. Timişoara.

În baza art. 94 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.

7. În temeiul art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 396 alin. (1) C. proc. pen. rap la art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul J. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată la pedeapsa de 5400 lei amendă penală, echivalentul a 180 zile-amendă. S-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă la 30 lei.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), f (dreptul de a fi tutore sau curator), pe o durată de 1 an, a cărei executare va începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 63 C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii şi asupra disp. art. 559 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 560 C. proc. pen.

8. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată prevăzută art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

9. În temeiul art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul K. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 7 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. proc. pen. parcursul termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să presteze, pe o durată de 60 zile, o muncă neremunerată în folosul comunităţii, respectiv la una din următoarele instituţii S.C. F. S.A. Timişoara sau S.C. I. S.A. Timişoara.

În baza art. 94 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.

10. În temeiul art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul L. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. proc. pen. parcursul termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să presteze, pe o durată de 70 zile, o muncă neremunerată în folosul comunităţii, respectiv la una din următoarele instituţii S.C. F. S.A. Timişoara sau S.C. I. S.A. Timişoara.

În baza art. 94 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.

11. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate prevăzută art. 216 C. pen.

12. În temeiul art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să presteze, pe o durată de 70 zile, o muncă neremunerată în folosul comunităţii, respectiv în cadrul S.C. F. S.A. Timişoara sau S.C. I. S.A. Timişoara.

În baza art. 94 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.

13. În temeiul art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul O. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen. respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 1 an urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 7 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să presteze, pe o durată de 60 zile, o muncă neremunerată în folosul comunităţii, respectiv la una din următoarele instituţii: Administraţia Domeniului Public Bucureşti Sectorul II sau Poliţia Locală a Sectorului I Bucureşti.

În baza art. 94 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.

14. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii C., A., B. în vederea introducerii profilului genetic în Baza de Date a S.N.D.G.J.

În baza art. 25 C. proc. pen., art. 19 alin. (3) C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de procuror împotriva inculpatului C. şi a fost obligat inculpatul la plata echivalentului în lei la cursul BNR din ziua plăţii a sumei de 2000 euro către fiecare din părţile civile Q., R. cu titlu de daune morale.

În baza art. 22 C. proc. pen. s-a constatat că părţile civile S., T., U., V., W. au renunţat la pretenţiile civile.

În baza art. 25 C. proc. pen. s-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză faţă de ceilalţi inculpaţi.

S-a respins solicitarea procurorului privind aplicarea confiscării extinse potrivit art. 1121 C. pen. asupra cotei de proprietate a imobilului situat în D., jud. Timiş, A1A1.1, parte provenită din CF 3740 Dumbrăviţa, proprietatea inculpatului C.

În baza art. 397 C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa nr. 46/D/P/2014 din 7 august 2015 asupra cotei de proprietate a imobilului situat în Dumbrăviţa,jud. Timiş, A1A1.1, parte provenită din CF 3740 Dumbrăviţa, proprietatea inculpatului C. până la concurenţa contravalorii despăgubirilor civile şi cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C., A., B. la câte 2500 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii H., O., J. la câte 1.500 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii K., L., N., E., G. la câte 1000 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare cu privire la inculpaţii D., M., P. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, avansate din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, au rămas în sarcina statului, după cum urmează:

- suma de 1560 lei reprezentând onorariu avocat X. desemnat din oficiu pentru inculpaţii E., K., L.

- suma de 1560 lei reprezentând onorariu avocat Y. desemnat din oficiu pentru inculpaţii N., G., A.

- suma de 520 lei reprezentând onorariu avocatei Z. desemnat din oficiu pentru inculpatul B.

- suma de 520 lei reprezentând onorariu avocat AA. desemnat din oficiu pentru inculpatul C.

S-a respins ca nefondată cererea avocat BB. pentru acordarea onorariului parţial apărător oficiu pentru termenul de judecată din 4 aprilie 2016.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul avocatului desemnat din oficiu CC. pentru persoanele vătămate în suma de 1365 lei, avansat din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, a rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin încheierea penală din data de 8 octombrie 2015, dată în Dosarul nr. x/2016, în procedura de cameră preliminară au fost respinse cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii A., D. şi M. prin apărători aleşi, privind nulitatea actului de sesizare şi nelegalitatea unor probe administrate şi acte efectuate în faza de urmărire penală, s-a luat act că ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată nu au invocat excepţii şi cereri în camera preliminară privind nulitatea actului de sesizare şi nelegalitatea unor probe administrate şi acte efectuate în faza de urmărire penală.

Prin aceeaşi încheiere penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2014 din 3 septembrie 2015 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii, hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea contestaţiilor formulate în cauză de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecată din data de 10 februarie 2016, în Dosarul nr. x/2015, inculpatul DD. şi inculpatul EE. au uzat de procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie prevăzută de art. 374 C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin aceeaşi încheiere s-a disjuns acţiunea penală cu privire la inculpaţii DD. şi EE. precum şi latura civilă a cauzei şi s-a dispus formarea unui nou dosar, s-a stabilit termen de pronunţare cu privire la inculpatul DD. la data de 12 februarie 2016.

Prin Sentinţa penală nr. 38/PI din 12 februarie 2016 dată în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 216 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului DD. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate; în baza art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj; în baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în cea mai grea, de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de 8 (opt) luni închisoare, inculpatul DD. urmând să execute pedeapsa finală de: 2 (doi) ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, dispunându-se, în baza art. 91, 92 C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului DD. N, pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani. Pe perioada termenului de supraveghere, inculpatului i-au fost impuse măsuri de supraveghere, conform dispoziţiilor art. 93 C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 173/A din 25 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015 prin care s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul DD. împotriva Sentinţei penale nr. 38/PI din 12 februarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată, numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În Dosarul nou format nr. x/2016, disjuns din dosarul nr. x/2015, prin încheierea penală din data de 7 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 46 C. proc. pen. s-a disjuns acţiunea penală cu privire la inculpaţii C., A., B., E., G., H., J., D., K., P., L., M., N. şi O., precum şi latura civilă a cauzei, s-a dispus formarea unui nou dosar şi s-a stabilit termen pentru pronunţare cu privire la inculpatul EE. la data de 9 martie 2016.

Prin Sentinţa penală nr. 64/PI din 9 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 267/A din 23 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 64/PI din 9 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul EE., în baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul EE., la o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat; în baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată; în baza art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii; în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de 8 (opt) luni închisoare, inculpatul EE. urmând să execute pedeapsa finală de: 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi interzicerea unor drepturi, dispunându-se, în baza art. 91, 92 C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani. Pe perioada termenului de supraveghere, inculpatului i-au fost impuse măsuri de supraveghere, conform dispoziţiilor art. 93 C. pen.

Dosarul nou format nr. x/2016, disjuns din dosarul nr. x/2015, respectiv din dosarul nr. x/2016, a fost repartizat completului la data de 25 martie 2016, ca urmare a admiterii cererii de abţinere a judecătorului FF.

În faza cercetării judecătoreşti în Dosarul nr. x/2016 au fost audiaţi inculpaţii C., A., B., E., G., H., J., D., K., P., L., M., N. şi O. Inculpatul J. a recunoscut săvârşirea faptelor, nu a contestat probele administrate la urmărirea penală şi a solicitat aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii de vinovăţie.

De asemenea au fost audiate persoanele vătămate cu excepţia numitei R. pentru care s-a constatat imposibilitatea audierii prin încheierea din data de 15 iunie 2016, aceasta fiind citată pe tot parcursul procesului la adresa activă şi la uşa instanţei.

Au fost audiaţi martorii din faza de urmărire penală: GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. Martora OO. a fost audiată potrivit dispoziţiilor art. 128 alin. (6) raportat la art. 127 lit. d) C. proc. pen. având în vedere încheierea din camera de consiliu din data de 5 iulie 2016.

Prin încheierea din 15 iunie 2016 s-a pus în discuţie renunţarea la proba cu martorii din rechizitoriu PP. şi QQ. şi potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus ca proba să nu mai fie administrată apreciind că nu mai este necesară, deoarece declaraţiile date de aceşti doi martori vizează activitatea infracţională a inculpaţilor EE. şi DD., faţă de care acţiunea penală a fost disjunsă făcând obiectul altor dosare, iar depoziţia vizează alte infracţiuni imputate celor doi inculpaţi.

De asemenea, au fost audiaţi martorii cu identitate protejată din faza de urmărire penală: RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., iar prin încheierea din 16 septembrie 2016, în baza art. 383 alin. (3) C. proc. pen. s-a constatat inutilă administrarea probei privind audierea martorului cu identitate protejată YY. având în vedere conţinutul declaraţiei acestui martor (volumul II dosar UP), ce priveşte doar activitatea infracţională a inculpatului DD., faţă de care s-a pronunţat o hotărâre definitivă şi având în vedere poziţia procurorului şi a părţilor.

Cu privire la martorele cu identitate protejată ZZ. şi AAA. prin încheierile din 2 noiembrie 2016, 16 noiembrie 2016 s-a constatat imposibilitatea audierii acestora, potrivit art. 383 alin. (4) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererile privind excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpatul A., prin încheierea din 26 aprilie 2016, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată au fost respinse ca inadmisibile cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi 3 C. pen. şi ale art. 367 alin. (6) C. pen. în raport cu disp. art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 7 din CEDO, formulate de inculpatul A. prin apărător. De asemenea, prin încheierile din 5 octombrie 2016 şi respectiv 7 octombrie 2016 a fost admisă cererea inculpatului B. şi în baza 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 rep. s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (1) lit. c) teza finală C. pen. invocată de către inculpatul B., în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 21. alin. (3) din Constituţie, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 din Constituţie.

Prin încheierea din data de 07 octombrie 2016 au fost respinse cererile inculpaţilor A., E., B. privind înlăturarea probelor constând în interceptări telefonice şi în mediu ambiental, precum şi procese-verbale de transcriere a acestora, raportat la Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 pronunţată de Curtea Constituţională.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu martorul EE. pentru inculpatul A., proba cu înscrisuri pentru inculpaţii E., M., proba cu martorii BBB., CCC., DDD. pentru inculpatul B. şi cu martora EEE. pentru inculpatul D., a martorilor DD. şi FFF. pentru inculpatul C. Inculpatul A. a renunţat la audierea martorului GGG., iar inculpatul E. la proba cu expertiza interceptărilor telefonice.

I. Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, instanţa a constatat următoarele:

Cererea inculpatului A. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute prin actul de sesizare în sensul înlăturării stării de recidivă prev. de art. 41 alin. (1) C. pen. este întemeiată.

Astfel, analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului instanţa a constatat că inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin Decizia penală nr. 65 din 9 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2004, dar pentru aceasta s-a împlinit termenul de reabilitare anterior datei săvârşirii infracţiunilor din prezentul dosar.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. pen., "există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau la împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare."

De altfel, reţinerea în dispozitivul rechizitoriului a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen. în sarcina inculpatului A. reprezentă probabil o eroare materială în condiţiile în care, în acelaşi act de sesizare al instanţei caracterizând persoana inculpatului, procurorul arată că, condamnarea inculpatului nu atrage starea de recidivă, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare.

Referitor la solicitarea aceluiaşi inculpat de înlăturare a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv forma continuată a infracţiunii de trafic de minori, întrucât inculpatului, prin procesul verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii i s-a imputat un unic act material faţă de martora cu identitate protejată WW., Curtea a constatat că este nefondată.

Astfel, potrivit actului de sesizare al instanţei, în sarcina inculpatului s-a reţinut că pe durata activităţii infracţionale, în aceleaşi împrejurări, inculpatul a avut o contribuţie deosebită la racolarea, plasarea şi exploatarea sexuală a minorelor, nefiind învinuit doar pentru racolarea martorei cu identitate protejată WW., motiv pentru care nu se impune înlăturarea dispoz. art. 35 alin. (1) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu, din infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. instanţa, constatând că raportat la starea de fapt descrisă prin rechizitoriu că cererea este nefondată.

Astfel, este adevărat că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu unele din persoanele exploatate, dar această acţiune se înscrie în conţinutul activităţii infracţionale a grupului infracţional şi a traficului de minori, atât inculpatul B., cât şi inculpatul C. folosind ca metodă de racolare a tinerelor metoda "loverboy", urmată de consumarea actelor sexuale şi apoi plasarea minorelor în scopul întreţinerii de relaţii sexuale cu clienţii, motiv pentru care nu poate fi reţinută în sarcina acestui inculpat infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Şi în sarcina acestui inculpat s-a reţinut în dispozitivul actului de sesizare aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., privind recidiva. Analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului s-a constatat că inculpatul B. nu are antecedente penale, astfel încât, reţinerea recidivei provine posibil dintr-o eroare materială din cuprinsul rechizitoriului, în condiţiile în care la fila 60 din acelaşi înscris, caracterizând persoana inculpatului, procurorul reţine că acesta nu are antecedente penale, iar la încadrarea juridică de la aceeaşi filă nu se reţin dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen.

Aceeaşi inadvertenţă în încadrarea juridică, instanţa a constatat-o şi cu privire la inculpatul C. referitor la infracţiunea de proxenetism, întrucât în dispozitivul rechizitoriului, încadrarea juridică este art. 213 alin. (1), (3) C. pen., cu aplic. la art. 35 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) C. pen., cu toate că, la descrierea stării de fapt cu privire la aceeaşi infracţiune procurorul arată că inculpatul C. "şi-a extins activitatea de racolare şi plasare a tinerelor şi în rândul celor care au împlinit vârsta majoratului ...", de unde rezultă că s-au avut în vedere doar persoane majore, nu şi minore, în acest sens fiind şi încadrarea juridică pentru infracţiunea de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului prin acelaşi act de sesizare la fila 57, respectiv art. 213 alin. (1) C. pen., fără reţinerea alin. (3) din acelaşi articol referitor la minori.

În ceea ce priveşte cererea inculpatului D. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen., instanţa a constatat că este nefondată în condiţiile în care, la descrierea stării de fapt cu privire la acest inculpat, se invocă în probaţiune conţinutul a două interceptări, posibile două acte materiale şi se reţine că, inculpatul ar fi întreţinut acte sexuale cu minore.

II. Infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi trafic de minori în formă continuată reţinute în sarcina inculpaţilor C., B., A.

Cu privire la inculpatul C., prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că acesta în cursul anului 2013 a început să le atragă pe minorele S. şi T. cu promisiuni de înavuţire, iar pentru acest lucru le-a oferit diverse sume de bani iar după ce acestea au devenit interesate de o viaţă lipsită de griji le-a plasat clienţilor potenţi financiar. Bazele grupului infracţional organizat au fost puse în cursul lunii februarie 2014 când inculpatul a intrat în relaţie mai strânsă de prietenie cu cei trei coinculpaţi EE., A. şi B., scopul grupării avea ca principal obiectiv atragerea tinerelor cu precădere minore şi eleve de liceu pe care să le transforme în prostituate de lux, iar acest lucru s-a realizat prin intermediul reţelei de socializare Facebook, acesta fiind un mod facil de a aborda discuţii şi de a socializa, tehnica folosită de către aceştia fiind metoda "loverboy", urmată de consumarea actelor sexuale, apoi la plasarea tinerelor, în scopul întreţinerii de relaţii sexuale.

Inculpaţii foloseau metoda prezentată mai sus, urmată în anumite situaţii de şantajarea minorelor cu imagini şi filmuleţe pornografice, realizate în timpul consumării actelor sexuale, materiale respective fiind destinate acelor tinere care refuzau la un moment dat consumarea actelor sexuale în modul solicitat de către membrii grupării infracţionale.

Membrii grupului infracţional profitau de starea de vulnerabilitate a persoanelor vătămate, datorită vârstei, de lipsa de experienţă de viaţă, a posibilităţilor materiale, majoritatea fetelor provenind din familii dezorganizate, cu o situaţie materială precară. De asemenea, aceste persoane vătămate se aflau în situaţie conflictuală cu familia sau nu beneficiau de autoritatea şi grija părinţilor, fapt ce a favorizat reuşita activităţii infracţionale a inculpaţilor, tinerele primind asigurări că vor accede la o viaţă uşoară material prin această modalitate, dar şi la intrarea în "lumea bună" a societăţii.

Inculpatul C. a fost liderul acestui grup, acesta a avut cea mai importantă activitate, de organizare şi conducere, a pus la dispoziţie propriul domiciliu pentru desfăşurarea activităţii infracţionale, acolo se organizau petreceri şi se consumau actele sexuale, a primit foloase patrimoniale de la clienţi, a asigurat legătura cu clienţii grupului printre care se numărau persoane cu funcţii publice sau oameni de afaceri, dar şi cu membrii grupului infracţional.

Un rol important în cadrul grupului l-a avut şi inculpatul EE., la data săvârşirii faptei agent de poliţie în cadrul Poliţiei Rutiere Timişoara, acesta se ocupa de racolarea tinerelor în mod special de pe reţeaua de socializare Facebook, dar şi din diverse locaţii publice, cum ar fi cafenelele amplasate în incita Complexului HHH. Timişoara, Barul III., Barul JJJ., tinere pe care le plasa clienţilor pentru a întreţine acte sexuale.

Inculpatul B. a fost unul din membrii grupului infracţional, acesta se ocupa cu activitatea de recrutare, transport şi plasare a minorelor la prietenii şi clienţii potenţi financiar de pe urma cărora avea diverse beneficii, folosindu-se de titulatura "B.", acesta reuşea uşor să convingă minorele să întreţină relaţii sexuale în schimbul unor bancnote de 1000 euro, bancnotă care nu se află în circuitul bancar sau prin promisiunea efectuării unor operaţii estetice de care tinerele erau interesate.

Inculpatul B. participa la petrecerile organizate la domiciliul inculpatului C. unde îşi intra repede în rolul de "doctor estetician" sau "Nabab" cu importante resurse financiare. De asemenea, acţiunea de racolare a minorelor se realiza în cazul inculpatului şi prin reţeaua de socializare Facebook, iar acesta se ocupa şi de plasarea minorelor, asigurând transportul acestora la întâlnirile cu diverşi clienţi.

Inculpatul A. a aderat la grupul infracţional organizat având o relaţie de prietenie foarte strânsă cu inculpatul C., acesta participa la petrecerile organizate de inculpatul C. având un rol în racolarea, plasarea şi exploatarea minorelor.

Astfel, inculpatul însoţea pe coinculpatul C. în diverse locaţii din oraş în scopul racolării tinerelor, având un simţ critic în alegerea minorelor, fiind cel care "cenzura" calităţile fizice ale acestora.

De asemenea, inculpatul era implicat în activitatea de plasare a minorelor pentru practicarea prostituţiei, obţinând în urma prestaţiilor sexuale ale acestora diverse servicii de la clienţi. Elocventă în acest sens este convorbirea telefonică dintre inculpatul A. şi C. din data de 23 august 2014 ora 13:12:53 vol. VII fila 67 UP. Activitatea de racolare a minorelor nu este străină inculpatului, acesta interesându-se şi de plasarea unor tinere în străinătate aşa cum rezultă şi din discuţiile pe care le-a avut cu GGG. sau pe care le-a purtat în limba germană .

Astfel, toţi cei patru membrii ai grupului infracţional organizat au încercat să cunoască cât mai multe tinere, în special minore, pe care să le convingă să accepte consumarea actelor sexuale cu ei, iar ulterior le plasau clienţilor cu posibilităţi materiale în mod special la petrecerile organizate acasă la inculpatul C. în localitatea Dumbrăviţa de lângă Timişoara.

Clienţii îşi alegeau minorele după ce în prealabil vedeau filmuleţe sau imagini cu acestea pe care inculpaţii C. şi EE. le realizau şi le distribuiau acestora de pe telefonul mobil.

Cei care beneficiau de serviciile sexuale ale tinerelor erau în general persoane cu un nivel ridicat de instruire profesională şi/sau având şi resurse financiare importante. Astfel, printre aceştia era inculpatul DD. - judecător la Judecătoria Timişoara la data faptelor, E. - medic ortoped la Spitalul Judeţean Timişoara, N. - patron al Clubului KKK. Timişoara, G., P. - oameni de afaceri, toţi ceilalţi inculpaţi erau amatori de petreceri la care se consuma alcool, unii consumau chiar droguri, precum şi acte sexuale cu minore.

De asemenea, petrecerile se realizau şi în locuinţa închiriată de inculpatul DD., tot în Dumbrăviţa, precum şi în alte locaţii, staţiuni montane din ţară, LLL., Băile Herculane.

Includerea în cercul de prieteni ai inculpaţilor ai acestor clienţi cu funcţii importante sau/şi cu venituri mari le-a asigurat membrilor grupului infracţional uşurinţa în activitatea de racolare a tinerelor, acesta fiind convinse că prin această modalitate, respectiv întreţinerea de acte sexuale cu astfel de bărbaţi, vor accede rapid la un nivel de trai ridicat. Lipsa educaţiei, a autorităţii părinteşti, abilităţile inculpaţilor în convingerea acestora, le-au transformat rapid în victime ale traficului de minori.

Aceste aspecte au fost dovedite pe parcursul procesului penal prin mijloacele de probă ce au fost analizate:

Astfel, din declaraţiile persoanei vătămate S., date la urmărire penală rezultă faptul că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul C. în cursul lunii aprilie 2013 când avea 17 ani şi de atunci până în cursul lunii februarie 2014 a fost sursa de venit a acestuia, inculpatul plasând-o la prietenii lui pentru a întreţine relaţii sexuale, inculpatul luând banii înainte de la clienţi, comisionul acestuia fiind de 80% din suma pe care ea o câştiga. De asemenea, menţionează că, inculpatul C. a racolat şi alte minore cu vârste între 15 - 17 ani, acestea fiind cele mai căutate de clienţii lui ca fiind "proaspete", pe care le-a plasat prietenilor şi cunoştinţelor pentru sex printre acestea menţionând pe MMM., NNN., OOO., PPP. A arătat că printre persoanele cărora inculpatul C. a plasat-o se numără G. de la Arad, (inculpatul G.), N., patronul Clubului KKK., omul de afaceri QQQ., O., H., E., L., K. Persoana vătămată descrie modul în care se desfăşura activitatea infracţională în sensul că inculpatul C. organiza frecvent petreceri la locuinţa din Dumbrăviţa, la care participau de obicei toţi clienţii cu care" fetele lui C." urmau să consume acte sexuale, iar inculpatul K. aducea cocaină şi marijuana şi toţi cei prezenţi consumau după care urcau în camerele unde se consumau actele sexuale. Mai arată că inculpatul C. se lăuda la toate fetele că el are relaţii foarte strânse cu magistraţi, poliţişti, avocaţi, doctori, practic cu oameni din" lumea bună" din Timişoara şi atunci când are probleme apelează la ei şi totul se rezolvă pentru el.

Audiată în faţa instanţei, aceeaşi persoană vătămată nu şi-a menţinut în totalitate declaraţia, arătând că au fost făcute presiuni asupra ei de către organele de anchetă şi nu îşi aminteşte multe din aspectele pe care le-a declarat la urmărire penală.

Curtea a constatat că susţinerile persoanei vătămate, potrivit cărora s-ar fi exercitat asupra sa presiuni de către organele de anchetă sunt nefondate în condiţiile în care aceasta nu a formulat plângere sau denunţ împotriva organelor de anchetă, având un interes substanţial şi procesual în dovedirea invocatelor abuzuri în desfăşurarea anchetei penale, atât din perspectiva modului de desfăşurarea a procesului penal al cărei subiecţi sunt inculpaţii, dar şi raportat la necesitatea respectării drepturilor şi intereselor subiectiv civile ale persoanelor vătămate în calitate de subiecţi de drept.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală a acestora. De asemenea Curtea a constatat că revenirea acestei persoane vătămate asupra declaraţiei nu are o justificare plauzibilă în condiţiile în care chiar şi inculpatul C. în declaraţia dată la urmărire penală, confirmă faptul că a cunoscut-o pe aceasta la o petrecere şi a întreţinut o relaţie sexuală, aspecte pe care persoana vătămată le neagă în instanţă, fapt ce dovedeşte că datorită relaţiilor existente anterior între aceasta şi inculpaţi, s-a alăturat scenariilor formulate de aceştia în apărare.

Persoana vătămată are pe lângă declaraţiile consemnate de organele de urmărire penală şi o declaraţie olografă, fapt ce infirmă susţinerea persoanei vătămate potrivit cărora s-ar fi exercitat presiuni. Astfel declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate a fost menţinută doar cu privire la aspectele prin care sunt confirmate cele relatate în faza de urmărire penală.

Persoana vătămată T., prin declaraţiile date în faza de urmărire penală a arătat faptul că aceasta a fost exploatată sexual de către inculpatul C. care a plasat-o clienţilor cu care a întreţinut relaţii sexuale contra unor sume de bani. A arătat că l-a cunoscut pe inculpat când avea 16 ani, nu a fost de acord să se prostitueze, dar i-a fost teamă de inculpat, care lua direct de la clienţi un comision ca urmare a actelor sexuale întreţinute cu fetele. Aceasta ştie de asemenea, că inculpatul C., în perioada în care a stat la el avea mai multe fete care erau minore printre care MMM., RRR., S., OOO., GG., SSS., fete care erau " plasate clienţilor lui C." şi de la care acesta lua un comision. Ştie că acesta avea legături apropiate cu inculpaţii P., H.

Audiată în faţa instanţei, aceasta nu şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală, arătând că i-a fost sugerat ce să declare de către anchetatori pentru a nu spune părinţilor ei cu ce se ocupă. Instanţa a constatat că susţinerile persoanei vătămate potrivit cărora a fost speriată de faptul că urma să fie certată de părinţi ar fi justificat o declaraţie prin care să nege faptul că ar fi întreţinut relaţii sexuale, iar nu o altfel de declaraţie. Faptul că persoana vătămată a dat declaraţia în favoarea inculpaţilor rezultă şi datorită relaţiilor intime dintre aceştia. Curtea nu a reţinut declaraţia acestei persoane vătămate din faţa instanţei, întrucât aceasta nu a oferit o explicaţie rezonabilă asupra retragerii declaraţiei, aceasta este contrazisă şi de declaraţia inculpatului G. dată în faza de urmărire penală şi în instanţă, care a arătat că a întreţinut relaţii sexuale cu T.

Potrivit declaraţiei persoanei vătămate U. aceasta a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în februarie 2015 prin intermediul prietenei sale JJ. cu care acesta avea o relaţie amoroasă. Inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul DD. cu care a întreţinut relaţii sexuale. De asemenea, inculpatul EE. i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul G., sens în care s-a deplasat la Arad şi pentru că a refuzat C. s-a supărat spunându-i că "îl face de ruşine". Aceasta a mai relatat un episod în care inculpatul C. s-a purtat agresiv verbal cu ea şi a bruscat-o de faţă fiind şi inculpatul B.

Audiată în faţa instanţei aceeaşi persoană vătămată şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală.

Persoana vătămată W. în declaraţia dată la urmărirea penală a relatat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul C. în cursul anului 2014, acesta fiind împreună cu inculpatul B., iar inculpatul C. a încercat să o convingă să meargă în Italia pentru că acolo poate câştiga bani mulţi fără să muncească, dar ea şi-a dat seama că voia "să o bage la produs" motiv pentru care l-a refuzat. A menţionat că a întreţinut relaţii intime cu C. de care s-a îndrăgostit, dar acesta a încercat să o plaseze lui B., ea refuzând, deoarece şi-a dat seama că scopul inculpatului B. este să atragă tinerele pe care să le facă să-l iubească după care să le determine să practice prostituţia pentru el. A menţionat că cei doi inculpaţi i-au propus ei şi prietenei sale să meargă la Dunăre la o pensiune, dar ea a refuzat, deoarece şi-a dat seama că urmează să consume acte sexuale.

Audiată în faţa instanţei, şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală.

Persoana vătămată Q. audiată în faza de urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 14 ani jumătate prin intermediul prietenei sale NNN., a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu el, după care acesta a prezentat-o inculpaţilor N., G., B., H., J. A arătat că a înţeles că inculpatul C. se ocupă cu plasarea fetelor către clienţi şi crede că el câştiga bani frumoşi. Dintre fete numind pe TTT., NNN., UUU. A menţionat că inculpatul i-a cerut să-i prezinte nişte fete, prietene sau cunoştinţe, probabil în acelaşi scop.

Aceeaşi persoană vătămată audiată în faţa instanţei a arătat că nu îşi menţine declaraţia din faza de urmărire penală şi a declarat în această manieră în faţa organelor de urmărire penală, deoarece era foarte speriată, era toată presa, părinţii ei o certau pentru că" nu era în regulă să apari la TV, să te vadă toată lumea şi să scrie că ai făcut prostituţie". A menţionat că nu s-au făcut presiuni asupra ei de către organele de anchetă.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. Astfel, declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate nu va fi menţinută, în condiţiile în care organele de anchetă nu au exercitat presiuni asupra acesteia, a fost audiată în prezenţa a două persoane de sex feminin, respectiv procurorul de caz şi reprezentantul A.N.I.T.P., declaraţia de la instanţă nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, în condiţiile în care chiar inculpatul C. a recunoscut faptul că a prezentat-o pe aceasta inculpatului N., iar susţinerile potrivit cărora a fost speriată de presă şi de faptul că urma să fie certată de părinţi ar fi justificat o declaraţie prin care să nege faptul că ar fi întreţinut relaţii sexuale, iar nu o altfel de declaraţie. Persoana vătămată a dat declaraţia în favoarea inculpaţilor rezulta şi din faptul că aceasta a avut relaţii cu aceştia, iar la o întrebare adresată de procuror a arătat că nu ar dori ca inculpatul C. să fie în arest, deoarece nu i-a făcut niciun rău.

Susţinerile persoanei vătămate Q. din faza de urmărire penală referitor la inculpatul N. sunt confirmate şi de declaraţiile martorei cu identitate protejată VV. dată în faţa instanţei; de unde rezultă faptul că declaraţia dată de Q. în faţa instanţei nu corespunde realităţii.

Persoana vătămată V. audiată în faza de urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în octombrie 2014 şi a început la insistenţele lui o relaţie cu acesta, a invitat-o la petreceri şi i-a cunoscut pe prietenii săi A., B., VVV., doctorul Petrescu, WWW. - om de afaceri din Bucureşti. Ştie că C. a fost proxenet, a găsit în telefon nişte filmuleţe care reprezentau acte sexuale despre care C. i-a povestit că el însuşi le filmase şi a înţeles că acele filmuleţe erau folosite pentru a le promova pe fete printre cunoscuţii săi. I-a propus să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul E. şi G., faţă de acesta din urmă spunându-i "să-l facem de bani". Inculpatul C. a invitat-o pe la restaurante în scopul de a o prezenta unor posibili clienţi, iar masa o plăteau acei bărbaţi, de unde a dedus că C. le pretindea acestora sume de bani drept taxe de vizualizare. De asemenea, crede că le arăta bărbaţilor poze cu aceasta şi îi este teamă de inculpatul C., deoarece este foarte posesiv şi pentru că acesta i-a spus că mama sa ar putea păţi ceva rău "dacă eu mă apuc să vorbesc despre preocupările lui".

Audiată în faţa instanţei deşi a arătat la începutul declaraţiei că îşi menţine cele declarate la urmărire penală, relatările acesteia echivalează cu o retragere a declaraţiei fără o justificare plauzibilă.

Persoana vătămată R. audiată în faza de urmărire penală a arătat că a fost prietenă cu inculpatul C. de un an de zile şi acesta a ajutat-o să-şi facă mutaţia la adresa sa de domiciliu, că a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul C. iar apoi acesta a dus-o într-un un bloc din Timişoara unde a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul N. - patronul de la KKK. şi i-a dat 300 lei inculpatului C. A menţionat că dintre fetele de pe urma cărora inculpatul C. câştiga bani din plasarea către diferiţi clienţi o cunoaşte pe TTT. pe care C. o prezenta cunoscuţilor ca fiind prietena lui, dar ştie că cel puţin cu un bărbat poreclit "B." a întreţinut relaţii sexuale.

Această persoană vătămată nu a putut fi audiată în faţa instanţei, constatându-se imposibilitatea audierii prin încheierea din 15 iunie 2016.

Martora cu identitate protejată AAA. audiată în faza de urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. la începutul anului 2014 prin intermediul reţelei de socializare Facebook şi a dezvoltat o relaţie de iubire la sfârşitul lunii august în timpul căreia şi-a dat seama că inculpatul plasa tinere în vederea practicării prostituţiei. Martora descrie pe larg modul în care se desfăşura activitatea infracţională în sensul că inculpatul C. organiza des chefuri la care invita foarte mulţi amici din "lumea bună" din Timişoara cum sunt avocaţi, poliţişti, doctori, magistraţi, patroni. Chefurile se ţineau acasă la el unde se consumau droguri, iar la chef acesta aducea foarte multe fete care erau eleve şi cărora le făcea cunoştinţă cu bărbaţii prezenţi, iar apoi urcau cu ei în camerele de la etaj unde consumau actele sexuale. Ştie că inculpatul C. primea bani şi diverse servicii de la bărbaţii care consumau acte sexuale. Printre prietenii inculpatului a menţionat pe B. şi vorbea cu accent, O., L., G., M., DD., H., E. şi A. Ştie că inculpatul C. i-a plasat inculpatului O. diverse tinere printre care una numită RRR. şi primea de la acesta multe beneficii materiale, respectiv sume de bani, plata meselor la restaurante sau cluburi. Despre persoana vătămată R. arată că i-a fost plasată lui G. care îi făcea tot felul de servicii lui C., respectiv plinul cu benzina, plătea la restaurante sau îi repara maşinile; iar K. îi plătea notele la restaurant, cluburi, pensiuni. Menţionează că inculpatul C. le-a plasat pe R., LL., TTT., care avea 16 ani, XXX. şi T. diverşilor clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale. Menţionează că a început o relaţie cu inculpatul DD. după ce s-a despărţit de inculpatul C. şi că i s-a părut anormal în perioada cât a fost cu acesta că aproape toţi prietenii săi "s-au dat la ea" chiar în prezenţa inculpatului C., iar acesta nu a schiţat vreun gest de protest de parcă ar fi fost de acord. A văzut filmări pe telefonul lui C. cu tinere care întreţin relaţii sexuale, unele dintre fete sunt minorele TTT. şi XXX. zisă Rişa, filmuleţe pe care inculpatul C. le distribuia prietenilor săi, inclusiv inculpatul DD.

În faţa instanţei această martoră nu a putut fi audiată, constatându-se imposibilitatea audierii prin încheierea din data de 16 noiembrie 2016.

Martora cu identitate protejată VV. audiată în faza de urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în cursul lunii ianuarie 2015, i-a spus că are vârsta de 15 ani, iar el s-a ocupat şi de silueta ei, dându-i câteva pastile pentru slăbit şi la început s-a comportat tandru, astfel încât s-a îndrăgostit de el şi a început să întreţină acte sexuale, după care i-a propus să întreţină acte sexuale şi cu alţi prieteni de-ai săi, respectiv L., EE., B. şi DD. A menţionat şi despre faptul că inculpatul C. organiza petreceri la vila sa din Dumbrăviţa unde venea lume foarte bună, doctori, avocaţi, judecători, patroni de club şi consumau un praf alb, despre care crede că e cocaină, deoarece ulterior deveneau foarte agitaţi şi ciudaţi. Tot inculpatul C. a trimis-o la prietenul său dr. E. să o consulte, deoarece avea probleme cu genunchiul şi a spus să fie "drăguţă" cu el şi să accepte avansurile lui sexuale dacă o va plăcea. La unul dintre chefuri după ce s-ar fi consumat droguri, martora arată că inculpatul C. i-a cerut pe un ton răstit să rămână să facă sex cu ei şi pentru că nu a dorit a bruscat-o cu palma pe umăr iar cel care a încercat să o calmeze a fost inculpatul L. Ştia de la prietena sa Q. că inculpatul C., de regulă imortaliza pe camera de filmat scenele erotice care se desfăşurau în camerele de la etaj între fete şi clienţi, şi că primea de regulă între 150-200 lei de la fiecare client precum şi diverse servicii în schimbul actelor sexuale întreţinute de fete.

Audiată în faţa instanţei şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală.

Martora cu identitate protejată XX. audiată în faza de urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în luna iunie 2014, ea fiind elevă în clasa a X a la liceu, prin intermediul colegei şi prietenei sale NNN., acesta încercând să o convingă să accepte să facă sex, deoarece ar putea să obţină sume mari de bani, spunându-i că el îi va găsi clienţi cu bani mulţi, iar ea a refuzat deoarece era virgină. A menţionat că inculpatul C. o suna foarte des pe prietena sa NNN. şi îi cerea să o aducă şi pe ea la întâlniri şi într-una din zile i-a făcut cunoştinţă cu un agent de poliţie pentru a consuma acte sexuale, dar ea a refuzat. În cele din urmă a cedat insistenţelor inculpatul C. şi acesta a plasat-o atât pe ea cât şi pe NNN. la doi bărbaţi, prietenii lui din Bucureşti şi ştie că inculpatul C. a primit un comision foarte mare de la ei, deoarece erau minore, iar ea era virgină. Mai cunoaşte faptul că inculpatul C. era prieten cu inculpatul E. şi a plasat-o des pe NNN. pentru a întreţine relaţii sexuale cu acesta, precum şi faptul că inculpatul C. organiza des petreceri la domiciliul său din loc. Dumbrăviţa unde se întreţineau acte sexuale.

Audiată în faţa instanţei şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală.

Martora cu identitate protejată UU. audiată în faza de urmărire penală a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea vârsta de 17 ani, a fost acasă la acesta în Dumbrăviţa şi acolo l-a cunoscut pe inculpatul E. cu care a întreţinut relaţii sexuale, iar în cursul anului 2013 inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul G. cu care a dezvoltat de asemenea o relaţie sexuală, dar nu ştie dacă inculpatul C. avea ceva de câştigat din acest lucru. Dintre fetele cu care interacţionat inculpatul C. a cunoscut-o pe S. şi T. de la care a aflat că inculpatul C. ar fi proxenet.

Audiată în faţa instanţei aceasta nu şi-a mai menţinut declaraţia de la urmărire penală, deoarece nu corespunde cu ceea ce a povestit poliţistului şi cu ceea ce s-a consemnat în declaraţie, nu a mai menţinut cele relatate cu privire la inculpatul G., arătând că nu inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul G., ci ea l-a cunoscut într-un club din Arad şi că ea este şi în prezent iubita inculpatului G.

Curtea a constatat că declaraţia dată de această martoră în faţa instanţei cu privire la inculpatul G. este subiectivă, fiind dată în scopul de a întării scenariile de apărare a acestui inculpat, în condiţiile în care a menţionat că este şi în prezent iubita acestuia, şi nu este plauzibilă afirmaţia acesteia conform căreia a menţionat la urmărire penală acest aspect dar nu s-a consemnat în declaraţie, în condiţiile în care lecturând întreaga declaraţie se poate constată că deşi la începutul acesteia a arătat că nu îşi menţine declaraţia, martora a menţinut toate cele relatate la urmărirea penală cu excepţia celor relatate cu privire la inculpatul G. Or, în situaţia în care inculpatul G. ar fi considerat că această depoziţie a martorei ca probă în procesul penal este nelegală, având în vedere şi întrebările adresate în faţa instanţei cu privire la modalitatea de audiere la urmărire penală, ar fi avut posibilitatea contestării probelor la cameră preliminară, dar acest inculpat nu a formulat nici o cerere sau excepţie cu privire la acest aspect. De asemenea martora nu a formulat vreo plângere sau denunţ faţă de modul în care s-a administrat proba la urmărire penală, motiv pentru care nu pot fi reţinute scenariile formulate în apărarea inculpatului G. de această martoră cu identitate protejată.

Martora cu identitate protejată TT. audiată în faza de urmărire penală a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în vara anului 2014, când avea 15 ani, acesta ştiind ce vârstă are, şi fiind înconjurat de mai multe tinere pe care le plasa altor prieteni pentru a întreţine relaţii sexuale. A menţionat că a convins-o să meargă cu el la YYY. împreună cu inculpatul B. şi o fată ZZZ., iar acolo inculpatul C. a făcut mai multe filmuleţe cu ZZZ. în timp ce întreţinerea relaţii sexuale cu cei trei. De asemenea, a mai fost împreună cu prietena sa, inculpatul C. şi inculpatul B., iar prietena ei a întreţinut relaţii sexuale cu cei doi, acestea fiind filmate de inculpatul C. pe ascuns, după care i-au dat acesteia nişte bancnote de 1000 Euro care în realitate nu există. A menţionat că şi ea a întreţinut relaţii sexuale doar cu inculpatul C. şi a primit tot o bancnotă de 1000 Euro şi le-a spus acestora că o să meargă la poliţie să depună plângere.

A arătat că inculpatul C. a filmat-o în timp ce a întreţinut relaţii sexuale cu el, şi o parte din aceste filmuleţe pe care inculpatul le-a filmat atât cu ea cât şi cu alte minore au apărut pe reţeaua de socializare Facebook, iar ea a aflat acest aspect de la prietenii ei care au avertizat-o că au fost postate filme şi distribuite celorlalţi utilizatori în care apare ea în timp ce făcea sex oral cu inculpatul C. Martora a confirmat faptul că doar acesta avea filmuleţul care a fost distribuit de pe adresa unei persoane AAAA. şi este convinsă că doar inculpatul C. a făcut acest lucru.

Audiată în faţa instanţei martora şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală, arătând că îl cunoaşte şi pe inculpatul A., deoarece a fost la el la magazin şi s-au mai întâlnit o dată la SPA, el venind acolo cu inculpatul C. A menţionat că a întreţinut relaţii sexuale şi cu inculpatul B., care cunoştea că este minoră.

Martora cu identitate protejată ZZ. audiată în faza de urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. întâmplător în Timişoara şi a reuşit să-i cunoască bine anturajul, acesta fiind format din multe fete, pe care le prezenta prietenilor săi pentru sex, urmând ca din această activitate să obţină avantaje materiale şi financiare. Martora îi cunoaşte astfel pe inculpatul P., M., L., E., G., DD., D., K., ştie că se organizau chefuri la locuinţa lui C. din Dumbrăviţa, unde se consumau prafuri aduse de numitul BBBB.

În ceea ce-i priveşte pe membrii grupului infracţional a arătat că A. era foarte apropiat de C., deoarece de fiecare dată îi sărea în apărare şi căuta să fie în preajma lui, şi că aceştia aveau fetele lor cu care mergeau fie la local, fie la petreceri şi obţineau bani sau alte servicii de pe urma fetelor care se prostituau cu diverşi prieteni ai lor. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., acesta era foarte apropiat de inculpatul C. şi tot timpul îl însoţea pe acesta la întâlnirile cu fete şi apoi mergeau cu ele pentru a le plasa prietenilor comuni. De asemenea, ştie că obţineau de la beneficiarii prestaţiilor sexuale diverse servicii cum sunt combustibil, piese auto (cazul inculpatul G.), sume de bani şi unele servicii, cum sunt soluţionarea unor cereri, dosare (inculpatul DD.). Referitor la inculpatul EE., aceasta a menţionat că are o relaţie de prietenie foarte strânsă cu inculpatul C. şi participa la petrecerile organizate de acesta.

În faţa instanţei această martoră nu a putut fi audiată, constatându-se imposibilitatea audierii prin încheierea din data de 2 noiembrie 2016.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată WW., rezultă faptul că aceasta datorită faptului că părinţii erau despărţiţi şi nu mai făcea faţă cheltuielilor personale a acceptat varianta lui C. pe care l-a cunoscut când a împlinit 15 ani şi a consumat acte sexuale contra cost cu clienţii acestuia. A menţionat că l-a cunoscut pe C. prin intermediul prietenei sale II., care deja era damă de companie, de lux a lui C., şi ştie de la II. că pe aceasta a trimis-o inculpatul C. la un client pe nume G. şi acesta i-a achitat suma de 150 de EURO pentru prestarea serviciilor sexuale. A menţionat că inculpatul C. beneficia atât de sume de bani peste tariful pe care fetele îl încasau de la clienţi cât mai ales de servicii, deoarece clienţii erau de obicei avuţi.

În faţa instanţei prin declaraţia dată martora şi-a menţinut parţial declaraţia de la urmărirea penală, arătând că nu-şi aminteşte exact ce a declarat în urmă cu doi ani. Martora a confirmat că II. a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul G., mergând şi ea împreună cu II. la G. A menţionat că inculpatul C. a dus-o la Herculane în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, iar când a ajuns în camera de hotel, domnul respectiv pe care i l-a prezentat C. a devenit violent şi a obligat-o să întreţină relaţii sexuale cu el, a obligat-o să facă lucruri pe care nu voia să le facă, să o lovească şi să o şantajeze emoţional, ea a reuşit să intre în baie şi l-a sunat pe inculpatul C., dar prietena acestuia a ajutat-o să iasă din cameră, iar când s-a întors spre Timişoara cu maşina inculpatului C. acesta i-a spus "că pentru asta a fost dusă la Herculane", fapt ce denotă lipsa de scrupule a inculpatului în activitatea infracţională de trafic de minori.

Potrivit declaraţiei martorei GG. dată în faza de urmărire penală rezultă faptul că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul C. prin intermediul persoanei vătămate T. şi timp de o lună-două a stat în anturajul acestuia la locuinţa din Dumbrăviţa unde le-a cunoscut pe NNN. şi II., pe care inculpatul o ducea personal când avea ore la liceu, aceasta având un bagaj cu cărţi şi cu caiete pentru că locuia la inculpatul C. Martora a întreţinut relaţii sexuale cu acesta, iar inculpatul i-a sugerat să întreţină relaţii sexuale cu clienţii săi, trimiţând poze de pe telefonul său pentru ca posibilii clienţi să o studieze. I-a spus că va avea de câştigat bani, haine şi alte obiecte dacă va fi de acord să plece cu el în altă ţară pentru a întreţine relaţii sexuale. Acasă la inculpatul C. l-a cunoscut şi pe inculpatul B. care a întreţinut relaţii sexuale cu minora II.

Audiată în faţa instanţei martora şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală, pe care a completat-o arătând că în aceeaşi perioadă la locuinţa inculpatului din Dumbrăviţa l-a cunoscut şi pe inculpatul A. pe care l-a văzut de vreo două - trei ori când a venit acasă la inculpatul C. şi au fost împreună şi la Gătaia. De asemenea, a menţionat că a cunoscut-o şi pe iubita inculpatului A. din acea perioadă precum şi pe inculpatul B. care se prezenta drept doctor. Cunoştea că cele două fete care stăteau şi ele acasă la inculpatul C. erau eleve la Liceul MIU din Timişoara şi aveau aproximativ 17 ani, iar în una din dimineţi inculpatul C. credea că doarme şi intrând în cameră împreună cu iubita inculpatul A. ar fi spus "dacă ar şti CCCC. cu ce mă ocup eu", fapt ce i-a confirmat martorei că inculpatul C. are această preocupare de a plasa minorele în vederea întreţinerii de relaţii sexuale cu clienţii .

Relevantă pentru activitatea infracţională a inculpaţilor şi despre modul în care profitau de lipsa de experienţă de viaţă a minorelor este şi relatarea acestei martore din faţa instanţei, care întrebată fiind de avocatul inculpatul C. "ce o ţinea în casa inculpatului dacă a doua zi dimineaţa le vedea în aceeaşi casă pe T. şi NNN., iar ea nu era iubita oficială a lui C.ş", aceasta răspunzând că "era într-o perioadă mai rebelă, probabil nu gândea ce făcea în perioada aceea, şi că ştie toată lumea că atunci când eşti adolescent nu gândeşti ceea ce faci şi după aceea regreţi."

Martora HH., audiată în faza de urmărire penală a arătat că este prietenă cu persoana vătămată W. şi prin intermediul acesteia l-a cunoscut pe inculpatul C. în vara anului 2014, dar şi pe inculpatul B., zis B. şi J., cei trei venind împreună la restaurantul DDDD. din Deta unde ea lucra ca şi ospătar. A fost acasă la inculpatul C., fiind dusă cu maşina de la Deta, iar şi de această dată inculpatul era însoţit de B. Acolo cei doi inculpaţi i-au cerut să întreţină relaţii sexuale, iar ea a refuzat deoarece era virgină, iar inculpatul B. i-a spus că dacă acceptă îi dă o bancnotă de 1000 Euro. De asemenea, inculpaţii i-au cerut ei şi persoanei vătămate W. să meargă la Dunăre, unde urma să întreţină acte sexuale, dar ea a refuzat întrucât nu dorea acest lucru şi fiind minoră nu avea acceptul părinţilor pentru a pleca din ţară.

Audiată în faţa instanţei martora şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală.

În faza de urmărire penală, martora II. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în anul 2013 când avea 16 ani, prin intermediul reţelei de socializare Facebook, a fost acasă la el în Dumbrăviţa, iar după ce a întreţinut un act sexual oral cu acesta şi-a dat seama că inculpatul C. nu era interesat de ea, ci dorea să o plaseze prietenilor pentru a întreţine relaţii sexuale. Martora a relatat modul în care se desfăşura activitatea infracţională, respectiv faptul că inculpatul C. organiza la locuinţa sa petreceri unde veneau amicii lui din" lumea bună" din Timişoara, şi i-a cerut să vină împreună cu amice şi colege, sens în care ea a adus-o pe NNN., iar inculpatul le făcea cunoştinţă fetelor cu prietenii lui, iar apoi urcau în camerele de la etajul vilei unde se consumau actele sexuale. A menţionat că inculpatul primea anterior comisionul de la client, iar dacă acestea primeau bani de la client le cerea o parte pe care erau obligate să i-o dea. A mai arătat că la petreceri inculpatul C. le prezenta amicilor poze cu fete goale pe care el le filmase anterior, iar aceşti îşi dădeau cu părerea despre fizionomia şi corpul acestora, ea recunoscând-o în unul din filmuleţe pe NNN.. A mai arătat că a fost de faţă când inculpatul C. a întreţinut acte sexuale cu NNN., deoarece acesta a chemat-o şi i-a cerut să-i dea lecţii NNN. atunci când se afla în asemenea situaţii intime, iar inculpatul C. a folosit camera telefonului pentru a o filma pe NNN. în timp ce făcea sex cu el. Printre prietenii inculpatul C. a menţionat pe inculpatul A., care şi-a dat cu părerea raportat la NNN., căreia i-a apreciat bustul generos şi corpul, menţionând că era potrivită pentru atracţiile sexuale ale clienţilor lui C. De asemenea, a relatat şi despre alt amic, respectiv inculpatul B., zis B. cu care a întreţinut acte sexuale de trei ori, iar acesta i-a dat nişte bancnote siriene, dar ulterior a constatat că sunt false. Cunoştea şi pe inculpatul E. care se bucura de serviciile sexuale. În ceea ce priveşte clienţii pe care i-a prezentat inculpatul C. a arătat că a întreţinut acte sexuale cu inculpatul G. şi EEEE.

Audiată în faţa instanţei, a arătat că îşi menţine declaraţia, dar nu mai reţine tot ce a declarat, deoarece a trecut mult timp de atunci, iar ulterior în declaraţie a revenit asupra afirmaţiei potrivit căreia inculpatul C. i-ar fi luat banii obţinuţi în urma întreţinerii relaţiilor sexuale cu clienţii, fără o justificare rezonabilă.

De altfel, elocvent pentru martoră este explicaţia ei cu privire la cele întâmplate în sensul că "eram mult prea mică şi nu eram capabilă să gândesc cum trebuie, îmi pare rău de ce s-a întâmplat şi regret că sunt aici".

Martora cu identitate protejată RR. audiată în faza de urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea vârsta de 18 ani. Ştie că era înconjurat de multe tinere, care erau eleve de liceu şi fiind studentă şi neavând bani, inculpatul C. i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu amicii lui contra cost, iar acesta i-a făcut cunoştinţă cu G., E., O., B. şi aceştia i-au dat câte 100 Euro pentru că a întreţinut relaţii sexuale cu ei. A menţionat că a fost de acord să întreţină relaţii sexuale şi i-a spus inculpatului C. că nu îi va da nicio sumă de bani din ce primeşte de la clienţi, inculpatul fiind de acord.

Audiată în faţa instanţei aceasta şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală.

Martora JJ., audiată în faza de urmărire penală a arătat faptul că inculpatul C. a încercat să o abordeze din perioada în care era minoră, iar când avea 19 ani s-a reîntâlnit cu acesta în Clubul JJJ., a mers acasă la acesta în Dumbrăviţa împreună cu prietena sa U. care era minoră şi după câteva săptămâni a devenit prietena intimă a acestuia întreţinând relaţii sexuale. A menţionat că inculpatul C. a încercat să o plaseze pe prietena sa U. diferiţilor amici ai lui, dar ea s-a opus şi cu toate acestea a reuşit să o prezinte inculpatului DD. căreia i-a devenit prietenă. A relatat că a fost acasă la inculpatul G. împreună cu inculpatul C. şi prietena sa U., dar aceasta a refuzat favorurile inculpatului G., neîntreţinând relaţii sexuale cu acesta. Cunoştea faptul că inculpatul C. organiza petreceri acasă la care veneau fete tinere şi amicii lui, printre prietenii lui foarte buni i-a amintit pe A., EE., L., H., B., pe care ea l-a cunoscut sub numele de B., G., J. şi D.

A menţionat că inculpatul C. a încercat să o plaseze la prietenii săi în vederea consumării actelor sexuale, inclusiv inculpatului EE., însă încercarea acestuia din urmă de a întreţine relaţii sexuale cu martora a eşuat, cu toate insistenţele la limita agresivităţii din partea inculpatului (care ar fi trântit-o la podea şi s-ar fi aşezat peste martoră, simulând un act sexual).

Pe telefonul inculpatului C. a observat filmuleţe şi poze cu diferite fete în timp ce consumau acte sexuale şi ea a recunoscut-o pe TTT. care consuma acte sexuale cu C. şi cu EE. A menţionat că într-una din dăţi când a întreţinut acte sexuale cu inculpatul C. acesta a vrut să o filmeze, dar ea s-a opus luându-i telefonul.

Audiată în faţa instanţei, a arătat că îşi menţine declaraţia de la urmărire penală, nu are de făcut modificări sau completări, dar a revenit asupra unor aspecte declarate la urmărire penală cu unele nuanţări, fără a oferi o justificare cu privire la acestea, motiv pentru care vor fi menţinute aspectele relatate la urmărire penală care se coroborează cu celelalte probe.

Din declaraţiile martorei cu identitate protejată RR. şi a martorei JJ. subiecţi pasivi ai infracţiunii de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului C. rezultă şi preocupările infracţionale ale inculpatului în plasarea minorelor în vederea întreţinerii de relaţii sexuale cu diferiţi clienţi găsiţi de acesta. De asemenea se confirmă modul de desfăşurare a activităţii infracţionale de trafic de minori, organizarea petrecerilor la domiciliul inculpatului, activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi.

Din declaraţia martorei OO., audiată în faza de urmărire penală rezultă preocupările inculpatului în sfera traficului de minori. Aceasta a menţionat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul C. prin intermediul prietenei sale RRR. - colega sa de facultate, care era prietena intimă a inculpatului. A menţionat că după ce aceasta a rupt relaţia de prietenie cu inculpatul C. acesta a încercat să-i facă curte, dar ea a refuzat. De asemenea, inculpatul i-a arătat pe telefonul mobil un filmuleţ privind consumarea unui act sexual între el şi prietena acesteia RRR. precum şi alte filmuleţe porno în care erau cunoştinţe şi amice de-ale sale care consumau acte sexuale. L-a cunoscut şi pe prietenul inculpatul C., respectiv inculpatul DD. şi ea nu a devenit prostituată la încercarea inculpatul C. de a o plasa, dar a simţit intenţia acestuia. În ceea ce o priveşte pe prietena sa RRR. a arătat că atunci când a cunoscut-o era o fată simplă, modestă, "dar nu prea dotată din punct de vedere financiar şi estetic", iar după ce a intrat în anturajul inculpatul C. şi a prietenilor acestuia, se prezintă ca o "femeie schimbată, purtând obiecte de îmbrăcăminte de valoare, de firmă şi sume de bani pe care înainte nu le afişa".

Audiată în faţa instanţei, a arătat că îşi menţine declaraţia de la urmărire penală cu unele nuanţări în sensul că la data când i s-a luat declaraţie la urmărire penală a relatat că inculpatul C. a încercat să o determine să devină prostituată şi să o plaseze, dar în faţa instanţei nu mai poate afirma acelaşi lucru, motiv pentru care instanţa a înlăturat depoziţia din faţa instanţei cu privire la acest aspect, deoarece martora nu a oferit o explicaţie rezonabilă faţă de retractarea declaraţiei.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorei LL. Audiată în faza de urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în cursul verii anului 2014 la o terasă din oraş unde se afla împreună cu prietenii şi a observat că inculpatul era interesat de ea, întrucât i-a făcut poze, o suma şi îi trimitea mesaje pentru a ieşi cu el în oraş. L-a văzut de mai multe ori prin oraş însoţit de inculpatul B. şi de mai multe fete tinere, iar ulterior a acceptat de câteva ori să iasă cu inculpatul C. în oraş, iar el era însoţit şi atunci de fete şi de inculpatul B. A observat pe telefonul inculpatului C. că are mai multe poze cu diferite tinere şi inclusiv cu ea şi a fost indignată. De asemenea, inculpatul C. i-a trimis pe o aplicaţie internet două filmuleţe în care acesta consuma acte sexuale, unul filmat într-o baie, iar cel de-al doilea în locuinţa sa, ea fiind revoltată i-a cerut prin SMS să şteargă filmuleţele şi să nu îi mai trimită. Dintre prietenii inculpatului C. a menţionat că a avut o conversaţie pe Facebook cu L. (inculpatul L.) şi crede că acesta o cunoaşte din spusele inculpatului C. Martora nu a contestat conţinutul interceptării din data de 14 septembrie 2014, ora 23:20:46 cu inculpatul C. şi a confirmat faptul că acesta a încercat să o facă să accepte a deveni fata lui pentru a fi plasată amicilor săi, dar ea a refuzat aceasta după o lună de amiciţie cu C., deoarece şi-a dat seama că acesta împreună cu prietenul său inculpatul B. erau interesaţi doar să facă sex cu fetele, iar ea nu era interesată de acest aspect.

Audiată în faţa instanţei, aceasta a arătat că îşi menţine declaraţia de la urmărire penală cu menţiunea că inculpatul C. era însoţit de inculpatul J., iar nu de inculpatul B.

Martora MM., audiată în faza de urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în luna decembrie 2014 prin intermediul prietenei sale V., care i-a spus că este iubitul ei şi că s-a mai întâlnit în zilele următoare în aceeaşi conjunctură dându-şi seama de faptul că inculpatul C. este proxenet, deoarece se preocupa de viaţa V., o ducea la saloane de masaj şi la modelare corporală şi în timp ce era la masă cu aceasta, i-a făcut şi ei nişte fotografii, deşi nu a fost de acord, spunându-i că o să le trimită unui bărbat pentru a-i face cunoştinţă. De asemenea, cât a stat în preajma lui, i-a arătat că are pe telefon filmări cu femei cu care întreţinea relaţii sexuale. Ştia faptul că acesta mergea destul de des la Arad împreună cu V. şi XXX., a chemat-o şi pe ea, dar a refuzat deoarece bănuia că este proxenet.

Audiată în faţa instanţei, martora şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală, arătând că ea era minoră la data la care l-a cunoscut pe inculpat, iar prietena ei era şi ea minoră, fiind eleve şi a aflat că inculpatul C. era proxenet înainte de a fi dusă la DIICOT pentru a da declaraţii.

În apărare inculpatul C. a propus audierea coinculpatului DD. şi a martorei FFF.

Audiat în faţa instanţei, DD. şi-a menţinut în totalitate declaraţia dată în faza de UP şi implicit declaraţiile date în primă instanţă şi în apel în calitate de inculpat, acesta uzând de procedura simplificată de recunoaştere de vinovăţie, fiind condamnat definitiv printre altele şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 216 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen.

Astfel, acesta a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. din 2008, dar a legat o prietenie mai strânsă din decembrie 2014 arătând că inculpatul cunoştea foarte multe fete, fiind un plasator de tinere pentru sex şi făcându-i şi lui cunoştinţă cu aceste fete. În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatul C. a arătat că acesta a racolat tinere fie de pe reţeaua de socializare Facebook, fie din cluburile unde mergea, iar uneori chiar şi de pe stradă după care le ademenea să-l însoţească peste tot. De asemenea, cunoştea faptul că inculpatul C. organiza petreceri acasă în loc. Dumbrăviţa unde veneau prietenii lui şi fetele racolate, se consumau băuturi alcoolice, iar apoi se retrăgeau în grup făcând sex între ei în grup, aspect pe care îl cunoaşte, întrucât a văzut şi filmări realizate în aceste momente, filmări care i-au fost arătate de inculpatul C. şi EE. DD. a recunoscut faptul că inculpatul C. îi trimitea tinere pentru a întreţine relaţii sexuale printre care nominalizează pe AAA. şi OO., iar în schimbul fetelor pe care i le plasa acesta el îi plătea mese la restaurant sau îi rezolva unele probleme juridice legate de imobil.

Mai cunoştea faptul că inculpatul C. plasa de regulă tinere inculpaţilor G., E., şi că inculpatul EE. şi C. obişnuiau să filmeze scenele erotice pe care le consumau cu fetele şi chiar el a văzut un filmuleţ în acest sens trimis de EE. lui C.

Instanţa a constatat că, deşi, inculpatul DD. a recunoscut starea de fapt din rechizitoriu şi nu a contestat probele, audiat în faţa instanţei, "nu-şi aminteşte nimic" despre activitatea infracţională a celorlalţi coinculpaţi pe care nu i-a nominalizat în declaraţia de la UP, în scopul de a întări apărările acestora, dar, celelalte probe, respectiv declaraţiile date în dosar de inculpaţi, martori, persoane vătămate, martori cu identitate protejată, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, dovedesc contrariul, întrucât inculpatul DD. era mereu prezent la petreceri, îi cunoaşte pe ceilalţi coinculpaţi, el fiind menţionat în numeroase convorbiri telefonice dintre inculpaţi, precum şi în declaraţiile analizate.

Martora FFF. audiată în calitate de martor propus de inculpatul C. a arătat că a avut o relaţie de iubire cu inculpatul C. în perioada martie - octombrie 2013. A menţionat că a avut un accident auto la Sânnicolau Mare în anul 2014, a fugit de la locul accidentului şi atunci a vorbit cu inculpatul DD. la telefon pentru a-i spune ce să facă. De asemenea, a făcut relatări şi cu privire la vârsta persoanelor vătămate T., alias T., şi S. arătând că sunt majore, la presupusul furt din locuinţa inculpatul C., la petrecerile organizate acasă la inculpatul C. unde susţine că nu se întreţineau relaţii sexuale şi că i-a văzut pe inculpatul O. şi E.

Instanţa a constatat că depoziţia martorei este subiectivă fiind dată pentru a întări apărarea inculpatul C., fostul ei iubit, în condiţiile în care relatările sale sunt contrazise de probele administrate. Astfel, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatul DD., la data când a avut loc. accidentul de la Sînnicolau Mare produs de martora FFF., aceasta s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi de aceea a fugit de la locul accidentului, iar inculpatul DD. a vorbit cu martora FFF. de pe telefonul său, aspecte confirmate şi de procesele verbale privind redarea convorbirilor telefonice.

De asemenea, şi în ce priveşte vârsta celor două persoane vătămate, martora a făcut apărări în sprijinul inculpatului, susţinând că erau majore, aspecte nereale, astfel că nu sunt credibile nici susţinerile acesteia potrivit presupusului furt din locuinţa inculpatului C., întrucât nici ea şi nici inculpatul C. nu au formulat nicio plângere împotriva numitei T. cu privire la presupusa faptă.

Cu privire la inculpatul B. prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că acesta avea preocupări similare cu inculpaţii A., C., EE., iar legătura dintre ei s-a accentuat din februarie 2014, atunci când inculpatul B. a achiesat la activitatea infracţională a celorlalţi, implicându-se în activitatea de selectare a tinerelor minore folosind în acest sens diverse metode de inducere în eroare.

Având avantajul nativ al unui accent arăbesc şi fizionomie asemănătoare a intrat rapid în rolul unor personaje precum "B." a cărei principală ocupaţie era "medicina estetică", job care-l avantaja mult atunci când tinerele minore erau interesate de efectuarea unor operaţii estetice. Astfel a reuşit inculpatul să le convingă pe mai multe minore, precum martora cu identitate protejată VV., martorele II., GG., W., HH. să întreţină relaţii sexuale cu el în schimbul unor bancnote de o mie de euro.

Prin aceste metode l-a ajutat pe inculpatul C., care după ce intra în contact cu minorele le convingea să accepte compania "B.", "B." cu potenţial financiar ridicat şi pe deasupra "specialist în intervenţii chirurgicale de ordin estetic". Astfel, inculpatul B. prin rolul jucat s-a implicat alături de ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat în activitatea de recrutare şi plasare a minorelor la prietenii şi clienţii potenţi financiar şi de pe urma cărora puteau să beneficieze reciproc.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată ZZ. rezultă faptul că inculpatul B. era foarte apropiat de inculpatul C. şi tot timpul îl însoţea pe acesta la întâlnirile cu fetele şi apoi mergeau cu ele pentru a le plasa prietenilor lor comuni. De asemenea cunoaşte că aceşti obţineau de la beneficiarii prestaţiilor sexuale diverse servicii, spre exemplu combustibil, piese auto, (cazul inculpatului G.), sume de bani şi unele servicii spre exemplu soluţionarea unor cereri, dosare (inculpatul DD.). Martora a confirmat că acesta se dădea doctor pentru a racola fete şi a întreţine relaţii sexuale cu ele, a văzut filmuleţe cu inculpatul B. în ipostaze porno, filmate cu telefonul lui C.

În faşa instanţei această martoră nu a putut fi audiată, instanţa constatând imposibilitatea audierii prin încheierea din 2 noiembrie 2016.

Martora cu identitate protejată RR. prin declaraţia dată la urmărire penală a arătat faptul că inculpatul B. era tot timpul în anturajul inculpatului C., ea l-a cunoscut sub numele de B., iar acesta i-a spus atât ei cât şi altor fete că este medic estetician, iar inculpatul C. ştiind că ea doreşte să facă operaţie estetică la nas i l-a prezentat drept medic arab. A acceptat să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul B., iar acesta i-a dat suma de 100 de euro şi a continuat să se întâlnească cu el în speranţa că o va opera.

Audiată în faţa instanţei martora şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală. Din declaraţiile martorei cu identitate protejată RR. rezultă şi preocupările infracţionale ale inculpatului B. în cadrul grupului infracţional, metodele prin care acesta reuşea să racoleze tinere, să le convingă să întreţină relaţii sexuale, ca ulterior să le plaseze clienţilor.

Potrivit declaraţiei persoanei vătămate W. dată la urmărire penală aceasta a arătat că a avut o relaţie intimă doar cu inculpatul C. de care s-a îndrăgostit, dar acesta a încercat să o plaseze lui B. pentru a întreţine relaţii sexuale cu el, dar ea a refuzat întrucât şi-a dat seama că acesta are doar scopul să atragă tinere pe care să le facă să-l iubească după care să le determine să practice prostituţia pentru el. Martora a mai confirmat faptul că inculpatul B. era mereu în preajma inculpatului C., i se mai spunea B., ştie că i-a dat prietenei sale HH., o bancnotă de 1000 de euro pentru a întreţine relaţii sexuale, iar ele şi-au dat ulterior seama că acei bani nu sunt în circuitul bancar. A mai menţionat că inculpatul C. şi B. au intenţionat să organizeze o deplasare la Dunăre prin Serbia şi le-a invitat pe ea şi pe prietena sa HH., dar ea nu a dat curs invitaţiei, deoarece era sigură că acolo urma să se consume acte sexuale.

De asemenea când s-a întâlnit prima dată cu inculpatul B. şi cu inculpatul C., acesta a încercat să o convingă să meargă cu el în Italia pentru că acolo poate câştiga bani mulţi fără muncă, dar ea şi-a dat seama că încearcă să o "bage la produs" şi a refuzat.

Audiată în faţa instanţei aceeaşi persoană vătămată şi-a menţinut declaraţia cu privire la aceste aspecte menţionând în plus că a întreţinut o relaţie sexuală cu inculpatul B., în ziua în care HH. a primit bancnote de euro false, la locuinţa inculpatului C., dar aceasta nu a vrut.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată VV. rezultă faptul că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 15 ani, iniţial a refuzat să întreţină acte sexuale cu el, dar ulterior a crezut că s-a îndrăgostit de inculpatul C. şi a început să consume acte sexuale cu el.

După aceasta i-a făcut cunoştinţă şi cu prietenii săi printre care şi B. şi i-a spus că poate să obţină de la aceşti prieteni între 500 şi 600 de lei. A mai arătat că la locuinţa din Dumbrăviţa a lui C., acesta organiza petreceri la care venea lume foarte bună, doctori, avocaţi, judecători, patroni şi era convinsă că aceştia consumau cocaină, deoarece după ce consumau un praf alb comportamentul lor era ciudat. De asemenea a susţinut că inculpatul C. de regulă imortaliza pe camera de filmat scenele erotice care se desfăşurau în camerele de la etajul vilei între fete şi clienţi, iar camera de filmat ar fi fost încorporată în plasma TV. A menţionat printre acei care participau la aceste petreceri şi pe inculpatul B.

Audiată în faţa instanţei aceeaşi martoră a confirmat cele declarate la urmărire penală.

Martora II. prin declaraţia dată la urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. pe Facebook, când avea 16 ani, ştie că acesta organiza petreceri la vila din Dumbrăviţa unde C. avea fete de vârsta ei, cărora le făcea cunoştinţă cu prietenii lui, iar apoi mergeau în camerele de la etaj unde se consumau acte sexuale. Inculpatul C. primea anterior comisionul de la client, iar din banii pe care fetele îi primeau erau obligate să-i dea şi lui. A menţionat că inculpatul C. le prezenta prietenilor lui poze cu fete goale, iar aceştia îşi dădeau cu părerea despre fizionomia şi corpul acestora. Printre amicii inculpatului C. care participa la petreceri şi cu care a întreţinut acte sexuale a menţionat şi pe inculpatul B., zis B., care i-a dat pentru acea prestaţie sexuală bani sirieni falşi.

Audiată în faţa instanţei martora şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală, dar nu mai reţine tot ce a declarat, deoarece a trecut foarte mult timp de atunci. A arătat că "nu a fost obligată să întreţină relaţii sexuale de nici un inculpat, totul s-a întâmplat că era mult prea mică şi nu era capabilă să gândească cum trebuie, menţionând că îi pare rău de ce s-a întâmplat şi regretă că se află în faţa instanţei."

Din declaraţia persoanei vătămate Q. rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 14 ani şi jumătate, iar după ce a întreţinut relaţii sexuale cu el i-a propus de mai multe ori să-i facă cunoştinţă cu diverşi bărbaţi în acelaşi scop de a întreţine relaţii sexuale printre aceştia fiind şi inculpatul B.

Aceeaşi persoană vătămată audiată în faţa instanţei a arătat că nu îşi menţine declaraţia din faza de urmărire penală şi a declarat în această manieră în faţa organelor de urmărire penală, deoarece era foarte speriată, era toată presa, părinţii ei o certau pentru că nu era în regulă să apari la TV, să te vadă toată lumea şi să scrie că ai făcut prostituţie. A menţionat că nu s-au făcut presiuni asupra ei de către organele de anchetă.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. Astfel, declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate nu va fi menţinută, în condiţiile în care organele de anchetă nu au exercitat presiuni asupra acesteia, a fost audiată în prezenţa a două persoane de sex feminin, respectiv procurorul de caz şi reprezentantul A.N.I.T.P., declaraţia de la instanţă nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, în condiţiile în care chiar inculpatul C. a recunoscut faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, iar susţinerile potrivit cărora a fost speriată de presă şi de faptul că urma să fie certată de părinţi ar fi justificat o declaraţie prin care să nege faptul că ar fi întreţinut relaţii sexuale, iar nu o altfel de declaraţie. Faptul că persoana vătămată a dat declaraţia în favoarea inculpaţilor rezulta şi din faptul că aceasta a avut relaţii cu aceştia, iar la o întrebare adresată de procuror a arătat că nu ar dori ca inculpatul C. să fie în arest, deoarece nu i-a făcut nici un rău.

Potrivit declaraţiei martorei GG. rezultă faptul că şi aceasta l-a cunoscut iniţial pe inculpatul C. prin intermediul persoanei vătămate T., a fost la domiciliul inculpatului din Dumbrăviţa, unde se aflau mai multe fete, ştie că inculpatul C. le făcea fotografii şi apoi le trimitea altor bărbaţi, iar în legătură cu inculpatul B. cunoaşte faptul că în perioada în care ea frecventa locuinţa lui C. din Dumbrăviţa, inculpatul B. pe care ea îl cunoştea sub numele de doctorul, a întreţinut relaţii sexuale cu II. căreia i-a dat bani falşi pentru prestaţii sexuale.

Audiată în faţa instanţei martora şi-a menţinut declaraţia, relatând atât despre activitatea infracţională a inculpatului B., cât şi a celorlalţi inculpaţi.

Potrivit declaraţiei martorei HH. rezultă faptul că l-a cunoscut pe inculpatul C. în vara anului 2014, acesta fiind iubitul prietenei sale W., iar în una din zile a acceptat să meargă la locuinţa inculpatului C. împreună cu Raluca, fiind conduse cu maşina de inculpatul C., care era însoţit de inculpatul B. Acolo Raluca a întreţinut relaţii sexuale cu C., iar inculpatul B. i-a spus că dacă acceptă să întreţină relaţii sexuale cu el îi dă o bancnotă de 1000 euro, dar ea a refuzat pentru că era virgină şi pentru că şi-a dat seama că acei bani nu sunt în circuitul bancar. A mai menţionat că i s-a propus să meargă la o pensiune la Dunăre în Serbia împreună cu B., C. şi W., dar ea a refuzat, deoarece era minoră şi nu avea acceptul părinţilor să plece din ţară şi nu dorea să întreţină acte sexuale.

În faţa instanţei martora şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală arătând că atunci când a ajuns acasă la inculpatul C. le-a cerut să urce în dormitoare şi să probeze nişte haine ca să poată merge în club, lăsându-şi hainele lor acolo. De asemenea a mai menţionat că inculpatul C. şi B. i-au propus să meargă nu numai la Dunăre ci şi în Italia, ştie că inculpatul C. i-a cerut prietenei sale W. să se prostitueze şi să meargă în acest sens în străinătate.

Vinovăţia inculpatului rezultă şi din declaraţia inculpatului J. dată în faza de urmărire penală menţinută şi în instanţă întrucât inculpatul a recunoscut starea de fapt din rechizitoriu şi nu a contestat probele de la urmărire penală. Acesta a arătat faptul că inculpatul C. era proxenet şi el cunoaşte acest lucru din relaţia lor de prietenie, dar şi de la chefurile organizate de inculpatul C. De asemenea cunoştea faptul că inculpatul C. trăia din această activitate, el neavând altă ocupaţie. Îl cunoştea şi pe inculpatul B., zis B., ştia că este prieten cu C. şi împreună agăţau fete pe care le duceau la chefuri şi a văzut filmuleţe şi poze pe telefonul lui C. cu asemenea fete. Inculpatul a mai menţionat şi faptul că le-a chemat pe vecinele sale, martora HH. şi încă două să-i spele geamurile şi că la el au venit inculpatul C. împreună cu inculpatul B. şi că ulterior a aflat că acestea s-au dus cu ei şi s-au împrietenit. Ştia de asemenea că două dintre ele s-au bătut în parcul din Denta, deoarece au fost geloase una pe cealaltă, amândouă îndrăgostindu-se de inculpatul C.

În apărare inculpatul B. i-a propus ca martori pe numiţii BBB., CCC., şi DDD.

Curtea a constatat, că potrivit declaraţiei martorei DDD. nu se infirmă acuzarea potrivit căreia inculpatul B. era interesat să cunoască cât mai multe minore folosind reţeaua de socializare facebook, în acest sens prin rechizitoriu reţinându-se procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice, mijloace de probă potrivit art. 143 C. proc. pen., necontestat de către inculpat în cameră preliminară şi nici ulterior. Astfel această martoră prin declaraţia de la instanţă a recunoscut că i-a dat contul de facebook inculpatului B. pentru a-l da inculpatului C. şi că pe inculpatul C. l-a văzut împreună cu inculpatul B. la locul său de muncă din FFFF. Arad.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului BBB. aceasta nu este de natură să schimbe conţinutul convorbirilor telefonice din data de 25 februarie 2015, ora 13:00:13, redată în rechizitoriu şi din care rezultă faptul că inculpatul B. căuta clienţi disponibili pentru distracţiile sexuale cu minore, întrucât pe de o parte inculpatul B. nu a contestat procesele verbale de redare a convorbirilor, iar pe de altă parte este greu de crezut că o persoană al cărui nume apare într-un dosar de trafic de minori în cuprinsul interceptărilor, vine şi declară că vreun inculpat i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu minore şi a făcut acest lucru. Pe de altă parte în cuprinsul acelei interceptări se probează rolul inculpatului B. în căutarea clienţilor şi respectiv în plasarea minorelor, acuzarea nici nu a folosit această probă pentru a dovedi că martorul BBB. ar fi întreţinut relaţii sexuale cu minore exploatate sexual, condiţie în care acesta ar fi avut calitatea de inculpat. Expresiile folosite în interceptări "el dă aşa subţire 50" cu referire la numitul BBB., precum şi "să nu mă fac de ruşine în caz că ...la mârâială", dovedesc activitatea infracţională a inculpatului B. şi nu au o altă conotaţie.

În acelaşi sens nu a putut fi demontată următoarea convorbire telefonică a inculpatului B. cu inculpatul C., redată în rechizitoriu (vol. XII, fila 32 U.P.) prin încercarea inculpatului B. de a arăta că aceasta vizează recuperarea unui împrumut pe care i l-ar fi dat martorului CCC. audiat în faţa instanţei. Astfel, parcurgând procesul verbal de redare a convorbirii rezultă faptul că inculpatul B. era interesat de a organiza întâlniri ale fetelor cu diferiţi clienţi pe care aceştia îi cunoşteau în Arad împreună cu inculpatul C. ("eu am vrut să vin cu o domnişoară până la Arad. Păi haida! Faci tu organizarea acoloş Păi da.")

Instanţa nu a reţinut la stabilirea activităţii infracţionale a inculpatului B. depoziţia martorei KK., audiată inclusiv în instanţă, care a relatat că ar fi fost victima unui viol săvârşit de inculpatul B. în anul 2003, întrucât faţă de această presupusă faptă s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, inculpatul, nefiind cercetat cu privire la aceasta.

Faptul că inculpatul în activitatea de recrutare a minorelor pe lângă tehnicile arătate, respectiv faptul că ar fi "B., doctor estetician", care dispune de mulţi bani, profitând de nivelul scăzut de instruire al minorelor, de situaţia economică precară, de naivitatea acestora prin folosirea inclusiv a acelor bancnote de 1000 euro, inexistente în circuitul bancar, a folosit şi alte acte de intimidare, rezultă din declaraţia martorei cu identitate protejată TT., dată în faţa instanţei care a arătat că a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul B. când era minoră, şi când a fost împreună cu acesta şi cu C. la Herculane, dar foarte puţin câteva minute pentru că acesta o forţase. Aceeaşi martoră a menţionat că a primit de la inculpatul B. 1000 de euro şi alţi bani, despre care a constatat ulterior, când a vrut să-i schimbe în Lugoj că sunt bani falşi, nu intră în circuitul bancar, iar parte din ei proveneau de la jocul Monopoly.

Vinovăţia inculpatului B. cu privire la faptele imputate rezultă şi din numeroasele procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, necontestate de către inculpat, mijloace de probă, care se coroborează cu celălalt material probator administrat. În acest sens Curtea a menţionat procesele verbale din.

Parcurgând conţinutul acestor interceptări s-a dovedit faptul că inculpatul B. era preocupat în activitatea de recrutare, plasare şi exploatare a minorelor în scopul practicării prostituţiei, că îi cunoaşte pe ceilalţi membri ai grupului infracţional C., EE. şi A., dar şi pe ceilalţi coinculpaţi care beneficiau de serviciile persoanelor exploatate, participând la petrecerile organizate de inculpatul C. la el acasă, sau discutând cu aceştia prin teleconferinţă cazul inculpatului O. .

Contrar susţinerilor inculpaţilor A. şi B. potrivit cărora nu au nici o legătură cu activitatea infracţională şi că s-au văzut ultima dată la magazinul inculpatului A., instanţa a constatat că aceştia au purtat discuţii telefonice tocmai pe tema activităţii infracţionale, în acest sens a se vedea procesul verbal, din care rezultă şi faptul că aceştia sunt prieteni cu inculpatul C., au fost acasă la acesta, au aceleaşi preocupări şi îl cunosc şi pe coinculpatul DD., judecător la Judecătoria Timişoara la acea dată.

Prin actul de sesizare a instanţei inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 267 alin. (1) C. pen., 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi 41 alin. (1) C. pen., reţinându-se că a aderat la gruparea infracţională la începutul anului 2014, iar după obţinerea stării de libertate, întrucât acesta a fost condamnat într-un alt dosar s-a orientat spre activităţi care să-i asigure surse de venit îndreptându-şi atenţia spre racolarea de tinere pe care să le plaseze în scopul practicării prostituţiei în interesul său financiar. Astfel acesta a stabilit o relaţie de prietenie cu inculpatul C., cunoscut proxenet în Timişoara.

Instanţa de judecată a reţinut că, vinovăţia inculpatului cu privire la faptele imputate rezultă din declaraţia martorei II. dată în faza de urmărire penală care a arătat faptul că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 16 ani pe reţeaua de socializare Facebook după care a întreţinut acte sexuale cu acesta, iar ulterior şi-a dat seama că nu este interesat de ea, ci dorea să o plaseze prietenilor pentru a întreţine relaţii sexuale. A menţionat că în locuinţa inculpatului se organizau petreceri, unde veneau prietenii lui din "lumea bună" din Timişoara, iar fetele lui C. care erau de aceeaşi vârstă cu ea îi însoţeau în camerele de la etaj unde se consumau actele sexuale. A menţionat că inculpatul C. i-a cerut să vină la petrecerile lui împreună cu alte amice şi colege şi în acest sens i-a adus-o pe NNN., iar inculpatul C. când a văzut-o, a plăcut-o deoarece corespundea cerinţelor lui de plasare sexuală. Martora a mai menţionat că şi inculpatul A. şi-a dat cu părerea vizavi de NNN. căreia i-a apreciat bustul generos şi corpul, fiind potrivită pentru atracţiile sexuale ale clienţilor lui C.

Audiată în instanţă, aceeaşi martoră a arătat că şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală, dar nu mai reţine tot ce a declarat, deoarece a trecut mult timp de atunci, iar după ce i s-a citit declaraţia de la UP, întrucât a arătat că nu îşi mai aminteşte a arătat că îşi menţine declaraţia cu excepţia afirmaţiei privind banii obţinuţi de la clienţi pe care îi dădea inculpatului C. Ulterior, la întrebările avocatului inculpatului A., a arătat că afirmaţia potrivit căreia "corpul NNN. este potrivit pentru atracţiile sexuale ale clienţilor lui C." nu îi aparţin, ci că inculpatul A. a arătat despre NNN. că este frumoasă şi arată bine.

Instanţa a menţinut declaraţia dată de martoră în faţa instanţei, doar cu privire la aspectele relatate şi la urmărire penală, întrucât martora nu a formulat o justificare plauzibilă faţă de revenirea asupra declaraţiei, în condiţiile în care după ce i s-a citit declaraţia de la UP a arătat că o menţine sub acest aspect, iar după câteva minute, în prezenţa inculpatul A. a revenit asupra celor declarate.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată WW., dată în faza de UP, rezultă faptul că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 16 ani, prin intermediul colegei sale de şcoală II., a relatat faptul că într-una din zile aflându-se la un bar împreună cu prietena sa II. au venit la masa lor inculpatul C. şi A., iar cei doi au întrebat-o despre viaţa sexuală şi dacă nu ar fi încântată să facă bani din consumarea actelor sexuale cu clienţii pe care ei îi vor căuta. De asemenea, inculpatul A. i-a cerut să se ridice pentru ca să poată să o privească fizic şi pentru că ea a refuzat i-a spus inculpatul C. că este prea arogantă şi că nu o să reuşească "să o combine", dar acesta l-a asigurat că va "face el o regie" şi o va "combina" în viitor. A menţionat că le-a spus celor doi inculpaţi că are 16 ani, iar inculpatul C. a încercat să o convingă să întreţină acte sexuale cu el, dar ea a refuzat deoarece era virgină, situaţie pe care le-a comunicat-o şi inculpaţilor. Inculpatul C. s-a oferit să o înveţe cum ar trebui să se comporte pentru a deveni damă de companie de lux pentru clienţii lor, dar ea a refuzat acest lucru. A relatat că, despre inculpatul A. poate să confirme că acesta îl ajuta pe inculpatul C. să aleagă fete şi să le combină pentru a le atrage să accepte să devină dame de companie de lux. A menţionat că părinţii ei fiind despărţiţi şi nemaifăcând faţă cheltuielilor ei personale a acceptat într-un final să întreţină acte sexuale contra cost cu clienţii inculpatului C., relatând în cuprinsul declaraţiei numele celorlalţi inculpaţi cărora a fost plasată ulterior pentru a întreţine relaţii sexuale.

Audiată în faţa instanţei martora cu identitate protejată a arătat că îşi menţine parţial declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, deoarece nu îşi aminteşte tot ce a declarat în urmă cu doi ani. În legătură cu inculpatul A. îşi menţine declaraţia, arată că nu îşi aminteşte dacă atunci când s-au întâlnit cei doi au întrebat-o despre viaţa sexuală şi dacă este interesată să facă bani întreţinând relaţii sexuale cu clienţii lor, dar menţionează că a acceptat să întreţină relaţii sexuale contra unor sume de bani, deoarece era foarte mică şi nu conştientiza pe vremea aceea şi bineînţeles fiindcă nu avea bani. Instanţa a menţinut declaraţia dată de martoră în faţa instanţei, doar cu privire la aspectele relatate şi la urmărire penală, întrucât martora nu a formulat o justificare plauzibilă faţă de revenirea asupra declaraţiei.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată ZZ. dată în faza de urmărire penală rezultă faptul că aceasta l-a cunoscut întâmplător pe inculpatul C. în oraş şi ulterior i-a cunoscut prietenii şi ştie că era înconjurat de multe fete care veneau la petrecerile organizate de acesta. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. a arătat că era foarte apropiat de inculpatul C. deoarece de fiecare dată îi sărea în apărare şi căuta să fie în preajma lui. Ştia că Ovidiu împreună cu C. aveau fetele lor cu care mergeau fie la local, fie la petreceri şi că aceştia obţineau fie bani, fie alte servicii de pe urma fetelor care se prostituau cu diverşi prieteni ai lor. Această martoră nu a putut fi audiată la instanţă, constatându-se imposibilitatea audierii prin încheierea din data de 2 noiembrie 2016, fiind menţinută declaraţia de la urmărire penală.

Martora GG., audiată în faţa instanţei a relatat despre modul în care l-a cunoscut pe inculpatul C. în perioada septembrie - octombrie 2014 şi a avut o relaţie de prietenie cu acesta de aproximativ două luni, iar în acea perioadă a stat la el acasă şi acolo l-a cunoscut şi pe inculpatul A. şi pe inculpatul B. precum şi pe două fete NNN. şi T. care locuiau tot la inculpatul C. A menţionat că cele două fete aveau 17 ani, erau eleve la Liceul MIU din Timişoara, deoarece le-a văzut cărţile, şi a văzut că plecau la liceu din casa lui C. În acea perioadă, ea a întreţinut relaţii sexuale doar cu inculpatul C., ştie că T. în perioada cât a fost acolo a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul B., iar inculpatul A. cu prietena lui de la acea dată, care într-o dimineaţă a venit împreună cu inculpatul C. la ea în dormitor. De asemenea, cunoştea faptul că inculpatul A. a întreţinut relaţii sexuale cu iubita lui de la acea dată în locuinţa inculpatul C.

Din declaraţia acesteia rezultă faptul că inculpatul A. nu este străin de activitatea infracţională, aşa cum a încercat să îşi formuleze apărarea, în condiţiile în care dacă nu ar fi avut nicio implicare acesta ar fi sesizat organele judiciare în condiţiile în care a fost în casa inculpatul C. în perioada în care erau trei minore, eleve de liceu care locuiau la acesta şi întreţineau relaţii sexuale, or inculpatul nu a schiţat nici un gest, ci dimpotrivă declaraţiile martorelor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dovedesc faptul că acesta era implicat în activitatea infracţională.

Instanţa nu a luat în considerare la stabilirea activităţii infracţionale a inculpatului A. procesul verbal de redare al convorbirii telefonice (data corectă fiind 27 august 2018, ora 23:59:55, iar nu 23 august 2014 ora 23:59:55), din rechizitoriu, întrucât după audierea la Parchet a acestora, prin proces verbal s-a rectificat eroarea strecurată constatându-se că această discuţie a avut loc. între inculpaţii C. şi G.

Parcurgând conţinutul convorbirilor telefonice redate în procesele verbale aflate în dosarul de urmărire penală, mijloace de probă potrivit art. 143 C. proc. pen. rezultă implicarea inculpatului în activitatea infracţională, legătura pe care acesta o avea cu membrii grupului infracţional, C. şi B., faptul că aceştia discutau despre aceleaşi aspecte legate de plasarea minorelor, inculpatul A. fiind foarte prevăzător în discuţiile purtate, astfel încât i se adresează unui interlocutor "Bă, nu mai zi la telefon! Că o să vorbim când vin şi eu" .

Astfel din procesul verbal de redare al convorbirilor telefonice într-o discuţie pe care inculpatul A. o are cu inculpatul C. rezultă foarte clar implicarea inculpatului A. în plasarea minorelor, numita GGGG. ("şarmotele" în limbajul codificat al inculpaţilor) pentru practicarea prostituţiei şi interesul pentru a obţine servicii de la clienţii care beneficiau de acestea. De asemenea, acesta cunoaşte în detaliu pe care dintre minore să le comande inculpatului C. stabilind în detaliu cărui client şi în ce loc. urmează să se desfăşoare activităţile sexuale.

Relevantă este în acelaşi sens şi convorbirea pe care inculpatul A. o are cu acelaşi inculpat C. despre activitatea infracţională, acestea urmărind să le "combine" pe două "copile" alte "două mici", respectiv minore, inculpatul A. încercând să fie de asemenea prevăzător în discuţiile telefonice spunându-i inculpatului C. "bă, sunăm de aici, nu înţelegi!" .

Din aceleaşi discuţii telefonice pe care le-a avut cu GGG. şi cu un interlocutor în 16 iunie 2015 şi ulterior în 17 iunie 2015 redate în procesele verbale rezultă faptul că era implicat şi în racolarea tinerelor pe care le trimitea în străinătate.

Inculpatul A. a confirmat activitatea infracţională privind traficul de minori printr-o mărturisire pe care i-o face concubinei inculpatul C., HHHH. redată în procesul verbal căreia îi cere să păstreze copilul inculpatului C. şi îi spune că inculpatul cât timp este cu el nu are relaţii cu alte femei, asigurând-o că "noi dacă avem, avem de un ban, să organizăm de un ban. Înţelegiş"

În volumul VII, Vol. XII, Vol. VIII, dosar UP rezultă aceeaşi activitate infracţională a inculpatului, acesta îi cunoştea pe membrii grupului infracţional, era preocupat de plasarea minorelor pe care le numea codificat "râşniţe".

Potrivit procesului verbal din vol. XI, inculpatul C. a confirmat de asemenea, că se afla împreună cu inculpatul A. şi "au agăţat tot acolo".

II. 1. Cu privire la contestarea de către inculpaţi a probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv declaraţii persoane vătămate, martori, martori cu identitate protejată şi înlăturarea probelor de la urmărire penală care nu au fost administrate în instanţă.

În prezenta cauză penală, s-a constatat că prin încheierea din 8 octombrie 2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, doar inculpaţii A., M. şi D. formulând cereri şi excepţii conform art. 342 - 347 C. proc. pen., care au fost respinse.

Cu privire la declaraţiile din faza de urmărire penală, inculpatul A. a solicitat în procedura de cameră preliminară a fi înlăturate o serie de probe administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţia persoanei vătămate minore WW. din data de 11 decembrie 2014, declaraţia martorei II. din 7 aprilie 2015, declaraţiile inculpatului C. din 25 şi 26 august 2015 cu privire la infracţiunea de trafic de minori, declaraţia inculpatului A. cu privire la infracţiunea de trafic de minori, declaraţia martorei cu identitate protejată ZZ. şi interceptările convorbirilor telefonice, pe considerentul că ar fi lovite de nulitate absolută datorită lipsei asistenţei juridice obligatorii prev. de art. 93 alin. (4) C. proc. pen.

Cererea a fost respinsă ca nefondată, deoarece nu se impunea asistenţa juridică obligatorie a persoanelor vătămate sau a martorilor sub identitate protejată, cu atât mai mult că unele dintre acestea nu sunt persoane lipsite de capacitate de exerciţiu restrânsă, iar calitatea de martor nu impune o asemenea măsură, persoanele vătămate minore, aşa cum s-a arătat, nedobândind calitatea de părţi conform disp. art. 32 C. proc. pen., astfel că o eventuală nerespectare a disp. art. 93 alin. (4) C. proc. pen. nu conduce la constatarea nulităţii absolute a probelor administrate.

În acelaşi timp, s-a constatat că nu există niciun caz de nulitate relativă, întrucât nu a fost dovedită nicio vătămare a intereselor procesuale ale inculpatului cu ocazia administrării probelor menţionate mai sus, ele apar ca fiind probe administrate în condiţii legale, astfel că ele nu pot fi excluse conform solicitărilor inculpatului, care urmăreşte excluderea probelor care l-ar putea incrimina.

Ceilalţi inculpaţi şi persoanele vătămate nu au invocat în cadrul procedurii de cameră preliminară, conform art. 342 - 347 C. proc. pen. nicio cerere sau excepţie care să vizeze principiul loialităţii administrării probelor în cursul urmăririi penale. Dimpotrivă, astfel cum rezultă din încheierea din 8 octombrie 2015, inculpaţii nu au formulat cereri sau excepţii având ca obiect neloialitatea administrării probelor constând în declaraţiile persoanelor vătămate, astfel că judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Având în vedere aceste considerente nu pot fi primite apărările unor inculpaţi din acest dosar potrivit cărora declaraţiile de la urmărire penală sunt nelegale, deoarece unele persoane minore nu au beneficiat de asistenţă juridică, în cauză nefiind dat cazul de nulitate absolută, iar vătămarea nu a fost dovedită şi invocată în termenul legal, respectiv finalizarea procedurii în cameră preliminară, conform art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.

Declaraţiile formulate în cursul urmăririi penale de către unele persoanele vătămate, martori, martori cu identitate protejată au fost ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, retractate de unele dintre acestea, sub imperiul influenţelor exercitate de către inculpaţi, urmare a ascendentului moral şi psihic avut de inculpaţii.

Retractarea declaraţiilor acestor persoane vătămate nu reprezintă expresia unei realităţi obiective cu relevanţă juridică pentru următoarele considerente:

În cursul urmăririi penale unele persoanele vătămate au fost audiate în prezenţa unui reprezentant din partea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, dovada fiind cuprinsul declaraţiilor scrise care consemnează numele şi semnătura acestor persoane. Dacă persoanele vătămate ar fi avut obiecţiuni reale privind realitatea consemnărilor proprii, ori privind loialitatea obţinerii declaraţiilor, ar fi avut posibilitatea de a sesiza aspectele nelegale. Persoanele vătămate au dreptul şi ar fi avut posibilitatea, precum şi interesul atât procesual cât şi material, de a reclama pretinsele abuzuri cărora au susţinut că le-au fost victime, atât prin formularea unor plângeri penale sau denunţuri, conform dispoziţiilor art. 289 şi 290 C. proc. pen., dar şi prin contestarea legalităţii şi loialităţii administrării probelor în cursul procedurii de cameră preliminară conform art. 342 C. proc. pen.

Retractarea totală sau parţială a unei declaraţii nu este de natură ca, prin ea însăşi, să înlăture acea declaraţie, deoarece persoanele vătămate nu au motivat de o manieră rezonabilă şi într-un mod argumentat juridic şi probator revenirea asupra celor declarate iniţial.

Conform dispoziţiilor art. 103 C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţă în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, probele strânse în faza de urmărire penală având aceeaşi valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti.

Nu exista nicio probă care să susţină declaraţiile persoanelor vătămate de retractare a faptelor şi evenimentelor declarate în primele momente ale anchetei penale. Dimpotrivă, conţinutul informativ al declaraţiilor date de persoanele vătămate în cursul urmăririi penale este susţinut prin notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, aflate la dosarul cauzei, care constituie mijloace de probă în procesul penal conform dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen., dar şi prin declaraţiile inculpaţilor care au fost compărători ai serviciilor prestate de persoanele exploatate, în sensul art. 216 C. pen. Un argument pentru care declaraţiile persoanelor vătămate formulate în cursul urmăririi penale nu pot fi înlăturate constă în forţa probantă a faptelor şi împrejurărilor relatate, astfel: dacă evenimentele relatate în cadrul acestor prime declaraţii se confirmă prin celelalte probe administrate în cursul procesului penal, respectiv prin declaraţiile martorilor, ale coinculpaţilor, cu notele de redare a convorbirilor telefonice, în schimb, declaraţiile formulate ulterior în cursul cercetării judecătoreşti nu se coroborează cu nicio altă probă, nu sunt susţinute prin niciun alt element cu valoare informativă conţinut prin probele administrate.

Astfel instanţa a înlăturat declaraţiile date în instanţă care nu corespund cu cele de la urmărire penal, întrucât persoanele nu au justificat de o manieră rezonabilă revenirea asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, iar în alte cazuri, revenirea acestora a fost determinată de teama legată de reacţiile inculpaţilor ori pentru că au existat relaţii intime intre participanţi. Astfel, martora OO. a fost audiată potrivit dispoziţiilor art. 128 alin. (6) raportat la art. 127 lit. d) C. proc. pen. având în vedere încheierea din camera de consiliu din data de 5 iulie 2016.

Soluţia de achitare a inculpaţilor - solicitată de aceştia - prin înlăturarea probelor din faza urmăririi penale şi, respectiv, prin reţinerea numai a celor administrate în faza judecăţii nu este posibilă legal deoarece, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Din analiza dispoziţiei legale menţionate rezultă următoarele aspecte de principiu:

- probele strânse în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti;

- probele din faza de urmărire penală urmează a fi analizate coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătoreşti;

- scopul strângerii şi evaluării probelor, astfel cum este evidenţiat de dispoziţiile art. 99, 103 şi 5 C. proc. pen. este identic pentru ambele faze ale procesului penal - aflarea adevărului.

Faptul că instanţa este obligată să verifice fiabilitatea probelor şi să stabilească utilitatea şi concludenta acestora - pentru reţinerea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului - în cadrul cercetării judecătoreşti, nu duce automat la concluzia eliminării probelor strânse în faza de urmărire penală.

Cererea apărării de înlăturare a probelor strânse în faza de urmărire penală pe unicul considerent că în faza de cercetare judecătorească unele persoane vătămate, martori, martori cu identitate protejată nu şi-au mai menţinut integral declaraţiile, invocând pretinse abuzuri ale organelor de cercetare penală, unele aspecte diferind de cele relatate în faza cercetării judecătoreşti, este neîntemeiată.

În realizarea dezideratului prevăzut de dispoziţiile art. 5 C. proc. pen. - aflarea adevărului prin lămurirea cauzei sub toate aspectele - instanţa este obligată să analizeze şi raţiunile pentru care unii martori sau anumite persoane vătămate nu îşi mai menţin declaraţiile date la puţin timp de la comiterea faptelor inculpaţilor şi să verifice în ce măsură argumentele oferite de aceştia sunt sau nu credibile.

Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanţei posibilitatea să aprecieze concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

Împrejurarea că, în cursul judecăţii, cu motivarea generică că ar fi fost supuse unor presiuni ori unor intimidări din partea organelor de poliţie sau din partea procurorului, nedovedite de altfel, unele persoane vătămate, martori, martori cu identitate protejată audiaţi au revenit, total sau parţial, asupra declaraţiilor iniţiale date în cursul urmăririi penale, nu poate conduce la constatarea nevinovăţiei inculpaţilor.

Se poate aprecia că prin asemenea reveniri ori contraziceri, fără o justificare credibilă, plauzibilă, se divizează artificial şi nelegal procesul penal şi se minimalizează necesitatea şi importanţa fazei urmăririi penale, fază care, în dreptul penal român, pe de o parte, cunoaşte o reglementare complexă (nerezumându-se la simple investigaţii, cercetări prealabile ori la o anchetă sau la o instrucţie sumară ca în sistemele de drept penal ale altor state) aceasta fiind realizată - cu respectarea drepturilor şi garanţiilor acuzatului - de către organele poliţiei judiciare sub controlul procurorului, sau în unele cazuri chiar de către procuror, iar pe de altă parte, are un rol major în evitarea trimiterii în judecată a unor persoane nevinovate.

Legalitatea administrării unei probe se raportează la criteriile stabilite de către dreptul intern, o încălcare a acesteia fiind relevantă pentru aplicarea art. 6 CEDO doar în măsura în care este încălcată echitabilitatea procedurii în ansamblul său. Actuala reglementare procesual penală impune în mod expres administrarea loială şi legală a probelor, mai ales că există dispoziţia expresă ce permite inculpatului să renunţe la administrarea de probe în faza de judecată. Dacă legalitatea este un concept clar şi predictibil, loialitatea este conturată prin stabilirea unor criterii. Loialitatea reprezintă o manieră de administrare a probelor, conformă respectării drepturilor individului şi cu demnitatea justiţiei. Loialitatea este încălcată în situaţia în care probele sunt obţinute prin violenţe, ameninţări, constrângere, promisiuni sau îndemnuri sau când persoana acuzată este provocată să comită o infracţiune (determinarea unei persoane să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe). Nu pot fi utilizate mijloace de probă obţinute cu încălcarea art. 3 din CEDO.

Împrejurarea că, în cursul cercetării judecătoreşti anumite persoane vătămate, martori cu identitate protejată, martorii au încercat să disculpe inculpaţii, nu reprezintă o infirmare a probatorului administrat în cursul urmăririi penale. Retractarea totală sau parţială a unei declaraţii nu este de natură ca prin ea însăşi să înlăture acea declaraţie, deoarece ar lipsi de eficienţă o probă administrată în mod legal într-o etapă procesuală, înlăturarea acesteia putându-se realiza numai în măsura în care revenirea asupra declaraţiei iniţiale este temeinic motivată, justificată obiectiv prin probe, şi împrejurările cauzei formează convingerea că relatările anterioare nu reprezintă realitatea.

Faptul că instanţa, nereadministrând probele cu declaraţiile persoanei vătămate R., martorelor cu identitate protejată AAA., ZZ. - dar numai din motive obiective aşa cum s-a menţionat prin încheierile din 15 iunie 2016, 2 noiembrie 2016, 16 noiembrie 2016 - va ţine seama de ele la judecarea cauzei nu poate fi apreciat ca afectând dreptul la apărare ori dreptul la un proces echitabil al inculpaţilor, întrucât, potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită de lege, fiind apreciate de organele judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Totodată, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a cristalizat ideea potrivit căreia utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atât timp cât dreptul la apărare a fost respectat (Hotărârea din 20 septembrie 1993, pronunţată în Cauza Saidi împotriva Franţei, paragrafele 43 şi 44, şi Hotărârea din 13 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Bracci împotriva Italiei, paragrafele 51 şi 54). De aceea, utilizarea unei probe aşa cum a fost administrată în faza de urmărire penală nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii anterioare, să o conteste. Prin urmare, Curtea CEDO a reţinut că nu se poate susţine că prin dispoziţiile legale criticate este încălcat dreptul la un proces echitabil, câtă vreme acuzatul, deşi a avut posibilitatea, nu a contestat temeinicia acestor probe. A porni de la premisa administrării părtinitoare a probelor, complinită de nepăsarea acuzatului, nu atrage neconstituţionalitatea sau neconvenţionalitatea unui text, deoarece obiectul acţiunii penale constă în tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, în cadrul unui proces guvernat de principiul aflării adevărului.

De altfel, soluţionarea unei cauze penale în baza unei probe nereadministrate de instanţa de judecată în fata acuzatului nu este incompatibilă în sine cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, în procesul penal, cerinţa ca elementele de probă să fie produse întotdeauna în fata persoanei acuzate nu este absolută, putând exista situaţii particulare, de excepţie, cu respectarea dreptului persoanei acuzate de a fi avut ocazia adecvată şi suficientă de a contesta proba şi de a solicita refacerea ei sau de a fi participat la administrarea probei (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea din 27 martie 2014, pronunţată în Cauza Matytsina împotriva Rusiei).

Art. 6 din Convenţie nu prevede norme cu privire la admisibilitatea probelor sau la modul în care acestea ar trebui apreciate, care sunt aşadar în principal aspecte ce trebuie reglementate de legislaţia naţională şi de instanţele naţionale; sarcina Curţii este de a examina caracterul echitabil al procedurii interne, în ansamblu.

II.2 Art. 367 C. pen. prevede că iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Criminalitatea organizată are în vedere o faptă ilicită comisă de o organizare criminală, definită ca o asociaţie structurată, de mai mult de trei persoane, formată în timp şi acţionând într-o manieră concertată în vederea comiterii de infracţiuni, aceste infracţiuni constituind un scop în sine sau un mijloc pentru a obţine unele avantaje patrimoniale.

Incriminarea activităţii de constituire a unui grup infracţional apare ca o excepţie de la principiul neîncriminării actelor preparatorii în dreptul penal român; aceasta, deoarece lupta în contra criminalităţii trebuie să lovească manifestările criminale, chiar în forma lor embrionară, în aşa fel încât pericolul latent, pe care îl conţin aceste manifestări, să fie împiedicat de a evolua către un rău efectiv.

Prin acţiunea de a iniţia constituirea unei asocieri se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea asocierii, aceasta putând fi săvârşită de o singură persoană sau mai multe, fiecare având calitatea de autori ai infracţiunii, indiferent dacă s-a ajuns sau nu la constituirea asocierii şi indiferent dacă persoana sau persoanele care au iniţiat constituirea au intrat sau nu în asociere. Acţiunea de "iniţiere" constă în efectuarea demersurilor iniţiale, de promovare şi realizare a propunerilor care se fac mai multor persoane de a trece la constituirea unei asociaţii sau grupări. Instigarea la constituirea asociaţiei sau grupări echivalează cu iniţierea, ceea ce are semnificaţia unei activităţi de executare efectivă şi nemijlocită a activităţii incriminate.

Prin aderarea la o asociere se înţelege intrarea în asociere ca membru al acesteia, iar acţiunea de sprijinire constă în înlesnirea sau ajutorul dat asociaţiei în tot timpul existenţei sale. "Aderarea" este acea acţiune prin care o persoană sau mai multe se alătură grupului infracţional deja constituit, în scopul realizării obiectivului infracţional al acestuia, cunoscut şi acceptat în prealabil. Acţiunea de sprijinire sub orice formă constă în ajutorul pe care îl acordă una sau mai multe persoane unei grupări existente, cunoscând scopul ilicit al existenţei acestora, ajutor care poate fi material sau moral şi care poate îmbrăca cele mai diverse forme, legea neprevăzută în mod limitativ formele concrete pe care acesta le poate îmbrăca.

Cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective este aceea ca asocierea constituită sau a cărei constituire este iniţiată, la care se aderă sau căreia i se acordă sprijin, să aibă ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni.

Întrucât constituirea unui grup infracţional organizat reprezintă prin ea însăşi o infracţiune, urmarea imediată a acţiunii ce constituie elementul său material nu îşi schimbă conţinutul în cazul realizării scopului grupului, adică prin comiterea infracţiunii sau infracţiunilor programate; acestea constituie infracţiuni de sine stătătoare şi atrag răspunderea făptuitorilor, în concurs cu aceea pentru infracţiunea de asociere - art. 367 alin. (3) C. pen.

Legătura de cauzalitate dintre faptele care pot constitui elementul material al infracţiunii şi urmarea socialmente periculoasă imediată nu trebuie dovedită, fiind prezumată de lege, deoarece săvârşirea oricăreia dintre acţiunile incriminate duce în mod implicit la producerea rezultatului avut în vedere de către legiuitor.

Toate modalităţile alternative de realizare a laturii obiective din conţinutul infracţionale prevăzute de art. 367 C. proc. pen. denotă că fapta incriminată poate fi comisă numai cu intenţie directă, caracterizată de scopul urmării de către fiecare subiect activ, respectiv comiterea de infracţiuni.

Consumarea infracţiunii are loc. în momentul realizării oricăreia dintre modalităţile alternative specifice laturii obiective, nefiind condiţionată de realizarea scopului în vederea căruia a fost înfiinţată asocierea, adică de săvârşirea infracţiunii sau infracţiunilor care sunt vizate în programul acesteia.

În ceea ce priveşte poziţia inculpaţilor C., B., A. faţă de infracţiunile imputate instanţa a constatat următoarele:

Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul C., dacă iniţial cu ocazia reţinerii sale nu a dat nicio declaraţie, ulterior a relatat aspecte cu privire la coinculpaţii din dosar şi cu privire la persoanele vătămate, formulând apărări faţă de inculpatul A. şi B. încă de la urmărirea penală, menţinute ulterior şi în faţa instanţei prin conturarea a numeroase scenarii făcute în favoarea acestora, motiv pentru care, la finalul declaraţiei date în faţa instanţei, inculpatul a arătat că îşi menţine declaraţiile de la urmărire penală cu excepţia celor declarate despre inculpaţii A. şi B.

Astfel, la urmărire penală inculpatul a arătat că la petrecerile organizate de el participau de regulă inculpatul L., DD., P., E., H., J., D., K., O., erau aduse fete de către acesta şi de către inculpatul EE. şi poate să certifice că inculpaţii P., DD., K., E., H., J., L. şi O. au întreţinut relaţii sexuale cu fetele aduse de acesta.

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi membrii ai grupului infracţional, cu privire la inculpatul A. a arătat că îl cunoaşte de mult timp, dar a legat o relaţie de prietenie din anul 2014, nu i-a prezentat nicio fată din anturajul său şi nici inculpatul A. nu i-a cerut, obişnuia să iasă cu acesta pentru a lua masa în oraş împreună cu O. şi îl rugau pe A. să conducă maşina, întrucât acesta nu consuma băuturi alcoolice. Nu recunoaşte faptul că ar fi fost împreună cu A. atunci când s-a întâlnit cu WW. şi II. şi ar fi racolat-o pe WW.

În faţa instanţei, a oferit un alt scenariu cu privire la inculpatul A. arătând că, acele interceptări redate în rechizitoriu nu sunt în realitate între el şi A., ci între el şi Lucian A., fratele inculpatului A., patronul Clubului Ibizza şi că nu poate fi vorba despre un grup infracţional organizat în condiţiile în care se întâlnea rar cu inculpatul A., deoarece frecventau acelaşi SPA din Calea Lugojului, iar inculpatul A. "mi-a dat sfaturi bune în sensul că mi-a spus să fiu familist şi să continui relaţia cu mama copilului meu".

Apărările inculpatului C. efectuate în scopul de a fi exonerat de răspundere penală pentru faptele imputate, făcute astfel şi în favoarea inculpatul A. nu pot fi reţinute de instanţă, întrucât nu se coroborează cu celălalt material probator administrat, respectiv declaraţii de persoane vătămate, martori şi martori cu identitate protejată şi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, analizate mai sus.

Astfel, dacă în faza de UP inculpatul C. a arătat că ieşea cu inculpatul A. pentru a lua masa în oraş, în faza de judecată vine şi arată că se întâlneau pentru că frecventau acelaşi SPA şi că, convorbirile telefonice le-a purtat cu fratele inculpatului, cu numitul A. Lucian, or, în faza de UP şi în cameră preliminară nici inculpatul C. şi nici inculpatul A. nu au formulat astfel de apărări cu privire la procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, iar acestea nu se justifică nici în faţa instanţei în condiţiile în care sunt folosite aceleaşi telefoane mobile, iar procesele verbale se coroborează cu celelalte mijloace de probă şi de unde rezultă faptul că inculpatul C. şi inculpatul A. cunoşteau foarte bine activitatea infracţională a fiecăruia, având roluri în cadrul grupului.

De altfel, atât inculpatul C., cât şi inculpatul A. în apărare au încercat să acrediteze ideea că inculpatul A. este un bun familist care nu este interesat de a întreţine acte sexuale cu vreuna din fetele din dosar, or instanţa constată că prin actul de sesizare al instanţei nici nu s-a reţinut vreo astfel de acuzaţie în sarcina inculpatului A.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., un alt membru al grupului infracţional, inculpatul C. a arătat la urmărire penală că îl cunoaşte de mai mult timp, dar prietenia s-a concretizat în 2014 şi că îl însoţea la petrecerile cu fete din zona Caraş Severin, iar fetele i-au fost recomandate de persoana vătămată T. ca fiind fete care acceptau să întreţină relaţii sexuale. Menţionează că nu i-a prezentat inculpatului pe niciuna dintre fetele din dosar pentru a întreţine relaţii sexuale şi precizează că inculpatul B. "nu are capacitatea de a atrage fete". Ştia că acesta este jucător profesionist de pokker şi îl transporta frecvent la Arad cu maşina, pentru că acesta nu avea maşină şi permis de conducere. De asemenea, în faţa instanţei arată că inculpatul B. nu a racolat nicio fată, nu a comis nicio infracţiune în grup infracţional organizat, iar în ceea ce priveşte procesele verbale de redare a interceptărilor, arată că ei discutau despre anunţurile date de unele femei la matrimoniale şi despre un club de swingeri din Arad, iar procurorul de caz a dat o altă tentă discuţiilor pe care el le-a purta pe tema femeilor cu inculpatul B.

Afirmaţiile inculpatului C. sunt lipsite de fundament, sunt date pentru a-şi contura o apărare, atât a sa, cât şi a celorlalţi membrii ai grupului infracţional fiind contrazise de materialul probator analizat. Faptul că membrii grupului infracţional, respectiv inculpatul C., B., A. şi EE. (acesta din urmă fiind condamnat definitiv pentru această infracţiune ca urmare a procedurii de recunoaştere a vinovăţiei) se cunoşteau între ei, rezultă atât din declaraţiile coinculpaţilor, persoanelor vătămate, martori, martori cu identitate protejată, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, cât şi din notele de filaj efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică .

Faptul că inculpaţii se ocupau de racolarea şi plasarea minorelor rezultă şi din conţinutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice . Parcurgând conţinutul acestor convorbiri telefonice rezultă modalitatea în care aceştia racolau minorele, în special de pe reţeaua de socializare Facebook, metoda folosită de acesta, respectiv metoda "loverboy" urmată de consumarea actelor sexuale şi apoi plasarea minorelor către diferiţi clienţi în scopul întreţinerii de relaţii sexuale, iar coinculpaţii EE. şi C. uneori ameninţau minorele cu filmuleţele pornografice realizate . De asemenea din conţinutul acestora rezultă şi modul de abordare al tinerelor şi de plasare a lor către diferiţi clienţi precum şi serviciile obţinute în schimb.

Astfel, în convorbirea din data de 8 aprilie 2014, ora 22:21:50 purtată de C. cu un interlocutor căruia urma să îi plaseze minore rezultă faptul că acesta avea avantaje, iar ca modalitate de racolare rezultă utilizarea reţelei Facebook şi trimiterea fotografiilor pentru ca viitorul client să-şi dea cu părerea despre tinere "cazarea ţi-o asigurăm noi şi mâncarea. Şi plus râşniţele cu care vin. Cazare la fete sigur. Nu e problemă cazarea". Se remarcă de asemenea faptul că, aşa cum s-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că aceştia aveau un limbaj codificat folosind diferite sinonime pentru minore, pentru actul sexual, acestea fiind des utilizate de toţi inculpaţii din dosar, spre exemplu pentru minore, "râşniţe".

De asemenea, se remarcă modalitatea în care inculpatul C. încerca să le convingă pe minore să întreţină relaţii sexuale cu clienţii săi asigurându-le astfel că vor intra rapid în "lumea bună" şi vor accede la o viaţă fără griji financiare. În discuţia cu persoana vătămată JJJJ., în vârstă de 17 ani, acesta îi spune "cu toate că o corupe acela, face ce vrea cu ea, gândeşte-te câţi bani are acela! E locul 6 în România ca putere financiară. Nu ş Dacă ar fi vorba să o corupă pe domnişoara MM.", minora V. devenind repede interesată de acel bărbat cu o situaţie financiară deosebită, motiv pentru care îi spune "mai bine l-aş lua eu pe 6 decât MM.". De asemenea, rezultă şi avantajele pe care clienţii i le oferă inculpatului "eu am foarte mare nevoie de el, în primul rând că are 90 de magazine de piese auto, are fabrică în China, orice piesă mi-o iau la bani de nimic, mi-o dă la nivelul cât îi vine lui, deci aproape de zero. Multe chestii, deci nu are rost. Concedii, iau elicopterul dacă vreau, multe, multe".

Faptul că inculpaţii mizau pe lipsa de experienţă de viaţă a minorelor, de nivelul scăzut de instruire, de situaţia familială şi economică, rezultă şi din convorbirea pe care inculpatul C. o are cu inculpatul G. în data de 15 iunie 2014 "era una . . . . . . . . . .o puştoaică, am agăţat-o dar e proastă rău. Acesta e domeniul nostru de activitate".

Inculpatul A. nu este străin de activitatea infracţională fapt ce rezultă atât din discuţiile pe care le-a avut cu B. menţionate la analiza activităţii infracţionale a acestuia, cât şi cu C., în acest sens se menţionează cea din data de 18 iunie 2014, ora 21:57:24 când inculpaţii discută de aceeaşi activitate de racolare şi plasare a minorelor, vorbind în aceeaşi termeni de "râşniţe".

De asemenea, faptul că inculpaţii îşi partajau atribuţiile în cadrul grupului, rezultă şi din convorbirea telefonică din data de 10 martie 2015, ora 8:20:39 purtată între inculpatul C. şi inculpatul EE. în care liderul acestei grupări, inculpatul C. îi spune "încearcă să o ataci pe aia! de fapt, poţi să faci ce vrei, dar eu spun că ar fi bine aşa, să lucrăm într-o formă împărţită".

Nu au fost reţinute apărările inculpaţilor, membrii ai grupului infracţional organizat, potrivit cărora nu s-ar cunoaşte între ei şi nu ar avea vreo implicare în dosar, în condiţiile în care potrivit notelor de filaj rezultă faptul că aceştia se întâlneau în diverse localuri din Timişoara în scopul racolării tinerelor pentru activitatea infracţională. De asemenea, din declaraţiile coinculpaţilor, a persoanelor vătămate şi a martorilor din dosar analizate rezultă faptul că aceşti inculpaţi participau la petrecerile organizate de inculpatul C. la domiciliul acestuia din Dumbrăviţa şi se aflau mereu în preajma acestuia.

Astfel, nu a fost reţinută apărarea inculpatul A. potrivit căreia nu ar avea nicio legătură cu activitatea infracţională în condiţiile în care, spre exemplu, martora UU. a arătat faptul că în perioada în care a avut o relaţie cu inculpatul C., la care mai locuiau şi alte două minore, eleve la Liceul Miu din Timişoara, la domiciliul acestuia se afla şi inculpatul A., or în condiţiile în care acesta ar fi fost străin de activitatea infracţională ar fi anunţat organele de poliţie pentru a sesiza faptul că inculpatul C. plasează minore, eleve de liceu care locuiau la domiciliul acestuia din Dumbrăviţa şi pe care atunci când aveau ore le ducea la şcoală.

Edificatoare cu privire la modalitatea de recrutare şi legăturile dintre membrii grupării sunt convorbirile telefonice purtate între C. - EE., C. - A., C. - B., A. - B. .

Astfel, potrivit procesului verbal din vol. XI, inculpatul A. a confirmat faptul că se află împreună cu inculpatul B., zis B. "da, e cu mine B.", în vol. XI, inculpatul C. discută cu inculpatul EE. despre activitatea infracţională a inculpatului B. şi a inculpatul DD., de unde rezultă faptul că inculpaţii se cunoşteau foarte bine, au desfăşurat activităţi infracţionale împreună, discuţiile putându-se pe această temă.

Inculpatul C. nu a recunoscut acuzaţiile arătând în apărare că el a fost o "victimă" a tinerelor şi nu le-a putut refuza avansurile sexuale, acestea având o moralitate îndoielnică raportat la vârsta lor. Aceeaşi idee raportat la moralitatea persoanelor vătămate sau a martorelor au încercat să o acrediteze şi ceilalţi inculpaţi, fapt ce rezultă din întrebările adresate în faţa instanţei cu privire la motivul pentru care au înţeles să intre în anturajul inculpaţilor, să rămână în acest anturaj, la data la care şi-au început viaţa sexuală şi dacă au întreţinut relaţii sexuale şi cu alţi bărbaţi.

În declaraţia dată la urmărire penală inculpatul B. nu a recunoscut faptele imputate arătând că în convorbirile telefonice nu discuta de tinere minore, nu l-a însoţit niciodată pe inculpatul C. să deplaseze tinere fete dintr-o parte în alta, nu îl cunoaşte pe inculpatul G., K., H., D., nu a dat niciunei fete bancnote de 1000 euro, nu are nici o legătură cu inculpatul C. în ceea ce priveşte întreţinerea de relaţii sexuale cu tinere.

Audiat în faţa instanţei acelaşi inculpat nu a recunoscut faptele imputate şi deşi în faza de urmărire penală iniţial a refuzat să dea declaraţie, ulterior prin declaraţia dată a negat orice implicare în activitatea infracţională, în faţa instanţei îşi construieşte noi scenarii în apărare, apărări care sunt contrazise de probele analizate mai sus şi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Astfel inculpatul a explicat de ce are porecla de "B." deşi la urmărire penală a arătat că nu a întreţinut relaţii sexuale cu tinerele inculpatului C., neavând nici o implicare în astfel de activităţi, în instanţă îşi construieşte o altă versiune care să-l exonereze de răspundere în sensul că fetele cu care a întreţinut relaţii sexuale erau majore şi le cunoştea din diverse publicaţii şi site-uri matrimoniale de pe internet, iar când le suna pe acestea spunea că este arab, acestea nici nu-l mai întrebau de preţ "deoarece vroiau să-l fure". A menţionat că nu a participat la niciun chef împreună cu vreun inculpat, că nu a racolat nici o tânără pentru a o prezenta altui inculpat, iar când dorea să întreţină relaţii sexuale, împreună cu inculpatul C. mergea la Arad sau Timişoara şi îşi găseau partenere sunând la anunţurile din ziar sau de pe site-uri, întrucât era mai ieftin.

Cu privire la procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, pentru fiecare dintre acestea găseşte o altă "reinterpretare" care să-l exonereze de răspundere, cu toate că nu le-a contestat în cameră preliminară şi nici în faţa instanţei.

Deşi avea convorbiri telefonice în dosar cu inculpatul A. şi alţi coinculpaţi, persoane vătămate, martori, care confirmau faptul că acesta a participat la petrecerile organizate la inculpatul C. şi că se cunoaşte cu inculpatul A. în împrejurări legate de activitatea infracţională din acest dosar, inculpatul B. construieşte o versiune în apărarea acestuia şi a coinculpaţilor A. şi C., toţi trei inculpaţii fiind în arest preventiv la data luării declaraţiilor, arătând astfel că l-a cunoscut pe inculpatul A., deoarece a făcut cumpărături la magazinul acestuia, unde a cunoscut-o şi pe logodnica inculpatului A., KKKK., despre care a aflat când a fost reţinut că este logodnica ofiţerului de caz LLLL., şi crede că domnul LLLL. "a avut ciudă pe inculpatul A. şi cum eram în aceeaşi oală şi pe mine" şi astfel se explică de ce atât el cât şi inculpatul A. au fost trimişi în judecată şi reţinuţi.

Aceste afirmaţii nesusţinute de nici o probă dovedesc încă o dată nesinceritatea inculpatului, încercarea de a minimaliza gravitatea faptelor imputate şi de a-şi construi scenarii reciproce în apărare.

De asemenea inculpatul B. a negat faptul că inculpatul C. ar fi avut filmuleţe cu acesta împreună cu minore, despre care ar fi vorbit şi cu ceilalţi inculpaţi potrivit proceselor verbale de redare, susţinând că filmuleţele erau de fapt cu el în deşert, ori aceste afirmaţii sunt contrazise de probele administrate în cauză.

Deşi la urmărire penală nu-şi aminteşte că îi cunoaşte pe inculpatul J., persoana vătămată W. şi martora HH., în faţa instanţei îşi aminteşte de aceştia fără a recunoaşte aspectele pe care cei trei le relatează despre inculpatul B. De altfel inculpatul se contrazice în declaraţii chiar şi în faţa instanţei, întrucât deşi a arătat că a fost cu W. la o pizzerie împreună cu inculpatul C. şi HH., la întrebarea procurorului referitor la declaraţia numitei W. arată că nu a vorbit niciodată cu aceasta. De asemenea inculpatul nu recunoaşte că ar fi dat bancnote false în schimbul actelor sexuale, arătând că fetele i-au furat aceste bancnote din jocul Monopoly, arătând că el le-a spus că bancnota de o mie este bună şi să o lase acolo. A mai arătat că nu a ştiut că vreuna dintre fete ar fi minoră, deoarece nu le-a cerut buletinul.

Inculpatul A. în declaraţiile date iniţial s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar ulterior a negat orice implicare în activitatea infracţională. Audiat în instanţă, acelaşi inculpat a negat de asemenea orice implicare infracţională, iar în încercarea de a formula apărări a relatat acelaşi aspect cu privire la inculpatul B., ca şi acesta, relatând despre întâlnirea care a avut-o cu B. la magazinul său. De asemenea a arătat că nu a fost la nici o petrecere cu acest inculpat, sau cu alţi inculpaţi din dosar deşi probele dovedesc contrariul.

Coinculpaţii C., A. au negat orice implicare atât a lor cât şi a inculpatului B. în activitatea infracţională de recrutare şi plasare a minorelor, inculpatul C. declarând la urmărire penală, că inculpatul B. "nu are capacitatea de a atrage fetele", iar în declaraţia dată în faţa instanţei după ce relatează tot felul de scenarii în apărarea coinculpaţilor, considerându-se el "o victimă" a fetelor cere îi cereau să întreţină relaţii sexuale cu el, spre finalul declaraţiei a arătat că îşi menţine declaraţiile date la urmărire penală cu excepţia inculpaţilor B. şi A., membrii ai grupului infracţional organizat.

De asemenea inculpatul C. a încercat să inducă vinovăţia asupra inculpaţilor DD. şi EE. faţă de care s-a disjuns soluţionarea acţiunii penale şi care au fost condamnaţi definitiv pentru infracţiunile imputate.

Prin declaraţia dată, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul C., atât la urmărire penală cât şi în instanţă s-a aliat strategiei construite de cei trei inculpaţi aflaţi în arest (C., A. şi B.) în scopul exonerării de răspundere penală, arătând cu privire la inculpatul A. că acesta nu are nicio implicare în activitatea infracţională.

Inculpatul A., în declaraţiile date la urmărire penală iniţial, cu ocazia reţinerii s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar în următoarea declaraţie a negat faptele imputate, arătând că nu s-a asociat cu inculpatul C., EE. şi B. în scopul comiterii infracţiunii de trafic de minori.

Audiat în faţa instanţei inculpatul a arătat că nu s-a întâlnit cu WW. şi II., aşa cum s-a susţinut în rechizitoriu, îl cunoaşte pe inculpatul C. de foarte mult timp, dar prin anul 2014 se întâlnea mai des cu acesta deoarece frecventa acelaşi SPA din Calea Lugojului şi în această conjunctură a cunoscut-o şi pe concubina acestuia şi astfel a sfătuit-o să păstreze copilul. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul EE. arată că s-a creat o confuzie datorită stenogramelor, dar s-a remediat deoarece nu era numărul lui de telefon. Pe inculpatul B. nu l-a văzut ani de zile, a venit o singură dată la cumpărări la magazinul său, nu cunoaşte pe nicio persoană vătămată din acest dosar şi contestă stenogramele, deoarece de pe telefonul său a vorbit şi fratele acestuia, multe sunt clonate şi nu sunt ale sale.

Curtea a constatat că depoziţia inculpatului este nesinceră şi nu se coroborează cu materialul probator, astfel acesta neagă că s-ar fi întâlnit cu WW. şi II., or depoziţiile acestora dovedesc contrariul. De asemenea, a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul C. pentru că frecventau acelaşi SPA, or aşa cum rezultă din depoziţiile martorei GG., aceasta l-a văzut la locuinţa inculpatului C. unde era şi inculpatul B. şi două minore T. şi NNN., care întreţineau relaţii sexuale cu inculpatul C. şi cu inculpatul B., şi chiar inculpatul A. a întreţinut relaţii sexuale în casa inculpatului C. cu prietena de la acea dată. De asemenea, martora ZZ. relatează faptul că inculpatul A. era mereu prezent în preajma inculpatului C., precum şi preocupările inculpatului A. legate de activitatea infracţională.

Inculpatul a negat că ar avea legături în sfera infracţională cu inculpatul B. menţionând că nu s-a întâlnit de mult timp cu inculpatul B. şi că acesta ar fi venit o dată la el la magazin, or aşa cum rezultă din procesul verbal de redare al convorbirilor telefonice rezultă faptul că inculpatul A. discută cu inculpatul B. tocmai despre activitatea infracţională rezultând faptul că îl cunosc şi pe inculpatul DD. şi implicarea acestuia în activitatea infracţională cu inculpatul C.

De asemenea, din procesul verbal de redare al convorbirilor telefonice rezultă faptul că într-o discuţie pe care o are inculpatul A. cu un interlocutor pe aceeaşi temă infracţională, confirmă faptul că este alături de inculpatul B. zis "B.."

Activitatea infracţională a membrilor grupului a fost dovedită şi potrivit declaraţiei coinculpaţilor DD., EE. care au recunoscut întreaga activitate infracţională, nu au contestat probele de la urmărirea penală, beneficiind de procedura simplificat a recunoaşterii de vinovăţie. Faţă de aceştia acţiunea penală a fost disjunsă, iar în prezent inculpatul EE. este condamnat definitiv printre altele şi pentru infracţiunea de grup infracţional organizat şi trafic de minori în formă continuată, iar inculpatul DD. este condamnat definitiv printre altele şi pentru infracţiunea de folosirea serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată. Astfel, inculpatul DD., în declaraţia dată la urmărire penală şi ulterior în instanţă, confirmă activitatea desfăşurată de membrii grupului, racolarea tinerelor, organizarea petrecerilor şi plasarea acestora clienţilor, precum şi faptul că cei care participau la petreceri cunoşteau provenienţa fetelor. Acesta a confirmat faptul că în schimbul serviciilor sexuale de care a beneficiat i-a oferit inculpatului C. consultanţă juridică.

De asemenea, inculpatul EE., membru al grupului infracţional organizat, condamnat definitiv atât pentru această infracţiune, cât şi pentru infracţiunea de trafic de minori în formă continuată, a recunoscut activitatea membrilor grupului infracţional organizat.

Instanţa a înlăturat declaraţia acestuia, dată în acest dosar, după condamnarea definitivă, deoarece aceasta nu corespunde adevărului, a fost dată pentru a-l exonera de răspundere pe inculpatul A., care a propus audierea inculpatului EE. în apărare. Explicaţiile acestuia referitoare la faptul că îşi menţine declaraţiile date în instanţă, dar nu mai recunoaşte activitatea infracţională, întrucât a uzat de procedura simplificată doar pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, cu toate că nu ar fi fost nicio infracţiune de grup organizat, trafic de minori, sunt nejustificate, nu se coroborează cu celălalt material probator şi sunt făcute cu rea credinţă în condiţiile în care, în calitate de fost poliţist, acesta cunoaşte dispoziţiile legale privind procedura simplificată şi nu au o explicaţie rezonabilă.

De altfel, cei patru inculpaţi, după trimiterea în judecată, au încercat să-şi construiască o strategie în apărare pentru a induce în eroare organele judiciare, a minimaliza faptele săvârşite şi a îngreuna ancheta.

Astfel, inculpatul C. a încercat să acrediteze ideea că inculpaţii A. şi B. nu ar fi avut nicio implicare în activitatea infracţională, nu au nicio legătură cu acest dosar în condiţiile în care procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, mijloace de probă potrivit art. 143 C. proc. pen., declaraţiile martorilor, persoanelor vătămate, dovedesc contrariul. Audiat în faţa instanţei, inculpatul C. după ce a făcut tot felul de scenarii în apărarea inculpaţilor, încercând să demonteze toate probele de la urmărire penală, inclusiv propria declaraţie dată în faţa procurorului, spre finalul declaraţiei arată că îşi menţine declaraţiile de la urmărire penală cu excepţia celor relatate despre inculpaţii A. şi B., aflaţi în arest preventiv la acea dată, faţă de care a oferit noi versiuni în apărare.

Chiar şi inculpatul DD., audiat în acest dosar după condamnarea definitivă (Vol. VI) a încercat să sprijine apărarea inculpaţilor A. şi B. în condiţiile în care susţine că nu i-a văzut la petreceri pe inculpaţii A. şi B., aspecte contrazise de celelalte probe.

Nu a fost reţinută apărarea inculpaţilor pe motiv că aceştia nu se cunoşteau sau nu au desfăşurat o acţiune de conlucrare în desfăşurarea obiectivelor, întrucât discuţiile purtate de aceştia şi redate în procesele verbale aflate în dosarul de urmărire penală, ca de altfel şi notele de filaj dovedesc contrariul.

Mai mult decât atât, inculpatul A. a susţinut că nu a fost implicat în activitatea infracţională din acest dosar, deoarece nu a întreţinut relaţii sexuale cu fetele, nu a recrutat sau plasat pe vreuna dintre ele, apărare care nu se corelează cu materialul probator administrat în cauză. De altfel, acesta şi-a recunoscut propria activitate infracţională în discuţia pe care o are cu inculpatul C. şi concubina acestuia HHHH. redată în procesul verbal din vol. XIII UP potrivit căruia acesta îi spune că "Şi stai cuminte tu să şti cât e cu mine el nu merge la alte ..., nu le ... pe altele, nu nimic, noi dacă avem, avem de un ban, să organizăm de un ban. Înţelegiş"

Ansamblul probelor administrate în cursul procesului penal delimitează dincolo de orice îndoială rezonabilă elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 C. pen. şi trafic de minori în formă continuată prev. de art. 211 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - aceasta fiind scopul comiterii primei infracţiuni, în sarcina inculpaţilor C., B., A., EE. (acesta fiind condamnat definitiv pentru aceste infracţiuni prin Decizia penală nr. 267/A din 23 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Toate aceste declaraţii analizate se coroborează cu conţinutul interceptărilor telefonice existente în vol. VI, VII, VIII, XI, XII, XIII de la urmărire penală care subliniază conexiunile inculpatului C. cu ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat, inculpatul C., fiind liderul acestui grup, activitatea acestuia desfăşurându-se inclusiv la domiciliul său din Dumbrăviţa, unde se desfăşurau petrecerile la care participau tinerele care erau racolate iniţial şi ulterior plasate clienţilor acestuia, această activitate constituind sursa de venit a acestui inculpat.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus şi rezultă din materialul probator, în această grupare infracţională, specializată pe racolarea şi apoi plasarea tinerelor, activitate care a avut ca scop final acumularea de venituri sau alte foloase personale, s-au integrat inculpaţii B., A., EE., care a avut un rol preponderent în activităţile de racolare a tinerelor, de seducţie a acestora şi ulterior chiar şi de plasare a unora clienţilor inculpatului C., activităţile inculpaţilor fiind legate intrinsec de cele exercitate de inculpatul C.

Din probele analizate rezultă că inculpatul C. a constituit împreună cu inculpaţii, B. şi A., EE. un grup infracţional organizat în scopul exploatării sexuale a tinerelor racolate, în general prin reţeaua de socializare Facebook sau în cluburile din Timişoara, plasarea tinerelor având loc. în cele mai multe situaţii la domiciliul inculpatului C. din Dumbrăviţa, unde acesta organiza petreceri la care erau invitaţi clienţi ai inculpatului, printre care se numărau persoane cu funcţii publice sau oameni de afaceri, de la care inculpatul C. urma să tragă foloase patrimoniale.

Instanţa a constatat că sunt întrunite cumulativ condiţiile impuse de art. 367 alin. (6) C. pen., respectiv grupul infracţional organizat a fost format din 4 persoane, C., EE., B. şi A., grupul a fost constituit pentru o anumită perioadă de timp, funcţionând aproximativ din luna februarie 2014 şi până la demascarea activităţilor infracţionale de către organele de poliţie, iunie 2015, iar scopul acestui grup, aşa cum s-a menţionat şi mai sus, a fost exploatarea sexuală a tinerelor racolate de către membrii grupului infracţional, prin plasarea acestora către clienţi, în vederea obţinerii de foloase patrimoniale (bani sau alte bunuri), inculpatul C. fiind liderul acestui grup, această concluzie rezultând din faptul că acesta a avut activitatea cea mai importantă, de organizare şi coordonare a grupării, punerea la dispoziţie a domiciliului pentru organizarea de petreceri şi consumarea actelor sexuale, primirea foloaselor patrimoniale de la clienţii acestuia, asigurarea legăturilor, conexiunilor cu clienţii grupului, dar şi cu membrii grupului infracţional organizat, inculpatul EE. având un rol mai important în ceea ce priveşte racolarea tinerelor şi introducerea lor în anturajul acestuia, ceilalţi doi inculpaţi, B. şi A., membri ai grupului infracţional, participând la petreceri, având un rol în activităţile specifice ale grupului infracţional descris mai sus de racolare, plasare a minorelor exploatate sexual.

Convorbirile telefonice dar şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi ale persoanelor vătămate din dosar, au reliefat dincolo de orice dubiu legăturile extrem de strânse dintre cei patru membri ai grupului infracţional organizat, C., EE., B. şi A., care erau într-o legătură permanentă unul cu celălalt, având o activitate asiduă de căutare a tinerelor, cu precădere minore, eleve la liceu, primul pas fiind încercarea de a le determina să aibă relaţii sexuale cu aceştia, după care erau introduse în atmosfera petrecerilor organizate de inculpatul C., unde conform unor declaraţii de martori, s-au consumat şi substanţe stupefiante, erau plasate unor clienţi în schimbul unor foloase patrimoniale, astfel realizându-se exploatarea sexuală a tinerelor racolate în general prin metoda "loverboy".

De infracţiunea prev. de art. 367 C. pen. descrisă mai sus este strâns legată infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. Infracţiunea de trafic cu minori reproduce, în esenţă, prevederile infracţiunii prevăzute în art. 210 noul C. pen. constând în traficul de persoane, cu deosebirea că subiectul pasiv al infracţiunii este un minor, iar dacă fapta s-a comis în modalităţile art. 210 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă sunt mai mari decât cele prevăzute pentru aceleaşi fapte comise faţă de un major [art. 211 alin. (2)]. Elementul material al laturii obiective se realizează prin aceleaşi fapte ca şi la traficul de persoane, constând în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia. Faptele de trafic de minori pot fi săvârşite prin orice mijloace, în orice condiţii şi împrejurări, spre deosebire de traficul de persoane, care există numai dacă faptele sunt săvârşite în una sau unele dintre circumstanţele enumerate limitativ în art. 210 alin. (1) lit. a)-c) C. pen.

În condiţiile art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de trafic de minori îndeplinirea numai a acţiunilor constând în recrutare, transportare, transferare, adăpostire, primire, astfel că pentru forma de bază a infracţiunii prev. de art. 211 C. pen. nu este necesară îndeplinirea condiţiilor constând în constrângerea persoanei vătămate, răpirea, inducerea acesteia în eroare, abuzul de autoritate, ori alte condiţii din cele prevăzute în textul art. 210 alin. (1) lit. a)-c C. pen.

Elementul material al traficului de minori prevede cinci modalităţi alternative de săvârşire, respectiv: recrutarea, care reprezintă racolarea directă sau indirectă, prin orice mijloace a victimelor în vederea exploatării; transportarea presupune deplasarea victimei cu orice mijloace de transport la locul unde urmează a fi exploatate; transferarea presupune relocarea victimei de la un traficant la alt traficant, ca obiect al unei tranzacţii sau înţelegeri între aceştia, în concret un traficant renunţă la autoritatea sa asupra unei victime în vederea trecerii acesteia sub autoritatea altuia; adăpostirea presupune cazarea victimei într-o locuinţă sau alt amplasament ori găzduirea acesteia; primirea presupune preluarea victimei de către un traficant de la alt traficant în vederea exploatării, astfel victima intră sub autoritatea altui traficant de persoane.

Latura subiectivă presupune intenţia directă, deoarece oricare dintre faptele incriminate se săvârşeşte în scopul exploatării minorului. Fapta constituie infracţiune indiferent dacă scopul este realizat sau nu. Consimţământul victimei nu constituie o cauză justificativă, potrivit alin. (2) al art. 211 noul C. pen.

Coroborând în mod complet şi obiectiv toate probele administrate în cauză, în ambele faze ale procesului penal, rezulta amploarea şi dimensiunile exacte ale activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul C., în cooperare şi cu inculpaţii B. şi A.

Probele care susţin implicarea acestor trei inculpaţi reprezintă elemente cu valoare informativă care rezultă din ansamblul mijloacelor de probă constând în declaraţiile martorilor, ale persoanelor vătămate, înscrisuri, procese-verbale de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică şi a convorbirilor interceptate şi înregistrate.

Amplele activităţi infracţionale desfăşurate de inculpatul C. în domeniul exploatării sexuale a persoanelor vulnerabile fizic sau psihic, social sau material, sunt confirmate dincolo de orice îndoială rezonabilă prin procesele verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor purtate între el şi alte persoane. Toate aceste convorbiri atestă prerogativele pe care inculpatul şi le-a însuşit în ceea ce priveşte coordonarea victimelor traficului de persoane, întrucât din ansamblul acestor comunicări rezultă cum inculpatul şi-a atribuit atribuţii de supraveghere şi control asupra persoanelor vulnerabile.

Din convorbirile telefonice purtate iar în discuţiile ulterioare inculpaţii folosesc o terminologie disimulată pentru a evita orice descoperire a naturii reale a preocupărilor, manifestând precauţie faţă de discuţiile purtate prin telefon. Modalitatea disimulată de exprimare era menită să împiedice atât eventuala descoperire a preocupărilor cât şi posibilitatea angajării răspunderii penale. Inculpaţii foloseau diferiţi termeni pentru activitatea de plasarea minorelor, pentru întreţinerea de acte sexuale şi pentru denumirea minorelor pe care urma să le distribuie clienţilor pentru sex, acestea fiind,, merluciu = act sexual, râşniţe = minore, lizde = minore, martaloage = minore, cocomârle = minore, iureş = petreceri sexuale, regie = act de inducere în eroare a minorelor prin folosirea diferitelor tehnici de ademenire şi convingere a minorelor să accepte întreţinerea de relaţii sexuale cu clienţii" etc.

Toate aceste conversaţii purtate de inculpaţi cu alte persoane, părţi ori persoane străine de cauza penală, reliefează în egală măsură lipsa de respect şi sentimentele de dispreţ manifestate la adresa persoanelor exploatate sexual, întrucât inculpatul îşi exteriorizează lipsa de apreciere faţă de minore, permite cumpărătorilor să aleagă între diferitele persoane exploatate, transformându-le astfel pe acestea în mijloace de satisfacere a unor interese personale şi financiare.

Ansamblul convorbirilor telefonice din perioada februarie 2014 - iunie 2015 reliefează strânsele legături dintre inculpaţi, în sensul că se discută amplu, se expun ofertele provenind de la persoanele amatoare de achiziţionarea serviciilor prestate de persoanele exploatate sexual, toate persoanele vătămate sunt implicate în astfel de activităţi, rezultând lipsa totală de fundament a apărărilor exercitate de inculpaţi, în sensul că nu se cunosc, dar şi a declaraţiilor de retractare formulate de persoanele vătămate în cursul judecăţii, prin care au revenit asupra faptelor şi elementelor cuprinse în primele declaraţii formulate în prezenta cauză, acestea din urmă contribuind la conturarea, delimitarea ansamblului infracţional desfăşurat de inculpaţi.

Chiar admiţând că persoanele vătămate ar fi derulat activităţi imorale ori ilicite înainte de a fi racolate şi convinse de inculpaţi în scopul obligării la practicarea prostituţiei, şi că acestea ar fi avut în mod rezonabil reprezentarea faptului că inculpaţii obţineau venituri şi ca atare, ar fi putut cunoaşte că motivul deplasării lor şi găzduirii de către inculpaţi era practicarea prostituţiei, nici o împrejurare sau nici o cauză nu poate fi atât de importantă încât să se dispreţuiască total valori umane fundamentale cum sunt libertatea vieţii sexuale, libertatea de mişcare, dreptul de a decide singur cu privire la propria persoană. Inculpaţii nu se pot autojustifica în exploatarea altor fiinţe pe considerentul că acestea prin modul de viaţă şi preocupările pe care le au nu pun nici un preţ pe ele însele, întrucât dreptul de a decide dacă sinele are sau nu o valoare, aparţine acelei persoane, şi nu altcuiva.

Curtea a apreciat ca fiind lipsită de temei şi critica inculpaţilor referitoare la vârsta persoanelor vătămate, considerând că este imposibil ca aceştia să nu fi cunoscut vârsta persoanelor vătămate, având în vedere fizionomia acestora, inclusiv în momentul prezentării în faţa instanţei. Totodată, din ansamblul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi rezulta de domeniul evidentei reprezentarea pe care aceştia au avut-o privind vârsta persoanelor exploatate, şcoala pe care încercau sa o frecventeze, la starea conflictuala pe care unele dintre persoane susţineau ca o au cu părinţii, lipsa oricăror resurse materiale şi financiare.

Împrejurarea că victimele infracţiunilor ar fi avut antecedente în întreţinerea relaţiilor sexuale în scopul obţinerii de foloase materiale, cu diferite persoane ori ar fi avut o moralitate îndoielnică, ori faptul că unele dintre aceste persoane au continuat să săvârşească acte de prostituţie şi după încetarea activităţii infracţionale a inculpaţilor, nu sunt relevante sub aspectul vinovăţiei inculpaţilor. Pentru existenţa infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 211 C. pen. este irelevant dacă scopul exploatării victimelor a fost sau nu realizat ulterior. Pentru reţinerea infracţiunilor de trafic de minori în sarcina inculpaţilor este de asemenea lipsită de relevantă împrejurarea că victima a practicat anterior sau ulterior prostituţia fără constrângere, deoarece atâta timp cât activitatea inculpaţilor a constat în recrutarea, cazarea, transportul, plasarea, predarea şi încasarea preţului de la cumpărătorii de servicii sexuale, aceştia au comis infracţiunea de trafic de minori.

Instanţa a apreciat că în cauză s-a avut în vedere de către inculpaţi alegerea ca ţintă a persoanelor de sex feminin care caută securitatea economică prin practicarea prostituţiei, profitarea de condiţiile economice precare ale victimelor şi de situaţia familială conflictuală a acestora.

Chiar dacă victimele şi-ar fi dat consimţământul pentru a practica prostituţia, potrivit art. 211 alin. (3) C. pen., consimţământul victimei traficului de persoane sau de minori nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, neconstituind cauză justificativă potrivit legii. Din perspectiva acestor dispoziţii legale rezultă voinţa legiuitorului de a sancţiona infracţiunile de trafic de minori, independent de consimţământul victimei, fiind lipsită de orice relevanţă exprimarea acestuia în contextul activităţii infracţionale a inculpaţilor.

În cauză, acţiunea de racolare a victimelor, profitând de vârsta acestora, de nivelul de instruire scăzut şi de situaţia materială precară a acestora precum şi folosirea ulterior a actelor de constrângere psihică prin punerea victimelor într-o stare de dependenţă emoţională faţă de ei în scop de exploatare, reprezintă elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În toate cazurile de trafic de persoane sau minori, vulnerabilitatea victimei, datorată în primul rând vârstei, lipsei experienţei de viaţă, gradului ridicat de sugestibilitate şi posibilităţilor reduse de a se apăra, în cazul minorilor, precum şi a altor factori (situaţia familială, lipsa posibilităţilor de angajare, poveştile de succes a celor care au desfăşurat astfel de activităţi, lipsa educaţiei sau a oricărei alte forme de instruire, sărăcia extremă, lipsa respectului pentru valorile umane) o clasează într-o situaţie de inferioritate care este exploatată de către traficant, context în care este exclusă exprimarea unui consimţământ liber şi în cunoştinţă de cauză de către victimă.

Totodată, Curtea a apreciat că infracţiunea există şi sub aspectul urmării imediate, care constă în starea de pericol creată pentru relaţiile sociale referitoare la dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă a minorului, la asigurarea libertăţii şi dreptului acestuia de a alege şi a presta o activitate corespunzătoare intereselor şi nevoilor devenirii sale. De remarcat că pentru existenţa infracţiunii nu este necesară exploatarea minorului, legiuitorul impunând doar ca făptuitorul să acţioneze în acest scop, nu să îl şi realizeze efectiv. În speţa de faţă, însă, exploatarea minorelor s-a realizat, aspect ce trebuie analizat prin raportare la prevederile art. 182 alin. (1) lit. c) C. pen. care stabilesc că prin "exploatarea de persoane" se înţelege obligarea la practicarea prostituţiei, ceea ce, din perspectiva acestui text legal, s-a constatat că minorele au şi îndeplinit activităţi în cauză.

Aliniindu-se legislaţiilor modeme prin adoptarea Legii nr. 300/2006. de ratificare a Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (publicată în M. Of. nr. 622/2006), ţara noastră a introdus în dreptul intern un instrument juridic util în conturarea infracţiunilor examinate mai sus. Potrivit definiţiilor date prin art. 4 din Convenţie:

"a) expresia trafic de fiinţe umane desemnează recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu ori prin utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate ori de o situaţie de vulnerabilitate. Exploatarea cuprinde cel puţin exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală.

b) consimţământul unei victime a traficului de fiinţe umane la exploatarea enunţată la lit. a) nu prezintă relevantă atunci când a fost utilizat unul dintre mijloacele enunţate la lit. a);

c) recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea unui copil în scopul exploatării se consideră trafic de fiinţe umane, chiar dacă nu implica nici unul dintre mijloacele enunţate la lit. a);

d) termenul copil desemnează orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani".

Preluând această viziune asupra modalităţii de incriminare a faptelor de trafic, legiuitorul naţional a prevăzut expres, în cuprinsul art. 210 alin. (3) şi art. 211 alin. (3) C. pen. că, şi atunci când victima consimte, răspunderea penală a făptuitorului nu este înlăturată.

Prin edictarea Legii nr. 678/2001, şi ulterior introducerea dispoziţiilor art. 210 C. pen. şi art. 211 în noul C. pen., legiuitorul a urmărit să instituie în ordinea de drept naţională un grad foarte ridicat de protecţie, aproape absolut, în favoarea persoanelor minore considerate victime ale traficului de fiinţe umane, faţă de orice acţiune menită să îi aducă în poziţia de obiecte ale exploatării sexuale.

Din aceleaşi probe, care deja au fost pe larg prezentate mai sus, rezultă că inculpatul C. a avut activităţi intense de recrutare, transport, adăpostire a victimelor minore, inculpaţii B., A. activităţi de recrutare, primire a victimelor, astfel că activităţile acestora se încadrează la această infracţiune atât din punctul de vedere al laturii obiective, cât şi a celei subiective, inculpaţii acţionând cu intenţie directă, respectiv cu scopul de a exploata victimele minore.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus, inculpatul C. a avut un rol esenţial în cadrul grupului infracţional organizat, în special pe segmentul recrutării, transport, adăpostirea victimelor minore, pe care le aborda pe reţelele de socializare sau în diferite locuri publice, iar apoi prin aplicarea metodei "loverboy" întreţinea relaţii sexuale cu acestea, erau introduse în anturajul grupului infracţional, după care se trecea la exploatarea victimelor prin plasarea acestora unor clienţi în vederea obţinerii de foloase patrimoniale, inculpaţii B., A. având o activitate de recrutare şi plasare a minorelor în cadrul grupului mai redusă faţă de aceea a inculpatului C., iar având în vedere că în speţa de faţă aceste operaţiuni au fost repetate, şi au avut loc. în aceleaşi împrejurări în mod corect s-a reţinut şi forma continuată a acestei infracţiuni, respectiv aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. De altfel, această încadrare juridică a fost menţinută prin Decizia penală nr. 267/A din 23 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 64/PI din 9 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul EE. membru al grupului infracţional organizat.

III. Infracţiunile de şantaj, pornografie infantilă şi proxenetism reţinute în sarcina inculpatului C.

Inculpatul C. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen. constând în aceea că după ce a stabilit o relaţie cu martora cu identitate protejată AAA., a trecut la acte de ameninţare, de constrângere psihică a martorei în scopul de a renunţa la hotărârea de a rupe legătura cu el sub pretextul că trebuie să-i restituie banii pe care i-a dat acesteia în timpul relaţiei.

În acest scop, de mai multe ori, inculpatul i-a trimis SMS-uri martorei cu identitate protejată din care au rezultat ameninţări cu darea în vileag către mama acesteia a relaţiilor intime pe care minora le-a avut cu inculpatul C. şi cu inculpatul DD., relaţii despre care mama minorei nu avea cunoştinţă, şi care i-au provocat un sentiment de teamă şi panică.

Din declaraţia martorei cu identitate protejată AAA. rezultă faptul că aceasta l-a cunoscut pe inculpat în anul 2014 prin intermediul reţelei de socializare Facebook şi în timpul relaţiei care a avut-o cu acesta şi-a dat seama că inculpatul C. plasa fete în vederea practicării prostituţiei, fiind înconjurat mai tot timpul de fete şi neschiţând niciun gest de protest atunci când prietenii săi "se dădeau la ea" chiar în prezenţa lui C. A menţionat că în timpul relaţiei inculpatul C. i-a dat 100 Euro pentru a-şi cumpăra nişte haine, dar acela nu a fost un împrumut, aşa cum susţine inculpatul, deşi după ce s-a despărţit de acesta în octombrie 2014, inculpatul îi tot trimitea mesaje să-i restituie banii, trimiţându-i mesaje de ameninţare şi făcând-o în toate felurile. A mai arătat martora că în decembrie 2014, prin intermediul inculpatul C. l-a cunoscut pe inculpatul DD. care i-a promis că o va scăpa de inculpatul C., deoarece după despărţire acesta o tot căuta acuzând-o că i-a furat diverse lucruri şi ameninţând-o că le va spune părinţilor ei despre relaţia lor.

Martora a mai arătat faptul că inculpatul DD. i-a luat numărul de telefon al mamei sale şi o ameninţat-o că o va suna pe aceasta şi îi va spune că a avut relaţii intime cu acesta şi cu inculpatul C. De asemenea ştia de la inculpatul DD. că inculpatul C. nu o suna pentru că vrea să-i dea acei bani înapoi, ci că vrea ca în contul lor "să o bage la produs şi să câştige mult mai mul", din cauza aceasta o hărţuia cu telefoanele.

De altfel, inculpatul DD. a uzat de procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie fiind condamnat definitiv pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen. recunoscând faptul că o ameninţa pe martora cu identitate protejată AAA. cu darea în vileag către părinţii săi a relaţiilor intime pe care minora le-a avut cu inculpatul C. şi cu el, relaţii despre care părinţii martorei nu avea cunoştinţă, el fiind acela care a luat nr. de telefon al mamei martorei şi cunoscând faptul că inculpatul C. o şantaja pe aceeaşi martoră cu darea în vileag a relaţiilor pentru a se întoarce la el.

Din cuprinsul SMS - urilor (aflate în vol. II UP) rezultă că inculpatul C. îi spune martorei " o să iau numărul de la DD. şi o să mă văd cu mama ta capră; o să vorbesc cu mama, aşa a zis şi DD. ca să ştie mai multe şi ea…."

Inculpatul C. nu a contestat legalitatea probelor în faza de UP şi în cameră preliminară, recunoscând că a trimis acele SMS-uri, motiv pentru care apărările acestuia privind legalitatea acestui mijloc de probă formulată după finalizarea camerei preliminare nu au fost analizate, fiind formulate tardiv.

În faza de urmărire penală, prin declaraţia dată inculpatul C. a relatat faptul că a cunoscut-o pe martora cu identitate protejată AAA. pe facebook şi timp de o lună şi jumătate a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale, perioadă în care i-a împrumutat acesteia suma de 120 euro pentru deplasarea în cantonament în Grecia, aceasta fiind voleibalistă. A menţionat că i-a prezentat-o pe martoră inculpatului DD., care a avut o relaţie cu aceasta. A recunoscut că i-a trimis mesaje martorei AAA., dar consideră că nu sunt ameninţătore, ci reflectă intenţia lui de a o ruga să-i returneze împrumutul. Audiat în instanţă inculpatul a menţinut cele declarate cu privire la acest aspect.

Conform dispoziţiilor art. 207 alin. (1) C. pen., şantajul constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă sau să nu facă sau să sufere ceva în scopul de a dobândi în mod injust un scop patrimonial pentru sine ori pentru altul.

Potrivit dispoziţiilor art. 207 alin. (2) C. pen. constă în infracţiunea de şantaj şi fapta de ameninţare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie, în scopul prevăzut de aliniatul 1 al aceluiaşi articol.

În cauză sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracţiunii de şantaj prevăzută de dispoziţiile art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen. atât sub aspectul laturii obiective cât şi al celei subiective raportat la starea de fapt reţinută de instanţă în baza materialului probator, respectiv conţinutul SMS-urilor, declaraţia martorei cu identitate protejată AAA., declaraţiile inculpatului DD., respectiv fapta de a da în vileag relaţiile intime ale minorei AAA., pe care aceasta le-a avut cu inculpaţii C. şi DD., despre care părinţii minorei nu aveau cunoştinţă, prin intermediul mesajelor tip SMS care au stârnit teama şi panica minorei, scopul fiind de a o constrânge psihic pe aceasta pentru a se întoarce la inculpatul C. şi a continua activitatea infracţională sub masca pretinsei restituiri a sumei de bani şi respectiv a bunurilor pe care i le-a dat în timpul relaţiei.

Nu au fost reţinute apărările inculpatului cu privire la faptul că aceasta i-ar fi furat anumite bunuri, întrucât chiar dacă ar fi fost aşa, inculpatul nu are dreptul să îşi facă singur dreptate, infracţiunea fiind săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi consumându-se în momentul folosirii ameninţărilor referitoare la darea în vileag către mama minorei a aspectelor legate de viaţa intimă a minorei cu inculpatul C. şi coinculpatul DD. în scopul restabilirii relaţiei cu martora cu identitate protejată AAA.

În sarcina inculpatului s-a mai reţinut şi infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. în sensul că inculpatul a distribuit în contul minorei TT. în vârstă de 15 ani, deschis în reţeaua de socializarea Facebook mai multe filmuleţe ce conţin scene erotice imortalizate de el în timp ce consuma acte sexuale cu minorele pe care le-a racolat.

În legătură cu această infracţiune, având în vedere faptul că după ce inculpatul E. a fost audiat în calitate de martor în acest dosar i-a făcut cunoscut inculpatului C. faptul că pe numele său există un dosar penal în care se desfăşoară cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de minori, inculpatul C. a şters majoritatea filmuleţelor incriminatoare, singurul păstrat fiind unul ce imortalizează în detaliu consumarea unui act sexual oral cu minora TT., pe care aceasta l-a pus la dispoziţie organelor de anchetă, întrucât i l-a trimis inculpatul C.

Astfel vinovăţia inculpatului cu privire la această infracţiune rezultă din procesul verbal şi CD-ul aferent aflat în Vol. II UP, declaraţia martorei cu identitate protejată TT., declaraţiile inculpatului C., DD. prin care se confirmă faptul că inculpatul C. a realizat filmuleţe conţinând materiale pornografice cu minora TT. pe care le-a distribuit pe reţeaua de socializare Facebook.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată TT. aceasta a arătat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul C. în anul 2015 când avea 15 ani şi a devenit prietena lui intimă şi ştie că inculpatul C. filma de regulă scenele erotice pe care ei le efectuau arătând că va pune la dispoziţie organelor de cercetare filmuleţele pe care inculpatul C. i le-a trimis şi le-a salvat în calculatorul ei. A menţionat că o parte din aceste filmuleţe pe care inculpatul C. le-a imortalizat atât cu ea cât şi cu alte minore au apărut pe reţeaua de socializare Facebook, iar despre aceasta ea a aflat de la prietenii săi care au avertizat-o că au fost postate filme în care apare ea în timp ce efectua sex oral, filmuleţe distribuite şi celorlalţi utilizatori. A susţinut că acel filmuleţ nu îl avea decât inculpatul C. şi este convinsă că acesta l-a distribuit.

Audiată în faţa instanţei (Vol. V dosar instanţă) martora cu identitate protejată TT. şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală.

De altfel, majoritatea persoanelor vătămate şi a martorelor din dosar au confirmat faptul că inculpatul C. obişnuia să imortalizeze desfăşurarea actelor sexuale sau să fotografieze tinerele, fotografii şi filmuleţe pe care le distribuia ulterior celorlalţi clienţi.

Acestea însă nu au mai putut fi descoperite de organele de anchetă, întrucât după ce inculpatul E. a fost audiat iniţial ca martor în acest dosar la data de 23 aprilie 2015, i-a informat pe inculpaţii C., EE. şi DD. despre faptul că sunt cercetaţi, iar inculpatul C. a recunoscut prin declaraţia dată la urmărire penală faptul că a şters unele filme înregistrate de el care conţineau scene amoroase pe care le filmase anterior cu fetele.

Aceleaşi aspecte cu privire la avertizarea inculpatului C. despre derularea anchetei au fost confirmate şi de către inculpaţii DD. şi EE., care au uzat de procedura simplificată de recunoaştere de vinovăţie.

Astfel, în cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) şi 2 C. pen.

Potrivit art. 374 alin. (1) şi (2) "producerea, deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod de materiale pornografice cu minori se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârşite printr-un mijloc informatic sau alt mijloc de stocare al datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani".

Fapta inculpatului care a realizat material pornografic cu minora TT. pe care ulterior l-a distribuit prin intermediul reţelei de socializare Facebook întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective raportat la starea de fapt reţinută de instanţă pe baza materialului probator existent la dosar şi analizat mai sus.

De asemenea, în sarcina inculpatului C. s-a reţinut şi infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1), (3) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Astfel, acuzarea a susţinut că inculpatul C. le-a determinat şi înlesnit martorei cu identitate protejată RR. şi martorei JJ., care au împlinit vârsta majoratului, practicarea prostituţiei, asigurându-şi pentru sine diferite beneficii şi servicii din partea celor care se bucurau de prestaţiile lor sexuale (servicii medicale gratuite din partea medicului ortoped E., carburanţi şi piese auto de la G., stupefiante de la O., etc.)

Instanţa a constatat în primul rând că, posibil dintr-o eroare materială în dispozitivul rechizitoriului a fost reţinut şi aliniatul 3, respectiv fapte săvârşite faţă de un minor, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din starea de fapt din acelaşi rechizitoriu acuzarea se referă la două persoane majore, aceeaşi fiind încadrarea şi din rechizitoriu, unde se reţine doar infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., motiv pentru care instanţa va înlătura aliniatul 3 din încadrarea juridică reţinută în dispozitivul actului de sesizare prin schimbarea de încadrare juridică potrivit art. 386 C. proc. pen.

Astfel, aşa cum rezultă din materialul probator aflat la dosarul cauzei inculpatul a înlesnit şi respectiv determinat practicarea prostituţiei de către numitele RR. şi JJ. în aceleaşi împrejurări, motiv pentru care nu pot fi reţinute două infracţiuni de proxenetism în concurs, ci o singură infracţiune în formă continuată.

Argumentele în susţinerea acestei soluţii derivă din însăţi voinţa legiuitorului în sensul că pluralitatea de subiecţi pasivi, nu determină o pluralitate de infracţiuni, ci o infracţiune unică de proxenetism. Astfel, formularea din art. 213 alin. (1) C. pen. - "de către una sau mai multe persoane" conduce la concluzia că numărul subiecţilor pasivi, caracterizează doar pericolul social al faptelor săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi constituie element de circumstanţiere în operaţiunea de individualizare a pedepsei, şi nu conduce la reţinerea mai multor infracţiuni aflate în concurs.

S-a considerat că, faţă de modul de săvârşirea a infracţiunii de proxenetism, care de cele mai multe ori presupune o anumită desfăşurare în timp şi o repetare a actelor de executare, date de natura infracţiunii, o legătură între actele de executare exercitate asupra mai multor persoane (sub forma înlesnirii practicării prostituţiei), ar putea fi dată de locul, timpul sau modalitatea concretă de săvârşire.

Astfel, atunci când infracţiunea se săvârşeşte de către o persoană asupra aceloraşi persoane vătămate, cum este cazul în prezenta speţă, prin acte de executare repetate, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 35 alin. (l) din C. pen., şi se vor reţine aceste dispoziţii, infracţiunea fiind unică în formă continuată.

Probele administrate dovedesc vinovăţia inculpatului. Astfel, martora cu identitate protejată RR. audiată în faza de urmărire penală a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea vârsta de 18 ani. Ştie că era înconjurat de multe tinere, care erau eleve de liceu şi fiind studentă şi neavând bani, inculpatul C. i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu amicii lui contra cost, iar acesta i-a făcut cunoştinţă cu G., E., O., B. şi aceştia i-au dat câte 100 Euro pentru că a întreţinut relaţii sexuale cu ei. A menţionat că a fost de acord să întreţină relaţii sexuale şi i-a spus inculpatului C. că nu îi va da nicio sumă de bani din ce primeşte de la clienţi, inculpatul fiind de acord.

Audiată în faţa instanţei aceasta şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală.

Martora JJ., audiată în faza de urmărire penală a arătat faptul că inculpatul C. a încercat să o abordeze din perioada în care era minoră, iar când avea 19 ani s-a reîntâlnit cu acesta în Clubul JJJ., a mers acasă la acesta în Dumbrăviţa împreună cu prietena sa U. care era minoră şi după câteva săptămâni a devenit prietena intimă a acestuia întreţinând relaţii sexuale. A menţionat că inculpatul C. a încercat să o plaseze pe prietena sa U. diferiţilor amici ai lui, dar ea s-a opus şi cu toate acestea a reuşit să o prezinte inculpatului DD. căreia i-a devenit prietenă. A relatat că a fost acasă la inculpatul G. împreună cu inculpatul C. şi prietena sa U., dar aceasta a refuzat favorurile inculpatului G., neîntreţinând relaţii sexuale cu acesta. Cunoştea faptul că inculpatul C. organiza petreceri acasă la care veneau fete tinere şi amicii lui, printre prietenii lui foarte buni i-a amintit pe A., EE., L., H., B., pe care ea l-a cunoscut sub numele de B., G., J. şi D.

A menţionat că inculpatul C. a îndemnat-o să întreţină relaţii sexuale cu prietenii săi, inclusiv inculpatul EE., însă încercarea acestuia din urmă de a întreţine relaţii sexuale cu martora a eşuat, cu toate insistenţele la limita agresivităţii din partea inculpatului (care ar fi trântit-o la podea şi s-ar fi aşezat peste martoră, simulând un act sexual).

Pe telefonul inculpatul C. a observat filmuleţe şi poze cu diferite fete în timp ce consumau acte sexuale şi ea a recunoscut-o pe TTT. care consuma acte sexuale cu C. şi cu EE. A menţionat că într-una din dăţi când a întreţinut acte sexuale cu inculpatul C. acesta a vrut să o filmeze, dar ea s-a opus luându-i telefonul.

Audiată în faţa instanţei, a arătat că îşi menţine declaraţia de la urmărire penală, nu are de făcut modificări sau completări, dar a revenit asupra unor aspecte declarate la urmărire penală cu unele nuanţări, fără a oferi o justificare cu privire la acestea, motiv pentru care vor fi menţinute aspectele relatate la urmărire penală care se coroborează cu celelalte probe.

Aşa cum rezultă din depoziţiile martorei cu identitate protejată RR. şi a martorei JJ. din faza de urmărire penală, acestea au recunoscut faptul că l-au cunoscut pe inculpatul C. şi acesta le-a propus să întreţină relaţii sexuale contra cost cu amicii săi, martora cu identitate protejată RR. nominalizând inculpaţii din dosar cu care au întreţinut relaţii sexuale şi sumele de bani primite de la aceştia.

De asemenea, inculpatul C., audiat la urmărire penală a recunoscut faptul că le-a prezentat inculpaţilor, clienţi ai celor două persoane vătămate, fete pentru a întreţine relaţii sexuale, parte din aceşti inculpaţi care au fost clienţi recunoscând acest aspect.

În acest sens sunt şi convorbirile telefonice redate în procese verbale necontestate de inculpat .

Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului C. potrivit căreia nu a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei, motiv pentru care fapta nu există, deoarece fapta unei persoane de a încuraja o femeie să practice prostituţia şi de a-i face legături cu diferiţi bărbaţi constituie proxenetism săvârşit prin două variante: determinare şi înlesnire. Ca atare, există infracţiunea chiar dacă subiectul activ, îndemnând o persoană la prostituţie, nu obţine nici un folos de pe urma acesteia, deoarece tragerea de foloase de pe urma prostituţiei de către o persoană constituie o altă variantă de săvârşire a proxenetismului.

De altfel, în prezenta cauză, instanţa nu a reţinut această ultimă variantă alternativă de săvârşire a infracţiunii, respectiv obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei, deoarece nu s-a dovedit obţinerea acestora în condiţiile în care martora cu identitate protejată RR. a arătat că nu i-a dat nici o sumă de bani sau alte bunuri inculpatului C. din cele obţinute de pe urma practicării prostituţiei.

Determinarea (instigarea) la practicarea prostituţiei presupune convingerea unei persoane la practicarea prostituţiei sau începerea practicării prostituţiei sau atragerea persoanelor în scopul ca aceasta să intre în slujba celui care organizează practicarea prostituţiei fie în ţară, fie în străinătate, fapta nu este tipică dacă se reţine un simplu indemn la practicarea prostituţiei care nu a avut ca efect determinarea persoanei vătămate, nu prezintă importanţă pentru reţinerea tipicităţii faptei dacă persoana instigată a şi practicat efectiv acte de prostituţie, fapta consumându-se în momentul determinării.

Înlesnirea practicării prostituţiei reprezintă facilitarea practicării prostituţiei, fapta este tipică chiar dacă se realizează printr-un singur act de înlesnire, realizat prin orice mijloc.

Astfel, analizând declaraţia martorei JJ. rezultă faptul că inculpatul C. a determinat-o să practice prostituţia prezentând-o prietenilor săi, arătându-i foloasele pe care le va putea primi în schimb (a se vedea suma de bani primită de la inculpatul G.), participând la petrecerile organizate, fiind realizată tipicitatea infracţiunii în varianta determinării, fără a avea relevanţă în această variantă alternativă dacă persoana instigată a şi practicat efectiv acte de prostituţie.

Potrivit art. 213 alin. (1) C. pen. "determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei, de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi".

Astfel în cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Instanţa a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective, raportat la starea de fapt reţinută de instanţă pe baza materialului probator, respectiv faptul că inculpatul C. a determinat şi respectiv înlesnit în repetate rânduri în aceleaşi împrejurări practicarea prostituţiei de către martora cu identitate protejată RR. şi a martorei JJ. în perioada în care acestea erau majore.

1. Cu privire la inculpatul K. prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că acesta face parte din anturajul inculpatului C. în calitate de prieten şi participant la petrecerile organizate la locuinţa acestuia din Dumbrăviţa. S-a reţinut că inculpatul consuma droguri la aceste petreceri unde îşi alegea minorele plasate de inculpatul C. cu care întreţinea acte sexuale, acuzarea întemeindu-şi susţinerile pe declaraţiile persoanei vătămate S., a martorei cu identitate protejată WW., precum şi potrivit proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului K., instanţa a constatat faptul că acesta se afla în anturajul inculpatului C., în calitate de prieten participând la petrecerile organizate de acesta la locuinţa din Dumbrăviţa şi beneficiind de minorele exploatate sexual de grupul infracţional organizat.

Vinovăţia inculpatului cu privire la fapta reţinută prin actul de sesizare al instanţei rezultă din declaraţiile persoanei vătămate S. Astfel, aceasta detaliază modul în care se desfăşura activitatea infracţională arătând că inculpatul C. "organiza zilnic la el acasă petreceri cu mâncare şi băutură şi mai ales cocaină, unde se adunau clienţii cunoscuţi de C. şi el ne căuta pe noi fetele, iar jos la parter se distrau, iar sus la etaj unde se aflau dormitoarele se petreceau relaţii sexuale. Banii pentru aceste prestaţii sexuale erau luaţi anterior de către C. Alt client fidel al lui C., care se bucura de serviciile sale sexuale era K., care este consumator de cocaină şi care venea foarte des la locuinţa lui C. din Dumbrăviţa."

De asemenea aceeaşi persoană vătămată în cele trei declaraţii date în faza de urmărire penală, a confirmat faptul că inculpatul C. avea un comision de 80% din suma pe care o câştiga în urma întreţinerii relaţiilor sexuale. În declaraţia dată în faţa instanţei persoana vătămată nu şi-a menţinut în totalitate declaraţia, arătând că au fost făcute presiuni asupra ei de către organele de anchetă şi nu îşi aminteşte multe din aspectele pe care le-a declarat la urmărire penală. Cu privire la inculpatul K. a recunoscut însă că a întreţinut relaţii sexuale cu acesta.

Curtea a constatat că susţinerile persoanei vătămate, potrivit cărora s-ar fi exercitat asupra sa presiuni de către organele de anchetă sunt nefondate în condiţiile în care aceasta nu a formulat plângere sau denunţ împotriva organelor de anchetă, având un interes substanţial şi procesual în dovedirea invocatelor abuzuri în desfăşurarea anchetei penale, atât din perspectiva modului de desfăşurarea a procesului penal al cărei subiecţi sunt inculpaţii, dar şi raportat la necesitatea respectării drepturilor şi intereselor subiectiv civile ale persoanelor vătămate în calitate de subiecţi de drept.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. Astfel declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate va fi menţinută doar cu privire la aspectele prin care sunt confirmate cele relatate în faza de urmărire penală.

Potrivit martorei cu identitate protejată (WW.), rezultă faptul că un alt client la care a fost plasată de către inculpatul C. a fost K., vecin cu inculpatul C., martora confirmând că a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul K., tariful fiind stabilit la 150 EURO pentru fiecare client. Inculpatul K. deţinea acasă droguri, martora confirmând că i-a dat şi ei să consume cocaină.

În faţa instanţei prin declaraţia dată martora şi-a menţinut parţial declaraţia de la urmărirea penală, arătând că nu-şi aminteşte exact ce a declarat în urmă cu doi ani. Martora a confirmat că era minoră când a întreţinut relaţiile sexuale. A confirmat faptul că prin intermediul inculpatului C. l-a cunoscut pe vecinul acestuia inculpatul K., cu care a întreţinut relaţii sexuale şi a primit o sumă de bani, dar nu îşi aminteşte cuantumul acesteia.

Inculpatul K. prin declaraţiile date a încercat în apărare să inducă ideea că a întreţinut relaţii sexuale, dar nu cu fete care i-au fost plasate de inculpatul C.

În faza de urmărire penală prin declaraţia dată inculpatul K. nu a recunoscut că inculpatul C. i-ar fi plasat minore pentru a întreţine relaţii sexuale, iar în ceea ce priveşte declaraţia martorei cu identitate protejată WW., inculpatul a arătat că nu este adevărat că a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta.

Curtea a constatat că declaraţiile inculpatului au fost nesincere şi au fost date în scopul de a determina exonerarea de răspundere în condiţiile în care în faţa instanţei acelaşi inculpat revine şi recunoaşte că a întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată S. şi martora cu identitate protejată WW., dar a arătat că acestea nu i-au fost plasate de inculpatul C., nu le-a plătit nici o sumă de bani sau alte bunuri. De asemenea nu a participat la nici o petrecere organizată de inculpatul C.

Apărările inculpatului sunt contrazise atât de declaraţiile martorei cu identitate protejată WW. şi a persoanei vătămate S., cât şi de declaraţiile inculpatului C. şi de procesele verbale privind redarea convorbirilor telefonice.

Astfel prin declaraţia dată la urmărirea penală inculpatul C. a confirmat faptul că la petrecerile organizate de acesta participa şi inculpatul K., şi era un beneficiar al serviciilor sexuale, consuma droguri, menţionând printre persoanele cu care întreţinea relaţii sexuale pe T., aceasta însă neconfirmând acest aspect. De altfel, procurorul nu şi-a întemeiat acuzarea în cazul inculpatului K. pe declaraţia persoanei vătămate T.

Martora cu identitate protejată TT. a confirmat de asemenea faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul K.

Din conţinutul proceselor verbale privind redarea convorbirilor telefonice, necontestate de inculpat, rezultă faptul că inculpatul K. cunoştea foarte bine preocupările celorlalţi inculpaţi ca de altfel şi activitatea de plasare a minorelor de către inculpatul C. şi B., avea frecvent convorbiri telefonice cu acesta, cunoştea faptul că fetele plasate erau minore folosind sinonime precum "râşniţe, aia mică". Edificatoare sunt în acest sens convorbirile telefonice redate în vol. VI, vol. VIII, vol. XII, vol. XIII .

Instanţa a concluzionat că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca inculpatul să cunoască faptul că serviciile pe care le utilizează provin de la victime ale traficului de persoane sau traficului de minori. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerinţe ca inculpatul să cunoască cine a comis aceste fapte sau dacă acesta răspunde penale. Este nevoie ca în momentul în care inculpatul a folosit serviciile victimelor să-şi fi dat seama că acestea au fost supuse traficului de persoane sau traficului de minori.

Având în vedere împrejurările concrete în care acest inculpat a comis fapta, instanţa a reţinut că acesta a cunoscut împrejurarea că a beneficiat de serviciile sexuale ale unor persoane victime ale traficului de persoane sau traficului de minori.

În opinia instanţei modalitatea concretă prin care inculpatul a ajuns să folosească serviciile sexuale ale persoanelor vătămate, este suficientă pentru a reţine vinovăţia inculpatului, raportat şi la gradul de educaţie al acestuia, nivelul de trai, vârsta şi ocupaţia. S-a constatat că inculpatul este o persoană cu studii medii, are ocupaţie, familie, or în atare nu se poate susţine în mod rezonabil că nu şi-au dat seama de faptul că persoanele ce îi erau puse la dispoziţie de inculpatul C. nu sunt victime ale exploatării sexuale, astfel că faptele au fost comise cu vinovăţia cerută de lege, soluţia de condamnare fiind justificată. Nu prezintă relevanţă sub aspectul vinovăţiei inculpatului împrejurarea că persoanele vătămate i-ar fi spus că sunt majore, că nu sunt obligate să practice prostituţia sau că nu a cunoscut vârsta acestora, aceste condiţii nefiind cerute de textul de lege care prevede şi sancţionează această infracţiune.

Nu este incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 30 C. pen., constând în eroarea asupra calităţii persoanei cu care inculpatul a întreţinut raporturi sexuale, aceea de victimă a exploatării inculpaţilor, întrucât nu există probe certe şi obiective din care să rezulte că inculpatul s-a aflat într-o situaţie obiectivă de necunoaştere atât a vârstei persoanei (minoră) cât şi a statului său de victimă a exploatării de către inculpaţi, având în vedere dispoziţiile art. 216 C. pen., rap. la art. 182 lit. c) C. pen. Pentru a fi incidentă această cauză de neimputabilitate este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, respectiv în cauză infracţiunea prev. de art. 216 C. pen. constând în folosirea serviciilor unei persoane exploatate; în momentul comiterii faptei, inculpatul să nu fi cunoscut existenţa unei stări situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei; starea, situaţia sau împrejurarea pe care se grefează necunoaşterea de către inculpat, să contureze tipicitatea faptei penale, adică, de acestea să depindă caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt asupra tipicităţii presupune faptul că din cauza necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a unei stări, situaţii sau împrejurări, făptuitorul să fi apreciat în mod rezonabil că fapta sa nu întruneşte elementele de tipicitate.

În cazul în care făptuitorul are numai o îndoială, un dubiu cu privire la tipicitatea faptei, aceasta îi va fi imputabilă şi astfel nu operează eroarea, cauză de neimputabilitate prev. de art. 30 C. pen.

Nu există o reprezentare falsă a realităţii, în ceea ce priveşte persoana inculpatului, întrucât o astfel de situaţie nu rezultă din ansamblul probelor administrate, având în vedere următoarelor argumente deduse pe baza elementelor procesuale: ca de altfel toţi inculpaţii, a apelat la aceeaşi persoană pentru a întreţine relaţii sexuale cu persoane de sex feminin, iar nu apelând la o altă metodă ori direct la aceste persoane; inculpatul este o persoană majoră, cu studii, inculpatul a recunoscut conţinutul interceptărilor aflate la dosarul cauzei, deoarece nu le-a contestat; inculpatul a plătit contravaloarea serviciilor sexuale în favoarea inculpatului C., astfel încât atitudinea faţă de activitatea autonomă de cumpărare a serviciilor sexuale s-a convertit într-o veritabilă operaţiune de comerţ în care rolul de vânzător era deţinut de inculpatul lider al grupului, iar fiecare inculpat care dorea să întreţină relaţii sexuale o putea face prin intermediul inculpatului C., în condiţiile stabilite de acesta, în locurile fixate de el, plătind aceluiaşi inculpat contravaloarea serviciilor sexuale, rezultând astfel că beneficiarul acestor acte urma să adere la condiţiile stabilite de liderul grupului.

În cazul erorii prev. de art. 30 C. pen., cauză de neimputabilitate, dacă eroarea făptuitorului provine din dubiul acestuia şi inculpatul, în pofida acestei stări de îndoială acţionează, nu va fi exonerat de răspundere penală, întrucât starea de eroare în care pretinde că se afla provine din propria sa neglijenţă, din propria culpă în lămurirea completă şi exactă a situaţiei de fapt.

Împrejurările invocate în apărare potrivit cărora victimele infracţiunii ar fi avut antecedente în întreţinerea relaţiilor sexuale în scopul obţinerii de foloase materiale, cu diferite persoane ori ar fi avut o moralitate îndoielnică, ori faptul că unele dintre aceste persoane au continuat să săvârşească acte de prostituţie şi după încetarea activităţii infracţionale a inculpaţilor, nu sunt relevante sub aspectul vinovăţiei inculpatului.

Chiar admiţând că persoanele vătămate ar fi derulat activităţi imorale ori ilicite înainte de a fi racolate şi convinse de inculpaţi în scopul obligării la practicarea prostituţiei, şi că acestea ar fi avut în mod rezonabil reprezentarea faptului că inculpaţii obţineau venituri şi ca atare, ar fi putut cunoaşte că motivul deplasării lor şi găzduirii de către inculpaţi era practicarea prostituţiei, nici o împrejurare sau nici o cauză nu poate fi atât de importantă încât să se dispreţuiască total valori umane fundamentale cum sunt libertatea vieţii sexuale, libertatea de mişcare, dreptul de a decide singur cu privire la propria persoană. Inculpaţii nu se pot autojustifica în exploatarea altor fiinţe pe considerentul că acestea prin modul de viaţă şi preocupările pe care le au nu pun nici un preţ pe ele însele, întrucât dreptul de a decide dacă sinele are sau nu o valoare, aparţine acelei persoane, şi nu altcuiva.

În ceea ce priveşte retractarea totală sau parţială a unor declaraţii, precum şi legalitatea şi loialitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, imposibilitatea audierii persoanei vătămate R. şi a martorelor cu identitate protejată AAA. şi ZZ. instanţa a menţinut aceleaşi argumente redate pe larg la analiza activităţii infracţionale a coinculpaţilor C., B., A.

Infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, prev. de art. 216 C. pen., constă în fapta de a utiliza serviciile prevăzute de art. 182 C. pen., prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În art. 182 C. pen. citat mai sus, se prevăd situaţiile prin care se înţelege exploatarea unei persoane, iar în speţa de faţă se poate reţine situaţia prev. de ultima teză din litera "c" a acestui text de lege, respectiv "obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice, sau la alte forme de exploatare sexuală".

Pentru aceste motive instanţa a respins solicitarea inculpatului privind achitarea sa potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

În speţa de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, respectiv inculpatul K. în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în aceleaşi împrejurări în perioada februarie 2014 - iunie 2015 a utilizat serviciile sexuale prestate de persoane minore (persoana vătămată S., martora cu identitate protejată WW.), în condiţiile în care cunoştea că sunt victimele traficului de minori, forma de exploatare fiind cea arătată în starea de fapt de mai sus, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatului C., cu care inculpatul a avut o legătură de prietenie.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului K., instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, caracterul continuat al infracţiunii prev. de art. 216 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Criteriile legale, generale şi cumulative prev. de art. 74 C. pen. conturează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului în dimensiuni ce permit executarea pedepsei în libertate, dar sub imperiul unui ansamblu de obligaţii şi măsuri de supraveghere al căror scop este de a asigura atât finalitatea pedepselor - prevenirea săvârşirii în viitor a altor infracţiuni, dar şi funcţiile acestora - sancţionare, eliminare temporară din câmpul exerciţiului unor drepturi subiectiv civile, exemplaritate atât faţă de propria persoană cât şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni.

Analizând datele ce caracterizează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului, astfel cum sunt ele relevate de probele administrate şi valorificate prin intermediul criteriilor prev. de art. 74 C. pen., s-au constatat următoarele: modalitatea şi împrejurările în care inculpatul a recurs la acte de natură sexuală în raport de o persoană minoră dovedesc o atitudine caracterizată prin dispreţ faţă de valorile morale ce trebuie să caracterizeze o societate sănătoasă; pluralitatea actelor de executare care a atras aplicarea infracţiunii continuate, formă a unităţii legale de infracţiune, prev. de art. 35 C. pen., dovedeşte persistenţă infracţională. Modul în care au fost încălcate valorile sociale privind libertatea psihică şi viaţa sexuală a unei persoane conduce la conturarea unei atitudini eronate atât faţă de valorile morale, cât şi de modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale şi sociale, incompatibilă moral cu întreţinerea unor raporturi sexuale cu persoane minore, în mod repetat. Această împrejurare este de natură a augmenta starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul au avut reprezentarea stării de minoritate a acestor persoane şi nu a întreprins nici un demers pentru a împiedica şi stopa pe viitor activitatea de exploatare sexuală a minorelor de către gruparea infracţională condusă de inculpatul C.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului instanţa a reţinut faptul că inculpatul K., are studii medii, iar potrivit fişei de cazier judiciar acesta nu are antecedente penale. Totodată instanţa a avut în vedere activitatea infracţională a inculpatului în raport de aceea reţinută în sarcina inculpaţilor condamnaţi pentru aceeaşi infracţiune.

Raportat la toate aceste considerente, în vederea atingerii scopului pedepsei, instanţa a apreciat ca fiind necesare şi suficiente aplicarea unei pedepse de 7 luni închisoare în cazul inculpatului K. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

Instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei complementare şi accesorii a interzicerii drepturilor de a fi aleşi în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator este justificată în privinţa inculpatului, întrucât adoptarea unui asemenea comportament îl face nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi nu poate fi compatibilă cu calitatea de tutore sau curator.

Datele ce caracterizează persoana inculpatului au contribuit la aplicarea unei modalităţi de individualizare judiciară a executării pedepsei prin reţinerea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 91 şi următ. C. pen., considerându-se că raportat la vârsta inculpatului, nivelul de instruire, lipsa antecedentelor penale scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie.

Nu s-a constatat existenţa altor circumstanţe reale sau personale care să aibă un efect predominant în cadrul procesului de individualizare a pedepsei şi să impună aplicarea pedepsei amenzii (aplicată inculpatului J., care a recunoscut săvârşirea faptei, nu a contestat probele de la urmărire penală şi nu a solicitat alte probe uzând de procedura simplificată) sau a unui regim de individualizare a acesteia mai blând, respectiv amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 C. pen., întrucât în această situaţie procesul de înfăptuire a justiţiei ar dobândi un caracter iluzoriu şi nu s-ar mai îndeplini scopul esenţial al pedepsei, prevenirea săvârşirii altor infracţiuni atât de către inculpat cât şi de către alte persoane, dar nici funcţiile de exemplaritate, de reeducare - esenţiale în restabilirea ordinii de drept încălcate prin săvârşirea infracţiunii.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a disp. art. 91 C. pen. cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, atât cu privire la pedeapsa aplicată efectiv, care nu poate depăşi 3 ani (pedeapsa fiind de 7 luni închisoare), lipsa unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (lipsa antecedentelor penale), inculpatul manifestându-şi acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii (aspect consemnat în declaraţia acestuia), dar şi raportat la persoana inculpatului, vârsta acestuia, nivelul de instruire existând posibilitatea îndreptării sale şi fără executarea efectivă a pedepsei, fiind necesară supravegherea conduitei pentru o perioadă determinată.

2. Cu privire la inculpatul L. prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că acesta a intrat în cercul prietenilor lui C. prin prisma ocupaţiei de muzician pe care o deţine în cadrul formaţiei MMMM., aceştia frecventând în mod obişnuit cluburi, materialul probator dovedind că acesta a beneficiat frecvent de serviciile sexuale ale minorelor plasate de inculpatul C., respectiv S., martorele cu identitate protejată WW., VV. şi persoana vătămată R.

Critica inculpatului potrivit căreia în rechizitoriu sunt numeroase inadvertenţe principala fiind aceea că nu este membru al formaţiei MMMM., nu are relevanţă cu privire la analiza activităţii infracţionale a inculpatului, posibila confuzie a organelor de urmărire penală fiind dată chiar de comportamentul inculpatului, care şi-a atribuit această titulatură aşa cum rezultă din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice (vol. VIII U.P.), potrivit căruia inculpatul răspundea la telefon cu această titulatură, pe care se pare că o şi folosea atunci când se întâlnea cu fetele în vederea întreţinerii de relaţii sexuale.

Vinovăţia inculpatului cu privire la fapta reţinută prin actul de sesizare rezultă din declaraţia persoanei vătămate S. Astfel, aceasta a detaliat modul în care se desfăşura activitatea infracţională arătând că inculpatul C. "organiza zilnic la el acasă petreceri cu mâncare şi băutură şi mai ales cocaină, unde se adunau clienţii cunoscuţi de C. şi el ne căuta pe noi fetele, iar jos la parter se distrau, iar sus la etaj unde se aflau dormitoarele se petreceau relaţii sexuale. Banii pentru aceste prestaţii sexuale erau luaţi anterior de către C.…..Alt client fidel al lui C., care se bucura de serviciile sale sexuale era L."

De asemenea aceeaşi persoană vătămată în cele trei declaraţii date în faza de urmărire penală, a confirmat faptul că inculpatul C. avea un comision de 80% din suma pe care o câştiga în urma întreţinerii relaţiilor sexuale. În declaraţia dată în faţa instanţei persoana vătămată nu şi-a menţinut în totalitate declaraţia, arătând că au fost făcute presiuni asupra ei de către organele de anchetă şi nu îşi aminteşte multe din aspectele pe care le-a declarat la urmărire penală. Cu privire la inculpatul L. a arătat că nu a întreţinut relaţii sexuale cu acesta.

Curtea a constatat că susţinerile persoanei vătămate, potrivit cărora s-ar fi exercitat asupra sa presiuni de către organele de anchetă sunt nefondate în condiţiile în care aceasta nu a formulat plângere sau denunţ împotriva organelor de anchetă, având un interes substanţial şi procesual în dovedirea invocatelor abuzuri în desfăşurarea anchetei penale, atât din perspectiva modului de desfăşurarea a procesului penal al cărei subiecţi pasivi sunt inculpaţii, dar şi raportat la necesitatea respectării drepturilor şi intereselor subiectiv civile ale persoanelor vătămate în calitate de subiecţi de drept.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. De asemenea Curtea a constatat că revenirea acestei persoane vătămate asupra declaraţiei nu are o justificare plauzibilă în condiţiile în care chiar şi inculpatul C. în declaraţia dată la urmărire penală, confirmă faptul că a cunoscut-o pe aceasta la o petrecere şi a întreţinut o relaţie sexuală, aspecte pe care persoana vătămată le neagă în instanţă, fapt ce dovedeşte că datorită relaţiilor existente anterior între aceasta şi inculpaţi, s-a alăturat scenariilor formulate de inculpaţi în apărare.

Persoana vătămată are pe lângă declaraţiile consemnate de organele de urmărire penală şi o declaraţie olografă, fapt ce infirmă susţinerea persoanei vătămate potrivit cărora s-ar fi exercitat presiuni. Astfel declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate va fi menţinută doar cu privire la aspectele prin care sunt confirmate cele relatate în faza de urmărire penală.

Potrivit martorei cu identitate protejată WW.,, rezultă faptul că un alt client la care a fost plasată de către inculpatul C. a fost L. A menţionat că a întreţinut de mai multe ori relaţii sexuale cu acesta.

În faţa instanţei prin declaraţia dată martora şi-a menţinut parţial declaraţia de la urmărirea penală, arătând că nu-şi aminteşte exact ce a declarat în urmă cu doi ani. Martora a confirmat că era minoră când a întreţinut relaţiile sexuale. A confirmat faptul că, prin intermediul inculpatului C. l-a cunoscut pe inculpatul L. (L.), cu care a întreţinut relaţii sexuale şi a primit o sumă de bani, dar nu îşi aminteşte cuantumul acesteia.

Martora cu identitate protejată VV. prin declaraţia dată la urmărirea penală a arătat faptul că inculpatul C. deşi cunoştea că are vârsta de 15 ani, după ce a întreţinut un raport sexual cu acesta, deşi cunoştea că era îndrăgostită de el a plasat-o prietenilor săi printre care şi inculpatului L. De asemenea aceasta a confirmat faptul că inculpatul participa la petrecerile organizate la domiciliul inculpatului C. unde se consuma alcool, droguri, iar inculpatul C. i-a cerut ulterior să rămână la petrecere şi să întreţină raporturi sexuale cu cei prezenţi.

Audiată în faţa instanţei aceeaşi martoră prin declaraţia dată deşi a arătat că îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală cu privire la acest inculpat a arătat doar că inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă, dar nu a mai menţinut declaraţia potrivit căreia a întreţinut relaţii sexuale cu acesta.

Revenirea asupra declaraţiei se explică probabil şi datorită faptului că această martoră care beneficiază de protecţie a arătat la începutul declaraţiei "că în urmă cu o săptămână a văzut-o o persoană din anturajul din acest dosar".

Susţinerile acuzării din actul de sesizare al instanţei, potrivit cărora inculpatul ar fi consumat acte sexuale şi cu persoana vătămată R. aşa cum rezultă din interceptările telefonice nu pot fi reţinute în condiţiile în care acestea nu fac dovada faptului că s-au consumat acte sexuale necorelându-se cu alte probe.

Astfel persoana vătămată R. în declaraţia dată la urmărire penală nu a confirmat nimic cu privire la acest aspect, iar în faţa instanţei aceasta nu a putut fi audiată, constatându-se imposibilitatea audierii pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă din data de 15 iunie 2016.

Vinovăţia inculpatului cu privire la fapta imputată, rezultă şi din declaraţia inculpatului C. . Acesta a confirmat faptul că inculpatul L. participa la petrecerile organizate de acesta, i-a făcut cunoştinţă cu fete, pe unele le-a folosit în videoclipuri, iar cu unele întreţinea relaţii sexuale, confirmând de asemenea şi faptul că acesta consuma droguri. Prin declaraţia dată în faţa instanţei deşi a arătat iniţial că nu-şi menţine declaraţiile de la urmărire penală, relatând diverse scenarii în apărarea coinculpaţilor la finalul declaraţiei a revenit şi a arătat că îşi menţine declaraţiile de la urmărire penală cu privire la activitatea infracţională a acestui inculpat.

Faptul că inculpatul L. participa la petrecerile organizate acasă la inculpatul C. unde se consuma alcool, chiar şi droguri, iar ulterior relaţii sexuale cu minorele plasate, confirmă şi inculpaţii EE. şi DD., care au uzat de procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie şi faţă de care s-au pronunţat soluţii definitive de condamnare cu privire la infracţiunile de grup infracţional organizat, trafic de minori în formă continuată, în cazul inculpatului EE. şi respectiv folosirea serviciilor unor persoane exploatate în formă continuată în cazul inculpatului DD.

Inculpatul L. în declaraţia dată la urmărire penală a recunoscut faptul că a participat la diverse chefuri organizate de inculpatul C. unde a întâlnit mai multe fete, dar nu a întreţinut relaţii sexuale cu acestea şi nici nu a consumat droguri la petreceri. A mai menţionat că a avut o relaţie de câteva săptămâni cu S. pe care o cunoaşte însă de la sora inculpatului C., arătând şi faptul că a primit poze cu fete de la acelaşi inculpat. În faţa instanţei însă prin declaraţia dată inculpatul arată că inculpatul C. nu i-a prezentat nicio fată pentru a întreţine relaţii sexuale, iar toate fetele pe care le-a cunoscut au fost prietenele lui şi le-a dat bani în virtutea acestei prietenii.

Declaraţiile inculpatului sunt contrazise de celălalt material probator analizat mai sus, inclusiv de procesele verbale privind redarea convorbirilor telefonice, necontestate de inculpat, mijloace de probă potrivit art. 143 C. proc. pen.

Parcurgând conţinutul acestora rezultă faptul că inculpatul nu este străin de activitatea infracţională a grupului, cunoştea faptul că acestea sunt minore, discuţiile purtându-se pe aceeaşi temă privind întreţinerea de relaţii sexuale cu minorele ("merluciu") exploatate de inculpatul C., la care a apelat deseori pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceste fete.

Instanţa a concluzionat că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca inculpatul să cunoască faptul că serviciile pe care le utilizează provin de la victime ale traficului de persoane sau traficului de minori. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerinţe ca inculpatul să cunoască cine a comis aceste fapte sau dacă acesta răspunde penale. Este nevoie ca în momentul în care inculpatul a folosit serviciile victimelor să-şi fi dat seama că acestea au fost supuse traficului de persoane sau traficului de minori.

Având în vedere împrejurările concrete în care acest inculpat a comis fapta, instanţa a reţinut că acesta a cunoscut împrejurarea că a beneficiat de serviciile sexuale ale unor persoane victime ale traficului de persoane sau traficului de minori.

În opinia instanţei modalitatea concretă prin care inculpatul a ajuns să folosească serviciile sexuale ale persoanelor vătămate, este suficientă pentru a reţine vinovăţia inculpatului, raportat şi la gradul de educaţie al acestuia, nivelul de trai, vârsta şi ocupaţia. S-a constatat că inculpatul este o persoană cu studii superioare, are ocupaţie, familie, or în atare nu se poate susţine în mod rezonabil că nu şi-au dat seama de faptul că persoanele ce îi erau puse la dispoziţie de inculpatul C. nu sunt victime ale exploatării sexuale, astfel că faptele au fost comise cu vinovăţia cerută de lege, soluţia de condamnare fiind justificată. Nu prezintă relevanţă sub aspectul vinovăţiei inculpatului împrejurarea că persoanele vătămate i-ar fi spus că sunt majore, că nu sunt obligate să practice prostituţia sau că nu a cunoscut vârsta acestora, aceste condiţii nefiind cerute de textul de lege care prevede şi sancţionează această infracţiune.

Nu este incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 30 C. pen., constând în eroarea asupra calităţii persoanei cu care inculpatul a întreţinut raporturi sexuale, aceea de victimă a exploatării inculpaţilor, întrucât nu există probe certe şi obiective din care să rezulte că inculpatul s-a aflat într-o situaţie obiectivă de necunoaştere atât a vârstei persoanei (minoră) cât şi a statului său de victimă a exploatării de către inculpaţi, având în vedere dispoz.art. 216 C. pen., rap.la art. 182 lit. c) C. pen. Pentru a fi incidentă această cauză de neimputabilitate este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, respectiv în cauză infracţiunea prev. de art. 216 C. pen. constând în folosirea serviciilor unei persoane exploatate; în momentul comiterii faptei, inculpatul să nu fi cunoscut existenţa unei stări situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei; starea, situaţia sau împrejurarea pe care se grefează necunoaşterea de către inculpat, să contureze tipicitatea faptei penale, adică, de acestea să depindă caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt asupra tipicităţii presupune faptul că din cauza necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a unei stări, situaţii sau împrejurări, făptuitorul să fi apreciat în mod rezonabil că fapta sa nu întruneşte elementele de tipicitate.

În cazul în care făptuitorul are numai o îndoială, un dubiu cu privire la tipicitatea faptei, aceasta îi va fi imputabilă şi astfel, nu operează eroarea, cauză de neimputabilitate prev. de art. 30 C. pen.

Nu există o reprezentare falsă a realităţii, în ceea ce priveşte persoana inculpatului, întrucât o astfel de situaţie nu rezultă din ansamblul probelor administrate, având în vedere următoarelor argumente deduse pe baza elementelor procesuale: ca de altfel toţi inculpaţii, a apelat la aceeaşi persoană pentru a întreţine relaţii sexuale cu persoane de sex feminin, iar nu apelând la o altă metodă ori direct la aceste persoane; inculpatul este o persoană majoră, cu studii, inculpatul a recunoscut conţinutul interceptărilor aflate la dosarul cauzei, deoarece nu le-a contestat; inculpatul a plătit contravaloarea serviciilor sexuale în favoarea inculpatului C., astfel încât atitudinea faţă de activitatea autonomă de cumpărare a serviciilor sexuale s-a convertit într-o veritabilă operaţiune de comerţ în care rolul de vânzător era deţinut de inculpatul lider al grupului, iar fiecare inculpat care dorea să întreţină relaţii sexuale o putea face prin intermediul inculpatului C., în condiţiile stabilite de acesta, în locurile fixate de el, plătind aceluiaşi inculpat contravaloarea serviciilor sexuale, rezultând astfel că beneficiarul acestor acte urma să adere la condiţiile stabilite de liderul grupului.

În cazul erorii, prev. de art. 30 C. pen., cauză de neimputabilitate, dacă eroarea făptuitorului provine din dubiul acestuia şi inculpatul, în pofida acestei stări de îndoială acţionează, nu va fi exonerat de răspundere penală, întrucât starea de eroare în care pretinde că se afla provine din propria sa neglijenţă, din propria culpă în lămurirea completă şi exactă a situaţiei de fapt.

Împrejurările invocate în apărare potrivit cărora victimele infracţiunii ar fi avut antecedente în întreţinerea relaţiilor sexuale în scopul obţinerii de foloase materiale, cu diferite persoane ori ar fi avut o moralitate îndoielnică, ori faptul că unele dintre aceste persoane au continuat să săvârşească acte de prostituţie şi după încetarea activităţii infracţionale a inculpaţilor, nu sunt relevante sub aspectul vinovăţiei inculpatului.

Chiar admiţând că persoanele vătămate ar fi derulat activităţi imorale ori ilicite înainte de a fi racolate şi convinse de inculpaţi în scopul obligării la practicarea prostituţiei, şi că acestea ar fi avut în mod rezonabil reprezentarea faptului că inculpaţii obţineau venituri şi ca atare, ar fi putut cunoaşte că motivul deplasării lor şi găzduirii de către inculpaţi era practicarea prostituţiei, nici o împrejurare sau nici o cauză nu poate fi atât de importantă încât să se dispreţuiască total valori umane fundamentale cum sunt libertatea vieţii sexuale, libertatea de mişcare, dreptul de a decide singur cu privire la propria persoană. Inculpaţii nu se pot autojustifica în exploatarea altor fiinţe pe considerentul că acestea prin modul de viaţă şi preocupările pe care le au nu pun nici un preţ pe ele însele, întrucât dreptul de a decide dacă sinele are sau nu o valoare, aparţine acelei persoane, şi nu altcuiva.

În ceea ce priveşte retractarea totală sau parţială a unor declaraţii, precum şi legalitatea şi loialitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, imposibilitatea audierii persoanei vătămate R. şi a martorelor cu identitate protejată AAA. şi ZZ. instanţa a menţinut aceleaşi argumente redate pe larg la analiza activităţii infracţionale a coinculpaţilor C., B., A.

Infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, prev. de art. 216 C. pen., constă în fapta de a utiliza serviciile prevăzute de art. 182 C. pen., prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În art. 182 C. pen. citat mai sus, se prevăd situaţiile prin care se înţelege exploatarea unei persoane, iar în speţa de faţă se poate reţine situaţia prev. de ultima teză din litera "c" a acestui text de lege, respectiv "obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice, sau la alte forme de exploatare sexuală".

În speţa de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 216 C. pen.cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, respectiv inculpatul L. în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în aceleaşi împrejurări în perioada februarie 2014 - iunie 2015 a utilizat serviciile sexuale prestate de persoane minore (persoana vătămată S., martorele cu identitate protejată WW., VV.), în condiţiile în care cunoştea că sunt victimele traficului de minori, forma de exploatare fiind cea arătată în starea de fapt expusă, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatului C., cu care inculpatul a avut o legătură de prietenie.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului L., instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, caracterul continuat al infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Criteriile legale, generale şi cumulative prev. de art. 74 C. pen. conturează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului în dimensiuni ce permit executarea pedepsei în libertate, dar sub imperiul unui ansamblu de obligaţii şi măsuri de supraveghere al căror scop este de a asigura atât finalitatea pedepselor - prevenirea săvârşirii în viitor a altor infracţiuni, dar şi funcţiile acestora - sancţionare, eliminare temporara din câmpul exerciţiului unor drepturi subiectiv civile, exemplaritate atât faţă de propria persoană cât şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni.

Analizând datele ce caracterizează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului, astfel cum sunt ele relevate de probele administrate şi valorificate prin intermediul criteriilor prev. de art. 74 C. pen., s-au constatat următoarele: modalitatea şi împrejurările în care inculpatul a recurs la acte de natură sexuală în raport de o persoană minoră dovedesc o atitudine caracterizată prin dispreţ faţă de valorile morale ce trebuie să caracterizeze o societate sănătoasă; pluralitatea actelor de executare care a atras aplicarea infracţiunii continuate, formă a unităţii legale de infracţiune, prev. de art. 35 C. pen., dovedeşte persistenţă infracţională. Modul în care au fost încălcate valorile sociale privind libertatea psihică şi viaţa sexuală a unei persoane conduce la conturarea unei atitudini eronate atât faţă de valorile morale, cât şi de modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale şi sociale, incompatibilă moral cu întreţinerea unor raporturi sexuale cu persoane minore, în mod repetat. Această împrejurare este de natură a augmenta starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a avut reprezentarea stării de minoritate a acestor persoane şi nu a întreprins nici un demers pentru a împiedica şi stopa pe viitor activitatea de exploatare sexuală a minorelor de către gruparea infracţională condusă de inculpatul C.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului instanţa a reţinut faptul că inculpatul L., are studii superioare, iar potrivit fişei de cazier judiciar acesta are înscrisă în cazier o condamnare cu amenda penală aplicată în străinătate, dar în condiţiile în care acea hotărâre judecătorească nu a fost recunoscută în România nu a fost avută în vedere la stabilirea antecedentelor penale. Totodată instanţa a avut în vedere activitatea infracţională a inculpatului în raport de aceea reţinută în sarcina inculpaţilor condamnaţi pentru aceeaşi infracţiune.

Raportat la toate aceste considerente, în vederea atingerii scopului pedepsei, instanţa a apreciat ca fiind necesare şi suficiente aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare în cazul inculpatului L., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

Instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei complementare şi accesorii a interzicerii drepturilor de a fi aleşi în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator este justificată în privinţa inculpatului, întrucât adoptarea unui asemenea comportament îl face nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi nu poate fi compatibilă cu calitatea de tutore sau curator.

Datele ce caracterizează persoana inculpatului au contribuit la aplicarea unei modalităţi de individualizare judiciară a executării pedepsei prin reţinerea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 91 şi următ. C. pen., considerându-se că raportat la vârsta inculpatului, nivelul de instruire, lipsa antecedentelor penale scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie.

Nu s-a constatat existenţa altor circumstanţe reale sau personale care să aibă un efect predominant în cadrul procesului de individualizare a pedepsei şi să impună aplicarea pedepsei amenzii (aplicată inculpatului J., care a recunoscut săvârşirea faptei, nu a contestat probele de la urmărire penală şi nu a solicitat alte probe uzând de procedura simplificată) sau a unui regim de individualizare a acesteia mai blând, respectiv amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 C. pen., întrucât în această situaţie procesul de înfăptuire a justiţiei ar dobândi un caracter iluzoriu şi nu s-ar mai îndeplini scopul esenţial al pedepsei, prevenirea săvârşirii altor infracţiuni atât de către inculpat cât şi de către alte persoane, dar nici funcţiile de exemplaritate, de reeducare - esenţiale în restabilirea ordinii de drept încălcate prin săvârşirea infracţiunii.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a disp. art. 91 C. pen. cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, atât cu privire la pedeapsa aplicată efectiv, care nu poate depăşi 3 ani (pedeapsa fiind 8 luni închisoare), lipsa unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (lipsa antecedentelor penale), inculpatul manifestându-şi acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii (aspect consemnat în declaraţia acestuia), dar şi raportat la persoana inculpatului, vârsta acestuia, nivelul de instruire existând posibilitatea îndreptării sale şi fără executarea efectivă a pedepsei, fiind necesară supravegherea conduitei pentru o perioadă determinată.

3. Cu privire la inculpatul N. prin actul de sesizare al instanţei acuzarea susţine că acesta este patronul clubului KKK. din Timişoara şi a dezvoltat o relaţie de prietenie cu inculpatul C., care de regulă îşi invita minorele şi pe cei cărora urma să le plaseze pentru sex la acest club. Inculpatul C. i-a plasat acestui inculpat în vederea întreţinerii de relaţii sexuale pe persoanele vătămate Q., S., R. şi martora cu identitate protejată WW.

Instanţa a constatat că potrivit declaraţiei persoanei vătămate Q. rezultă faptul că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 14 ani şi jumătate, iar după ce a întreţinut relaţii sexuale cu el i-a propus să-i prezinte un bărbat, care ar fi putut-o ajuta să devină hostess şi a condus-o cu maşina la acesta acasă. A mai relatat că a aşteptat într-o încăpere a apartamentului timp în care "C." a discutat cu acel bărbat care a aflat ulterior că este patronul de la KKK. şi a înţeles că cei doi negociau preţul pentru un raport sexual pe care ea urma să-l întreţină, după care N. i-a dat lui C. circa 500 de lei, iar acesta a plecat. A mai menţionat persoana vătămată că după ce a plecat inculpatul C., iar inculpatul N. i-a cerut să se dezbrace, aceasta şi-a dat seama că nu a fost dusă acolo pentru angajare, a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul care a încuiat uşile, iar după aproximativ 40 min. i-a dat 500 lei şi a condus-o cu maşina până la hotelul NNNN. din centrul Timişoarei. A mai arătat că, în cursul acestei întâlniri inculpatul a întrebat-o câţi ani are, ea i-a spus că 15, iar el a răspuns înapoi 18.

Aceeaşi persoană vătămată audiată în faţa instanţei a arătat că nu îşi menţine declaraţia din faza de urmărire penală şi a declarat în această manieră în faţa organelor de urmărire penală," deoarece era foarte speriată, era toată presa, părinţii ei o certau pentru că nu era în regulă să apari la TV, să te vadă toată lumea şi să scrie că ai făcut prostituţie". A menţionat că nu s-au făcut presiuni asupra ei de către organele de anchetă.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. Astfel, declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate nu va fi menţinută, în condiţiile în care organele de anchetă nu au exercitat presiuni asupra acesteia, a fost audiată în prezenţa a două persoane de sex feminin, respectiv procurorul de caz şi reprezentantul A.N.I.T.P., declaraţia de la instanţă nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, în condiţiile în care chiar inculpatul C. a recunoscut faptul că a prezentat-o pe aceasta inculpatului N., iar susţinerile potrivit cărora a fost speriată de presă şi de faptul că urma să fie certată de părinţi ar fi justificat o declaraţie prin care să nege faptul că ar fi întreţinut relaţii sexuale, iar nu o altfel de declaraţie. Persoana vătămată a dat declaraţia în favoarea inculpaţilor rezulta şi din faptul că aceasta a avut relaţii cu aceştia, iar la o întrebare adresată de procuror a arătat că nu ar dori ca inculpatul C. să fie în arest, deoarece nu i-a făcut niciun rău.

Susţinerile persoanei vătămate Q. din faza de urmărire penală referitor la inculpatul N. sunt confirmate şi de declaraţiile martorei cu identitate protejată VV. dată în faţa instanţei care a arătat că aceasta a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul, când avea 16 ani şi a primit de la acesta suma de 600 lei, iar inculpatul C. primea de la fiecare client suma de 150 - 200 lei şi diverse servicii; de unde rezultă faptul că declaraţia dată de Q. în faţa instanţei nu corespunde realităţii.

Vinovăţia inculpatului rezultă şi din declaraţia persoanei vătămate R. potrivit căreia aceasta a arătat că a fost prietenă cu inculpatul C. timp de un an de zile, iar acesta a dus-o la un apartament din Timişoara unde a lăsat-o singură cu inculpatul N. care aproape a obligat-o să întreţină raporturi sexuale reţinându-i telefonul şi încuind uşile. A mai menţionat că deşi a plâns, inculpatul nu a ţinut cont, i-a dat suma de 800 lei, din care 300 lei i-a dat inculpatului C. pentru că i-a cerut, iar diferenţa i-a dus-o mamei sale care ştia că are o relaţie cu C. şi că a făcut fotografii profesionale pentru bani. De asemenea, persoana vătămată a relatat şi despre o altă fată de pe urma căreia inculpatul C. obţinea bani din plasarea către diferiţi clienţi.

Această persoană vătămată nu a putut fi audiată în instanţă, fiind făcute numeroase demersuri în acest sens, iar prin încheierea din data de 15 iunie 2016 s-a constatat imposibilitatea audierii acesteia, Curtea menţinând declaraţia de urmărirea penală a persoanei vătămate întrucât a fost dată în prezenţa unui reprezentant A.N.I.T.P., nu a fost constatat un motiv de nelegalitate a acestui mijloc de probă la urmărire penală, iar declaraţia se coroborează cu celălalt material probator în condiţiile în care inculpatul C. prin declaraţia dată la urmărire penală a recunoscut faptul că a prezentat-o pe aceasta persoană vătămată inculpatului N., că a transportat-o cu maşina în vederea întâlnirii cu acesta, că persoana vătămată a întreţinut relaţii sexuale cu acesta şi că el a primit 300 lei.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată WW., rezultă faptul că aceasta datorită faptului că părinţii erau despărţiţi şi nu mai făcea faţă cheltuielilor personale a acceptat varianta lui C. pe care l-a cunoscut când a împlinit 15 ani şi a consumat acte sexuale contra cost cu clienţii acestuia. Printre clienţii acestora a fost dusă de inculpatul C. cu maşina la locuinţa inculpatului N., cei doi au avut o discuţie prealabilă după care C. i-a spus că N. îi va da 800 lei pentru serviciile sexuale şi pentru că era prima experienţă de acest gen şi îi era teamă C. i-a spus că îi va da să fumeze cannabis şi să bea alcool pentru a se relaxa, a menţionat că a şi fumat cannabis împreună cu C., după care acesta a plecat, iar în urma actului sexual cu inculpatul N. a primit suma de 250 euro. A menţionat că inculpatul C. beneficia atât de sume de bani peste tariful pe care fetele îl încasau de la clienţi cât mai ales de servicii, deoarece clienţi erau de obicei avuţi.

În faţa instanţei prin declaraţia dată martora şi-a menţinut parţial declaraţia de la urmărirea penală, arătând că nu-şi aminteşte exact ce a declarat în urmă cu doi ani. Martora a confirmat că era minoră când a întreţinut relaţiile sexuale. A confirmat faptul că prin intermediul inculpatului C. l-a cunoscut pe inculpatul N., cu care a întreţinut relaţii sexuale şi a primit o sumă de bani, dar nu îşi aminteşte cuantumul acesteia.

Prin declaraţia persoanei vătămate S., aceasta detaliază modul în care se desfăşura activitatea infracţională arătând că inculpatul C. "organiza zilnic la el acasă petreceri cu mâncare şi băutură şi mai ales cocaină, unde se adunau clienţii cunoscuţi de C. şi el ne căuta pe noi fetele, iar jos la parter se distrau, iar sus la etaj unde se aflau dormitoarele se petreceau relaţii sexuale. Banii pentru aceste prestaţii sexuale erau luaţi anterior de către C. Alt client fidel al lui C., care se bucura de serviciile sale sexuale era N."

De asemenea aceeaşi persoană vătămată în cele trei declaraţii date în faza de urmărire penală, a confirmat faptul că inculpatul C. avea un comision de 80% din suma pe care o câştiga în urma întreţinerii relaţiilor sexuale. În declaraţia dată în faţa instanţei persoana vătămată nu îşi menţine în totalitate declaraţia, arătând că au fost făcute presiuni asupra ei de către organele de anchetă şi nu îşi aminteşte multe din aspectele pe care le-a declarat la urmărire penală. A menţionat că nu îl cunoaşte pe inculpatul N. şi nu îşi aminteşte dacă a întreţinut relaţii sexuale cu inculpaţii din acest dosar.

Curtea a constatat că susţinerile persoanei vătămate, potrivit cărora s-ar fi exercitat asupra sa presiuni de către organele de anchetă sunt nefondate în condiţiile în care aceasta nu a formulat plângere sau denunţ împotriva organelor de anchetă, având un interes substanţial şi procesual în dovedirea invocatelor abuzuri în desfăşurarea anchetei penale, atât din perspectiva modului de desfăşurarea a procesului penal al cărei subiecţi sunt inculpaţii, dar şi raportat la necesitatea respectării drepturilor şi intereselor subiectiv civile ale persoanelor vătămate în calitate de subiecţi de drept.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. De asemenea, Curtea a constatat că revenirea acestei persoane vătămate asupra declaraţiei nu are o justificare plauzibilă în condiţiile în care chiar şi inculpatul C. în declaraţia dată la urmărire penală, a confirmat faptul că a cunoscut-o pe aceasta la o petrecere şi a întreţinut o relaţie sexuală, aspecte pe care persoana vătămată le-a negat în instanţă, fapt ce dovedeşte că datorită relaţiilor existente anterior între aceasta şi inculpaţi, s-a alăturat scenariilor formulate de inculpaţi în apărare.

Persoana vătămată are pe lângă declaraţiile consemnate de organele de urmărire penală şi o declaraţie olografă, fapt ce infirmă susţinerea persoanei vătămate potrivit cărora s-ar fi exercitat presiuni. Astfel declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate a fost menţinută doar cu privire la aspectele prin care sunt confirmate cele relatate în faza de urmărire penală.

Inculpatul N. a uzat de dreptul la tăcere în faza de urmărire penală, iar în faţa instanţei prin declaraţia dată nu a recunoscut faptele imputate, arătând că este un om de afaceri prosper, nu a solicitat vreodată femei pentru a întreţine raporturi sexuale, nu le cunoaşte pe persoanele vătămate sau martorele din acest dosar şi îşi explică declaraţiile acestora pe fondul unei confuzii care ar fi fost generată pe reţelele de socializare unde o persoană OOOO. din Bocşa iar fi folosit numele atribuindu-şi titulatura de" patron al clubului KKK.". A menţionat că îl cunoaşte pe inculpatul C. de 10 - 15 ani.

Nu pot fi reţinute apărările inculpatului, deoarece acestea sunt contrazise de materialul probator administrat, respectiv declaraţiile persoanelor vătămate şi a martorelor cu identitate protejată, care se coroborează cu declaraţia inculpatului C. Astfel acest inculpatul a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul N., deoarece este patron la mai multe localuri din Timişoara pe care le frecventa, acesta le-a cunoscut prin intermediul său pe Q., R., S., WW. şi ştie că a întreţinut relaţii sexuale cu R. În faţa instanţei inculpatul C. la finalul declaraţiei după ce anterior a făcut numeroase scenarii în favoarea coinculpaţilor revine şi îşi menţine declaraţiile de la urmărire penală. De asemenea faptul că inculpatul C. îl cunoaşte pe inculpatul N. şi beneficia de servicii la cluburile acestuia ca urmare a minorelor pe care i le plasa pentru întreţinerea de relaţii sexuale rezultă şi din procesul verbal de redare

Instanţa a concluzionat că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca inculpatul să cunoască faptul că serviciile pe care le utilizează provin de la victime ale traficului de persoane sau traficului de minori. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerinţe ca inculpatul să cunoască cine a comis aceste fapte sau dacă acesta răspunde penal. Este nevoie ca în momentul în care inculpatul a folosit serviciile victimelor să-şi fi dat seama că acestea au fost supuse traficului de persoane sau traficului de minori.

Având în vedere împrejurările concrete în care acest inculpat a comis fapta, instanţa a reţinut că acesta a cunoscut împrejurarea că a beneficiat de serviciile sexuale ale unor persoane victime ale traficului de persoane sau traficului de minori.

În opinia instanţei modalitatea concretă prin care inculpatul a ajuns să folosească serviciile sexuale ale persoanelor vătămate, este suficientă pentru a reţine vinovăţia inculpatului, raportat şi la gradul de educaţie al acestuia, nivelul de trai, vârsta şi ocupaţia. S-a constatat că inculpatul este o persoană cu studii superioare, are ocupaţie, familie, or în atare nu se poate susţine în mod rezonabil că nu şi-au dat seama de faptul că persoanele ce îi erau puse la dispoziţie de inculpatul C. nu sunt victime ale exploatării sexuale, astfel că faptele au fost comise cu vinovăţia cerută de lege, soluţia de condamnare fiind justificată. Nu prezintă relevanţă sub aspectul vinovăţiei inculpatului împrejurarea că persoanele vătămate i-ar fi spus că sunt majore, că nu sunt obligate să practice prostituţia sau că nu a cunoscut vârsta acestora, aceste condiţii nefiind cerute de textul de lege care prevede şi sancţionează această infracţiune.

Nu este incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 30 C. pen., constând în eroarea asupra calităţii persoanei cu care inculpatul a întreţinut raporturi sexuale, aceea de victimă a exploatării inculpaţilor, întrucât nu există probe certe şi obiective din care să rezulte că inculpatul s-a aflat într-o situaţie obiectivă de necunoaştere atât a vârstei persoanei (minoră) cât şi a statutului său de victimă a exploatării de către inculpaţi, având în vedere dispoz.art. 216 C. pen., rap. la art. 182 lit. c) C. pen. Pentru a fi incidentă această cauză de neimputabilitate este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, respectiv în cauză infracţiunea prev. de art. 216 C. pen. constând în folosirea serviciilor unei persoane exploatate; în momentul comiterii faptei, inculpatul să nu fi cunoscut existenţa unei stări situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei; starea, situaţia sau împrejurarea pe care se grefează necunoaşterea de către inculpat, să contureze tipicitatea faptei penale, adică, de acestea să depindă caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt asupra tipicităţii presupune faptul că din cauza necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a unei stări, situaţii sau împrejurări, făptuitorul să fi apreciat în mod rezonabil că fapta sa nu întruneşte elementele de tipicitate.

În cazul în care făptuitorul are numai o îndoială, un dubiu cu privire la tipicitatea faptei, aceasta îi va fi imputabilă şi astfel, nu operează eroarea, cauză de neimputabilitate prev. de art. 30 C. pen.

Nu există o reprezentare falsă a realităţii, în ceea ce priveşte persoana inculpatului, întrucât o astfel de situaţie nu rezultă din ansamblul probelor administrate, având în vedere următoarelor argumente deduse pe baza elementelor procesuale: ca de altfel toţi inculpaţii, a apelat la aceeaşi persoană pentru a întreţine relaţii sexuale cu persoane de sex feminin, iar nu apelând la o altă metodă ori direct la aceste persoane; inculpatul este o persoană majoră, cu studii; inculpatul a plătit contravaloarea serviciilor sexuale în favoarea inculpatului C., astfel încât atitudinea faţă de activitatea autonomă de cumpărare a serviciilor sexuale s-a convertit într-o veritabilă operaţiune de comerţ în care rolul de vânzător era deţinut de inculpatul lider al grupului, iar fiecare inculpat care dorea să întreţină relaţii sexuale o putea face prin intermediul inculpatului C., în condiţiile stabilite de acesta, în locurile fixate de el, plătind aceluiaşi inculpat contravaloarea serviciilor sexuale, rezultând astfel că beneficiarul acestor acte urma să adere la condiţiile stabilite de liderul grupului.

În cazul erorii, prev. de art. 30 C. pen., cauză de neimputabilitate, dacă eroarea făptuitorului provine din dubiul acestuia şi inculpatul, în pofida acestei stări de îndoială acţionează, nu va fi exonerat de răspundere penală, întrucât starea de eroare în care pretinde că se afla provine din propria sa neglijenţă, din propria culpă în lămurirea completă şi exactă a situaţiei de fapt.

Împrejurările invocate în apărare potrivit cărora victimele infracţiunilor ar fi avut antecedente în întreţinerea relaţiilor sexuale în scopul obţinerii de foloase materiale, cu diferite persoane ori ar fi avut o moralitate îndoielnică, ori faptul că unele dintre aceste persoane au continuat să săvârşească acte de prostituţie şi după încetarea activităţii infracţionale a inculpaţilor, nu sunt relevante sub aspectul vinovăţiei inculpatului.

Chiar admiţând că persoanele vătămate ar fi derulat activităţi imorale ori ilicite înainte de a fi racolate şi convinse de inculpaţi în scopul obligării la practicarea prostituţiei, şi că acestea ar fi avut în mod rezonabil reprezentarea faptului că inculpaţii obţineau venituri din proxenetism şi ca atare, ar fi putut cunoaşte că motivul deplasării lor şi găzduirii de către inculpaţi era practicarea prostituţiei, nici o împrejurare sau nici o cauză nu poate fi atât de importantă încât să se dispreţuiască total valori umane fundamentale cum sunt libertatea vieţii sexuale, libertatea de mişcare, dreptul de a decide singur cu privire la propria persoană. Inculpaţii nu se pot autojustifica în exploatarea altor fiinţe pe considerentul că acestea prin modul de viaţă şi preocupările pe care le au nu pun nici un preţ pe ele însele, întrucât dreptul de a decide dacă sinele are sau nu o valoare, aparţine acelei persoane, şi nu altcuiva.

În ceea ce priveşte retractarea totală sau parţială a unor declaraţii, precum şi legalitatea şi loialitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, imposibilitatea audierii persoanei vătămate R. şi a martorelor cu identitate protejată AAA. şi ZZ. instanţa a menţinut aceleaşi argumente redate pe larg la analiza activităţii infracţionale a coinculpaţilor C., B., A.

Infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, prev. de art. 216 C. pen., constă în fapta de a utiliza serviciile prevăzute de art. 182 C. pen., prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În art. 182 C. pen. citat mai sus, se prevăd situaţiile prin care se înţelege exploatarea unei persoane, iar în speţa de faţă se poate reţine situaţia prev. de ultima teză din litera "c" a acestui text de lege, respectiv" obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice, sau la alte forme de exploatare sexuală".

În speţa de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, respectiv inculpatul N. în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în aceleaşi împrejurări în perioada februarie 2014 - iunie 2015 a utilizat serviciile sexuale prestate de persoane minore (persoana vătămată S., Q., R., martora cu identitate protejată WW.), în condiţiile în care cunoştea că sunt victimele traficului de minori, forma de exploatare fiind cea arătată în starea de fapt de mai sus, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatului C., cu care inculpatul a avut o legătură de prietenie.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului N., instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, caracterul continuat al infracţiunii prev. de art. 216 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Criteriile legale, generale şi cumulative prev. de art. 74 C. pen. conturează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului în dimensiuni ce permit executarea pedepsei în libertate, dar sub imperiul unui ansamblu de obligaţii şi măsuri de supraveghere al căror scop este de a asigura atât finalitatea pedepselor - prevenirea săvârşirii în viitor a altor infracţiuni, dar şi funcţiile acestora - sancţionare, eliminare temporara din câmpul exerciţiului unor drepturi subiectiv civile, exemplaritate atât faţă de propria persoană cât şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni.

Analizând datele ce caracterizează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului, astfel cum sunt ele relevate de probele administrate şi valorificate prin intermediul criteriilor prev. de art. 74 C. pen., s-au constatat următoarele: modalitatea şi împrejurările în care inculpatul a recurs la acte de natură sexuală în raport de o persoană minoră dovedesc o atitudine caracterizată prin dispreţ faţă de valorile morale ce trebuie să caracterizeze o societate sănătoasă; pluralitatea actelor de executare care a atras aplicarea infracţiunii continuate, formă a unităţii legale de infracţiune, prev. de art. 35 C. pen., dovedeşte persistenţă infracţională. Modul în care au fost încălcate valorile sociale privind libertatea psihică şi viaţa sexuală a unei persoane conduce la conturarea unei atitudini eronate atât faţă de valorile morale, cât şi de modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale şi sociale, incompatibilă moral cu întreţinerea unor raporturi sexuale cu persoane minore, în mod repetat. Această împrejurare este de natură a augmenta starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a avut reprezentarea stării de minoritate a acestor persoane şi nu a întreprins nici un demers pentru a împiedica şi stopa pe viitor activitatea de exploatare sexuală a minorelor de către gruparea infracţională condusă de inculpatul C.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului instanţa a reţinut faptul că inculpatul N., are studii superioare, iar potrivit fişei de cazier judiciar acesta nu are antecedente penale. Totodată instanţa a avut în vedere activitatea infracţională a inculpatului în raport de aceea reţinută în sarcina inculpaţilor condamnaţi pentru aceeaşi infracţiune.

Raportat la toate aceste considerente, în vederea atingerii scopului pedepsei, instanţa a apreciat ca fiind necesare şi suficiente aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare în cazul inculpatului N., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

Instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei complementare şi accesorii a interzicerii drepturilor de a fi aleşi în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator este justificată în privinţa inculpatului, întrucât adoptarea unui asemenea comportament îl face nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi nu poate fi compatibilă cu calitatea de tutore sau curator.

Datele ce caracterizează persoana inculpatului au contribuit la aplicarea unei modalităţi de individualizare judiciară a executării pedepsei prin reţinerea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 91 şi următ. C. pen., considerându-se că raportat la vârsta inculpatului, nivelul de instruire, lipsa antecedentelor penale scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie.

Nu s-a constatat existenţa altor circumstanţe reale sau personale care să aibă un efect predominant în cadrul procesului de individualizare a pedepsei şi să impună aplicarea pedepsei amenzii (aplicată inculpatului J., care a recunoscut săvârşirea faptei, nu a contestat probele de la urmărire penală şi nu a solicitat alte probe uzând de procedura simplificată) sau a unui regim de individualizare a acesteia mai blând, respectiv amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 C. pen., întrucât în această situaţie procesul de înfăptuire a justiţiei ar dobândi un caracter iluzoriu şi nu s-ar mai îndeplini scopul esenţial al pedepsei, prevenirea săvârşirii altor infracţiuni atât de către inculpat cât şi de către alte persoane, dar nici funcţiile de exemplaritate, de reeducare - esenţiale în restabilirea ordinii de drept încălcate prin săvârşirea infracţiunii.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a disp. art. 91 C. pen. cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, atât cu privire la pedeapsa aplicată efectiv, care nu poate depăşi 3 ani (pedeapsa fiind 8 luni închisoare), lipsa unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (lipsa antecedentelor penale), inculpatul manifestându-şi acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii (aspect consemnat în declaraţia acestuia), dar şi raportat la persoana inculpatului, vârsta acestuia, nivelul de instruire existând posibilitatea îndreptării sale şi fără executarea efectivă a pedepsei, fiind necesară supravegherea conduitei pentru o perioadă determinată.

4. Potrivit actului de sesizare al instanţei cu privire la inculpatul G. s-a reţinut faptul că inculpatul C. l-a inclus în anturajul său pe inculpatul G. începând cu anul 2014, întrucât acesta fiind un prosper om de afaceri din Arad a reprezentat o sursă de venit pentru inculpat ca urmare a minorelor care i-au fost plasate, respectiv martorele cu identitate protejată UU., WW., RR., martorele II. şi JJ., persoanele vătămate U. şi Q.

Instanţa a reţinut faptul că vinovăţia inculpatului cu privire la fapta reţinută prin actul de sesizare al instanţei rezultă din declaraţia persoanei vătămate U. dată la urmărire penală prin care s-a confirmat faptul că inculpatul C. îi plasa inculpatului G. minore pentru a întreţine relaţii sexuale, aceasta confirmând faptul că inculpatul C. i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul G. sens în care a transportat-o pe aceasta la Arad împreună cu JJ., dar ea a refuzat să facă acest lucru, inculpatul C. spunându-i "că îl fac de ruşine". Persoana vătămată şi-a menţinut declaraţia şi în faţa instanţei cu privire la acest aspect.

De asemenea cu privire la acelaşi aspect a dat declaraţie şi martora JJ. care a confirmat faptul că împreună cu inculpatul C. şi persoana vătămată U., care era minoră au fost acasă la inculpatul G., în Arad, întrucât inculpatul dorea să consume acte sexuale cu U., dar nu s-a întâmplat nimic în dormitor, deoarece U. a refuzat favorurile lui.

Instanţa a constatat că potrivit declaraţiei persoanei vătămate Q. rezultă faptul că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 14 ani şi jumătate, iar după ce a întreţinut relaţii sexuale cu el i-a propus de mai multe ori să-i facă cunoştinţă cu diverşi bărbaţi în acelaşi scop de a întreţine relaţii sexuale printre aceştia fiind şi inculpatul G. din Arad, dar a refuzat să întreţină relaţii sexuale cu acesta, deoarece era implicată într-o relaţie.

Aceeaşi persoană vătămată audiată în faţa instanţei a arătat că nu îşi menţine declaraţia din faza de urmărire penală şi a declarat în această manieră în faţa organelor de urmărire penală," deoarece era foarte speriată, era toată presa, părinţii ei o certau pentru că nu era în regulă să apari la TV, să te vadă toată lumea şi să scrie că ai făcut prostituţie". A menţionat că nu s-au făcut presiuni asupra ei de către organele de anchetă.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. Astfel, declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate nu va fi menţinută, în condiţiile în care organele de anchetă nu au exercitat presiuni asupra acesteia, a fost audiată în prezenţa a două persoane de sex feminin, respectiv procurorul de caz şi reprezentantul A.N.I.T.P., declaraţia de la instanţă nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, în condiţiile în care. chiar inculpatul C. a recunoscut faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, iar susţinerile potrivit cărora a fost speriată de presă şi de faptul că urma să fie certată de părinţi ar fi justificat o declaraţie prin care să nege faptul că ar fi întreţinut relaţii sexuale, iar nu o altfel de declaraţie. Faptul că persoana vătămată a dat declaraţia în favoarea inculpaţilor rezulta şi din faptul că aceasta a avut relaţii cu aceştia, iar la o întrebare adresată de procuror a arătat că nu ar dori ca inculpatul C. să fie în arest, deoarece nu i-a făcut nici un rău.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată UU. aceasta a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 17 ani, iar inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul G., a mers împreună cu acesta la Arad, iar ea, "a dezvoltat o relaţie sexuală" cu inculpatul G., dar nu cunoaşte dacă inculpatul C. a avut ceva de câştigat din acest lucru, menţionând că ştie de la T. că C. ar fi proxenet.

Audiată în faţa instanţei aceasta nu şi-a mai menţinut declaraţia de la urmărire penală, deoarece nu corespunde cu ceea ce "a povestit poliţistului" şi cu ceea ce s-a consemnat în declaraţie, nu a mai menţinut cele relatate cu privire la inculpatul G., arătând că nu inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul G., ci ea l-a cunoscut într-un club din Arad şi ea este şi în prezent iubita inculpatului G.

Curtea a constatat că declaraţia dată de această martoră în faţa instanţei cu privire la inculpatul G. este subiectivă, fiind dată în scopul de a întării scenariile de apărare a acestui inculpat, în condiţiile în care a menţionat că este şi în prezent iubita acestuia, şi nu este plauzibilă afirmaţia martorei conform căreia a menţionat la urmărire penală acest aspect dar nu s-a consemnat în declaraţie, în condiţiile în care lecturând întreaga declaraţie se poate constata că deşi la începutul acesteia a arătat că nu îşi menţine declaraţia, martora a menţinut toate cele relatate la urmărirea penală cu excepţia celor relatate cu privire la inculpatul G. Or, în situaţia în care inculpatul G. ar fi considerat că această depoziţie a martorei ca probă în procesul penal este nelegală, având în vedere şi întrebările adresate în faţa instanţei cu privire la modalitatea de audiere la urmărire penală, ar fi avut posibilitatea contestării probelor la cameră preliminară, dar acest inculpat nu a formulat nici o cerere sau excepţie cu privire la acest aspect. De asemenea martora nu a formulat vreo plângere sau denunţ faţă de modul în care s-a administrat proba la urmărire penală, motiv pentru care nu pot fi reţinute scenariile formulate în apărarea inculpatului G. de această martoră cu identitate protejată.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată WW.,, rezultă faptul că aceasta datorită faptului că părinţii erau despărţiţi şi nu mai făcea faţă cheltuielilor personale a acceptat varianta lui C. pe care l-a cunoscut când a împlinit 15 ani şi a consumat acte sexuale contra cost cu clienţii acestuia. Menţionează că l-a cunoscut pe C. prin intermediul prietenei sale II., care deja era damă de companie, de lux a lui C., şi ştie de la II. că pe aceasta a trimis-o inculpatul C. la un client pe nume G. şi acesta i-a achitat suma de 150 de EURO pentru prestarea serviciilor sexuale. Menţionează că inculpatul C. beneficia atât de sume de bani peste tariful pe care fetele îl încasau de la clienţi cât mai ales de servicii, deoarece clienţi erau de obicei avuţi.

În faţa instanţei prin declaraţia dată martora şi-a menţinut parţial declaraţia de la urmărirea penală, arătând că nu-şi aminteşte exact ce a declarat în urmă cu doi ani. Martora a confirmat că II. a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul G., mergând şi ea împreună cu II. la G.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată RR. rezultă faptul că inculpatul G. beneficia de serviciile sexuale ale tinerelor plasate de inculpatul C. Astfel această martoră a arătat că l-a cunoscut pe C. când avea 18 ani, şi pentru că era studentă şi avea nevoie de bani a fost de acord cu propunerea inculpatului C. de a întreţine relaţii sexuale cu clienţii săi, prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe inculpatul G., întreţinând cu acesta relaţii sexuale pentru suma de 100 EURO.

Audiată în faţa instanţei martora şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală cu privire la acest aspect.

Instanţa nu a reţinut ca subiect pasiv pentru infracţiunea imputată inculpatului G. pe martora cu identitate protejată RR., deoarece, aşa cum rezultă din actul de sesizare al instanţei şi din probatoriul administrat, aceasta este subiect pasiv al infracţiunii de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului C., fiind majoră la data săvârşirii faptei de către inculpat.

Din declaraţia martorei II. rezultă faptul că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 16 ani, a întreţinut cu acesta un act sexual oral, după care şi-a dat seama că inculpatul C. nu era interesat de ea, ci dorea să o plaseze prietenilor lui pentru a întreţine relaţii sexuale. A menţionat că a întreţinut acte sexuale cu inculpatul G., om de afaceri din Arad, la locuinţa acestuia, fiind dusă acolo atât ea cât şi NNN. de inculpatul C., care a organizat deplasarea, menţionând că şi aceasta a consumat acte sexuale cu inculpatul G., iar inculpatul C. îşi primea anterior comisionul de la client, iar din banii pe care fetele îi primeau le cereau o parte pe care erau obligate să i-o dea.

În faţa instanţei prin declaraţia dată martora a recunoscut faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul G. pe care l-a cunoscut prin intermediul inculpatului C.

Potrivit declaraţiilor persoanei vătămate T. rezultă faptul că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 16 ani, iar acesta a plasat-o şi unui client din Arad, de la care a primit 500 lei pentru relaţiile sexuale întreţinute, persoana vătămată relatând şi cu privire la alte tinere plasate de inculpatul C., la petrecerile organizate de acesta şi la sumele de bani pe care le obţinea de pe urma acestei activităţi infracţionale.

În faţa instanţei însă această persoană vătămată nu şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală, arătând că i-a fost sugerat ce să declare pentru a nu spune părinţilor ei cu ce se ocupă.

Curtea nu a reţinut declaraţia acestei persoane vătămate din faţa instanţei întrucât, revenirea asupra declaraţiei de la urmărire penală nu are o justificare rezonabilă, aceasta este contrazisă şi de declaraţia inculpatului G. dată în faza de urmărire penală şi în instanţă, care a arătat că a întreţinut relaţii sexuale cu T.

Prin declaraţia persoanei vătămate S., aceasta a detaliat modul în care se desfăşura activitatea infracţională arătând că inculpatul C. "organiza zilnic la el acasă petreceri cu mâncare şi băutură şi mai ales cocaină, unde se adunau clienţii cunoscuţi de C. şi el ne căuta pe noi fetele, iar jos la parter se distrau, iar sus la etaj unde se aflau dormitoarele se petreceau relaţii sexuale. Banii pentru aceste prestaţii sexuale erau luaţi anterior de către C."

De asemenea aceeaşi persoană vătămată în cele trei declaraţii date în faza de urmărire penală, a confirmat faptul că inculpatul C. avea un comision de 80% din suma pe care o câştiga în urma întreţinerii relaţiilor sexuale. A menţionat că printre persoanele cu care C. se cunoştea şi cărora a plasat-o se numără şi G., persoana vătămată arătând că a întreţinut acte sexuale contra cost cu acesta, fiind condusă cu maşina de către inculpatul C. la Arad, iar banii obţinuţi trebuia să-i dea inculpatului C.

În declaraţia dată în faţa instanţei persoana vătămată nu şi-a menţinut în totalitate declaraţia dată, arătând că au fost făcute presiuni asupra ei de către organele de anchetă şi nu îşi aminteşte multe din aspectele pe care le-a declarat la urmărire penală. A menţionat că nu îl cunoaşte pe inculpatul G.

Curtea a constatat că susţinerile persoanei vătămate, potrivit cărora s-ar fi exercitat asupra sa presiuni de către organele de anchetă sunt nefondate în condiţiile în care aceasta nu a formulat plângere sau denunţ împotriva organelor de anchetă, având un interes substanţial şi procesual în dovedirea invocatelor abuzuri în desfăşurarea anchetei penale, atât din perspectiva modului de desfăşurarea a procesului penal al cărei subiecţi sunt inculpaţii, dar şi raportat la necesitatea respectării drepturilor şi intereselor subiectiv civile ale persoanelor vătămate în calitate de subiecţi de drept.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. De asemenea Curtea a constatat că revenirea acestei persoane vătămate asupra declaraţiei nu are o justificare plauzibilă în condiţiile în care chiar şi inculpatul C. în declaraţia dată la urmărire penală, a confirmat faptul că a cunoscut-o pe aceasta la o petrecere şi a întreţinut o relaţie sexuală, aspecte pe care persoana vătămată le neagă în instanţă, fapt ce dovedeşte că datorită relaţiilor existente anterior între aceasta şi inculpaţi, s-a alăturat scenariilor formulate de inculpaţi în apărare.

Persoana vătămată are pe lângă declaraţiile consemnate de organele de urmărire penală şi o declaraţie olografă, fapt ce infirmă susţinerea persoanei vătămate potrivit cărora s-ar fi exercitat presiuni. Astfel declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate va fi menţinută doar cu privire la aspectele prin care sunt confirmate cele relatate în faza de urmărire penală.

Inculpatul G. prin declaraţia dată în faza de urmărire penală a recunoscut faptul că inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu multe fete, dar a întreţinut relaţii sexuale doar cu persoana vătămată T. alias "T.", a menţionat că a primit de la inculpatul C. filmuleţe şi poze în care tinere consumau acte sexuale cu bărbaţi, că îi cunoaşte pe inculpaţii A. de 20 de ani, EE. de două săptămâni, întrucât a participat la petrecerea zilei sale de naştere organizată în Croaţia şi pe inculpatul B.

În faţa instanţei acelaşi inculpat prin declaraţia dată a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu T. şi UU., care în prezent îi este iubită. A menţionat că inculpatul C. era înconjurat de fete, i-a cerut mai multe numere de telefon ale acestora şi vorbea cu ele.

A arătat că nu a întreţinut relaţii sexuale cu Q., JJ., U., WW., II., doar cu RR., care era majoră.

Apărările inculpatului sunt contrazise şi de declaraţiile inculpatului C. din faza de urmărire penală, menţinute în instanţă cu privire la acest aspect, care a arătat că i-a prezentat câteva fete acestuia cu care a întreţinut relaţii sexuale.

De asemenea inculpatul DD., care a uzat de procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie, fiind condamnat definitiv pentru infracţiunea prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a confirmat faptul că inculpatul C. este un plasator de tinere pentru sex şi că acesta îi plasa de regulă tinere şi lui G. .

Şi inculpatul EE. care a uzat de procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie, fiind condamnat definitiv pentru infracţiunea prev. de art. 367 C. pen., art. 211 alin. C. pen. cu aplicare art. 35 alin. (1) C. pen. prin declaraţia dată la urmărire penală, din care a fost disjuns prezentul dosar, a confirmat faptul că inculpatul G., prieten bun cu inculpatul C., primea fete pentru sex de la acesta.

Audiat în prezentul dosar EE. a dat declaraţie care nu corespunde realităţii în încercarea de a formula apărări pentru inculpatul A., care l-a propus spre audiere. Menţiunile sale potrivit cărora a recunoscut starea de fapt din rechizitoriu doar pentru a beneficia de reducerea pedepsei cu toate că nu era nici o infracţiune, respectiv grup infracţional şi trafic de minori, dovedesc reaua sa credinţă în condiţiile în care în calitate de fost poliţist cunoaşte dispoziţiile legale şi faptul că nu poate reveni asupra declaraţiei prin care a solicitat aplicarea procedurii simplificate, declaraţia fiind făcută în scopul de a-i favoriza pe coinculpaţii din dosar, motiv pentru care instanţa a înlăturat-o. De altfel, faţă de declaraţia dată procurorul s-a sesizat din oficiu.

Faptul că inculpatul G. a întreţinut relaţii sexuale cu minorele plasate de inculpatul C. este confirmat şi de numeroasele procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, mijloace de probă necontestate de inculpat în cameră preliminară şi în faţa instanţei şi din care rezultă faptul că aceste minore sunt exploatate. În acest sens se menţionează procesele verbale din .

Instanţa a concluzionat că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca inculpatul să cunoască faptul că serviciile pe care le utilizează provin de la victime ale traficului de persoane sau traficului de minori. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerinţe ca inculpatul să cunoască cine a comis aceste fapte sau dacă acesta răspunde penal. Este nevoie ca în momentul în care inculpatul a folosit serviciile victimelor să-şi fi dat seama că acestea au fost supuse traficului de persoane sau traficului de minori.

Având în vedere împrejurările concrete în care acest inculpat a comis fapta, instanţa a reţinut că acesta a cunoscut împrejurarea că a beneficiat de serviciile sexuale ale unor persoane victime ale traficului de persoane sau traficului de minori.

Infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, prev. de art. 216 C. pen., constă în fapta de a utiliza serviciile prevăzute de art. 182 C. pen., prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În art. 182 C. pen. citat mai sus, se prevăd situaţiile prin care se înţelege exploatarea unei persoane, iar în speţa de faţă se poate reţine situaţia prev. de ultima teză din litera "c" a acestui text de lege, respectiv "obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice, sau la alte forme de exploatare sexuală".

În speţa de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, respectiv inculpatul G. în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în aceleaşi împrejurări în perioada februarie 2014 - iunie 2015 a utilizat serviciile sexuale prestate de persoane minore (persoana vătămată S., T. martora cu identitate protejată UU., martora II.), în condiţiile în care cunoştea că sunt victimele traficului de minori, forma de exploatare fiind cea arătată în starea de fapt de mai sus, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatului C., cu care inculpatul a avut o legătură de prietenie.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G., instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, caracterul continuat al infracţiunii prev. de art. 216 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Criteriile legale, generale şi cumulative prev. de art. 74 C. pen. conturează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului în dimensiuni ce permit executarea pedepsei în libertate, dar sub imperiul unui ansamblu de obligaţii şi măsuri de supraveghere al căror scop este de a asigura atât finalitatea pedepselor - prevenirea săvârşirii în viitor a altor infracţiuni, dar şi funcţiile acestora - sancţionare, eliminare temporară din câmpul exerciţiului unor drepturi subiectiv civile, exemplaritate atât faţă de propria persoană cât şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni.

Analizând datele ce caracterizează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului, astfel cum sunt ele relevate de probele administrate şi valorificate prin intermediul criteriilor prev. de art. 74 C. pen., s-au constatat următoarele: modalitatea şi împrejurările în care inculpatul a recurs la acte de natură sexuală în raport de o persoană minoră dovedesc o atitudine caracterizată prin dispreţ faţă de valorile morale ce trebuie să caracterizeze o societate sănătoasă; pluralitatea actelor de executare care a atras aplicarea infracţiunii continuate, formă a unităţii legale de infracţiune, prev. de art. 35 C. pen., dovedeşte persistenţă infracţională. Modul în care au fost încălcate valorile sociale privind libertatea psihică şi viaţa sexuală a unei persoane conduce la conturarea unei atitudini eronate atât faţă de valorile morale, cât şi de modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale şi sociale, incompatibilă moral cu întreţinerea unor raporturi sexuale cu persoane minore, în mod repetat. Această împrejurare este de natură a augmenta starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a avut reprezentarea stării de minoritate a acestor persoane şi nu a întreprins nici un demers pentru a împiedica şi stopa pe viitor activitatea de exploatare sexuală a minorelor de către gruparea infracţională condusă de inculpatul C.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului instanţa a reţinut faptul că inculpatul G., are studii superioare, iar potrivit fişei de cazier judiciar acesta nu are antecedente penale. Totodată instanţa a avut în vedere activitatea infracţională a inculpatului în raport de aceea reţinută în sarcina inculpaţilor condamnaţi pentru aceeaşi infracţiune.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a disp. art. 91 C. pen. cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, atât cu privire la pedeapsa aplicată efectiv, care nu poate depăşi 3 ani (pedeapsa fiind 8 luni închisoare), lipsa unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (lipsa antecedentelor penale), inculpatul manifestându-şi acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii (aspect consemnat în declaraţia acestuia), dar şi raportat la persoana inculpatului, vârsta acestuia, nivelul de instruire existând posibilitatea îndreptării sale şi fără executarea efectivă a pedepsei, fiind necesară supravegherea conduitei pentru o perioadă determinată.

5. Cu privire la inculpatul E. prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut atât săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen., cât şi cea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. S-a arătat că inculpatul în calitate de medic s-a împrietenit cu inculpatul C., care i-a plasat pe minorele S., RR., UU. în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, care se desfăşurau fie la locuinţa inculpatului C., unde participa la petrecerile organizate de acesta, fie în alte locaţii.

Instanţa a constatat că potrivit declaraţiei persoanei vătămate S., aceasta detaliază modul în care se desfăşura activitatea infracţională arătând că inculpatul C. "organiza zilnic la el acasă petreceri cu mâncare şi băutură şi mai ales cocaină, unde se adunau clienţii cunoscuţi de C. şi el ne căuta pe noi fetele, iar jos la parter se distrau, iar sus la etaj unde se aflau dormitoarele se petreceau relaţii sexuale. Banii pentru aceste prestaţii sexuale erau luaţi anterior de către C."

De asemenea aceeaşi persoană vătămată în cele trei declaraţii date în faza de urmărire penală, a confirmat faptul că inculpatul C. avea un comision de 80% din suma pe care o câştiga în urma întreţinerii relaţiilor sexuale, în perioada în care a fost minoră. A menţionat că printre persoanele cu care C. se cunoştea şi cărora a plasat-o se numără şi un amic foarte bun al acestuia doctor ortoped la Spitalul Judeţean Timişoara pe nume E. cu care a întreţinut relaţii sexuale.

În declaraţia dată în faţa instanţei persoana vătămată nu şi-a menţinut în totalitate declaraţia, arătând că au fost făcute presiuni asupra ei de către organele de anchetă şi nu îşi aminteşte multe din aspectele pe care le-a declarat la urmărire penală. A menţionat că nu îl cunoaşte pe inculpatul E. şi nu a întreţinut relaţii sexuale cu acesta.

Curtea a constatat că susţinerile persoanei vătămate, potrivit cărora s-ar fi exercitat asupra sa presiuni de către organele de anchetă sunt nefondate în condiţiile în care aceasta nu a formulat plângere sau denunţ împotriva organelor de anchetă, având un interes substanţial şi procesual în dovedirea invocatelor abuzuri în desfăşurarea anchetei penale, atât din perspectiva modului de desfăşurarea a procesului penal al cărei subiecţi sunt inculpaţii, dar şi raportat la necesitatea respectării drepturilor şi intereselor subiectiv civile ale persoanelor vătămate în calitate de subiecţi de drept.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. De asemenea Curtea a constatat că revenirea acestei persoane vătămate asupra declaraţiei nu are o justificare plauzibilă în condiţiile în care chiar şi inculpatul C. în declaraţia dată la urmărire penală, a confirmat faptul că a cunoscut-o pe aceasta la o petrecere şi a întreţinut o relaţie sexuală, aspecte pe care persoana vătămată le neagă în instanţă, fapt ce dovedeşte că datorită relaţiilor existente anterior între aceasta şi inculpaţi, s-a alăturat scenariilor formulate de inculpaţi în apărare.

Persoana vătămată are pe lângă declaraţiile consemnate de organele de urmărire penală şi o declaraţie olografă, fapt ce infirmă susţinerea persoanei vătămate potrivit cărora s-ar fi exercitat presiuni. Astfel declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate va fi menţinută doar cu privire la aspectele prin care sunt confirmate cele relatate în faza de urmărire penală.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată RR. rezultă faptul că inculpatul E. beneficia de serviciile sexuale ale tinerelor plasate de inculpatul C. Astfel această martoră a arătat că l-a cunoscut pe C. când avea 18 ani, şi pentru că era studentă şi avea nevoie de bani a fost de acord cu propunerea inculpatului C. de a întreţine relaţii sexuale cu clienţii săi, prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe inculpatul E., întreţinând cu acesta relaţii sexuale pentru suma de 100 EURO.

Audiată în faţa instanţei martora şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală cu privire la acest aspect, arătând că a întreţinut de mai multe ori relaţii sexuale cu inculpatul E..

Instanţa nu a reţinut ca subiect pasiv pentru infracţiunea imputată inculpatului E. pe martora cu identitate protejată RR., deoarece, aşa cum rezultă din actul de sesizare al instanţei şi din probatoriul administrat, aceasta este subiect pasiv al infracţiunii de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului C., fiind majoră la data săvârşirii faptei de către inculpat.

În ceea ce o priveşte pe martora JJ., aceasta a fost reţinută ca persoană vătămată pentru infracţiunea de proxenetism, imputată inculpatului C., iar nu pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului E.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată UU. aceasta a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 17 ani, iar inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul E., care se afla la locuinţa din Dumbrăviţa a lui C., după care a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul E. o perioadă mai lungă de timp, dar nu cunoaşte dacă inculpatul C. a avut ceva de câştigat din acest lucru, menţionând că ştie de la T. că C. ar fi proxenet.

Audiată în faţa instanţei aceasta nu şi-a mai menţinut declaraţia de la urmărire penală, deoarece nu corespunde cu ceea ce "a povestit poliţistului" şi cu ceea ce s-a consemnat în declaraţie, nu a mai menţinut cele relatate cu privire la inculpatul G., arătând că este şi în prezent iubita inculpatului G., cu privire la inculpatul E. a menţinut declaraţia în sensul că l-a cunoscut la locuinţa inculpatului C. şi a întreţinut relaţii sexuale cu acesta.

Curtea a constatat că lecturând întreaga declaraţie se poate constata că deşi la începutul acesteia a arătat că nu îşi menţine declaraţia, martora a menţinut toate cele relatate la urmărirea penală cu excepţia celor menţionate cu privire la inculpatul G. De asemenea martora nu a formulat vreo plângere sau denunţ faţă de modul în care s-a administrat proba la urmărire penală, motiv pentru care nu pot fi reţinute scenariile formulate în apărarea inculpatului G. de această martoră cu identitate protejată.

Vinovăţia inculpatului E. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., rezultă şi din declaraţiile inculpatului C. din faza de urmărire penală, menţinute în instanţă cu privire la acest aspect, care a arătat că inculpatul E. a participat la petrecerile organizate la domiciliul acestuia, unde erau fete aduse de el şi EE. şi a consumat acte sexuale cu aceste fete.

De asemenea inculpatul DD., care a uzat de procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie, fiind condamnat definitiv pentru infracţiunea prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a confirmat faptul că inculpatul C. este un plasator de tinere pentru sex şi că acesta îi plasa de regulă tinere şi lui E., care participa la petrecerile organizate de C. şi îi cerea acestuia să îi trimită fete la cabinetul medical. .

Nu are relevanţă dacă cei doi inculpaţi (C. şi E.) s-au cunoscut sau nu în timpul şcolii, cert este că cei doi inculpaţi s-au cunoscut din anul 2012, când inculpatul E. în calitate de medic a operat-o pe mama inculpatului C., iar ulterior a participat frecvent la petrecerile organizate de acest inculpat beneficiind de serviciile sexuale ale minorelor plasate de inculpatul C.

De altfel, pe tot parcursul procesului penal inculpatul E. a încercat să inducă ideea că este "o victimă" în acest dosar şi că organele de anchetă încearcă să-i distrugă cariera profesională, dar instanţa aminteşte faptul că nu este cercetat în acest dosar pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor profesionale, ci pentru activitatea infracţională confirmată de probele din dosar.

Dacă în faza de urmărire penală inculpatul a uzat de dreptul la tăcere în faţa instanţei de judecată prin declaraţia dată a încercat să-şi construiască un scenariu arătând că mergea la locuinţa inculpatului C. doar pentru a cumpăra televizoare şi a plăti contravaloarea acestora în rate şi nu pentru a participa la petrecerile organizate şi a consuma relaţii sexuale cu fete plasate de inculpatul C., aşa cum rezultă din celelalte declaraţii menţionate, precum şi din procesele verbale de redare a interceptărilor.

Curtea a considerat că diferenţele intelectuale şi profesionale dintre cei doi inculpaţi, în mod normal, ar fi trebuit să excludă acel tip de dialog menţionat în procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice. Cu alte cuvinte, un medic şi o persoană cu preocupări infracţionale ca şi inculpatul C. nu ar fi avut astfel de subiecte de discuţie, iar singura explicaţie a relaţiei dintre cei doi o reprezintă punerea la dispoziţie a serviciilor sexuale ale persoanelor traficate.

De asemenea nu corespund realităţii faptul că nu-i cunoaşte pe inculpaţii DD. şi EE. în condiţiile în care aceştia, ca de altfel şi inculpatul C. relatează contrariul.

Inculpatul a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu minora UU., dar nu-şi aminteşte dacă a cunoscut-o prin intermediul lui C., or în condiţiile în care susţine că nu ştia că este exploatată, apărarea este construită în defavoarea inculpatului, deoarece ar fi întrunite elementele constitutive de act sexual cu un minor pentru care limitele de pedeapsă sunt mai mari.

Persoana vătămată V. în declaraţia dată la urmărirea penală a confirmat că inculpatul C. era liderul grupării în condiţiile în care i-a propus să facă sex cu inculpatul E.. Aceasta însă a apelat la inculpatul E. doar pentru o scutire medicală. De altfel, procurorul nu menţionează în rechizitoriu că această persoană vătămată ar fi întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul E., nefiind reţinută ca subiect pasiv în acest caz.

Martora II. în declaraţia dată la urmărire penală a confirmat faptul că inculpatul E. participa la petreceri şi se bucura de serviciile sexuale, iar la instanţă nu-şi aminteşte aceste aspecte.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei martora cu identitate protejată TT. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 15 ani şi că prin intermediul lui l-a cunoscut şi pe inculpatul E., cu care a întreţinut relaţii sexuale. Procurorul nu şi-a fundamentat acuzarea pe declaraţia acestei martore, întrucât nu a relatat aceste aspecte în legătură cu inculpatul E. la urmărire penală şi prin urmare nu va fi reţinută ca subiect pasiv în acest caz.

Faptul că inculpatul C. se folosea de serviciile medicale ale inculpatului E. în schimbul minorelor pe care i le plasa, rezultă şi din declaraţia martorei cu identitate protejată VV. şi persoanei vătămate V. menţinute şi în instanţă, prin care au arătat că au fost trimise de inculpatul C. pentru a-şi rezolva problemele medicale la inculpatul E. ca de altfel şi din convorbirile telefonice.

Inculpatul E. cunoştea preocupările inculpatului C. şi faptul că minorele cu care întreţinea relaţii sexuale erau exploatate sexual aşa cum rezultă din conţinutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice .

Astfel inculpatul E. a recunoscut că îi plătea inculpatului C. pentru serviciile sexuale ale minorelor plasate, ori îi asigura servicii de ordin medical aşa cum rezultă din procesele verbale din vol. VI, vol. VII, vol. XIII.

Instanţa a concluzionat că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca inculpatul să cunoască faptul că serviciile pe care le utilizează provin de la victime ale traficului de persoane sau traficului de minori. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerinţe ca inculpatul să cunoască cine a comis aceste fapte sau dacă acesta răspunde penal. Este nevoie ca în momentul în care inculpatul a folosit serviciile victimelor să-şi fi dat seama că acestea au fost supuse traficului de persoane sau traficului de minori.

Având în vedere împrejurările concrete în care acest inculpat a comis fapta, instanţa a reţinut că acesta a cunoscut împrejurarea că a beneficiat de serviciile sexuale ale unor persoane victime ale traficului de persoane sau traficului de minori.

În opinia instanţei modalitatea concretă prin care inculpatul a ajuns să folosească serviciile sexuale ale persoanelor vătămate, este suficientă pentru a reţine vinovăţia inculpatului, raportat şi la gradul de educaţie al acestuia, nivelul de trai, vârsta şi ocupaţia. Se constată că inculpatul este o persoană cu studii superioare, are ocupaţie, familie, or în atare condiţii nu se poate susţine în mod rezonabil că nu şi-au dat seama de faptul că persoanele ce îi erau puse la dispoziţie de inculpatul C. nu sunt victime ale exploatării sexuale, astfel că faptele au fost comise cu vinovăţia cerută de lege, soluţia de condamnare fiind justificată. Nu prezintă relevanţă sub aspectul vinovăţiei inculpatului împrejurarea că persoanele vătămate i-ar fi spus că sunt majore, că nu sunt obligate să practice prostituţia sau că nu a cunoscut vârsta acestora, aceste condiţii nefiind cerute de textul de lege care prevede şi sancţionează această infracţiune.

În ceea ce priveşte retractarea totală sau parţială a unor declaraţii, precum şi legalitatea şi loialitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, imposibilitatea audierii persoanei vătămate R. şi a martorelor cu identitate protejată AAA. şi ZZ. instanţa a menţinut aceleaşi argumente redate pe larg la analiza activităţii infracţionale a coinculpaţilor C., B., A.

Infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, prev. de art. 216 C. pen., constă în fapta de a utiliza serviciile prevăzute de art. 182 C. pen., prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În art. 182 C. pen. citat mai sus, se prevăd situaţiile prin care se înţelege exploatarea unei persoane, iar în speţa de faţă se poate reţine situaţia prev. de ultima teză din litera "c" a acestui text de lege, respectiv" obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice, sau la alte forme de exploatare sexuală".

Instanţa a constatat ca fiind nefondată solicitarea inculpatului privind achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există - raportat la probele analizate.

În speţa de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, respectiv inculpatul E. în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în aceleaşi împrejurări în perioada februarie 2014 - iunie 2015 a utilizat serviciile sexuale prestate de persoane minore (persoana vătămată S., martora cu identitate protejată UU.), în condiţiile în care cunoştea că sunt victimele traficului de minori, forma de exploatare fiind cea arătată în starea de fapt de mai sus, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatului C., cu care inculpatul a avut o legătură de prietenie.

În ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a făptuitorului reţinută în sarcina inculpatului, procurorul a reţinut că după ce a fost audiat în calitate de martor în dosar, la data de 23 aprilie 2015, inculpatul le-a comunicat coinculpaţilor DD., EE. şi C. faptul că sunt cercetaţi pentru infracţiunea de trafic de minori şi pornografie infantilă, că sunt interceptaţi şi că urmează să fie ridicate toate mediile de stocare ce conţin filmuleţe pornografice în care protagonişti sunt coinculpaţii şi minorele din dosar. Astfel s-a arătat că inculpatul DD. a încetat convorbirile telefonice cu cei doi inculpaşi şi orice întâlnire cu aceştia, iar inculpaţii C. şi EE. au şters majoritatea filmuleţelor şi imaginilor pornografice pe care le-au realizat.

Potrivit disp. art. 269 alin. (1) C. pen., infracţiunea de favorizare a făptuitorului constă în ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

Prin declaraţiile date inculpaţii C., DD. şi EE. au confirmat faptul că după audierea în calitate de martor a inculpatului E. acesta le-a confirmat faptul că sunt cercetaţi pentru fapte de exploatare sexuală. De asemenea inculpatul C. şi DD. au menţionat că s-au deplasat acasă la inculpatul E. pentru a primi informaţii legate de acest subiect, motiv pentru care nu pot fi reţinute apărările inculpatului E. referitoare la faptul că nu s-ar fi întâlnit cu aceştia.

De asemenea, inculpatul C. a menţionat că după ce a aflat de dosarul penal de la inculpatul E. ştiind că are filme înregistrate cu scene amoroase pe care le filmase anterior cu fetele, a şters o parte din ele, iar la data de 18 iunie 2015, când au fost duşi la sediul D.I.C.O.T. pentru audieri inculpatul EE. i-a cerut unei persoane să reseteze atât telefonul său cât şi al inculpatului C., fapt ce a dus la ştergerea tuturor datelor şi filmuleţelor stocate.

Curtea a constatat că potrivit încheierii penale nr. 2/DL din 17 iunie 2015 au fost încuviinţate percheziţii domiciliare doar la locuinţele inculpaţilor C., A., EE., B., D., H., P., L., K. Potrivit proceselor verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare şi informatice privind pe inculpaţii C. şi EE. la domiciliile acestora au fost găsite mai multe medii de stocare a datelor informatice şi s-a confirmat faptul că telefonul inculpatului C. a fost formatat de la distanţă prin intermediul aplicaţiei Icloud, astfel încât toate datele au fost şterse prin suprascriere.

Apărările inculpatului E. potrivit cărora declaraţiile celor trei inculpaţi C., DD. şi EE. cu privire la această faptă nu se coroborează între ele în ceea ce priveşte data la care ar fi aflat de la acesta despre cercetările din dosar şi din care rezultă că el ar fi organizat o şedinţă secretă la care i-ar fi convocat, sunt contrazise potrivit probatoriului administrat.

Astfel din declaraţia inculpatului C. dată la urmărire penală rezultă faptul că în seara zilei de 23 aprilie 2015, după ce a fost audiat la D.I.I.C.O.T, în calitate de martor, inculpatul E. s-a deplasat la locuinţa inculpatului C. din Dumbrăviţa unde i-a dat explicaţii cu privire la fapta pentru care este cercetat (exploatare sexuală), numele ofiţerului de caz, dându-i sfatul de a pleca în Italia până se liniştesc problemele. În aceste condiţii inculpatul C. a confirmat faptul că a şters o parte din filmele înregistrate de el cu scene amoroase pe care le filmase anterior cu fetele, iar la cererea inculpatului E. s-a întâlnit cu inculpatul DD., după care au mers împreună la locuinţa lui E. şi acolo au aflat aceleaşi lucruri. A confirmat faptul că i-a dus la cunoştinţă inculpatului EE. că sunt cercetaţi.

Audiat în faţa instanţei inculpatul şi-a menţinut declaraţia cu privire la acest aspect (a se vedea răspunsul la penultima întrebare adresată de instanţă la finalul declaraţiei), astfel încât susţinerile inculpatului E. formulate prin concluziile scrise, potrivit cărora inculpatul nu şi-a menţinut în totalitate declaraţia cu privire la acest aspect sunt nefondate.

Din declaraţia inculpatului EE. rezultă faptul că acesta a aflat că este cercetat în dosar de la inculpatul C., care a fost anunţat de inculpatul E.. Niciunde în declaraţia inculpatului C. nu se specifică faptul că inculpatul E. i-ar fi cerut acestuia să îl convoace pe inculpatul EE. la o întâlnire secretă, solicitarea a fost pentru întâlnirea cu inculpatul DD., astfel încât inculpatul E. încearcă să răstălmăcească declaraţiile inculpaţilor, să inducă în eroare prin atragerea spre amănunte irelevante, întrucât ceea ce este de esenţa acestei infracţiuni, şi ceea ce i se impută inculpatului este faptul că, după ce a fost audiat ca martor i-a înştiinţat pe inculpaţii C. şi DD. despre ancheta aflată în derulare, iar inculpatul C. i-a comunicat acest lucru şi inculpatului EE., moment în care inculpatul C. a şters o parte din filmuleţe, fapt ce a îngreunat cercetările în cauză.

Audiat în prezentul dosar inculpatul EE. a dat declaraţie care nu corespunde realităţii în încercarea de a formula apărării pentru inculpatul A., care l-a propus spre audiere. Menţiunile sale potrivit cărora a recunoscut starea de fapt din rechizitoriu doar pentru a beneficia de reducerea pedepsei cu toate că nu era nici o infracţiune, respectiv grup infracţional şi trafic de minori, dovedesc reaua sa credinţă în condiţiile în care în calitate de fost poliţist cunoaşte dispoziţiile legale şi faptul că nu poate reveni asupra declaraţiei prin care a solicitat aplicarea procedurii simplificate, declaraţia fiind făcută în scopul de a-i favoriza pe coinculpaţii din dosar, motiv pentru care instanţa o va înlătura. De altfel, faţă de declaraţia acestuia procurorul s-a sesizat din oficiu.

Prin declaraţia inculpatului DD. se confirmă aspectele declarate şi de inculpatul C. şi EE. cu privire la înştiinţarea inculpatului E. despre cercetările efectuate în dosar. Inculpatul DD. şi-a menţinut declaraţia de la urmărire penală, uzând de procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie.

Nu a fost reţinută susţinerea inculpatului E., potrivit căreia inculpaţii cunoşteau anterior despre această anchetă, în acest sens fiind menţionate convorbirile telefonice dintre inculpatul DD. şi C. (6 februarie 2015, ora 20:22:41, 13 februarie 2015, ora 14:33:14) şi respectiv dintre DD. şi EE. (26 martie 2015, ora 23:02:46), întrucât atât inculpatul DD. care avea calitatea de judecător, dar şi inculpatul EE., care avea calitatea de poliţist, dar şi alţi inculpaţi în cuprinsul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice încă din anul 2014 erau prevăzători şi arătau că nu vorbesc la telefon anumite aspecte, cu atât mai mult cei doi inculpaţi care lucrând în sistemul judiciar cunoşteau foarte bine dispoziţiile legale. De altfel, inculpatul DD. arată că" ştie că are telefonul ascultat, deoarece este judecător".

De asemenea, nu a fost reţinută declaraţia martorului NN., dată în faţa instanţei potrivit căreia s-ar fi întâlnit cu inculpatul DD. înainte de luna aprilie a anului 2015, deoarece inculpatul DD. a încercat să-l angajeze pentru acest dosar cunoscând că este cercetat, dar "el l-a refuzat pentru că încerca să găsească un avocat, care să o mituiască pe doamna procuror, pentru a nu fi dus la arestare", întrucât aceasta nu se coroborează cu alte probe, şi nu corespunde realităţii în condiţiile în care martorul NN., având calitatea de avocat şi cunoscând dispoziţiile legale, audiat în faza de urmărire penală nu a relatat aceste aspecte, despre care ar fi avut cunoştinţă în legătură cu acest dosar şi mai mult decât atât în condiţiile în care ar fi fost instigat să comită o faptă penală, respectiv mituirea unui magistrat ar fi trebuit să sesizeze organele de urmărire penală.

Astfel, nu s-a făcut dovada potrivit acestui martor că inculpatul DD. ar fi cunoscut despre faptul că este cercetat înainte de 23 aprilie 2015, data audierii inculpatului E. ca martor.

În ceea ce priveşte îngreunarea anchetei ca urmare a ajutorului dat de inculpatul E., acesta s-a materializat în ştergerea unei părţi filmuleţelor realizate de inculpatul C. cu minorele din dosar.

Este adevărat că la percheziţiile informatice nu au fost găsite filmuleţe precum şi faptul că inculpatul EE. a resetat telefonul său şi a inculpatului C. prin aplicaţia Icloud în data de 18 iunie 2015, când au fost duşi la audieri, dar aşa cum recunoaşte inculpatul C., acesta ştersese anterior, respectiv după înştiinţarea inculpatului E. o parte din filmuleţe, aspect care este imputabil acţiunii infracţionale a inculpatului E..

Curtea a constatat ca fiind nefondată solicitarea inculpatului privind achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există - raportat la probele analizate.

În speţa de faţă s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., fiind întrunite elementele de tipicitate atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, respectiv inculpatul E., după ce a fost audiat ca martor în acest dosar, la data de 23 aprilie 2015, i-a informat pe inculpaţii C. şi DD., iar inculpatul C. i-a comunicat aceste aspecte şi inculpatului EE., despre ancheta din dosar, fapt ce a determinat îngreunarea cercetărilor, deoarece inculpatul C. a şters o parte din filmuleţele şi imaginile pornografice realizate cu persoanele vătămate, martore, martore cu identitate protejată, inculpaţii din dosar.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului E. instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, caracterul continuat al infracţiunii prev. de art. 216 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Criteriile legale, generale şi cumulative prev. de art. 74 C. pen. conturează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului în dimensiuni ce permit executarea pedepsei în libertate, dar sub imperiul unui ansamblu de obligaţii şi măsuri de supraveghere al căror scop este de a asigura atât finalitatea pedepselor - prevenirea săvârşirii în viitor a altor infracţiuni, dar şi funcţiile acestora - sancţionare, eliminare temporara din câmpul exerciţiului unor drepturi subiectiv civile, exemplaritate atât faţă de propria persoană cât şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni.

Analizând datele ce caracterizează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului, astfel cum sunt ele relevate de probele administrate şi valorificate prin intermediul criteriilor prev. de art. 74 C. pen., s-au constatat următoarele: modalitatea şi împrejurările în care inculpatul a recurs la acte de natură sexuală în raport de o persoană minoră dovedesc o atitudine caracterizată prin dispreţ faţă de valorile morale ce trebuie să caracterizeze o societate sănătoasă; pluralitatea actelor de executare care a atras aplicarea infracţiunii continuate, formă a unităţii legale de infracţiune, prev. de art. 35 C. pen., dovedeşte persistenţă infracţională. Modul în care au fost încălcate valorile sociale privind libertatea psihică şi viaţa sexuală a unei persoane conduce la conturarea unei atitudini eronate atât faţă de valorile morale, cât şi de modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale şi sociale, inculpatul fiind medic, incompatibilă moral cu întreţinerea unor raporturi sexuale cu persoane minore, în mod repetat. Această împrejurare este de natură a argumenta starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a avut reprezentarea stării de minoritate a acestor persoane şi nu a întreprins nici un demers pentru a împiedica şi stopa pe viitor activitatea de exploatare sexuală a minorelor de către gruparea infracţională condusă de inculpatul C. Prin comunicarea datelor din dosar, inculpatul a îngreunat ancheta, fapta săvârşită aducând atingere relaţiilor sociale care asigură buna funcţionare a justiţiei.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului instanţa a reţinut faptul că inculpatul E. are studii superioare, iar potrivit fişei de cazier judiciar acesta nu are antecedente penale. Totodată instanţa a avut în vedere activitatea infracţională a inculpatului în raport de aceea reţinută în sarcina inculpaţilor condamnaţi pentru infracţiunea prev. de art. 216 C. pen., numărul infracţiunilor săvârşite în concurs.

6. Potrivit actului de sesizare al instanţei cu privire la inculpatul H. s-a reţinut faptul că inculpatul C. l-a inclus în anturajul său începând cu anul 2014, întrucât acesta deşi nu avea o funcţie importantă în schimbul minorelor care îi erau plasate şi cu care întreţinea relaţii sexuale oferea obiecte de îmbrăcăminte aduse din străinătate, multe dintre acestea purtând etichetele unor firme cunoscute pe plan internaţional. De asemenea asigura şi transportul minorelor spre locul unde se desfăşurau petrecerile la cererea inculpatului C. în schimbul raporturilor sexuale pe care le întreţinea cu minorele plasate de inculpatul C., respectiv Q. şi S.

Instanţa a reţinut faptul că vinovăţia inculpatului cu privire la fapta reţinută prin actul de sesizare al instanţei rezultă din declaraţia persoanei vătămate Q. potrivit căreia aceasta l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 14 ani şi jumătate, iar după ce a întreţinut relaţii sexuale cu el i-a propus de mai multe ori să-i facă cunoştinţă cu diverşi bărbaţi în acelaşi scop de a întreţine relaţii sexuale printre aceştia fiind şi un bărbat înalt, slab, cu ochelari şi brunet, căreia i se spunea H. (inculpatul H.).

Aceeaşi persoană vătămată audiată în faţa instanţei a arătat că nu îşi menţine declaraţia din faza de urmărire penală şi a declarat în această manieră în faţa organelor de urmărire penală, deoarece "era foarte speriată, era toată presa, părinţii ei o certau pentru că nu era în regulă să apari la TV, să te vadă toată lumea şi să scrie că ai făcut prostituţie". A menţionat că nu s-au făcut presiuni asupra ei de către organele de anchetă.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. Astfel, declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate nu va fi menţinută, în condiţiile în care organele de anchetă nu au exercitat presiuni asupra acesteia, a fost audiată în prezenţa a două persoane de sex feminin, respectiv procurorul de caz şi reprezentantul A.N.I.T.P., declaraţia de la instanţă nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, în condiţiile în care chiar inculpatul C. a recunoscut faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, iar susţinerile potrivit cărora a fost speriată de presă şi de faptul că urma să fie certată de părinţi ar fi justificat o declaraţie prin care să nege faptul că ar fi întreţinut relaţii sexuale, iar nu o altfel de declaraţie. Faptul că persoana vătămată a dat declaraţia în favoarea inculpaţilor rezultă şi din faptul că aceasta a avut relaţii cu aceştia, iar la o întrebare adresată de procuror a arătat că nu ar dori ca inculpatul C. să fie în arest, deoarece nu i-a făcut nici un rău.

Instanţa a constatat că potrivit declaraţiei persoanei vătămate S., aceasta a detaliat modul în care se desfăşura activitatea infracţională arătând că inculpatul C. "organiza zilnic la el acasă petreceri cu mâncare şi băutură şi mai ales cocaină, unde se adunau clienţii cunoscuţi de C. şi el ne căuta pe noi fetele, iar jos la parter se distrau, iar sus la etaj unde se aflau dormitoarele se petreceau relaţii sexuale. Banii pentru aceste prestaţii sexuale erau luaţi anterior de către C."

De asemenea aceeaşi persoană vătămată în cele trei declaraţii date în faza de urmărire penală, a confirmat faptul că inculpatul C. avea un comision de 80% din suma pe care o câştiga în urma întreţinerii relaţiilor sexuale, în perioada în care a fost minoră. A menţionat că printre persoanele cu care C. se cunoştea şi cărora a plasat-o se numără şi H., inculpatul H. cu care a întreţinut relaţii sexuale la locuinţa inculpatului C. din Dumbrăviţa.

În declaraţia dată în faţa instanţei persoana vătămată nu şi-a menţinut în totalitate declaraţia, arătând că au fost făcute presiuni asupra ei de către organele de anchetă şi nu îşi aminteşte multe din aspectele pe care le-a declarat la urmărire penală. A menţionat că nu a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul H.

Curtea a constatat că susţinerile persoanei vătămate, potrivit cărora s-ar fi exercitat asupra sa presiuni de către organele de anchetă sunt nefondate în condiţiile în care aceasta nu a formulat plângere sau denunţ împotriva organelor de anchetă, având un interes substanţial şi procesual în dovedirea invocatelor abuzuri în desfăşurarea anchetei penale, atât din perspectiva modului de desfăşurarea a procesului penal al cărei subiecţi sunt inculpaţii, dar şi raportat la necesitatea respectării drepturilor şi intereselor subiectiv civile ale persoanelor vătămate în calitate de subiecţi de drept.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora. De asemenea Curtea a constatat că revenirea acestei persoane vătămate asupra declaraţiei nu are o justificare plauzibilă în condiţiile în care chiar şi inculpatul C. în declaraţia dată la urmărire penală, confirmă faptul că a cunoscut-o pe aceasta la o petrecere şi a întreţinut o relaţie sexuală, aspecte pe care persoana vătămată le neagă în instanţă, fapt ce dovedeşte că datorită relaţiilor existente anterior între aceasta şi inculpaţi, s-a alăturat scenariilor formulate de inculpaţi în apărare. Inculpatul H. prin declaraţia dată în faţa instanţei a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu S. de unde rezultă că declaraţia dată în instanţă nu corespunde adevărului cu privire la acest aspect.

Persoana vătămată are pe lângă declaraţiile consemnate de organele de urmărire penală şi o declaraţie olografă, fapt ce infirmă susţinerea persoanei vătămate potrivit cărora s-ar fi exercitat presiuni. Astfel declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate va fi menţinută doar cu privire la aspectele prin care sunt confirmate cele relatate în faza de urmărire penală.

Inculpatul H. prin declaraţia dată la urmărire penală iniţial s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar ulterior a arătat că inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu unele fete, dar nu a întreţinut niciodată relaţii sexuale cu vreo tânără prezentată de acesta.

În faţa instanţei prin declaraţia dată acelaşi inculpat a revenit şi a arătat că a întreţinut relaţii sexuale cu S.

Vinovăţia inculpatului cu privire la fapta reţinută prin actul de sesizare rezultă şi din declaraţia coinculpatului C. declaraţie menţinută sub acest aspect şi în faţa instanţei, care a confirmat faptul că inculpatul H. participa la petrecerile de la domiciliul inculpatului C., şi întreţinea relaţii sexuale cu fetele pe care i le prezenta acesta şi fuma ocazional marijuana.

Faptul că inculpatul H. participa la acele petreceri, la care se întreţineau relaţii sexuale, rezultă şi din declaraţia inculpatului DD. de la urmărire penală, care în faţa instanţei a uzat de procedura simplificată a recunoaşterii de vinovăţie.

Parcurgând conţinutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, mijloace de probă necontestate de către inculpat rezultă faptul că inculpatul H. nu este străin de activitatea infracţională a inculpatului C., beneficiază de minorele plasate de acesta, participă la petrecerile organizate de inculpatul C.

Instanţa a concluzionat că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca inculpatul să cunoască faptul că serviciile pe care le utilizează provin de la victime ale traficului de persoane sau traficului de minori. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerinţe ca inculpatul să cunoască cine a comis aceste fapte sau dacă acesta răspunde penale. Este nevoie ca în momentul în care inculpatul a folosit serviciile victimelor să-şi fi dat seama că acestea au fost supuse traficului de persoane sau traficului de minori.

Având în vedere împrejurările concrete în care acest inculpat a comis fapta, instanţa a reţinut că acesta a cunoscut împrejurarea că a beneficiat de serviciile sexuale ale unor persoane victime ale traficului de persoane sau traficului de minori.

În opinia instanţei modalitatea concretă prin care inculpatul a ajuns să folosească serviciile sexuale ale persoanelor vătămate, este suficientă pentru a reţine vinovăţia inculpatului, raportat şi la gradul de educaţie al acestuia, nivelul de trai, vârsta şi ocupaţia. S-a constatat că inculpatul este o persoană cu studii medii, are ocupaţie, familie, or în atare nu se poate susţine în mod rezonabil că nu şi-au dat seama de faptul că persoanele ce îi erau puse la dispoziţie de inculpatul C. nu sunt victime ale exploatării sexuale, astfel că faptele au fost comise cu vinovăţia cerută de lege, soluţia de condamnare fiind justificată. Nu prezintă relevanţă sub aspectul vinovăţiei inculpatului împrejurarea că persoanele vătămate i-ar fi spus că sunt majore, că nu sunt obligate să practice prostituţia sau că nu a cunoscut vârsta acestora, aceste condiţii nefiind cerute de textul de lege care prevede şi sancţionează această infracţiune.

Nu este incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 30 C. pen., constând în eroarea asupra calităţii persoanei cu care inculpatul a întreţinut raporturi sexuale, aceea de victimă a exploatării inculpaţilor, întrucât nu există probe certe şi obiective din care să rezulte că inculpatul s-a aflat într-o situaţie obiectivă de necunoaştere atât a vârstei persoanei (minoră) cât şi a statului său de victimă a exploatării de către inculpaţi, având în vedere dispoz.art. 216 C. pen., rap.la art. 182 lit. c) C. pen. Pentru a fi incidentă această cauză de neimputabilitate este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, respectiv în cauză infracţiunea prev. de art. 216 C. pen. constând în folosirea serviciilor unei persoane exploatate; în momentul comiterii faptei, inculpatul să nu fi cunoscut existenţa unei stări situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei; starea, situaţia sau împrejurarea pe care se grefează necunoaşterea de către inculpat, să contureze tipicitatea faptei penale, adică, de acestea să depindă caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt asupra tipicităţii presupune faptul că din cauza necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a unei stări, situaţii sau împrejurări, făptuitorul să fi apreciat în mod rezonabil că fapta sa nu întruneşte elementele de tipicitate.

În speţa de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, respectiv inculpatul H. în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în aceleaşi împrejurări în perioada februarie 2014 - iunie 2015 a utilizat serviciile sexuale prestate de minore (persoana vătămată S., Q.), în condiţiile în care cunoştea că sunt victimele traficului de minori, forma de exploatare fiind cea arătată în starea de fapt de mai sus, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatului C., cu care inculpatul a avut o legătură de prietenie.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului H., instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, caracterul continuat al infracţiunii prev. de art. 216 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Criteriile legale, generale şi cumulative prev. de art. 74 C. pen. conturează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului în dimensiuni ce permit executarea pedepsei în libertate, dar sub imperiul unui ansamblu de obligaţii şi măsuri de supraveghere al căror scop este de a asigura atât finalitatea pedepselor - prevenirea săvârşirii în viitor a altor infracţiuni, dar şi funcţiile acestora - sancţionare, eliminare temporară din câmpul exerciţiului unor drepturi subiectiv civile, exemplaritate atât faţă de propria persoană cât şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni.

Analizând datele ce caracterizează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului, astfel cum sunt ele relevate de probele administrate şi valorificate prin intermediul criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., s-au constatat următoarele: modalitatea şi împrejurările în care inculpatul a recurs la acte de natură sexuală în raport de o persoană minoră dovedesc o atitudine caracterizată prin dispreţ faţă de valorile morale ce trebuie să caracterizeze o societate sănătoasă; pluralitatea actelor de executare care a atras aplicarea infracţiunii continuate, formă a unităţii legale de infracţiune, prev. de art. 35 C. pen., dovedeşte persistenţă infracţională. Modul în care au fost încălcate valorile sociale privind libertatea psihică şi viaţa sexuală a unei persoane conduce la conturarea unei atitudini eronate atât faţă de valorile morale, cât şi de modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale şi sociale, incompatibilă moral cu întreţinerea unor raporturi sexuale cu persoane minore, în mod repetat. Această împrejurare este de natură a augmenta starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a avut reprezentarea stării de minoritate a acestor persoane şi nu a întreprins nici un demers pentru a împiedica şi stopa pe viitor activitatea de exploatare sexuală a minorelor de către gruparea infracţională condusă de inculpatul C.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului instanţa a reţinut faptul că inculpatul H., are studii medii, iar potrivit fişei de cazier judiciar acesta are înscrisă o condamnare cu amenda penală aplicată în străinătate, dar în condiţiile în care acea hotărâre judecătorească nu a fost recunoscută în România nu va fi avută în vedere la stabilirea antecedentelor penale. Totodată instanţa a avut în vedere activitatea infracţională a inculpatului în raport de aceea reţinută în sarcina inculpaţilor condamnaţi pentru aceeaşi infracţiune.

7. Potrivit actului de sesizare al instanţei cu privire la inculpatul O. s-a reţinut faptul că acesta era prieten cu inculpatul C., cunoştea preocupările acestuia privind exploatarea sexuală a minorelor, participa la petrecerile organizate de inculpatul C., unde întreţinea relaţii sexuale cu minorele şi consuma droguri. Printre cele cu care a întreţinut relaţii sexuale se numără S., WW. şi RR.

Instanţa a constatat că, potrivit declaraţiei persoanei vătămate S., aceasta a detaliat modul în care se desfăşura activitatea infracţională arătând că inculpatul C. "organiza zilnic la el acasă petreceri cu mâncare şi băutură şi mai ales cocaină, unde se adunau clienţii cunoscuţi de C. şi el ne căuta pe noi fetele, iar jos la parter se distrau, iar sus la etaj unde se aflau dormitoarele se petreceau relaţii sexuale. Banii pentru aceste prestaţii sexuale erau luaţi anterior de către C.…."

De asemenea aceeaşi persoană vătămată în cele trei declaraţii date în faza de urmărire penală, a confirmat faptul că inculpatul C. avea un comision de 80% din suma pe care o câştiga în urma întreţinerii relaţiilor sexuale, în perioada în care a fost minoră. A menţionat că printre persoanele cu care C. se cunoştea şi cărora a plasat-o se numără şi O., despre care a confirmat că consuma droguri înainte de a întreţine relaţii sexuale.

În declaraţia dată în faţa instanţei persoana vătămată nu şi-a menţinut în totalitate declaraţia, arătând că au fost făcute presiuni asupra ei de către organele de anchetă şi nu îşi aminteşte multe din aspectele pe care le-a declarat la urmărire penală. A menţionat că nu a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul O.

Curtea a constatat că susţinerile persoanei vătămate, potrivit cărora s-ar fi exercitat asupra sa presiuni de către organele de anchetă sunt nefondate în condiţiile în care aceasta nu a formulat plângere sau denunţ împotriva organelor de anchetă, având un interes substanţial şi procesual în dovedirea invocatelor abuzuri în desfăşurarea anchetei penale, atât din perspectiva modului de desfăşurarea a procesului penal al cărei subiecţi sunt inculpaţii, dar şi raportat la necesitatea respectării drepturilor şi intereselor subiectiv civile ale persoanelor vătămate în calitate de subiecţi de drept.

Retractarea nejustificată, nefundamentată pe o împrejurare obiectivă şi urmată de relatarea unor fapte şi împrejurări, neconfirmate de nici o altă probă administrată în cauză, reprezintă manifestări de voinţă ale persoanei vătămate ce pot fi calificate ca înscriindu-se în scopul favorizării inculpaţilor, exonerării de răspundere penală ale acestora.

De asemenea Curtea a constatat că revenirea acestei persoane vătămate asupra declaraţiei nu are o justificare plauzibilă în condiţiile în care chiar şi inculpatul C. în declaraţia dată la urmărire penală, a confirmat faptul că a cunoscut-o pe aceasta la o petrecere şi a întreţinut o relaţie sexuală, aspecte pe care persoana vătămată le-a negat în instanţă, fapt ce dovedeşte că datorită relaţiilor existente anterior între aceasta şi inculpaţi, s-a alăturat scenariilor formulate de inculpaţi în apărare.

Persoana vătămată are pe lângă declaraţiile consemnate de organele de urmărire penală şi o declaraţie olografă, fapt ce infirmă susţinerea persoanei vătămate potrivit cărora s-ar fi exercitat presiuni. Astfel declaraţia din faţa instanţei a acestei persoane vătămate a fost menţinută doar cu privire la aspectele prin care sunt confirmate cele relatate în faza de urmărire penală.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată WW.,, rezultă faptul că aceasta datorită faptului că părinţii erau despărţiţi şi nu mai făcea faţă cheltuielilor personale a acceptat varianta lui C. pe care l-a cunoscut când a împlinit 15 ani şi a consumat acte sexuale contra cost cu clienţii acestora. A menţionat că l-a cunoscut pe C. prin intermediul prietenei sale II., care deja era damă de companie, de lux a lui C., şi ştie de la II. că pe aceasta a trimis-o inculpatul C. la un client pe nume G. şi acesta i-a achitat suma de 150 de euro pentru prestarea serviciilor sexuale. A menţionat că inculpatul C. beneficia atât de sume de bani peste tariful pe care fetele îl încasau de la clienţi cât mai ales de servicii, deoarece clienţi erau de obicei avuţi. De asemenea a arătat că un alt client căreia C. a plasat-o a fost O. şi a mers timp de trei zile la el acasă, i-a cerut să consume împreună cocaină.

În faţa instanţei prin declaraţia dată martora şi-a menţinut cele declarate cu privire la inculpatul O.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată RR. rezultă faptul că inculpatul O. era prieten foarte bun cu inculpatul C., fiind tot timpul în anturajul acestuia şi i-a dat acesteia 100 de euro pentru prestaţiile sexuale.

Audiată în faţa instanţei martora şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală, arătând că nu îşi aminteşte dacă a întreţinut relaţii sexuale cu O., dar îi sună foarte cunoscut numele, iar ea aşa ştia că bărbaţii cu care a întreţinut relaţii sexuale sunt prieteni cu inculpatul C.

Instanţa nu a reţinut ca subiect pasiv pentru infracţiunea imputată inculpatului O. pe martora cu identitate protejată RR., deoarece, aşa cum rezultă din actul de sesizare al instanţei şi din probatoriul administrat, aceasta este subiect pasiv al infracţiunii de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului C., fiind majoră la data săvârşirii faptei de către inculpat.

În declaraţiile date la urmărire penală inculpatul O. a arătat că îl cunoaşte de mai mulţi ani pe C. şi ştie că avea un talent nativ "de a combina femeile", nu îşi aminteşte dacă a întreţinut vreodată relaţii sexuale cu tinerele prezentate de inculpatul C., dar în ultima perioadă nu, menţionând că îi cunoaşte şi pe inculpaţii A., B., H., L. şi E..

Audiat în faţa instanţei inculpatul O. a arătat că nu ştie ca vreo fată să fi fost exploatată, crede că a întreţinut relaţii sexuale cu o fată din dosar, dar aceasta i-a spus că nu este minoră, nu a fost la nici o orgie sexuală acasă la inculpatul C., s-a întâlnit ocazional cu acesta şi cu inculpatul B., când luau masa la restaurant, iar prin expresia "mergem să babardim" folosită în discuţia telefonică cu C., el înţelege, "mergem să mâncăm".

Apărările inculpatului au fost contrazise atât de declaraţiile persoanelor vătămate, a martorelor, cât şi de declaraţia inculpatului C., dată la urmărire penală şi menţinută sub acest aspect şi la instanţă, aşa cum a revenit inculpatul la finalul declaraţiei şi din care rezultă faptul că inculpatul O. participa la petrecerile organizate de C. şi consuma acte sexuale cu fetele plasate de acest inculpat.

Susţinerile inculpatului O. potrivit cărora nu ar cunoaşte nicio femeie exploatată şi prin urmare preocupările grupului infracţional de recrutare şi plasare al minorelor sunt infirmate şi de procesul verbal de redare al convorbirilor telefonice, necontestate de inculpat potrivit căruia în teleconferinţa avută cu inculpaţii C. şi B., rezultă faptul că inculpatul O. cunoştea şi activitatea infracţională a inculpatului B. şi beneficia de serviciile sexuale ale minorelor exploatate de aceştia. De asemenea îl cunoştea inclusiv pe inculpatul G.

Cu privire la faptul că inculpatul O. era un apropiat a lui C., de la care acesta avea multe beneficii materiale, respectiv sume de bani, plata meselor la restaurante sau cluburi în schimbul plasării tinerelor în vederea întreţinerii de relaţii sexuale a relatat şi martora cu identitate protejată AAA., aceasta menţionând că una dintre fete era numită RRR.

Din cuprinsul celorlalte procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, necontestate de inculpatul O. rezultă faptul că inculpatul O. apelează frecvent la serviciile sexuale ale minorelor plasate de inculpatul C., participa la petrecerile organizate în locuinţa din Dumbrăviţa a inculpatului C. alături de ceilalţi coinculpaţi prezenţi şi se retrăgea în una din încăperile libere pentru a întreţine relaţii sexuale, cunoştea faptul că fetele erau minore, îl contacta telefonic pe inculpatul C. pentru a participa la acele petreceri, unde se întreţineau relaţii sexuale şi îi solicita filmări cu minore.

Instanţa a concluzionat că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca inculpatul să cunoască faptul că serviciile pe care le utilizează provin de la victime ale traficului de persoane sau traficului de minori. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerinţe ca inculpatul să cunoască cine a comis aceste fapte sau dacă acesta răspunde penale. Este nevoie ca în momentul în care inculpatul a folosit serviciile victimelor să-şi fi dat seama că acestea au fost supuse traficului de persoane sau traficului de minori.

Având în vedere împrejurările concrete în care acest inculpat a comis fapta, instanţa a reţinut că acesta a cunoscut împrejurarea că a beneficiat de serviciile sexuale ale unor persoane victime ale traficului de persoane sau traficului de minori.

În speţa de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 216 C. pen.cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, respectiv inculpatul O. în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în aceleaşi împrejurări în perioada februarie 2014 - iunie 2015 a utilizat serviciile sexuale prestate de persoane minore (persoana vătămată S., martora cu identitate protejată WW.), în condiţiile în care cunoştea că sunt victimele traficului de minori, forma de exploatare fiind cea arătată în starea de fapt de mai sus, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatului C., cu care inculpatul a avut o legătură de prietenie.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului O., instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, caracterul continuat al infracţiunii prev. de art. 216 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul a avut reprezentarea stării de minoritate a acestor persoane şi nu a întreprins nici un demers pentru a împiedica şi stopa pe viitor activitatea de exploatare sexuală a minorelor de către gruparea infracţională condusă de inculpatul C.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului instanţa a reţinut faptul că inculpatul O. are studii medii, iar potrivit fişei de cazier judiciar nu are antecedente penale. Totodată instanţa a avut în vedere activitatea infracţională a inculpatului în raport de aceea reţinută în sarcina inculpaţilor condamnaţi pentru aceeaşi infracţiune.

8. Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului J. infracţiunea de folosirea serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată prev. de art. 216 C. pen. raportat la art. 35 C. pen.

S-a menţionat că acesta, deşi nu ocupă funcţii importante ca alţi inculpaţi, face parte din anturajul inculpatului C. şi s-a folosit constant de serviciile sexuale ale fetelor plasate de acesta, fapt confirmat de declaraţiile martorelor HH., T. şi W. dar şi de convorbirile telefonice din dosar.

Instanţa a constatat faptul că potrivit declaraţiei martorei HH., din faza de urmărire penală, menţinută şi în instanţă rezultă faptul că l-a cunoscut pe inculpatul C. prin intermediul prietenei sale W. în vara anului 2014, confirmând faptul că împreună cu prietena sa a fost acasă la inculpatul J. să-i spele geamurile, iar acolo inculpatul s-a dezbrăcat în pielea goală şi le-a cerut să întreţină acte sexuale cu el. Martora confirmă că inculpatul J. era bun prieten cu inculpatul C. deoarece prin luna august 2014 cei doi au venit împreună cu inculpatul B. şi prietena sa W. la Restaurantul DDDD. din Deta unde aceasta lucra în calitate de ospătar, inculpatul C. propunându-i să întreţină acte sexuale, dar ea a refuzat întrucât era virgină.

Potrivit declaraţiei persoanei vătămate W. dată în faza de urmărire penală menţinută şi în instanţă rezultă faptul că aceasta împreună cu prietena sa, martora HH. au mers la inculpatul J. în localitatea Denta pentru a-i face curăţenie, iar acesta fiind prieten bun cu inculpatul C. l-a chemat pe acesta pentru a le vedea pe cele două şi astfel l-au cunoscut şi pe inculpatul C. care a venit împreună cu inculpatul B.

De asemenea, potrivit declaraţiei persoanei vătămate T. rezultă faptul că l-a cunoscut pe inculpatul C. în vara anului 2013 când avea 16 ani şi acesta a plasat-o mai multor clienţi cu care a întreţinut relaţii sexuale în locuinţa sa, printre care şi inculpatul J., fapt recunoscut şi de către acesta în declaraţia dată.

Audiată în instanţă, aceasta nu şi-a menţinut declaraţia, dar fără o justificare plauzibilă în condiţiile în care are şi o declaraţie olografă la urmărire penală iar materialul probator dovedeşte contrariul, inclusiv inculpatul J. recunoscând că a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta.

Din declaraţia inculpatului C. dată la urmărire penală menţinută sub acest aspect şi în faţa instanţei, rezultă faptul că inculpatul J. participa des la petrecerile organizate la locuinţa sa din Dumbrăviţa şi întreţinea relaţii sexuale cu fetele pe care i le prezenta.

Faptul că inculpatul a întreţinut acte sexuale cu minore plasate de inculpatul C., ştiind că acestea au fost racolate de acest inculpat şi transformate în victime ale exploatării sexuale, însă cu toate acestea a persistat în acest tip de activitate, rezultă şi din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, elocvente în acest sens fiind convorbirile telefonice redate .

Vinovăţia inculpatului rezultă şi din declaraţia acestuia dată la urmărire penală, acesta recunoscând că este prieten cu inculpatul C. şi că acesta are multe fete pe care le dă prietenilor pentru sex, menţionând că şi el a apelat la acest inculpat pentru a întreţine acte sexuale cu minore, iar în schimb îi plătea inculpatului C. mese, unele cumpărături printre care i-a cumpărat un pat.

Audiat în faţa instanţei inculpatul a recunoscut fapta imputată, nu a contestat probele din faza de urmărire penală, nu a solicitat alte probe, ci doar judecarea potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii de vinovăţie.

Având în vedere că instanţa a reţinut aceeaşi stare de fapt expusă în rechizitoriu şi recunoscută de inculpat, a admis cererea acestuia de judecare a sa conform procedurii aplicabile în cazul recunoaşterii învinuirii şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate prev. de art. 216 C. pen. constă în fapta de a utiliza serviciile prevăzute de art. 182 C. pen., prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori.

Potrivit disp. art. 182 C. pen. se prevăd situaţiile prin care se prevede exploatarea unei persoane, iar în cazul de faţă se poate reţine situaţia prevăzută la litera "c" a acestui text de lege, respectiv "obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală."

În speţa de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate prev. de art. 216 C. pen. atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective respectiv inculpatul J. în mod repetat în perioada februarie 2014 - 2015 a utilizat serviciile sexuale prestate de persoane minore în condiţiile în care cunoştea că sunt victimele traficului de minori, forma de exploatare fiind cea arătată în starea de fapt reţinută, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatul C., cu care inculpatul J. a avut o legătură de prietenie.

Analizând criteriile generale şi personale care caracterizează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului potrivit art. 74 C. pen., instanţa a constatat că sancţiunea amenzii penale, una dintre pedepsele prevăzute alternativ prin dispoziţiile de incriminare, prev. de art. 216 C. pen., rap. la art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., răspunde principiului necesităţii îndepliniri scopului preventiv al pedepsei şi a funcţiilor de eliminare, exemplaritate şi punitiva ale pedepsei. Pedeapsa amenzii penale este şi proporţională cu datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o conduită procesuală sinceră, nu a desfăşurat nici un act care să împiedice buna desfăşurare a procesului penal, nu a indus în eroare organele judiciare, nu a încercat să influenţeze conţinutul informativ al probelor; elementele care conturează gravitatea faptei pledează pentru aplicarea unei amenzi penale, într-un cuantum orientat înspre minimul special al numărului de zile amendă, prev. de art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. (180 de zile amendă), iar cuantumul unei zile amendă va fi stabilit la nivelul sumei de 30 de lei, orientate de asemenea înspre minimul general (10 lei şi 500 de lei fiind limitele generale, conform art. 61 alin. (2) C. pen.), respectiv, a recunoscut săvârşirea faptei, a furnizat ample elemente probatorii prin declaraţiile formulate. Conduita avută în cursul procesului penal, vârsta acestuia, reprezintă în egală măsură, criterii de apreciere a caracterului proporţional şi just al amenzii penale, care va fi aplicată acestui inculpat.

9. Potrivit actului de sesizare al instanţei cu privire la inculpatul D. s-a reţinut faptul că acesta era prieten cu inculpatul C., deoarece a dezvoltat unele afaceri de comercializare a autoturismelor aduse de D. din străinătate pentru a fi puse în vânzare pe teritoriul ţării, iar inculpatul C. a intervenit pe lângă inculpatul DD. pentru a-l ajuta să obţină un certificat de naştere şi o carte de identitate pe un alt nume întrucât inculpatul D. era căutat de autorităţile germane în vederea punerii în executare a unor mandate de arestare pentru acte de violenţă.

Pe fondul acestei prietenii, se susţine în rechizitoriu, că inculpatul D. ar fi devenit interesat de consumarea actelor sexuale cu minorele găsite de inculpatul C., în sprijinul acuzării reţinându-se două convorbiri telefonice, una purtată cu inculpatul C. şi una cu inculpatul DD., consemnate în procesele verbale (vol. XIII, vol. XII).

Curtea a constatat că acuzarea nu a probat fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv infracţiunea de folosirea serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Astfel, la descrierea stării de fapt în rechizitoriu şi la analiza probatoriului cu privire la acest inculpat acuzarea îşi fundamentează trimiterea în judecată pe cele doua convorbiri telefonice, fără a identifica un subiect pasiv, descriind mai mult modul în care acest inculpat a încercat să-şi obţină un certificat de naştere şi un act de identitate fals cu ajutorul inculpatului DD., stare de fapt care a fost analizată cu prilejul soluţionării acţiunii penale în cazul inculpatului DD., trimis în judecată şi pentru infracţiunea de favorizare a făptuitorului şi care nu face obiectul infracţiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul D.

Lecturând cele două procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, redate în rechizitoriu, Curtea a constatat că discuţiile telefonice nu dovedesc că inculpatul a săvârşit infracţiunea de care a fost acuzat.

Este adevărat că aceste convorbiri telefonice se referă la posibile întâlniri ale inculpatului D. cu femei, dar acestea fără a fi coroborate cu alte probe, nu sunt apte a dovedi consumarea actului sexual, identitatea şi calitatea specială a subiectului pasiv. Referitor la convorbirea din data de 6 februarie 2015, purtată între inculpatul D. şi inculpatul C., rezultă faptul că aceştia discută despre o posibilă întâlnire a inculpatului D. cu numita EEE., or acuzarea nu a făcut nicio diligenţă pentru a o identifica şi audia pe aceasta, pentru a dovedi că are calitatea de victimă a exploatării sexuale, că inculpatul D. a cunoscut acest aspect şi a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta.

Astfel, procurorul, deşi i s-a pus în vedere că are posibilitatea de a propune probe în faza cercetării judecătoreşti nu a uzat de acest drept, iar apărarea, respectiv inculpatul D. a propus audierea numitei EEE., din depoziţia acesteia rezultând că nu îl cunoaşte pe inculpatul D. şi prin urmare nu a întreţinut relaţii sexuale cu acesta.

Instanţa a analizat însă toate probele din dosar care fac referire la inculpatul D., chiar dacă procurorul nu a făcut trimitere la acestea, nu le-a analizat prin actul de sesizare al instanţei şi nu şi-a susţinut acuzarea potrivit acestora.

Din declaraţia inculpatului H. din faza de urmărire penală, necontestată sub acest aspect în instanţă rezultă faptul că în ianuarie 2015 în timp ce se afla la locuinţa inculpatului C. din Dumbrăviţa a solicitat din publicaţia PPPP. o femeie pentru inculpatul D., care dorea să facă sex şi atunci a venit o tânără tatuată, care era majoră. A menţionat că de faţă a fost şi inculpatul DD.

Din declaraţia inculpatului DD., dată la urmărire penală şi menţinută şi în instanţă, acesta a confirmat faptul că în anul 2015 cu prilejul unei petreceri desfăşurate la inculpatul C. acasă, unde se afla AAA., un client potent financiar, patron de hotel, pe nume QQQQ., inculpatul D., a venit şi inculpatul H. care era însoţit de o fată tatuată, care a întreţinut relaţii sexuale la etaj cu D.

Inculpatul C. în declaraţia dată la urmărire penală, menţinută şi în instanţă a arătat că îl cunoaşte pe D., ştie că se ocupa cu comercializarea de maşini, că are probleme judiciare în Germania, întrucât a asistat la discuţiile dintre acesta şi inculpatul DD. A menţionat că D. participa la petrecerile organizate de el şi de DD., acolo cunoscând o fată cu care a avut o relaţie intimă de aproximativ două luni.

Audiat în faza de urmărire penală inculpatul D. a relatat aspecte cu privire la obţinerea documentelor şi la problemele juridice din Germania, care fac obiectul infracţiunii de favorizare a infractorului, iar cu privire la fapta imputată arată că a participat la petrecerile organizate de C. şi că nu a apelat la acesta pentru a găsi tinere în vederea întreţinerii de relaţii sexuale. Prin declaraţia dată în faţa instanţei inculpatul nu recunoaşte fapta imputată.

Cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, instanţa a constatat că din probele administrate în cauză nu a rezultat săvârşirea acesteia dincolo de orice dubiu rezonabil.

Astfel, în cauză nu s-a făcut dovada că persoana de ale cărei servicii s-ar fi folosit inculpatul este victimă a traficului de persoane sau minori, în condiţiile în care inculpaţii H. şi DD. susţin că inculpatul D. a întreţinut relaţii sexuale cu o fată tatuată majoră pe care i-a prezentat-o inculpatul H., care nu a fost trimis în judecată pentru grup infracţional organizat şi pentru trafic de minori.

Având în vedere că disp. art. 216 C. pen. impun existenţa unui subiect pasiv calificat, cu privire la care există în textul de incriminare condiţia de a fi victimă a traficului de persoane sau de minori, şi constatând că referitor la fata tatuată sau la EEE. nu s-a stabilit pe bază de probe că ar fi o persoană exploatată în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate, iar cu privire la numita EEE. nu s-a dovedit nici faptul că ar fi întreţinut relaţii sexuale, în cauză, procurorul neadministrând nicio probă în acest sens, Curtea a reţinut că nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea sus menţionată.

Stabilirea calităţii de victimă a traficului de persoane sau de minori poate fi făcută şi fără existenţa unei hotărâri de condamnare a autorului infracţiunii de trafic în situaţii excepţionale (de exemplu, a intervenit decesul autorului anterior soluţionării definitive a cauzei), fiind evident însă că în situaţia în care nu există o sesizare simultană sau o condamnare anterioară, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei privind folosirea serviciilor unei persoane exploatate nu trebuie doar să suspecteze că o persoană ar fi exploatată, ci să aibă certitudini în acest sens.

În prezenta cauză trebuie subliniat că nu există nici-o probă cu privire la calitatea de persoană exploatată a fetei tatuate sau a numitei EEE., în cazul acesteia din urmă nu există nici-o probă că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul D.

Instanţa a reţinut că, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, nu rezultă identitatea persoanelor cu care se presupune că a întreţinut acte sexuale inculpatul, subiectul pasiv fiind indicat de parchet ca fiind "minore".

Curtea a reţinut că este necesară identificarea victimei pentru a se stabili dacă este sau nu victimă a traficului de persoane sau de minori. O altfel de interpretare ar determina constatarea vinovăţiei persoanei acuzate în lipsa dovedirii condiţiei de a cunoaşte calitatea de victimă a subiectului pasiv.

Este adevărat că autorul nu trebuie să fie apt să furnizeze datele de identificare ale victimei, dar organele judiciare au obligaţia de a-l întreba detalii cu privire la aspectul fizic, semne distinctive, vârstă, accent, etc., pentru a o identifica. De altfel, conform Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, organele judiciare au obligaţia identificării victimelor, în conţinutul convenţiei impunându-se statelor să ia măsurile necesare pentru prevenirea şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi pentru identificarea şi sprijinirea victimelor.

Conform art. 10 parag. 2 al convenţiei menţionate, fiecare parte va lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru identificarea victimelor, atunci când este cazul, în colaborare cu alte părţi şi organizaţii de asistenţă. Fiecare parte se va asigura că, dacă autorităţile competente consideră că există motive temeinice pentru a crede că o persoană a fost victimă a traficului de persoane, aceasta să nu fie îndepărtată de pe teritoriul său până la finalizarea, de către autorităţile competente, a procedurii de identificare în calitate de victimă a infracţiunii prevăzute la art. 18 şi că aceasta va beneficia de asistenţa prevăzută la art. 12 paragrafele 1 şi 2.

10. Potrivit actului de sesizare al instanţei cu privire la inculpatul M. s-a reţinut faptul că acesta a intrat în anturajul inculpatului C. ca urmare a serviciilor de avocatură pe care le-a îndeplinit în dosarul prin care C. a fost arestat, trimis în judecată şi condamnat pentru fapte de înşelăciune în anul 2012, iar ulterior îl reprezenta pe inculpatul C. când era implicat în vreun dosar penal.

Acuzarea a susţinut că inculpatul M. era plătit pentru serviciile avocaţiale efectuate în favoarea avocatului C. cu prestaţii sexuale executate de minorele şi tinerele pe care acesta i le trimitea. Aceste aspecte le probează cu procesele verbale de redare a interceptărilor, şi declaraţia martorei cu identitate protejată ZZ.

Parcurgând conţinutul celor două procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, instanţa a constatat că acestea nu dovedesc că inculpatul a săvârşit infracţiunea de care a fost acuzat.

Este adevărat că aceste convorbiri telefonice probează o posibilă întâlnire a inculpatului M. cu femei, însă acestea nu sunt apte a dovedi consumarea actului sexual, identitatea şi calitatea specială a subiectului pasiv.

Procurorul şi-a întemeiat acuzarea şi pe depoziţia martorei cu identitate protejată ZZ. . Astfel martora a susţinut că îl cunoaşte pe inculpatul M. de la inculpatul C., care îi făcea cunoştinţă cu fete, care de multe ori îl refuzau pe acesta sau nu îl băgau în seamă. De asemenea a mai arătat că C. i-a prezentat tinere lui M. cu care acesta dorea să întreţină relaţii sexuale, dar ulterior l-a auzit pe C. că se enerva, deoarece" avocatul nu prea ştia cum să se facă plăcut fetelor cu care făcea sex". Mai cunoaşte faptul că inculpatul M. era foarte avar, fapt care nu plăcea fetelor cu care ieşea. Cu privire la această martoră prin încheierea din data de 2 noiembrie 2016 s-a constatat imposibilitatea audierii în faţa instanţei.

Analizând declaraţia dată la urmărire penală de martora cu identitate protejată ZZ., Curtea a constatat că aceasta, coroborată cu cele două procese verbale de redare a interceptărilor menţionate nu fac dovada săvârşirii de inculpat a infracţiunii imputate nefiind dovedite elementele de tipicitate ale infracţiunii, întrucât nu a fost identificat subiectul pasiv, calitatea specială a acestuia şi consumarea cu certitudine a actului sexual cu o victimă a exploatării sexuale.

Instanţa a analizat însă toate probele din dosar care fac referire la inculpatul M., chiar dacă procurorul nu a făcut referire la acestea, nu le-a analizat prin actul de sesizare al instanţei şi nu şi-a susţinut acuzarea potrivit acestora.

Astfel din declaraţia inculpatului C. declaraţie menţinută sub acest aspect şi în faţa instanţei la finalul declaraţiei instanţa a constatat că inculpatul C. a arătat că a stabilit cu inculpatul M. o relaţie de amiciţie din anul 2012, iar "avocatul C. era interesat de fete cu care dorea să intre în combinaţii, dar nu reuşea, întrucât nu era destul de abil". Acesta îi cerea uneori fete tocmai pentru acest lucru, respectiv că nu reuşea să se facă plăcut. Pe altele dorea să le angajeze la el la cabinet ca secretare, în speranţa că le va putea cuceri. A menţionat că i-a făcut cunoştinţă acestuia cu RRRR. cu care acesta a întreţinut relaţii sexuale. În raport cu aceasta a arătat că este mincinoasă şi încearcă să profite de partenerii cu care are relaţii.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată AAA. aceasta a arătat doar faptul că inculpatul M. se afla în anturajul inculpatului C. În faţa instanţei această martoră nu a putut fi audiată, constatându-se imposibilitatea audierii prin încheierea din 16 noiembrie 2016.

Prin declaraţia inculpatului M. dată la urmărire penală acesta a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul C. datorită serviciilor avocaţiale dintr-un dosar, din cursul anului 2012, nu a făcut sex cu RRRR. şi nici cu o altă fată de la C., îi cunoaşte pe inculpatul B., deoarece a venit însoţit de C. la el la birou, pe inculpatul E. datorită serviciilor medicale efectuate şi pe inculpatul A.

Audiat în faţa instanţei inculpatul M. a arătat că nu recunoaşte acuzaţiile aduse, arătând că nu a întreţinut relaţii sexuale cu fetele prezentate de inculpatul C. sau cu vreo fată din dosar, respectiv persoană vătămată, martoră, martoră cu identitate protejată.

Cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, instanţa a constatat că, din probele administrate în cauză, nu a rezultat săvârşirea acesteia dincolo de orice dubiu rezonabil.

Astfel, în cauză nu s-a făcut dovada certă că inculpatul ar fi întreţinut relaţii sexuale cu numita RRRR., că aceasta este victimă a traficului de persoane sau minori, în condiţiile în care doar inculpatul C. o nominalizează, or acuzarea nu a făcut nici o diligenţă pentru a o identifica şi audia pe aceasta în faza de urmărire penală, nu a propus probe în faza cercetării judecătoreşti, pentru a dovedi că are calitatea de victimă a exploatării sexuale, că inculpatul M. a cunoscut acest aspect şi a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta. Mai mult decât atât, nicio persoană vătămată, martoră, martoră cu identitate protejată din acest dosar nu a declarat la urmărire penală sau în faţa instanţei că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul M., sau că acesta ar fi întreţinut relaţii sexuale cu numita RRRR.

De asemenea martora cu identitate protejată ZZ. a relatat la urmărire penală aspecte despre inculpatul M. din spusele inculpatului C., fără a individualiza vreo persoană de sex feminin cu care inculpatul M. ar fi întreţinut relaţii sexuale.

Având în vedere că disp. art. 216 C. pen. impun existenţa unui subiect pasiv calificat, cu privire la care există în textul de incriminare condiţia de a fi victimă a traficului de persoane sau de minori, şi constatând că referitor la "minore" sau la RRRR. nu s-a stabilit pe bază de probe că ar fi persoane exploatate în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate, că numita RRRR. este minoră, sau că inculpatul M. ar fi întreţinut relaţii sexuale cu persoane exploatate de către grupul infracţional, în cauză, procurorul neadministrând probe în acest sens, Curtea a reţinut că nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea sus menţionată.

Stabilirea calităţii de victimă a traficului de persoane sau de minori poate fi făcută şi fără existenţa unei hotărâri de condamnare a autorului infracţiunii de trafic în situaţii excepţionale (de exemplu, a intervenit decesul autorului anterior soluţionării definitive a cauzei), fiind evident însă că în situaţia în care nu există o sesizare simultană sau o condamnare anterioară, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei privind folosirea serviciilor unei persoane exploatate nu trebuie doar să suspecteze că o persoană ar fi exploatată, ci să aibă certitudini în acest sens.

În prezenta cauză trebuie subliniat că nu există nici-o probă cu privire la calitatea de persoană exploatată a numitei RRRR., afirmaţiile inculpatului C. de la urmărire penală nefiind confirmate de alte probe, iar procurorul nu i-a dat statutul de victimă în acest dosar.

Instanţa a reţinut că, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, nu rezultă identitatea persoanelor cu care se presupune că a întreţinut acte sexuale inculpatul M., subiectul pasiv fiind indicat de parchet ca fiind "minore", iar cele două procese de redare a convorbirilor telefonice nu fac dovada consumării actelor sexuale, ele dovedind posibile întâlniri.

Curtea a reţinut că este necesară identificarea victimei pentru a se stabili dacă este sau nu victimă a traficului de persoane sau de minori. O altfel de interpretare ar determina constatarea vinovăţiei persoanei acuzate în lipsa dovedirii condiţiei de a cunoaşte calitatea de victimă a subiectului pasiv.

Este adevărat că autorul nu trebuie să fie apt să furnizeze datele de identificare ale victimei, dar organele judiciare au obligaţia de a-l întreba detalii cu privire la aspectul fizic, semne distinctive, vârstă, accent, etc., pentru a o identifica. De altfel, conform Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, organele judiciare au obligaţia identificării victimelor, în conţinutul convenţiei impunându-se statelor să ia măsurile necesare pentru prevenirea şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi pentru identificarea şi sprijinirea victimelor.

Conform art. 10 parag. 2 al convenţiei menţionate, fiecare parte va lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru identificarea victimelor, atunci când este cazul, în colaborare cu alte părţi şi organizaţii de asistenţă. Fiecare parte se va asigura că, dacă autorităţile competente consideră că există motive temeinice pentru a crede că o persoană a fost victimă a traficului de persoane, aceasta să nu fie îndepărtată de pe teritoriul său până la finalizarea, de către autorităţile competente, a procedurii de identificare în calitate de victimă a infracţiunii prevăzute la art. 18 şi că aceasta va beneficia de asistenţa prevăzută la art. 12 paragrafele 1 şi 2.

11. Cu privire la inculpatul P. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată prev. de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., instanţa a constatat că acesta a decedat în cursul procesului la data de 8 noiembrie 2016 (potrivit certificatului de deces vol. VII instanţă), motiv pentru care fiind îndeplinite prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (6) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal cu privire la acest inculpat.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C., B., A. între limitele legale speciale, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea infractorilor, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite: b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cu privire la legea aplicabilă, instanţa a constatat că nu se pune problema aplicării decât a C. pen. nou, raportat la data comiterii faptelor de către inculpaţi, respectiv data epuizării infracţiunii continuate.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C., B., A. instanţa a constatat că infracţiunea de trafic de minori este prin ea însăşi o faptă deosebit de gravă care aduce atingere unor valori sociale importante ocrotite prin legea fundamentală (art. 49 din Constituţie) potrivit căreia copii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, exploatarea minorilor fiind interzisă, regim de protecţie fiind acordat conform Legii nr. 272/2004. Modul de comitere a faptelor, multitudinea inculpaţilor implicaţi, rolurile bine definite, dar complementare exercitate de aceştia pentru a asigura reuşita activităţilor de exploatare a persoanelor minore, exprimă o periculozitate aparte şi un grad sporit de pericol social al faptelor.

Pericolul social ridicat al infracţiunilor comise de inculpaţi rezultă şi din faptul că prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni se aduce atingere unor drepturi fundamentale ale fiinţei umane şi anume dreptul la libertatea de mişcare, dreptul la libertatea sexuală şi chiar se aduce atingere vieţii şi integrităţii corporale, fenomenul traficului de minori cunoscând o recrudescentă în ultima perioadă. Pe lângă pericolul social ridicat al faptelor comise de inculpaţi, instanţa retine că aceştia au dat dovadă de o periculozitate sporită, inculpaţii conlucrând pentru a determina persoanele vătămate să se prostitueze şi a le împiedica să îşi formeze un stil de viaţă familial şi social sănătos.

Nu au fost reţinute ca şi elemente de individualizare judiciară buna comportare a inculpaţilor anterior săvârşirii faptei, ori situaţiile familiale sau sociale actuale corespunzătoare, în condiţiile în care faptele de trafic de minori au fost săvârşite pe perioadă îndelungată de timp, aspect care denotă perseverentă infracţională şi lipsă totală de respect faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală; în egală măsură instanţa a avut în vedere conduita adoptată de inculpaţi în faţa instanţei de judecată şi a organului de urmărire penală, aceştia negând participarea la activitatea infracţională, şi nefiind străini de atitudinea persoanelor vătămate de retractare a declaraţiilor incriminatoare formulate în primele momente ale anchetei penale.

Instanţa a constatat că nu poate reţine circumstanţe atenuante prev. de art. 75 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt elemente legate de împrejurările faptelor comise care diminuează gravitatea infracţiunilor sau periculozitatea infractorului, într-o manieră care să reprezinte circumstanţe atenuante.

În ceea ce priveşte persoana inculpaţilor, instanţa a avut în vedere că potrivit fişelor de cazier judiciar inculpatul B. nu are antecedente penale, inculpatul C. a săvârşit faptele în stare de recidivă iar inculpatul A. are antecedente penale, dar care nu atrag starea de recidivă.

Totodată, instanţa a avut în vedere şi contribuţia jucată de fiecare inculpat în activitatea infracţională, precum şi de disponibilitatea acestora în implicarea în astfel de activităţi. De asemenea, inculpatul C. pe lângă cele două infracţiuni, respectiv grup infracţional organizat şi trafic de minori pentru care au fost trimişi în judecată şi inculpaţii B. şi A. a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunile de şantaj, proxenetism şi pornografie infantilă.

Prin actul de sesizare al instanţei, procurorul a solicitat aplicarea confiscării extinse asupra cotei de proprietate (1/2) a imobilului situat în Dumbrăviţa, jud. Timiş, aparţinând inculpatului C. menţionând că asupra imobilului a fost instituit sechestrul asigurator fiind emisă ordonanţa nr. 46/D/P/2014 din data de 7 august 2015.

S-a arătat că imobilul a fost obţinut, întreţinut cu sumele de bani rezultate din săvârşirea faptei de exploatare sexuală a victimelor, iar confiscarea extinsă se bazează pe cele trei condiţii cumulativ prevăzute de lege, şi anume faptul că valoarea imobilului dobândit de inculpatul C. depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de acesta în mod licit, iar acuzarea are convingerea legitimă, pe baza probatoriului existent, că imobilul a fost obţinut din banii obţinuţi din activitatea de exploatare, din practicarea prostituţiei, a persoanelor minore şi majore care au făcut declaraţii acuzatoare la adresa sa. La aprecierea acestei măsuri s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul C. nu a avut niciodată o sursă de venit şi nu a desfăşurat niciodată munci licite.

Prin Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, Curtea Constituţională a constatat că "dispoziţiile art. 1182 alin. (2) lit. a) din C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012, pentru modificarea şi completarea C. pen. al României şi a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.". Aceasta înseamnă că dispoziţiile privind confiscarea extinsă nu se aplică bunurilor dobândite înainte de 19 aprilie 2012.

Instanţa a constatat că potrivit extrasului de carte funciară, inculpatul C. şi-a înscris dreptul de proprietate al imobilului din Dumbrăviţa, dobândit prin contract de vânzare cumpărare la data de 3 iunie 2004, motiv pentru care, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale, instanţa a constatat că nu poate aplica în cauză dispoziţiile legale privind confiscarea extinsă, întrucât bunul a fost dobândit înainte de data de 19 aprilie 2012.

În ceea ce priveşte confiscarea specială instanţa a constatat că activitatea infracţională s-a derulat şi în alte imobile, nu doar în locuinţa inculpatului, astfel încât, nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea acesteia.

Având în vedere faptul că în cauză inculpatul C. a fost obligat la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare, potrivit art. 249 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen. instanţa a menţinut sechestrul asigurator asupra cotei de proprietate a imobilului situat în Dumbrăviţa, jud. Timiş, A1A1.1, parte provenită din CF x Dumbrăviţa, proprietatea inculpatului C. până la concurenţa contravalorii despăgubirilor civile şi cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul.

Referitor la sumele de bani sau alte servicii obţinute de către acelaşi inculpat de pe urma practicării prostituţiei de către persoanele exploatate, s-a constatat că, potrivit probatoriului administrat nu s-a putut stabili o sumă concretă pentru a se dispune confiscarea acesteia, sau contravaloarea serviciilor, iar în cazul infracţiunii de proxenetism nu s-a reţinut varianta alternativă privind obţinerea de foloase.

Potrivit actului de sesizare al instanţei, în faza de urmărire penală, conform art. 20 din C. proc. pen. persoana vătămată S. s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 euro, iar persoana vătămată T. s-a constituit parte civilă cu suma de 8000 euro reprezentând daune morale pentru comiterea faptei de către inculpatul C.

În faţa instanţei de judecată, având în vedere faptul că reprezentanţii legali ai persoanelor vătămate minore nu au înţeles să exercite acţiunea civilă în numele acestora potrivit art. 19 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 20 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., prin încheierea din 10 februarie 2016 dată în Dosarul nr. x/2015 din care s-a disjuns şi prezentul dosar, procurorul a exercitat acţiunea civilă în numele persoanelor vătămate U., R., Q., V., solicitând ca inculpatul C. să le plătească acestora câte 3000 euro cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 22 C. proc. pen., partea civilă poate renunţa în tot sau în parte la pretenţiile civile formulate până la terminarea dezbaterilor în apel.

Având în vedere faptul că persoanele vătămate audiate în faţa instanţei după împlinirea vârstei majoratului, respectiv S., T., U., V. au renunţat la pretenţiile civile formulate, potrivit art. 22 C. proc. pen. instanţa a luat act de această renunţare.

În ceea ce o priveşte pe persoana vătămată R., instanţa a constatat că a fost în imposibilitate de a o audia, motiv pentru care a analizat acţiunea civilă exercitată de procuror, iar în ceea ce o priveşte pe persoana vătămată Q., aceasta fiind minoră la data audierii în instanţă, instanţa, de asemenea, a analizat acţiunea civilă exercitată de procuror.

Având în vedere soluţionarea acţiunii penale, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracţiunea de trafic de minori săvârşită, prejudiciul - daune morale - rezultatul negativ suferit de partea civilă ca urmare a încălcării dreptului subiectiv nepatrimonial ocrotit prin legea penală - dreptul de a nu fi exploatată, prejudiciul cert şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia sub forma intenţiei directe.

În ceea ce priveşte daunele morale acordate persoanelor vătămate R., Q. instanţa a avut în vedere consecinţele negative suferite de acestea în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării de către minore, cu luarea în considerare a vârstei acestora, durata exploatării, apreciind că suma de 2000 euro pentru fiecare dintre acestea este justificată.

Împotriva Sentinţei penale nr. 542/PI din 15 decembrie 2016 în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii C., A., B., E., G., H., L., N. şi O.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie sub aspectul achitării inculpaţilor M. şi D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În motivele de apel se arată că probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii sunt în măsură să asigure condamnarea celor doi inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen.

Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D. acuzarea a susţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii dovedesc că acesta a făcut parte din anturajul liderului grupării inculpatului C., fiind prieten apropiat al acestuia, fapt ce i-a permis să-i cunoască natura preocupărilor zilnice.

Faptul că avea o relaţie de prietenie strânsă cu inculpatul C., i-a permis acestuia să apeleze prin intermediul său la ajutorul unui alt apropiat al inculpatului C., respectiv inculpatul DD., pentru obţinerea unei cărţi de identitate sub un nume diferit. Nevoia schimbării identităţii din motive judiciare nu putea fi dezvăluită oricărei persoane, ci doar uneia dintre acele persoane în care inculpatul D. avea încredere, iar singurul care oferea această garanţie era inculpatul C. şi prietenul său DD.

Organele judiciare au stabilit inclusiv faptul că, pe lângă existenţa unei relaţii de prietenie strânse cu inculpatul C., inculpatul D. mai avea cu acesta şi relaţii de afaceri, având ca obiect comercializarea autoturismelor aduse de acest inculpat din Germania, pentru ca C. să le pună în vânzare pe teritoriul ţării.

În opinia acuzării, săvârşirea de către inculpatul D. a infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. rezultă din declaraţia dată de acesta la data de 19 iunie 2015 în care a recunoscut demersurile pe care le-a făcut pe lângă judecătorul DD. pentru obţinerea unei cărţi de identitate cu nume diferit, precum şi faptul că prietenul său, inculpatul C., "racolează fete pe care, ulterior le aduce în anturajul oamenilor cu bani, activitate despre care cred că el obţine beneficii materiale ...".

În opinia procurorului, implicarea inculpatului D. în folosirea serviciilor sexuale ale tinerelor cunoscute prin intermediul inculpatului C. reiese şi din convorbirile telefonice purtate de inculpatul D. cu DD. şi C. la data de 10 februarie 2015, ora 19:57:29 şi la data de 6 februarie 2015 ora 23:14:06, din declaraţia martorei EEE. dată în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi din declaraţiile inculpaţilor H., DD., C., notele de interceptare privitoare la activitatea celorlalţi inculpaţi.

Cu referire la inculpatul M. s-a arătat că acesta a intrat în anturajul inculpatului C. odată cu serviciile de avocat pe care le-a prestat în dosarul în care inculpatul C. a fost arestat, trimis în judecată şi condamnat pentru fapte de înşelăciune în cursul anului 2012. Începând din această perioadă, relaţiile dintre cei doi s-au adâncit cu atât mai mult cu cât, inculpatul M. în calitate de avocat în cadrul Baroului Timiş, îl reprezenta ori de câte ori C. era implicat în vreun dosar penal aflat pe rolul instanţelor timişene.

Probele evidenţiate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti arată faptul că inculpatul M. era plătit pentru serviciile avocăţeşti prestate în favoarea lui C. cu prestaţiile sexuale executate de minorele şi tinerele pe care acesta i le trimitea. În sprijinul acestei stări de fapt s-a făcut trimitere la interceptările telefonice ce redau în mod explicit interesul inculpatului M. pentru minorele de care dispune "clientul" său şi mai ales dorinţa de a întreţine cu ele relaţii sexuale.

Elocvente în acest sens sunt interceptările din data de 12 septembrie 2014 ora 13:35:10, 9 septembrie 2014 ora 12:55:02, convorbirile telefonice fiind purtate între inculpaţii M. şi C.

Acuzarea a mai susţinut faptul că declaraţia martorei cu identitate protejată ZZ., declaraţia martorei cu identitate protejată AAA., declaraţiile inculpatului C., dar şi notele de interceptare privitoare la activitatea celorlalţi inculpaţi dovedesc că inculpatul M. era unul dintre cei care beneficiau de serviciile sexuale ale minorelor exploatate sexual de inculpatul C.

Faţă de motivele expuse, s-a solicitat de către procuror desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate şi condamnarea inculpaţilor M. şi D. la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special, cu executare efectivă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. şi, respectiv, art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Inculpatul C. a criticat sentinţa penală apelată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată întrucât probele administrate nu au dovedit săvârşirea de către inculpat a acestora, astfel că solicită achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat prin hotărârea primei instanţe.

În motivarea apelului, inculpatul C. a arătat că nu sunt probe care să conducă la concluzia că a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, inculpatul a arătat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, neexistând rezoluţia organizării unui astfel de grup, iar persoanele vătămate audiate în cauză desfăşurau aceleaşi activităţi, ca sursă de venit, şi înainte de a lua legătura cu inculpatul.

De asemenea, în ceea ce privesc infracţiunile de trafic de persoane şi proxenetism probele administrate nu au făcut dovada existenţei unor sume de bani care să fi fost transferate în contul sau în posesia inculpatului C.

Inculpatul C. a mai susţinut că nici infracţiunea de pornografie infantilă nu poate fi reţinută în sarcina sa întrucât filmările existente nu sunt postate în mediul public şi nici pe reţeaua de socializare facebook, nu sunt relevante sub aspectul acuzaţiilor aduse având în vedere că persoana filmată nu poate fi identificată.

De asemenea, nici infracţiunea de şantaj nu a fost dovedită, din declaraţiile martorei cu identitate protejată AAA. şi ale martorilor audiaţi nu reiese faptul că C. ar fi ameninţat-o pe martoră sau că aceasta ar fi avut o temere faţă de inculpat.

Inculpatul A. a criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

În motivarea apelului, inculpatul A. a arătat că nu există probe care să conducă la condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de constituire/aderare la un grup infracţional organizat.

Astfel, fapta reţinută în sarcina sa nu are nicio legătură cu activităţi derulate în cadrul organizat al unui grup infracţional, acesta neavând nicio participaţie la actele infracţionale reţinute în sarcina celorlalţi membrii ai aşa-zisului grup şi nu a existat niciun fel de coordonare a activităţii infracţionale de care este acuzat.

Inculpatul a mai arătat că nu a avut nicio legătură cu inculpaţii EE. şi B., măsurile de supraveghere tehnică autorizate în cauză relevând acest aspect, nu a derulat niciun fel de activităţi sau convorbiri cu ceilalţi membrii ai grupului, aspect ce rezultă şi din declaraţia dată în calitate de martor de EE.

De asemenea, inculpatul a susţinut că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat reţinute de prima instanţă în motivarea săvârşirii infracţiunii, nu dovedesc în niciun fel implicarea sa în activitatea infracţională, inculpatul nu a cunoscut faptul că C. ar plasa minore, iar declaraţiile inculpaţilor DD. şi EE., care au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, confirmă lipsa de implicare a inculpatului A. în activităţile infracţionale de care este acuzat.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., întrucât acuzaţiile aduse acestuia vizează doar o pretinsă traficare a martorei cu identitate protejată WW., susţinându-se de acuzare că inculpaţii A. şi C. s-ar fi întâlnit cu aceasta într-un local din centrul Timişoarei, unde i-ar fi propus martorei să practice prostituţia, lucru pe care martora l-a refuzat categoric.

Or, în opinia apărării, probele administrate şi invocate de prima instanţă în motivarea condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori nu dovedesc în niciun fel că inculpatul ar fi fost implicat în vreo activitate infracţională, făcându-se referire la declaraţiile martorelor II., WW., la convorbirile telefonice purtate cu inculpatul C. în datele de 23 august 2014 ora 13:12:53, 28 august 2014 ora 22:24:08, 27 august 2014 ora 23:59:55 şi 5 septembrie 2014 ora 23:34:12, ultimele două convorbiri aparţinându-i în realitate inculpatului G.

Pentru motivele expuse, inculpatul A. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat de prima instanţă.

Inculpatul B. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Cu privire la prima infracţiune reţinută în sarcina sa, inculpatul B. a arătat că nu s-au administrat probe din care să reiasă existenţa grupului infracţional organizat, acesta având cu inculpatul C. doar o relaţie de prietenie şi nu a plasat persoane de sex feminin potenţialilor clienţi.

De asemenea, infracţiunea de constituire/aderare la un grup infracţional organizat nu poate subzista în condiţiile în care nu s-a săvârşit infracţiunea scop a organizării grupului şi anume infracţiunea de trafic de minori.

Referitor la infracţiunea de trafic de minori, inculpatul B. a susţinut că persoana vătămată Q. şi martorele cu identitate protejată ZZ., RR., W., VV., II. nu au afirmat faptul că au fost racolate sau ademenite de inculpat care mai apoi să le prezinte altor inculpaţi din prezenta cauză.

De asemenea, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice reţinute de instanţă în dovedirea vinovăţiei inculpatului nu sunt relevante atâta timp cât nu se poate identifica dacă persoanele despre care se face vorbire sunt sau nu minore.

Inculpatul B. a mai susţinut că nu există nicio activitate a sa care să denote traficul de minori, nicio persoană vătămată nu arată că ar fi fost ademenită de acesta sau măcar că l-ar fi cunoscut înainte să îl cunoască pe inculpatul C. sau că li s-ar fi cerut în vreun moment de către inculpatul B. să întreţină relaţii sexuale cu altcineva.

În principal, inculpatul B. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I pentru cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu sunt probe care să dovedească faptul că ar fi săvârşit cele două infracţiuni.

În cea de a doua teză subsidiară, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de folosire a prostituţiei infantile prevăzută de art. 2161 C. pen., stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special şi amânarea aplicării acesteia.

În cea de a doua teză a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul E. a criticat sentinţa penală apelată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunile prevăzute de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 269 alin. (1) C. pen. întrucât în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.

În dezvoltarea apelului său, inculpatul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că persoana vătămată S. era minoră la data presupuselor fapte, datele de stare civilă ale acesteia demonstrând că la data de 4 noiembrie 2013 persoana vătămată împlinise 18 ani, iar perioada presupuselor fapte este cuprinsă între luna februarie 2014 şi luna iunie 2015, astfel că aceasta nu putea fi subiect pasiv al faptelor descrise în rechizitoriu.

În ceea ce o priveşte pe UU., inculpatul a arătat că a avut cu aceasta o relaţie consensuală, ştia că are vârsta de aproximativ 18 ani şi nu era o persoană exploatată sexual.

Inculpatul a mai arătat că referitor la "serviciile medicale gratuite" a depus la dosar înscrisuri din care reiese faptul că serviciile medicale au fost acordate conform contractului pe care l-a avut cu cele două cabinete medicale private, toate consultaţiile fiind înregistrate şi raportate la Casa Judeţeană de Asigurări Timiş, iar intervenţia chirurgicală pe care a efectuat-o mamei inculpatului C. a fost realizată în Spitalul Judeţean Pius Brînzeu, fiind decontată de casa de asigurări.

Totodată, din probele administrate respectiv declaraţia inculpatului C., declaraţiile martorelor cu identitate protejată ZZ. şi AAA. nu reiese că ar fi participat la petrecerile organizate acasă la inculpatul C. şi nu a avut relaţii sexuale cu persoane de sex feminin la locuinţa inculpatului C.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., inculpatul face referire la declaraţia martorului NN. care a arătat că îl cunoaşte pe inculpat cu ocazia cercetărilor din prezentul dosar, despre care a aflat la data de 29 aprilie 2015 întrucât judecătorul DD. intenţiona să îl angajeze în cauză, deşi nu avea încă vreo calitate în dosar.

De asemenea, nu i-a convocat pe inculpaţii DD., EE. şi C., în condiţiile în care nu îi cunoştea pe inculpaţii DD. şi EE. şi nu a purtat convorbiri telefonice cu aceştia.

Inculpatul E. a mai solicitat înlăturarea probelor constând în interceptări telefonice precum şi a proceselor-verbale de transcriere a acestora ca fiind nelegale în raport cu Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale a României, respectiv cele din datele de 5 iunie 2014 ora 22:26:34, 6 iunie 2014 ora 22:06:47, 22 august 2014 ora 22:47:11, 26 august 2014 ora 22:17:17, 16 august 2014 ora 23:01:23, 16 august 2014 ora 23:05:52, 11 noiembrie 2014 ora 08:26:12, 13 noiembrie 2014 ora 12:47:06, 13 noiembrie 2014 ora 19:24:45, 10 februarie 2015 ora 21:53:03, 16 februarie 2015 ora 20:32:16, întrucât probele au fost obţinute de către SRI şi nu de către DIICOT, probele fiind astfel nelegale.

Faţă de motivele expuse, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., în principal, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În ipoteza în care se va constata că există elemente care conduc la o soluţie de condamnare a solicitat amânarea aplicării pedepsei având în vedere circumstanţele personale favorabile ale inculpatului, respectiv că acesta este medic, conferenţiar universitar, desfăşoară o activitate utilă în cadrul Spitalului judeţean şi nu are antecedente penale.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. întrucât nicio probă nu atestă implicarea sa în favorizarea unui inculpat din prezenta cauză.

Inculpatul H. a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. întrucât probele administrate nu dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că a comis infracţiunea reţinută în sarcina sa, motiv pentru care solicită achitarea în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În motivarea apelului, inculpatul H. a arătat că a întreţinut relaţii sexuale numai cu persoana vătămată S. şi nu a cunoscut faptul că aceasta era victima traficului de minori.

Inculpatul L. a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. solicitând, în principal, achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există, martora WW. susţinând că este majoră iar, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât nu a avut cunoştinţă că persoana cu care a întreţinut relaţii sexuale, respectiv WW., era victimă a traficului de minori.

Inculpatul G. a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., arătând că fapta reţinută în sarcina sa nu există.

Astfel, probele administrate, respectiv declaraţiile persoanelor vătămate şi ale martorilor nu au dovedit faptul că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu persoane de sex feminin cunoscând că acestea sunt victime ale traficului de minori.

Martora cu identitate protejată UU. nu şi-a menţinut în faţa instanţei declaraţia dată la urmărirea penală, S. a arătat că nu îl cunoaşte pe inculpatul G., iar T. a menţionat că era iubita lui G., împrejurare în care nu se poate susţine că este victima unei exploatări, iar JJ. a afirmat în acelaşi sens.

De asemenea, cu privire la martora cu identitate protejată WW. a susţinut că este persoana cu care numita II. s-a deplasat la Arad, raportul sexual fiind unul consimţit.

Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 16 lit. b) teza I întrucât faptei îi lipsesc elementele de tipicitate.

Inculpatul, prin apărător, a învederat că din situaţia de fapt reţinută de procuror nu rezultă acel verbum regens, iar forma de vinovăţie este în mod expres stabilită de legiuitor pentru a fi incidentă această faptă.

Persoana ale cărei servicii sexuale se folosesc trebuie să fie traficată anterior folosirii acestor servicii, or, persoanele în discuţie, nu fac afirmaţii care să denote o asemenea situaţie, cu atât mai puţin faţă de inculpaţi.

Inculpatul N. a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., susţinând că faptele pentru care a fost condamnat nu există.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că deşi martora cu identitate protejată WW. şi persoana vătămată R. au declarat că au întreţinut o singură dată relaţii sexuale cu inculpatul, acestea nu l-au putut descrie pe inculpat, iar declaraţia persoanei vătămate R. nu este credibilă în condiţiile în care aceasta a arătat că raportul sexual s-a consumat în ziua în care a împlinit vârsta de 18 ani, dată la care inculpatul se afla cazat la hotelul SSSS. din Viena, eliberând camera la data de 26 martie 2015.

De asemenea, declaraţia martorei WW. conţine aspecte contradictorii astfel că aceasta nu poate fi credibilă şi declaraţia sa nu poate conduce la stabilirea vinovăţiei inculpatului.

Inculpatul a mai susţinut că nu l-a recompensat pe C. cu consumaţie la bar şi mese la club întrucât prezenţa acestuia din urmă în club era absolut sporadică.

Inculpatul O. a criticat sentinţa penală apelată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. susţinând că faptele nu există.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a arătat că persoana vătămată S. şi martora cu identitate protejată WW. erau majore în perioada 2014 - 2015 şi au susţinut că nu au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul.

Inculpatul O. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătoreşti în apel au fost audiate martorele cu identitate protejată ZZ. şi AAA., martorii EEE., GGG. şi NN., precum şi persoana vătămată R. şi s-a administrat proba cu înscrisuri încuviinţată inculpaţilor N. şi E.

De asemenea s-a procedat la audierea inculpaţilor L., N., B., G., C. şi E., inculpaţii A., H., O. şi M. prevalându-se de dispoziţiile art. 83 lit. a) C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătoreşti în apel s-a încuviinţat cererea formulată de inculpatul C. şi s-au efectuat adrese la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, Serviciul Teritorial Timişoara şi Structura centrală, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş pentru a se comunica dacă denunţurile formulate de inculpat au condus la identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor menţionate în denunţurile formulate pentru a se aprecia dacă sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 însă din relaţiile comunicate a rezultat că denunţurile formulate de inculpatul C. nu au condus la identificarea şi tragerea la răspundere penală a vreunei persoane.

Examinând hotărârea pronunţată în cauză prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

1. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara este nefondat, instanţa de fond, pe baza întregului material probator administrat dispunând corect achitarea inculpaţilor D. şi M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi, respectiv art. 216 C. pen., în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc săvârşirea de către cei doi inculpaţi a infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate sexual.

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din 3 septembrie 2015 au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii D. şi M. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate sexual prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în cazul inculpatului D. şi art. 216 C. pen. în cazul inculpatului M.

În actul de sesizare a instanţei se reţine că inculpatul D. face parte din anturajul inculpatului C. în calitate de prieten foarte apropiat cu care acesta a dezvoltat unele afaceri de comercializare a autoturismelor aduse de D. din străinătate pentru a fi puse în vânzare pe teritoriul ţării. Se mai susţine că în sprijinul acestui inculpat, C. a intervenit pe lângă inculpatul DD. pentru a-l ajuta să obţină un certificat de naştere pe un alt nume, precum şi o carte de identitate în scopul de a nu fi depistat de autorităţile germane care îl căutau în vederea punerii în executare a mandatelor de arestare emise pe numele lui în patru dosare penale pentru acte de violenţă.

Totodată, cunoscând preocupările inculpatului C. care căuta permanent să cunoască minore pe care ulterior să le determine să accepte consumarea actelor sexuale cu prietenii lui, inculpatul D. a devenit interesat de astfel de plăceri, aspect ce rezultă din convorbirea telefonică purtată între D. şi DD. la data de 10 februarie 2015 ora 19:57:29.

Inculpatul D.: Na, noi avem acum un mic program, dar sunt convins bă faci tu sală şi pentru noi, ştiiş Înţelegi cum vine treabaş

Inculpatul DD.: Păi, nu e fain aşa.

Inculpatul D.: Ştiu, dar na. L-am omorât pe C. să facă rost de ceva, omul s-a dat peste cap, fata vine acum şi..., ce să zicş Înţelegiş

Inculpatul DD.: Da.

Inculpatul D.: Trebuie să vină şi pentru mine ceva, pe strada mea e cam pustiu, nu e ca la voi non stop.

Se mai susţine în actul de sesizare că o altă convorbire telefonică ce dezvăluie implicarea infracţională a inculpatului D. în folosirea serviciilor sexuale ale minorelor cunoscute prin intermediul inculpatului C. este cea din data de 6 februarie 2015 ora 23:14:06 purtată între cei doi inculpaţi, după cum urmează:

Inculpatul C.: Până atunci o să ajungem noi să o "lustruim,"

Inculpatul D.: Crezi tuş

Inculpatul C.: Cum se va întâmpla şi cu EEE. aia, de azi noapte.

Inculpatul D.: EEE. careş

Inculpatul C.: Care o să o iei tu să o lustruieşti. EEE.

Inculpatul D.: da.

Inculpatul C.: Care al luat-o în braţe şi nu i-ai mai dat drumul la TTTT.

Inculpatul D.: A, aiaş .

În motivele de apel ale procurorului se susţine că inculpatul D. a întreţinut relaţii intime cu martora EEE., pe care a cunoscut-o prin intermediul inculpatului C.

Activitatea infracţională a inculpatului D. rezultă, în opinia acuzării, din declaraţia martorei EEE., ale inculpaţilor C., H. şi DD., notele de interceptare redate anterior, dar şi din notele de interceptare privitoare la activitatea celorlalţi inculpaţi din dosar.

Înalta Curte reţine că acuzaţiile aduse inculpatului D. nu sunt dovedite însă de probele administrate.

Prealabil examinării acestora, Înalta Curte notează că, deşi inculpatul D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată, în actul de sesizare este identificată o singură persoană pretins exploatată cu care inculpatul D. ar fi întreţinut relaţii intime, în timp ce în motivele de apel ale parchetului se susţine că inculpatul ar fi întreţinut relaţii sexuale cu persoane de sex feminin aduse de inculpaţii C. sau H.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată martora EEE.

În faţa instanţei de fond aceasta a arătat că nu îl cunoaşte pe inculpatul D., în schimb îl cunoaşte pe inculpatul C., iar acesta nu i-a prezentat nicio persoană în vederea întreţinerii de relaţii sexuale.

La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, audiată fiind la termenul din data de 6 decembrie 2017, martora EEE. şi-a menţinut declaraţia dată în faţa Curţii de Apel Timişoara, arătând încă o dată că nu îl cunoaşte pe inculpatul D., ci doar pe A. şi C., inculpaţi cu care a socializat într-un club şi nu a avut alte relaţii cu aceştia. Martora a mai relatat că niciodată inculpatul C. nu i-a prezentat vreun bărbat pentru a întreţine relaţii sexuale, iar la petrecerile organizate acasă la inculpatul C. nu a participat.

Inculpatul C., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 26 august 2015 a relatat că inculpatul D. a participat la petrecerile organizate la domiciliul său din Dumbrăviţa unde a cunoscut o fată cu care inculpatul D. a întreţinut relaţii intime pe o perioadă de cca 2 luni.

Inculpatul H., la data de 22 iulie 2015, a arătat că într-una din serile lunii ianuarie 2015 în timp ce se afla acasă la C. a solicitat de pe PPPP. o femeie pentru D. care dorea să facă sex şi a venit o tânără tatuată care era majoră.

De asemenea, inculpatul DD. - cu privire la care s-a disjuns cauza - a declarat la urmărire penală şi în faţa instanţei că în anul 2015, la o petrecere organizată acasă la inculpatul C., unde se afla, între alţii, şi inculpatul D. a venit H. care era însoţit de o fată tatuată, ce a întreţinut relaţii sexuale la etaj cu D.

În cursul urmăririi penale şi al judecăţii, inculpatul D. a arătat că a participat într-adevăr la petrecerile organizate acasă la inculpatul C., dar nu a apelat la acesta pentru a-i găsi fete în vederea întreţinerii de relaţii sexuale şi nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa.

Referitor la convorbirea telefonică purtată la data de 6 februarie 2015 între C. şi D., deşi cei doi inculpaţi vorbesc despre martora EEE., aceasta a arătat că nu îl cunoaşte pe inculpatul D. şi nu a întreţinut relaţii sexuale cu vreun bărbat prezentat de C., iar discuţia din 10 februarie 2015 purtată între D. şi DD. nu prezintă relevanţă sub aspectul acuzaţiilor aduse inculpatului.

Înalta Curte mai reţine că la percheziţia domiciliară efectuată la data de 18 iunie 2015 la locuinţa inculpatului D. s-au identificat şi ridicat mai multe telefoane mobile marca x şi y, dar şi cartele SIM, însă percheziţia informatică nu a condus la identificarea unor date sau imagini care să intereseze cauza.

Totodată, în cursul cercetării judecătoreşti efectuate în apel nu au fost administrate probe care să confirme acuzaţiile aduse inculpatului prin rechizitoriu.

Înalta Curte mai reţine şi faptul că în actul de sesizare a fost identificată o posibilă persoană exploatată cu care inculpatul ar fi întreţinut relaţii sexuale, respectiv EEE., aspect infirmat de aceasta, fără a fi identificate alte persoane, deşi inculpatul este acuzat de săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată.

Probele administrate în cauză nu dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul D. a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Aşa cum s-a arătat anterior, martora EEE. a negat faptul că l-ar fi cunoscut pe inculpat, iar persoana de sex feminin, cu tatuaje, despre care se susţine că era majoră, cu care inculpatul ar fi întreţinut relaţii sexuale, prezentată de inculpatul H., nu a fost identificată, nu s-a stabilit că aceasta ar fi victima traficului de persoane sau traficului de minori, în condiţiile în care inculpatul H. nu a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost administrate probe cu privire la calitatea de persoană exploatată a "fetei tatuate" care nici măcar nu a fost identificată de organele de urmărire penală sau a martorei EEE., probatoriul infirmând faptul că inculpatul D. ar fi întreţinut relaţii intime cu aceasta.

În actul de trimitere în judecată se reţine că inculpatul D. a folosit serviciile sexuale ale minorelor cunoscute prin intermediul inculpatului C., însă nu sunt identificate aceste minore pentru a se stabili dacă într-adevăr D. s-a folosit de serviciile sexuale ale unor persoane victime ale traficului de persoane sau de minori.

Pentru toate argumentele expuse, dar şi pentru cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că soluţia de achitare a inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. este temeinică şi legală.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M., acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea serviciilor unei persoane exploatate prevăzută de art. 216 C. pen., reţinându-se în actul de sesizare a instanţei că inculpatul M. era plătit pentru serviciile avocăţeşti prestate în favoarea inculpatului C. cu prestaţii sexuale executate de minorele şi tinerele pe care i le trimitea C.

În acuzarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni sunt invocate convorbirile telefonice, declaraţia martorilor cu identitate protejată ZZ. şi AAA., declaraţia martorului NN., declaraţia inculpatului C.

Astfel, la data de 12 septembrie 2014 ora 13:35:10 inculpaţii C. şi M. poartă următorul dialog:

Inculpatul C.: Alo!

Inculpatul M.: Mister C., ce faciş

Inculpatul C.: Ce să facş Uite eram cu J. (alias inculpatul J.

Inculpatul C.: Am mers cu el prin centru, o agăţat la gagici, are un tupeu de te c...ci pe tine!

Inculpatul M.: Daş

Inculpatul C.: După aia două prostituate.

Inculpatul M.: Păi şi sunteţi singuriş Ce dracu, dacă aveţi...ş

Inculpatul C.: Le-am dat la italieni. Au fost rupţi în gură, toată noaptea mu . . . . . . . . . .e, c...r, tot, am luat şi pauză. Nu mai aveam vitamină. Dacă vrei să le scoatem, trebuie să le luăm la o masă pe toate să le vedem .

Inculpatul M.: Da, dar de unde le scoţiş

Inculpatul C.: Păi le sunăm, nu ş Şi vin. Că zicem să discutăm nu ştiu ce, că zicem că eşti avocat cu firme, ăla mare, el intermediază contractele. Auzi că are o olteancă de 25 de ani.

Inculpatul M.: E bună tareş Dacă bea ne bate. Bine domnu, păi şi când ieşiţi afarăş

Inculpatul C.: Păi le adunăm. Vrei să ieşim pe undeva să le scoatem, să le prostim aşaş

Inculpatul M.: Păi da, dacă ai chefş

Inculpatul C.: Hai că ne organizăm şi te sun!

Inculpatul M.: Bine, bine, sună-mă vin hai!

Inculpatul C.: Dar nu mai vorbi că am datorii pe la voi că vă bat pe amândoi! .

Totodată, la data de 9 septembrie 2014 ora 12:55:02 între cei doi inculpaţi are loc. următoarea convorbire:

Inculpatul C.: Aşteptam să-mi spui o vorbă.

Inculpatul M.: S-o trimiţi pe aia mică la mine ca să-i dau.

Inculpatul C.: Bine. Ce-i cu mine acoloş

Inculpatul M.: Păi tu eşti infractor ca de obicei.

Inculpatul C.: Hai zi-mi ce eş

Inculpatul M.: Ordonanţă de renunţare la urmărire penală.

Inculpatul C.: În legătură cu ceş

Inculpatul M.: Ţi-am zis prea multe! O trimiţi pe aia mică şi mai vorbim.

Inculpatul C.: Aha.

Inculpatul C.: Aaa, da! Hai că aia trebuie să se întâlnească cu o prietenă.

Inculpatul M.: Ok. Sună-mă. .

Contrar susţinerilor procurorului, din conţinutul celor două convorbiri telefonice invocate nu reiese faptul că inculpatul M. ar fi întreţinut relaţii sexuale cu persoane exploatate, puse la dispoziţie de inculpatul C. în schimbul unor servicii de asistenţă juridică, în absenţa altor probe care să confirme acest lucru, ci relevă posibile întâlniri ale inculpatului M.

Martora cu identitate protejată ZZ., audiată la urmărirea penală şi în faţa instanţei de apel a arătat că C. îi făcea cunoştinţă inculpatului M. cu fete care de multe ori îl refuzau pe acesta sau nu îl băgau în seamă sau nu îl plăceau pentru că "M. era foarte avar". Martora a mai arătat că C. i-a prezentat tinere lui M. cu care acesta dorea să întreţină relaţii sexuale, însă ulterior l-a auzit pe C. că se enerva deoarece "avocatul nu prea ştia să se facă plăcut fetelor cu care făcea sex".

În cursul cercetării judecătoreşti în apel, martora a mai arătat că nu ştie ca RRRR. zisă RRRR. să fi întreţinut relaţii sexuale cu M.

Martora cu identitate protejată AAA. a arătat în cursul cercetării judecătoreşti în apel că îl cunoaşte pe M. întrucât l-a însoţit pe C. la o întâlnire cu acesta, întâlnire la care C. nu i-a prezentat lui M. nicio fată şi nici nu a auzit de la C. ca inculpatul M. să aibă un comportament necorespunzător cu fetele.

Martorul NN. nu a dat declaraţii relevante sub aspectul acuzaţiilor aduse inculpatului la instanţa de fond sau în faţa Înaltei Curţi.

Inculpatul M. a negat acuzaţiile aduse, arătând că nu a întreţinut relaţii sexuale cu nicio fată prezentată de inculpatul C. sau cu vreo persoană vătămată sau martoră din prezentul dosar şi nici cu RRRR. zisă RRRR.

Probele administrate şi la care s-a făcut referire anterior nu conduc la concluzia că inculpatul M. a comis infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen., în condiţiile în care nu reiese cu certitudine că inculpatul ar fi avut relaţii sexuale cu o victimă a exploatării sexuale şi nu a fost identificat subiectul pasiv al acestei infracţiuni.

În consecinţă, nu s-a stabilit dacă persoanele de sex feminin erau sau nu victime ale traficului de persoane sau de minori.

Înalta Curte mai reţine că acuzarea nu a identificat-o şi audiat-o pe numita RRRR. zisă RRRR. despre care face vorbire inculpatul C., iar niciuna dintre persoanele vătămate, martore sau martore cu identitate protejată nu afirmă că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul M.

Organul de urmărire penală nu a arătat în concret persoanele cu care se presupune că inculpatul M. ar fi întreţinut relaţii sexuale şi care să fie victime ale traficului de persoane sau de minori, subiectul pasiv fiind menţionat generic "minore", or în aceste condiţii, aşa cum s-a arătat, nu se poate stabili nici dacă inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu "minorele" puse la dispoziţie de inculpatul C., nici dacă persoanele respective erau victime ale exploatării sexuale.

Inculpatul M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. în forma simplă, deşi se susţine că a întreţinut relaţii sexuale cu persoane exploatate sexual de inculpatul C., acuzarea făcând referire concretă numai la numita RRRR., persoană pe care însă nu a identificat-o şi audiat-o sub aspectul acuzaţiilor aduse inculpatului.

Pe de altă parte, probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti în apel nu au confirmat acuzaţiile aduse inculpatului prin actul de trimitere în judecată.

Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte constată că probele administrate nu dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen., astfel că, soluţia de achitare a acestuia în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. este temeinică şi legală.

2. Apelurile declarate de inculpaţii C., A. şi B. vizând infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat şi trafic de minori în formă continuată pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond sunt nefondate.

Probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii C., A. şi B. au comis infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., infracţiuni aflate în concurs.

Astfel, grupul infracţional organizat a fost format din patru persoane, respectiv inculpaţii C., A., B. şi EE. (cu privire la care s-a disjuns cauza, acesta solicitând judecarea în procedura simplificată), grupul a funcţionat o anumită perioadă de timp, scopul grupului fiind exploatarea sexuală a tinerelor racolate de către membrii grupului infracţional, prin plasarea acestora către clienţi pentru obţinerea de foloase materiale.

Liderul grupului infracţional a fost inculpatul C., acesta desfăşurând cea mai importantă activitate legată de organizarea şi funcţionarea grupului, punerea la dispoziţie a locuinţei sale în vederea organizării de petreceri şi consumarea actelor sexuale, primirea foloaselor materiale de la clienţii grupului, asigurarea legăturilor cu clienţii grupului, dar şi între membrii acestuia.

Inculpatul EE. a avut un rol important în racolarea minorelor şi plasarea acestora diferiţilor clienţi, iar inculpaţii A. şi B. au avut sarcini specifice racolării şi plasării minorelor exploatate sexual către diferiţi clienţi.

Probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile persoanelor vătămate, ale martorilor, inclusiv martorilor cu identitate protejată, coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice demonstrează fără echivoc săvârşirea de către inculpaţii C., A. şi B. a infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi trafic de minori în formă continuată.

Cei trei inculpaţi împreună cu EE. au constituit un grup infracţional organizat cu scopul exploatării sexuale a tinerelor racolate, de regulă, prin reţeaua de socializare Facebook sau în cluburile din Timişoara, iar plasarea tinerelor avea loc. de cele mai multe ori la domiciliul inculpatului C. situat în Dumbrăviţa, unde se organizau petreceri şi unde veneau diferiţi clienţi, între care şi persoane cu funcţii publice sau oameni de afaceri, din activitatea de exploatare sexuală a tinerelor rezultând beneficii materiale, respectiv sume de bani sau bunuri.

Inculpatul C. încă din cursul anului 2013 le-a racolat pe minorele S. şi T., pe care ulterior le-a plasat diferiţilor clienţi, iar începând cu luna februarie 2014 inculpatul C. şi-a consolidat relaţiile de prietenie cu A., B. şi EE., scopul grupului fiind atragerea tinerelor, cu precădere minore şi eleve de liceu, în vederea exploatării sexuale a acestora. Tehnica folosită de inculpaţi pentru racolarea tinerelor era metoda,, loverboy", urmată de consumarea actelor sexuale şi plasarea tinerelor diferiţilor clienţi în scopul întreţinerii de relaţii sexuale.

Inculpaţii exploatau starea de vulnerabilitate a persoanelor vătămate, datorată vârstei, lipsei de experienţă de viaţă, posibilităţile materiale, majoritatea tinerelor provenind din familii dezorganizate, cu o situaţie materială precară, inculpaţii promiţându-le acestora o viaţă lipsită de griji materiale, dar şi "intrarea în lumea bună" a societăţii.

Persoanele care beneficiau de serviciile inculpaţilor, întreţinând relaţii sexuale cu tinerele racolate contra unor beneficii materiale erau persoane cu un nivel ridicat de instruire profesională şi resurse financiare importante, respectiv inculpatul DD. - judecător la Judecătoria Timişoara, cu privire la care s-a disjuns cauza, E. - medic ortoped la Spitalul Judeţean Timişoara, N. - patron al clubului KKK. Timişoara, G., P. - oameni de afaceri.

Modalitatea în care inculpatul C. racola tinerele pe care ulterior le plasa diferiţilor clienţi potenţi financiar contra unor avantaje materiale este relatată de persoanele vătămate S., T., U., Q., V., R., de martorele cu identitate protejată AAA., VV., XX., UU., TT., ZZ., WW., RR., ale martorilor GG., HH., II., JJ., OO., LL., MM. şi DD., ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între C. şi EE., C. şi A., C. şi B., A. şi B. .

Astfel, persoana vătămată S. a arătat că inculpatul C. a racolat minore cu vârsta cuprinsă între 15 - 17 ani, acestea fiind cele mai căutate de către clienţii lui, pe care le-a plasat prietenilor şi cunoştinţelor acestuia pentru sex, între acestea menţionând pe MMM., NNN., OOO., PPP. Persoana vătămată a mai relatat că inculpatul C. organiza frecvent petreceri la locuinţa sa din Dumbrăviţa la care participau de obicei toţi clienţii cu care "fetele lui C." consumau acte sexuale.

Persoana vătămată T. a confirmat faptul că aceasta a fost exploatată sexual de C., pe care l-a cunoscut când avea 16 ani şi care a plasat-o diferiţilor clienţi cu care a întreţinut relaţii sexuale contra unor sume de bani, inculpatul încasând un comision direct de la clienţi pentru serviciile sexuale prestate de diferite minore, între care a enumerat pe MMM., RRR., S., OOO., GG., SSS. Printre clienţii inculpatului C. s-au numărat P. şi H.

Persoana vătămată U. a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în luna februarie 2015 prin intermediul prietenei sale JJ. cu care acesta avea o relaţie amoroasă.

Potrivit declaraţiei persoanei vătămate U., inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul DD. cu care a întreţinut relaţii sexuale. De asemenea, inculpatul EE. i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul G., sens în care s-a deplasat la Arad şi pentru că a refuzat C. s-a supărat spunându-i că "îl face de ruşine". Aceasta a mai relatat un episod în care inculpatul C. s-a purtat agresiv verbal cu ea şi a bruscat-o de faţă fiind şi inculpatul B. .

De asemenea, persoana vătămată W. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în cursul anului 2014, acesta fiind împreună cu inculpatul B. Inculpatul C. a încercat să o convingă să meargă în Italia şi să câştige bani fără să muncească însă ea a refuzat. Persoana vătămată a mai declarat că a întreţinut relaţii intime cu inculpatul C. de care s-a îndrăgostit şi care a încercat să o plaseze inculpatului B. însă ea a refuzat deoarece a realizat faptul că scopul inculpatului B. este să atragă tinerele pe care să le facă să îl iubească şi apoi să le determine să practice prostituţia pentru el.

Cei doi inculpaţi i-au propus să meargă la Dunăre, la o pensiune, însă a refuzat deoarece şi-a dat seama că acolo urmează să se consume acte sexuale .

Persoana vătămată Q. a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea vârsta de 14 ani şi jumătate, prin intermediul prietenei sale NNN., a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul C., care ulterior a prezentat-o inculpaţilor N., G., B., H., J. Persoana vătămată a înţeles că C. se ocupă cu plasarea fetelor către clienţi în schimbul unor sume de bani, dintre fete numindu-le pe TTT., NNN., UUU., iar inculpatul i-a cerut să-i prezinte fete, prietene sau cunoştinţe probabil în acelaşi scop .

Persoana vătămată V. a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în luna octombrie 2014, a început o relaţie cu acesta, i-a cunoscut pe prietenii lui, A., B., VVV., E., WWW. C. i-a povestit că a filmat actele sexuale cu telefonul, pe care le prezenta ulterior pentru a le promova pe fete printre cunoscuţii săi. Acesta i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu E. şi G., faţă de acesta din urmă afirmând "să-l facem de bani".

Inculpatul C. a prezentat-o diferiţilor clienţi, care plăteau şi masa la restaurant, de unde a dedus că C. le plătea acestora sume de bani drept taxă de vizualizare. Totodată, crede că C. le arăta clienţilor poze cu aceasta şi îi este teamă de inculpat întrucât este foarte posesiv şi pentru că acesta i-a spus că mama sa ar putea păţi ceva rău dacă vorbeşte despre preocupările lui .

Persoana vătămată R. a declarat atât în cursul urmăririi penale, dar şi în faţa instanţei de apel că a întreţinut relaţii sexuale cu C., care a dus-o ulterior într-un bloc din Timişoara unde a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul N. care i-a dat 800 lei, sumă din care persoana vătămată i-a dat 300 lei inculpatului C.

De asemenea, persoana vătămată a mai arătat că C. o fotografia sub pretextul că pozele urmează a fi trimise la diferite reviste, fără a-i spune în concret la ce reviste urmează să ajungă pozele .

Audiate în faţa instanţei de fond, persoanele vătămate S., T., Q. şi V. nu şi-au menţinut declaraţiile date la urmărirea penală, fără a explica în mod verosimil revenirea asupra acestora, Înalta Curte constatând că declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză.

Martora cu identitate protejată AAA. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. la începutul anului 2014 prin intermediul reţelei de socializare "Facebook" şi a avut o relaţie de iubire cu acesta până la sfârşitul lunii august 2014 în timpul căreia şi-a dat seama că inculpatul plasa tinere în vederea practicării prostituţiei.

În declaraţia dată la urmărire penală, martora a relatat despre petrecerile organizate acasă la inculpatul C., unde se întreţineau relaţii sexuale şi la care participa "lumea bună" din Timişoara, inculpatul primind bani şi servicii pentru serviciile sexuale.

De asemenea, a văzut pe telefonul inculpatului C. diferite filmări cu tinere care întreţineau relaţii sexuale, între care TTT. şi XXX. zisă Rişa, filmuleţe pe care C. le distribuia prietenilor săi, inclusiv inculpatul DD.

Printre prietenii inculpatului C., persoana vătămată a menţionat pe B., O., L., G., M., DD., H., E. şi A. Aceasta a mai arătat că inculpatul C. i-a plasat inculpatului O. diverse tinere printre care una numită RRR. şi primea de la acesta multe beneficii materiale, respectiv sume de bani, plata meselor la restaurante sau cluburi. Despre persoana vătămată R. arată că i-a fost plasată lui G. care îi făcea tot felul de servicii lui C., respectiv plinul cu benzină, plătea la restaurante sau îi repara maşinile; iar K. îi plătea notele la restaurant, cluburi, pensiuni. Menţionează că inculpatul C. le-a plasat pe R., LL., TTT., care avea 16 ani, XXX. şi T. diverşilor clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale. Menţionează că a început o relaţie cu inculpatul DD. după ce s-a despărţit de inculpatul C. şi că i s-a părut anormal în perioada cât a fost cu acesta că aproape toţi prietenii săi "s-au dat la ea" chiar în prezenţa inculpatului C., iar acesta nu a schiţat vreun gest de protest de parcă ar fi fost de acord .

Audiată în cursul cercetării judecătoreşti în apel, AAA. a arătat că îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală, însă arată faptul că nu ştie ca la petrecerile organizate acasă la C. se întreţineau relaţii sexuale de către cei prezenţi .

Martorele cu identitate protejată VV., XX., UU., TT., WW., RR. dar şi martorele GG., HH., II., JJ., OO., LL., MM. au relatat despre modalităţile în care inculpatul C. racola tinerele pe care ulterior le plasa diferiţilor clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, contra unor avantaje materiale. De asemenea, martorele au relatat despre faptul că inculpatul C. filma scenele sexuale şi ulterior prezenta filmele diferiţilor clienţi, devenea agresiv atunci când tinerele refuzau să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, relaţiile sexuale se consumau contra unor sume de bani sau alte avantaje materiale, parte din acestea revenindu-i inculpatului C.

Martora cu identitate protejată ZZ. a arătat în cursul urmăririi penale că l-a cunoscut pe inculpatul C. în Timişoara, acesta prezenta fete prietenilor săi pentru sex, contra unor avantaje materiale.

Martora a mai relatat că i-a cunoscut pe inculpaţii P., M., L., E., G., DD., D., K., ştie că se organizau chefuri la locuinţa lui C. din Dumbrăviţa, iar inculpaţii A. şi B. erau foarte apropiaţi de C. Astfel, A. căuta să fie în preajma inculpatului C., îi sărea în apărare, aceştia aveau fetele lor cu care mergeau la local sau la petreceri şi obţineau bani sau alte foloase de pe urma fetelor care se prostituau cu diferiţi prieteni de-ai lor, iar inculpatul B. îl însoţea pe C. la întâlnirile cu fete şi apoi mergeau cu ele pentru a le plasa prietenilor comuni. Totodată, martora a relatat că inculpaţii obţineau de la beneficiarii prestaţiilor sexuale diverse servicii cum sunt combustibil, piese auto (cazul inculpatul G.), sume de bani şi unele servicii, cum sunt soluţionarea unor cereri, dosare (inculpatul DD.). Referitor la inculpatul EE., aceasta menţionând că are o relaţie de prietenie foarte strânsă cu inculpatul C. şi participa la petrecerile organizate de acesta .

Martora ZZ. audiată în faţa instanţei de apel deşi a arătat că îşi menţine declaraţiile date la urmărire penală în care a spus adevărul revine de fapt asupra celor declarate la procuror, motivând faptul că a semnat declaraţia fără să o citească.

Revenirea martorei asupra declaraţiei date la urmărirea penală este nejustificată, Înalta Curte reţinând în materialul probator declaraţia dată de aceasta în cursul urmăririi penale, declaraţie ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Audiat în calitate de martor în prezenta cauză, DD. a arătat că a legat o relaţie de prietenie mai strânsă cu inculpatul C. din luna decembrie 2014, acesta plasa tinere pentru sex, tinere cu care i-a făcut şi lui cunoştinţă. Martorul a mai arătat că acesta a racolat tinere fie pe reţeaua de socializare Facebook, fie din cluburile unde mergea, iar uneori chiar şi de pe stradă după care le ademenea să-l însoţească peste tot. De asemenea, cunoaşte faptul că inculpatul C. organiza petreceri acasă în loc. Dumbrăviţa unde veneau prietenii lui şi fetele racolate, se consumau băuturi alcoolice, iar apoi se retrăgeau făcând sex între ei în grup, aspect pe care îl cunoaşte, întrucât a văzut şi filmări realizate în aceste momente, filmări care i-au fost arătate de inculpatul C. şi EE. DD. a recunoscut faptul că inculpatul C. îi trimitea tinere pentru a întreţine relaţii sexuale printre care nominalizează pe AAA. şi OO., iar în schimbul fetelor pe care i le plasa acesta el îi plătea mese la restaurant sau îi rezolva unele probleme juridice legate de imobil .

De asemenea, C. mai plasa tinere inculpaţilor G., E., iar C. şi EE. filmau scenele erotice şi chiar a văzut un film trimis de EE. lui C.

Inculpatul C. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, arătând că lui A. nu i-a prezentat niciodată pe vreuna dintre persoanele vătămate din prezenta cauză, B. nu a participat la niciuna dintre petrecerile organizate în Dumbrăviţa, la domiciliul său, nu a săvârşit o acţiune de "plasare" a unei persoane vătămate atunci când a dat numărul de telefon al acestora unora dintre inculpaţii din prezenta cauză şi nu a solicitat vreo sumă de bani de la persoanele vătămate.

De asemenea, inculpatul a arătat că nu s-au consumat relaţii sexuale la locuinţa sa, inculpaţii din cauză nu au mers la domiciliul său în absenţa sa, A. nu a participat niciodată la petrecerile organizate în Dumbrăviţa, iar inculpatul B. nu i-a prezentat fete cu care inculpatul C. sau alt inculpat să întreţină relaţii sexuale.

Inculpatul C. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., susţinând că probele administrate nu dovedesc săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor pentru care a fost condamnat.

Susţinerile inculpatului C. sunt nefondate, din probele administrate şi la care s-a făcut referire anterior rezultând săvârşirea de către acesta a celor două infracţiuni, de constituirea unui grup infracţional organizat şi trafic de minori în formă continuată.

Inculpatul A., prieten foarte bun cu inculpatul C. a participat la petrecerile organizate acasă la inculpatul C., l-a însoţit pe acesta în diferite locaţii cu scopul racolării tinerelor, a cenzurat racolarea tinerelor în funcţie de calităţile fizice ale acestora şi a desfăşurat activităţi de plasare a tinerelor racolate în vederea obţinerii de beneficii materiale de la diferiţi clienţi.

Săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunilor pentru care a fost condamnat de prima instanţă reiese din declaraţiile martorelor II., GG., ale martorelor cu identitate protejată WW. şi ZZ., precum şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A.

Astfel, martora II. a relatat în cursul urmăririi penale că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea vârsta de 16 ani, a întreţinut relaţii sexuale cu acesta, dar ulterior a realizat că inculpatul era interesat să o plaseze prietenilor pentru a întreţine relaţii sexuale. La locuinţa inculpatului C. se organizau petreceri, unde veneau prietenii lui din "lumea bună" a Timişoarei, iar fetele inculpatului C. care aveau aceeaşi vârstă cu ea îi însoţeau în camerele de la etaj unde întreţineau relaţii sexuale.

Martora a mai arătat că inculpatul C. i-a cerut să aducă la petreceri şi alte colege sau prietene, astfel că a adus-o pe NNN., inculpatul C. a plăcut-o deoarece corespundea cerinţelor lui de plasare sexuală, iar inculpatul A. s-a exprimat că este potrivită pentru atracţiile sexuale ale clienţilor lui C., făcând aprecieri pozitive cu privire la corpul acesteia.

Cu referire la inculpatul A., martora cu identitate protejată ZZ. a arătat în cursul urmăririi penale că "acesta era foarte apropiat de C. deoarece de fiecare dată îi sărea în apărare şi căuta să fie în preajma lui. Ştiu că A. împreună cu C. îşi aveau fetele lor cu care mergeau fie la local fie la petreceri şi ştiu că aceştia obţineau bani sau alte servicii de pe urma fetelor care se prostituau cu diverşi prieteni ai lor. Ştiu că C. i-a prezentat tinere lui M. cu care acesta dorea să întreţină relaţii sexuale dar ulterior l-am auzit pe Pasul că se enerva deoarece avocatul nu prea ştia cum să se facă plăcut fetelor cu care făcea sex. De asemenea ştiu că aceştia obţineau de la beneficiarii prestaţiilor sexuale diverse servicii cum sunt combustibil, piese auto, (cazul G.), sume de bani şi unele servicii cum sunt soluţionarea unor cereri, dosare, etc. (DD. etc.)". .

Martora ZZ. nu şi-a mai menţinut această declaraţie cu ocazia audierii în faţa instanţei de apel, revenind asupra celor declarate la urmărirea penală fără o justificare rezonabilă, astfel că Înalta Curte va reţine în ansamblul probator declaraţia dată de aceasta în cursul urmăririi penale, ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Martora cu identitate protejată WW. a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 16 ani prin intermediul colegei sale de şcoală, martora II., iar într-una din zile în timp ce se afla la bar cu prietena sa II. au venit inculpaţii C. şi A. care au întrebat-o despre viaţa sexuală şi dacă ar fi interesată să facă bani din întreţinerea relaţiilor sexuale cu clienţii pe care ei îi vor găsi. Inculpatul A. i-a cerut să se ridice să vadă cum arată, ea a refuzat, iar A. i-a spus lui C. că este prea arogantă şi că nu o să reuşească să "o combine", dar acesta l-a asigurat că o "va combina" el în viitor.

Martora a susţinut că le-a adus la cunoştinţă celor doi inculpaţi că are 16 ani. În legătură cu A. martora a mai declarat că acesta îl ajuta pe C. să aleagă fete şi să le convingă să accepte să devină dame de companie de lux .

Martora GG. a arătat că a avut o relaţie de prietenie cu inculpatul C. de aproximativ 2 luni, în perioada septembrie - octombrie 2014, şi a locuit acasă la acesta unde locuiau şi alte două fete NNN. şi T., care aveau 17 ani, erau eleve la Liceul MIU din Timişoara şi plecau zilnic la şcoală.

În perioada cât a locuit la C. ştie că T. a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul B., iar inculpatul A. îl vizita pe inculpatul C. în acea perioadă şi cunoştea faptul că în casa acestuia locuiau trei minore, eleve de liceu, cu care C. şi B. întreţineau relaţii sexuale .

Relevante în stabilirea vinovăţiei inculpatului A. sunt şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul C. în data de 23 august 2014 ora 13:12.53, 5 septembrie 2014 ora 23:34:12, cu martorul GGG. din data de 16 iunie 2015, cu HHHH. din data de 10 iunie 2014 ora 22:01:05, dar şi convorbirile telefonice purtate de inculpat la data de 17 iunie 2015 ora 22:18:49, 16 iunie 2015 ora 21:22:49, convorbiri din care reiese că inculpatul A. era implicat în plasarea minorelor pentru practicarea prostituţiei şi obţinerea de avantaje financiare, colabora cu inculpatul C. în acest sens, cunoştea pe care dintre minore să se comande inculpatului C., pentru ce client şi în ce loc. urmează să se desfăşoare activităţile sexuale.

Inculpatul A. îi cerea concubinei inculpatului C., numita HHHH., să păstreze copilul inculpatului C., asigurând-o că acesta nu are relaţii sexuale cu alte femei şi că "noi dacă avem, avem de un ban, să organizăm un ban. Înţelegiş"

În cursul cercetării judecătoreşti în apel a fost audiat martorul GGG. care a arătat că a purtat convorbirea telefonică din data de 16 iunie 2015 cu inculpatul A., în cadrul căreia acesta l-a întrebat dacă la clubul la care lucra mai existau două locuri disponibile pentru ca două fete să se angajeze la club ca dansatoare, fără a-i da detalii despre acestea.

Potrivit martorului, atunci când A. l-a întrebat:

"A ta unde eş E acoloş", acesta s-a referit la prietena sa din acel moment care era şi ea angajată la clubul UUUU., iar prin expresia "deci ai acolo, mă bazez", A. vroia să îl asigure că prietena sa putea vorbi cu patronul clubului în vederea angajării celor două persoane .

Înalta Curte apreciază ca subiectivă declaraţia martorului, făcută pro causa, având în vedere relaţiile de amiciţie dintre cei doi inculpaţi, astfel că urmează să înlăture declaraţia martorului GGG., întrucât aceasta nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate şi din care reiese că A. era implicat în racolarea şi plasarea minorelor inclusiv pentru a le trimite în străinătate.

În convorbirea telefonică avută de inculpatul A. cu C. la data de 5 septembrie 2014 ora 23:34:12, inculpatul A. încearcă să atragă atenţia inculpatului C. să fie prevăzător în discuţiile purtate "Bă sunăm de aici, nu înţelegiş", convorbire din care rezultă că inculpatul A. este implicat în realizarea combinaţiilor sexuale între minore şi diferiţi clienţi.

Aceste convorbiri demonstrează implicarea inculpatului A. în comiterea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi trafic de minori, legătura dintre el şi membrii grupului infracţional organizat, faptul că îi cunoştea pe ceilalţi membrii ai grupului şi era într-o permanentă relaţionare cu aceştia.

Contrar susţinerilor inculpatului A., prima instanţă nu a reţinut în materialul probator din care rezultă săvârşirea faptelor de către inculpat, convorbirea telefonică din data de 23 august 2014 ora 23:59:55 (în realitate 27 august 2014 ora 23:59:55) şi pe cea din data de 5 septembrie 2014 ora 19:23:34 întrucât aceste convorbiri telefonice s-au purtat între inculpatul C. şi inculpatul G. după cum reiese din procesul verbal aflat la vol. V dosar instanţă.

În ceea ce priveşte convorbirea telefonică din 5 septembrie 2014 ora 23:34:12, aceasta s-a purtat între inculpaţii C. şi A., astfel cum a reţinut instanţa de fond .

Înalta Curte reţine că inculpatului A. i s-au prezentat convorbirile telefonice pe care acuzarea susţine că acesta le-a purtat, cu ocazia acestei activităţi A. menţionând că în respectivele convorbiri telefonice este vocea sa .

Totodată, în mod întemeiat prima instanţă nu a reţinut la stabilirea situaţiei de fapt declaraţia dată în calitate de martor de EE., care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată şi cu privire la care s-a disjuns cauza, audierea acestuia fiind solicitată şi încuviinţată inculpatului A.

În declaraţia dată în calitate de martor acesta a arătat că din grupul infracţional organizat nu a făcut parte şi inculpatul A., iar recunoaşterea tuturor acuzaţiilor în Dosarul nr. x/2016 a fost un demers procedural făcut cu scopul reducerii limitelor de pedeapsă şi pentru a beneficia de o pedeapsă fără executarea efectivă a acesteia.

Declaraţiile martorului EE. din prezenta cauză sunt în mod evident subiective, făcute cu scopul de a confirma susţinerile inculpatului A., în condiţiile în care EE. a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi trafic de minori în formă continuată.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că această cerere este nefondată, în condiţiile în care activităţile de recrutare şi plasare a minorelor au fost repetate, săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

De altfel, forma continuată a infracţiunii de trafic de minori a fost reţinută şi în sarcina inculpatului EE., prin Sentinţa penală nr. 64/PI din 9 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara definitivă prin Decizia penală nr. 267 din 23 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Inculpatul A. nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa, încercând să dea o altă interpretare declaraţiilor martorilor şi convorbirilor telefonice, care să excludă antrenarea răspunderii sale penale pentru faptele de care este acuzat, solicitând achitarea în temeiul art. 16 lit. c) pentru ambele infracţiuni.

Susţinerile inculpatului sunt combătute de probele administrate şi care au fost analizate anterior, astfel că soluţia de condamnare a acestuia pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa este temeinică şi legală, apelul declarat de inculpat fiind nefondat.

Inculpatul B. a comis, de asemenea, infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., probele administrate demonstrând dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârşirea faptelor de către inculpat.

Inculpatul B. se autointitula "B." intrând în rolul de "doctor estetician" sau "Nabab", reuşind să convingă tinerele că este o persoană cu importante resurse financiare şi să întreţină relaţii sexuale cu el contra unor bancnote de 1000 euro care nu există în circuitul bancar sau prin promisiunea efectuării unor operaţii estetice de care tinerele erau interesate.

Inculpatul B. se ocupa de racolarea tinerelor prin intermediul reţelei de socializare "Facebook", dar şi de plasarea minorelor diferiţilor clienţi potenţi financiar, asigurând şi transportul acestora către clienţii respectivi.

De asemenea, inculpatul B. participa la petrecerile organizate la domiciliul din Dumbrăviţa al inculpatului C. unde tinerele racolate întreţineau relaţii sexuale cu diverşi clienţi.

Săvârşirea faptelor de către inculpat rezultă din declaraţiile persoanelor vătămate W., Q., ale martorelor cu identitate protejată ZZ., RR., VV., ale martorelor II., GG., HH. ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului J.

Martora cu identitate protejată ZZ. a relatat în cursul urmăririi penale că inculpatul B. era foarte apropiat de inculpatul C. şi tot timpul îl însoţea pe acesta la întâlnirile cu fetele, apoi mergeau cu ele pentru a le plasa prietenilor lor comuni. În schimbul serviciilor sexuale purtate, inculpaţii C. şi B. obţineau de la beneficiarii prestaţiilor sexuale diverse servicii cum ar fi combustibil, piese auto (în cazul inculpatului G.), sume de bani, dar şi unele servicii, cum ar fi soluţionarea unor cereri, dosare etc. (în cazul inculpatului DD.).

Aceeaşi martoră a mai arătat că inculpatul B. se prezenta drept doctor arab pentru a racola fete şi a întreţine relaţii sexuale cu ele, martora vizionând filmuleţe cu inculpatul în ipostaze porno filmate cu telefonul lui C.

Audiată fiind în cursul cercetării judecătoreşti în apel, martora ZZ. deşi a afirmat că îşi menţine declaraţiile date la urmărire penală în care a spus adevărul, a susţinut că nu ştie ca inculpatul B. să fi racolat fete pentru a întreţine relaţii sexuale sau pentru ca acestea să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi contra unor sume de bani.

Martora nu a putut să explice de ce a revenit practic asupra declaraţiei date la procuror, Înalta Curte apreciind că această revenire este nejustificată şi declaraţia dată în faţa instanţei nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Martora cu identitate protejată RR. a relatat despre metodele de racolare folosite de inculpatul B., dar şi despre activitatea inculpatului în cadrul grupului infracţional organizat.

Astfel, martora a arătat că B. era mereu în anturajul inculpatului C., ea l-a cunoscut sub numele de "B.", inculpatul spunând şi altor fete că este medic estetician.

Inculpatul C., cunoscând faptul că martora este interesată de efectuarea unor operaţii estetice i l-a prezentat pe inculpatul B. ca fiind un medic estetician arab. Martora a întreţinut relaţii sexuale cu B., acesta i-a dat suma de 100 euro, iar martora a continuat să se întâlnească cu inculpatul sperând că acesta o va opera.

Persoana vătămată W. a relatat că a întreţinut relaţii sexuale iniţial cu inculpatul C., iar apoi şi cu inculpatul B., care era mereu în preajma inculpatului C. şi căruia i se spunea "B.".

Persoana vătămată a mai relatat că B. a întreţinut relaţii sexuale cu prietena sa, HH., căreia i-a dat o bancnotă falsă de 1000 euro.

De asemenea, inculpaţii B. şi C. intenţionau să organizeze o deplasare la Dunăre prin Serbia şi le-au invitat pe ea şi prietena ei HH., însă nu a dat curs invitaţiei deoarece era sigură că acolo se consumă acte sexuale.

Martora cu identitate protejată VV. a relatat despre petrecerile organizate în Dumbrăviţa, acasă la C., unde se întreţineau relaţii sexuale în camerele de la etaj, imortalizate de inculpatul C. cu ajutorul unei camere video ascunsă în TV, la aceste petreceri participând şi B.

De asemenea, inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă şi cu prietenii săi, între care şi inculpatul B. şi i-a spus că poate obţine de la aceştia sume de bani între 500 şi 600 lei pentru întreţinerea relaţiilor sexuale.

Despre petrecerile din Dumbrăviţa şi întreţinerea relaţiilor sexuale la locuinţa inculpatului C. a relatat şi martora II., printre participanţi aflându-se şi inculpatul B. cu care martora a întreţinut relaţii sexuale contra unor bancnote false.

Martora GG. a relatat că a fost la domiciliul inculpatului C. din Dumbrăviţa, unde se aflau mai multe fete, cărora inculpatul C. le făcea fotografii şi le trimitea altor bărbaţi. În perioada respectivă, inculpatul B. cunoscut sub numele de "doctorul" a întreţinut relaţii sexuale cu II. pe care a plătit-o cu bani falşi pentru prestaţiile sexuale.

Martora HH. a arătat că inculpatul B. zis B. i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu el contra unei bancnote de 1000 euro acasă la C. însă martora a refuzat. C. şi B. i-au propus să meargă la o pensiune la Dunăre, în Serbia, însă martora nu a dat curs invitaţiei deoarece era minoră şi nu dorea să întreţină relaţii sexuale.

Martora a mai arătat că inculpaţii B. şi C. i-au propus să meargă şi în Italia şi ştie că C. i-a cerut prietenei sale, W., să meargă să se prostitueze în străinătate.

De asemenea, inculpatul J., care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată a arătat că inculpatul C. şi B. racolau fete pe care le aduceau la chefuri, a văzut poze cu astfel de fete pe telefonul lui C., cei doi le-au cunoscut prin intermediul său pe W. şi HH., iar C. i-a prezentat-o pe T. cu care a întreţinut relaţii sexuale .

Declaraţiile persoanelor vătămate, ale martorilor şi ale inculpatului J. se coroborează cu procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice aflate la dosar.

Inculpatul B. se afla în permanentă legătură cu inculpaţii C. şi A., racolând minore şi căutând clienţi interesaţi de serviciile sexuale prestate de aceştia, contra unor sume de bani sau alte avantaje materiale.

Inculpatul a arătat că nu a comis niciuna din faptele reţinute în sarcina sa, nu a făcut parte dintr-un grup infracţional organizat şi nu cunoştea cu ce se ocupă în concret inculpatul C. Pe majoritatea persoanelor vătămate le-a cunoscut prin intermediul lui C., nu a ştiut vârsta persoanelor cu care a întreţinut relaţii sexuale, acestea solicitând anumite sume de bani pentru serviciile prestate.

Inculpatul a mai arătat că îl cunoaşte pe A., sunt prieteni, însă niciodată nu a fost cu acesta la vreo fată, pe EE. l-a văzut prima dată când a fost arestat. Inculpatul a mai susţinut că îi solicita lui C. să acceseze site-urile de matrimoniale, după care suna respectivele persoane şi mergea la acestea să întreţină relaţii sexuale contra unor sume de bani.

Probele administrate în cauză infirmă însă susţinerile inculpatului şi dovedesc faptul că acesta racola minorele prin metoda "loverboy", întreţinea relaţii sexuale cu acestea, prezentându-se drept medic estetician cu potenţial financiar ridicat, "B.", unele minore fiind interesate de diferite operaţii estetice, plătindu-le pe acestea pentru serviciile sexuale cu bancnote de 1000 euro care nu există în circuitul bancar.

Inculpatul B. profita de nivelul scăzut de instruire al minorelor, de lipsa de experienţă de viaţă a acestora, de situaţia economică precară pentru a le racola pe acestea, a întreţine relaţii sexuale cu ele şi a le plasa ulterior la diverşi clienţi potenţi financiar, în scopul exploatării sexuale a acestora.

De asemenea, inculpatul nu ezita să folosească acte de intimidare a minorelor atunci când metoda "loverboy" nu avea finalitatea dorită de inculpat.

Astfel, martora cu identitate protejată TT. a arătat că a fost împreună cu C. şi B. la Herculane atunci când aceasta era minoră şi a întreţinut relaţii sexuale cu B. pentru că acesta a forţat-o .

De asemenea, este fără echivoc faptul că inculpatul B. era implicat în activitatea de recrutare şi apoi de plasare a minorelor în scopul exploatării sexuale a acestora, organizând împreună cu inculpatul C. întâlniri ale minorelor cu diferiţi clienţi, aspect ce rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi la datele de 4 noiembrie 2014 ora 13:12:26, 23 iunie 2014 ora 12:15:48, 23 iunie 2014 ora 16:23:07, 25 februarie 2015 ora 13:00:13, 25 februarie 2015 ora 11:41:18, 12 septembrie 2014 ora 12:23:25, 28 octombrie 2014 ora 11:13:07 (teleconferinţă).

Contrar susţinerilor sale, inculpatul B. a desfăşurat activităţi de recrutare, plasare şi exploatare a minorelor, fiind într-o permanentă legătură şi cooperare cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, respectiv C., A. şi EE.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că soluţia de condamnare a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. este temeinică şi legală şi nu se impune achitarea acestuia, apelul declarat de inculpat fiind nefondat.

De asemenea, prima instanţă a încadrat corespunzător faptele inculpatului, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi nu ale infracţiunii prevăzută de art. 2161 C. pen., având în vedere că inculpatul, aşa cum s-a arătat, a desfăşurat activităţi de recrutare şi plasare a minorelor în scopul practicării prostituţiei.

Înalta Curte mai constată că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise ce rezultă din modalitatea de comitere a faptelor, scopul urmărit, valorile sociale lezate, amploarea activităţii infracţionale, conduita inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a negat faptele de care este acuzat.

Pedeapsa aplicată inculpatului B., prin cuantumul său şi modalitatea de executare, este în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei, astfel că nu se impune reducerea cuantumului acesteia şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

3. Apelul declarat de inculpatul C. ce vizează netemeinicia hotărârii de condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor de şantaj, pornografie infantilă şi proxenetism este nefondat.

3.1. Infracţiunea de şantaj reţinută în sarcina inculpatului C.

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect în sarcina inculpatului C. săvârşirea infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în aceea că, după ce a stabilit o relaţie cu martora cu identitate protejată AAA., a exercitat acţiuni de ameninţare, de constrângere psihică a acesteia pentru a renunţa la hotărârea de a rupe legătura cu el, pretextând că trebuie să-i restituie banii pe care i-a dat martorei în timpul relaţiei.

Săvârşirea faptei de către inculpat reiese din declaraţiile martorei cu identitate protejată AAA., ce se coroborează cu conţinutul SMS-urilor trimise martorei de către inculpatul C. şi, în parte, cu declaraţiile inculpatului C.

Astfel, martora cu identitate protejată AAA. a arătat în cursul urmăririi penale că l-a cunoscut pe C. la începutul anului 2014 prin intermediul reţelei de socializare "Facebook", iar la sfârşitul lunii august 2014 a început o relaţie de iubire cu acesta. În timpul relaţiei, inculpatul i-a dat 100 euro pentru că dorea să-şi cumpere nişte haine însă acesta nu a fost un împrumut.

După despărţire, inculpatul C. i-a cerut să-i restituie cei 100 euro, trimiţându-i mesaje de ameninţare, căutând-o, acuzând-o că i-a furat diverse lucruri şi ameninţând-o că va spune părinţilor ei despre relaţia cu inculpatul.

Martora a mai relatat că, în cursul lunii decembrie 2014 a început o relaţie cu inculpatul DD. zis DD., un bun prieten al lui C., care i-a promis că o va scăpa de C., însă acesta i-a luat numărul mamei sale şi o ameninţa că o va suna pe aceasta şi îi va spune că a fost într-o relaţie cu C. (inculpatul C.).

Martora a mai arătat că inculpatul C. nu o suna pentru că vrea să-i dea banii înapoi, ci pentru că vrea ca în contul acelor bani "să o bage la produs şi să câştige mai mult".

Audiată fiind în cursul cercetării judecătoreşti în apel, martora cu identitate protejată AAA. a arătat că, în realitate, inculpatul C. i-a împrumutat 400 lei, sumă pe care nu i-a restituit-o, susţinând că nu a fost şantajată de acesta.

Înalta Curte constată că martora nu a prezentat o justificare verosimilă cu privire la revenirea asupra declaraţiei de la urmărire penală în care a susţinut că a fost şantajată şi ameninţată de inculpat, iar declaraţia dată de martoră în cursul judecăţii sub acest aspect nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Din conţinutul mesajelor tip SMS aflate la dosar vol. II d.u.p. reiese că inculpatul C. a ameninţat-o pe martoră că va divulga mamei sale relaţia pe care a avut-o cu el şi cu inculpatul DD.

Inculpatul C. a susţinut că nu a şantajat-o pe martoră, ci doar i-a cerut să-i restituie împrumutul pe care i l-a dat în timpul relaţiei lor, susţineri ce sunt infirmate însă de materialul probator din care reiese că inculpatul a ameninţat-o pe martora AAA. că va da în vileag relaţiile intime pe care martora le-a avut cu inculpaţii C. şi DD., despre care părinţii minorei nu aveau cunoştinţă, scopul fiind acela ca martora să reia relaţia cu inculpatul C.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată, aceasta s-a simţit hărţuită de inculpat prin intermediul mesajelor tip SMS pe care acesta i le-a trimis.

3.2. Infracţiunea de pornografie infantilă reţinută în sarcina inculpatului C.

Probele administrate au dovedit în afara oricărui dubiu rezonabil săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în aceea că inculpatul a distribuit în contul minorei TT. în vârstă de 15 ani, deschis în reţeaua de socializare Facebook un material pornografic referitor la consumarea unui act sexual oral cu minora TT.

Inculpatul C. s-a apărat în sensul că niciodată nu a postat pe vreo reţea de socializare vreun film care să conţină mesaje sexuale sau vreun act sexual şi, în realitate, nicio persoană nu a văzut un astfel de film postat de el, motive pentru care solicită achitarea în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru această infracţiune.

Susţinerile inculpatului C. sunt contrazise de declaraţiile martorei cu identitate protejată TT., ce se coroborează cu procesul-verbal şi CD aferent aflat la dosar vol. II d.u.p.

Astfel, martora cu identitate protejată a arătat că C. filma de regulă scenele erotice dintre ei, filmele fiind transmise martorei care le-a salvat pe calculator, iar o parte din acestea, dar şi filmuleţe realizate cu alte minore au apărut pe reţeaua de socializare Facebook, despre acest lucru aflând de la prietenii săi care i-au spus că au fost postate filme în care apare ea în timp ce efectua sex oral, filme distribuite şi celorlalţi utilizatori.

Martora a mai susţinut că acel film nu îl avea decât C. şi că acesta este cel care l-a distribuit.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, majoritatea persoanelor vătămate şi a martorelor audiate în cauză au confirmat faptul că inculpatul C. obişnuia să imortalizeze desfăşurarea actelor sexuale, realizând fotografii sau filmuleţe pe care le distribuia ulterior clienţilor.

Aceste filme nu au mai fost descoperite de organele de anchetă întrucât după data de 23 aprilie 2015 când inculpatul E. a fost audiat de organele de anchetă, acesta i-a informat pe inculpaţii C., EE. şi DD. despre faptul că sunt cercetaţi, astfel că inculpatul C. a şters unele filme înregistrate de el ce conţineau scene amoroase pe care le filmase anterior cu fetele, fapt recunoscut de acesta la urmărirea penală .

3.3. Infracţiunea de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului C.

Probele administrate au dovedit că inculpatul C. a săvârşit şi infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că a determinat şi înlesnit, în repetate rânduri, în aceleaşi împrejurări, practicarea prostituţiei de către martora cu identitate protejată RR. şi martora JJ., majore la data faptelor.

Săvârşirea infracţiunii de către inculpat reiese din declaraţiile celor două martore, care se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice aflate la dosar şi cu declaraţia dată de inculpat în cursul urmăririi penale.

Martora cu identitate protejată RR. a relatat că, fiind studentă şi neavând resurse financiare, inculpatul C. i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu prietenii lui contra cost, i-a făcut cunoştinţă astfel cu G., E., O., B. care i-au dat câte 100 euro pentru că a întreţinut relaţii sexuale cu ei. Martora a arătat că nu i-a dat nicio sumă de bani inculpatului C.

Martora JJ. a arătat că inculpatul C. a îndemnat-o să întreţină relaţii sexuale cu prietenii săi, iar pe telefonul inculpatului a observat filmuleţe şi poze cu diferite fete în timp ce întreţineau relaţii sexuale, martora recunoscând-o pe TTT.

În declaraţia dată la urmărire penală, inculpatul C. recunoaşte că le-a prezentat inculpaţilor din prezenta cauză fete pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceştia.

Inculpatul C. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. şi pentru această infracţiune, însă apelul acestuia este nefondat, probele administrate demonstrând că inculpatul a determinat şi, respectiv, a înlesnit practicarea prostituţiei de către martorele RR. şi JJ.

4. Apelul declarat de inculpatul L. prin care acesta critică hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate în formă continuată prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., este nefondat.

Pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, dar şi al cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a realizat o încadrare juridică corespunzătoare, inculpatul L. săvârşind infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Inculpatul, în mod repetat, şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2013 - iunie 2015, a fost beneficiarul serviciilor sexuale prestate de persoane minore S., WW. şi VV., cunoscând că acestea sunt victime ale traficului de minori, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatului C., prieten al inculpatului.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă rezultă din declaraţiile persoanei vătămate S., ale martorelor cu identitate protejată WW., VV., ce se coroborează cu declaraţiile date de inculpatul C., dar şi cu procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice aflate la dosar.

Persoana vătămată S. l-a indicat pe inculpatul L. ca fiind un client fidel al inculpatului C., ce se bucura de serviciile sexuale ale fetelor aflate în anturajul inculpatului C. Aceeaşi persoană vătămată a mai declarat că inculpatul C. avea un comision de 80% din suma încasată ca urmare a prestării serviciilor sexuale, iar în perioada aprilie 2013 - februarie 2014 a fost singura sursă de venit a inculpatului C.:

" alţi clienţi fideli ai lui C. care se bucurau de serviciile noastre sexuale este L.".

Este real că martora, în cursul judecăţii, a revenit asupra declaraţiei dată la urmărirea penală, susţinând că nu a întreţinut relaţii sexuale cu L. şi că asupra sa s-au exercitat presiuni de către organele de urmărire penală.

Această declaraţie a persoanei vătămate este contrazisă chiar de inculpatul L. dată în cursul urmăririi penale care a arătat că a avut o relaţie de câteva săptămâni cu persoana vătămată .

Martora cu identitate protejată WW. a arătat că a fost plasată de inculpatul C. inculpatului L. şi a întreţinut de mai multe ori relaţii sexuale cu acesta, primind şi o sumă de bani, iar atunci când a întreţinut relaţiile sexuale martora era minoră.

Martora cu identitate protejată VV. a relatat că inculpatul C., deşi cunoştea că are vârsta de 15 ani, a plasat-o prietenilor săi, între care şi inculpatul L., care participa şi el la petrecerile organizate acasă la inculpatul C.

În cursul urmăririi penale, inculpatul C. a arătat că inculpatul L. participa la petrecerile organizate la el acasă şi întreţinea relaţii sexuale cu unele dintre fetele prezente la petrecere .

În declaraţia dată în faţa instanţei la data de 26 aprilie 2016, inculpatul C. a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală cu privire la inculpatul L.

Inculpatul L. nu recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa, arătând la cercetarea judecătorească în apel că nu o cunoaşte pe persoana vătămată S., că de fapt prietena sa a fost numita VVVV., a fost în trei rânduri acasă la inculpatul C. la petrecerile organizate de acesta unde nu se întreţineau relaţii sexuale, iar C. i-a trimis fotografiile unor fete în perioada când acesta a deschis clubul WWWW. din Timişoara pentru a-şi angaja personal din rândul acestora.

Inculpatul a solicitat achitarea sa, în principal, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. întrucât nu a cunoscut că persoanele folosite sunt victime ale traficului de minori.

Susţinerile inculpatului sunt nefondate, din probele administrate în cauză rezultând că fapta există şi a fost comisă de inculpat, care a cunoscut că persoanele respective sunt victime ale traficului de minori, având în vedere împrejurările în care inculpatul le-a cunoscut pe cele trei persoane şi a ajuns să întreţină cu acestea relaţii sexuale, dar şi nivelul de instruire al inculpatului ce i-a permis să realizeze faptul că respectivele persoane sunt victime ale traficului de minori.

5. Apelul declarat de inculpatul H., prin care acesta critică hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., apreciind că nu există probe care să dovedească săvârşirea infracţiunii, este nefondat.

Prima instanţă a reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că inculpatul, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a beneficiat de serviciile sexuale prestate de minorele S. şi Q., cunoscând că acestea sunt victime ale traficului de minori, victimele fiind plasate prin intermediul prietenului său, inculpatul C.

Săvârşirea infracţiunii de către inculpat rezultă din declaraţiile persoanelor vătămate Q., S., ce se coroborează cu declaraţiile date de inculpatul C., ale martorei cu identitate protejată AAA., în parte cu declaraţiile inculpatului H., dar şi cu procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice aflate la filele x din dosar.

Astfel, persoana vătămată Q. a arătat în cursul urmăririi penale că l-a cunoscut pe inculpatul C. atunci când avea 14 ani şi jumătate, a întreţinut relaţii sexuale cu acesta, care i-a propus de mai multe ori să-i facă cunoştinţă cu diverşi bărbaţi pentru a întreţine relaţii sexuale, între care şi inculpatul H.

Prima instanţă în mod justificat a înlăturat din materialul probator declaraţia dată de persoana vătămată în cursul cercetării judecătoreşti, având în vedere că aceasta a revenit asupra celor relatate la procuror fără o explicaţie verosimilă, iar declaraţia sa în faţa instanţei nu se coroborează cu probele administrate.

Persoana vătămată S., în cursul urmăririi penale, a relatat despre petrecerile organizate acasă la C., despre faptul că la aceste petreceri se întreţineau relaţii sexuale, iar inculpatul C. avea un comision de 80% din suma pe care persoana vătămată o câştiga în urma întreţinerii relaţiilor sexuale în perioada când era minoră.

Printre bărbaţii cu care persoana vătămată a întreţinut relaţii sexuale se numără şi inculpatul H., căruia i-a fost plasată de către inculpatul C.

Persoana vătămată a revenit asupra acestei declaraţii în faţa instanţei, susţinând că asupra sa s-au făcut presiuni de către organele de urmărire penală, însă Înalta Curte constată că declaraţia dată de martoră în cursul cercetării judecătoreşti este infirmată de inculpaţii C. şi H., fiecare dintre cei doi inculpaţi declarând că au întreţinut relaţii sexuale cu S., aceasta participând la petrecerile organizate acasă la C., prilej cu care a cunoscut-o H.

În declaraţia dată la 26 august 2015, inculpatul C. recunoaşte că la petrecerile organizate la domiciliul său participa şi inculpatul H. care întreţinea relaţii sexuale cu fetele pe care i le prezenta, declaraţie menţinută în instanţă la termenul din 26 aprilie 2016.

Martora cu identitate protejată AAA. îl indică şi ea pe inculpatul H. printre persoanele aflate în preajma inculpatului C. şi care a beneficiat de serviciile sexuale oferite de fetele plasate de C.

Declaraţiile date în cursul urmăririi penale de persoanele vătămate se coroborează cu conţinutul convorbirilor telefonice şi SMS-urilor redate în procesele-verbale, convorbiri purtate de inculpaţii C. şi H. la datele de 22 februarie 2015 ora 16:56:01, 22 februarie 2015 ora 21:11:34, 3 martie 2015 ora 13:34:26, 19 februarie 2015 ora 20:03:20, 5 martie 2015 ora 18:14:41, 22 februarie 2015, ora 15:51:01, 6 martie 2015 ora 11:22:10.

Inculpatul H. a cunoscut activitatea infracţională a inculpatului C. şi a beneficiat de serviciile sexuale ale minorelor plasate de acesta, respectiv ale persoanelor vătămate S. şi Q., apelul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.

6. Apelul declarat de inculpatul G. prin care acesta critică hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale este nefondat.

Pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că inculpatul a beneficiat de serviciile persoanelor minore S., T., UU. şi II., ce erau exploatate sexual de către inculpatul C., aspect pe care inculpatul l-a cunoscut.

Declaraţiile date de persoanele vătămate, martora cu identitate protejată UU. şi martora II. sunt elocvente în acest sens şi se coroborează cu declaraţiile persoanelor vătămate U. şi Q., ale martorilor JJ. şi DD., ale martorelor cu identitate protejată WW., AAA. şi ZZ., declaraţiile inculpatului C., cu procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de inculpatul G. cu C. şi în parte cu declaraţiile inculpatului G.

Astfel, persoana vătămată S. a declarat că printre persoanele cu care C. se cunoştea şi cărora le-a fost plasată de acesta se numără şi inculpatul G., cu care a întreţinut relaţii sexuale contra cost, fiind transportată de inculpatul C. cu maşina la Arad.

Persoana vătămată T. a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când avea 16 ani, iar acesta a plasat-o la mai mulţi clienţi, între care şi unui client din Arad de la care a primit 500 lei pentru întreţinerea relaţiilor sexuale.

Martora II. a confirmat şi ea faptul că, în timp ce era minoră, l-a cunoscut pe inculpatul C. care a plasat-o prietenilor lui, între care şi G., om de afaceri din Arad, fiind dusă la locuinţa acestuia de inculpatul C., care a organizat deplasarea. Martora a mai arătat că împreună cu ea a fost şi numita NNN., care a întreţinut şi ea relaţii sexuale cu G.

Martora cu identitate protejată UU. a relatat că inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu G., a mers împreună cu acesta la Arad, cu inculpatul G. dezvoltând o relaţie sexuală.

Martora cu identitate protejată WW. a confirmat şi ea faptul că II. a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu inculpatul G., fiind dusă de C. la inculpatul G.

De asemenea, persoană vătămată U. şi martora JJ. au confirmat faptul că inculpatul G. era interesat de serviciile sexuale ale fetelor pe care le exploata inculpatul C., acesta transportându-le pe cele două la locuinţa inculpatului G., cu scopul ca persoana vătămată U. să întreţină relaţii sexuale cu G., însă aceasta a refuzat acest lucru, C. reproşându-i că "îl face de ruşine".

Totodată, persoana vătămată Q. a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul C. atunci când avea 14 ani şi jumătate, iar după ce a întreţinut relaţii sexuale cu acesta i-a propus în repetate rânduri să-i facă cunoştinţă cu diferiţi bărbaţi pentru a întreţine relaţii sexuale, între care şi G. din Arad, însă persoana vătămată a refuzat să întreţină relaţii sexuale cu acesta deoarece era implicată într-o altă relaţie.

Faptul că inculpatul G. se întâlnea acasă cu fete aduse de C., în schimbul unor beneficii constând în piese auto şi combustibil pe care acesta le oferea lui C., dar şi achitarea contravalorii unor mese la restaurante, rezultă şi din declaraţiile date de martorele cu identitate protejată AAA. şi ZZ.

Este real faptul că unele dintre persoanele vătămate şi martore şi-au retractat declaraţiile în cursul cercetării judecătoreşti, însă în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că acestea nu au oferit o explicaţie credibilă pentru revenirea asupra celor declarate în cursul urmăririi penale, declaraţiile date de acestea în această fază procesuală coroborându-se cu întregul material probator administrat.

Inculpatul DD., cu privire la care s-a disjuns cauza şi care a fost audiat ulterior în calitate de martor a relatat faptul că inculpatul C. îi plasa tinere şi lui G. din Arad .

Inculpatul C. în declaraţia dată la data de 26 august 2015, menţinută în cursul cercetării judecătoreşti, a arătat că îl ştie pe G. de foarte mult timp, dezvoltând cu acesta o relaţie de prietenie strânsă în cursul anului 2013 şi că i-a prezentat acestuia câteva fete cu care inculpatul G. a întreţinut relaţii sexuale.

În cursul urmăririi penale, inculpatul G. a arătat că a întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată T. alias T., pe care i-a prezentat-o C., iar acesta i-a trimis câteva filmuleţe şi poze în care tinerele consumau relaţii sexuale cu bărbaţi, fără a cunoaşte însă cine erau respectivele tinere.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul G. a relatat că a întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată T., dar şi cu martora cu identitate protejată UU., susţinând că aceasta din urmă este prietena sa.

Inculpatul a recunoscut că l-a rugat pe C. să-i aducă anumite fete de la Timişoara la Arad, iar pentru acest serviciu i-a dat de la firma sa o anumită cantitate de motorină.

Audiat în apel, inculpatul G. a confirmat faptul că C. a venit în Arad acasă la el însoţit de U. şi JJ., dar nu a avut relaţii sexuale cu aceasta, faptul că a cunoscut-o pe Q., dar şi că a întreţinut relaţii sexuale cu II., negând însă că ar fi cunoscut împrejurarea că victimele erau exploatate sexual de C.

De asemenea, inculpatul a arătat că nu cunoaşte dacă persoanele vătămate şi martorele erau minore pentru că nu a întrebat acest lucru şi nu le cunoaşte pe S. şi T.

Faptul că inculpatul G. beneficia de serviciile sexuale ale persoanelor vătămate şi ale martorelor despre care cunoştea că sunt exploatate sexual de C. reiese şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii C. şi G. şi al mesajelor tip SMS trimise între cei doi în datele de 8 aprilie 2014 ora 15:22:19, 9 aprilie 2014 ora 12:55:21, 10 aprilie 2014 ora 11:12:11, 10 aprilie 2014 ora 12:37:53, 17 aprilie 2014 ora 11:55:03, 17 aprilie 2014 ora 11:55:38, 22 aprilie 2014 ora 17:04:23, 22 aprilie 2014 ora 17:00:36, 13 noiembrie 2014 ora 10:14:51 .

Inculpatul G. a solicitat achitarea sa, în principal, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât în opinia sa, fapta nu este prevăzută de legea penală.

Aşa cum s-a arătat, din analiza probelor la care s-a făcut referire anterior rezultă existenţa faptei în materialitatea sa, faptă ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi care a fost săvârşită de către inculpat, astfel că apelul declarat de acesta urmează a fi respins ca nefondat.

7. Apelul declarat de inculpatul N. prin care acesta critică hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. este, de asemenea, nefondat.

Din probele administrate rezultă în afara oricărei îndoieli rezonabile că inculpatul a beneficiat de serviciile sexuale ale persoanelor vătămate S., Q., R. şi ale martorei cu identitate protejată WW., exploatate de inculpatul C., declaraţiile date de acestea coroborându-se cu declaraţiile inculpatului C., dar şi cu conţinutul SMS-ului trimis la data de 9 noiembrie 2014 ora 00:38:35 de inculpatul C.

Inculpatul N. era prieten cu inculpatul C., fiind interesat de întreţinerea relaţiilor sexuale cu minorele puse la dispoziţie de acesta din urmă, în schimbul consumaţiei gratuite în Clubul KKK. din Timişoara, al cărui patron era inculpatul N. şi unde inculpatul C. avea acces nelimitat, dar şi mese rezervate "mesele lui C.".

Relaţiile sexuale se consumau acasă la inculpatul N., unde persoanele vătămate erau conduse de inculpatul C., care ulterior, sub diferite pretexte, pleca lăsându-le pe acestea singure cu inculpatul N., care îşi lua măsuri de precauţie astfel încât minorele să nu poată părăsi locuinţa.

Persoana vătămată Q. a relatat că atunci când era minoră, inculpatul C. a dus-o acasă la inculpatul N., sub pretextul că acesta ar putea să o ajute să devină hostess, după care a plecat lăsând-o singură cu inculpatul N., care i-a cerut să se dezbrace, a încuiat uşile şi a întreţinut cu ea relaţii sexuale. Inculpatul N. i-a dat acesteia suma de 500 lei după care a condus-o cu maşina până la hotelul NNNN. din Timişoara.

Persoana vătămată a mai relatat că inculpatul N. a întrebat-o câţi ani are, ea a spus că 15, iar inculpatul i-a răspuns înapoi 18.

Martora cu identitate protejată VV. confirmă cele declarate de Q., în sensul că aceasta a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul N. contra unei sume de bani.

Despre întreţinerea relaţiilor sexuale cu inculpatul N. a declarat şi persoana vătămată R., potrivit căreia inculpatul C. a dus-o la un apartament din Timişoara unde a lăsat-o singură cu inculpatul N., care i-a luat telefonul şi a încuiat uşa apartamentului, cerându-i să întreţină cu el relaţii sexuale. După întreţinerea relaţiilor sexuale, inculpatul N. i-a dat suma de 800 lei, din care 300 lei persoana vătămată i-a dat-o lui C., care o aştepta în maşină.

Persoana vătămată şi-a menţinut declaraţia cu ocazia cercetării judecătoreşti în apel, realizând şi o descriere a apartamentului în care a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul N.

Totodată, persoana vătămată l-a recunoscut pe inculpatul N. din copia cărţii de identitate a acestuia pusă la dispoziţie de instanţă, în prezenţa apărătorului ales al inculpatului N., ca fiind persoana cu care a întreţinut relaţii sexuale contra cost, la data de 25 martie 2015.

Martora cu identitate protejată WW. a declarat, de asemenea, că a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu clienţii inculpatului C. atunci când era minoră, între care şi inculpatul N.

Potrivit declaraţiei martorei, inculpatul C. a transportat-o cu maşina la locuinţa inculpatului N. unde a fumat cannabis împreună cu C., după care acesta a plecat, a întreţinut relaţii sexuale cu N. şi a primit de la acesta suma de 250 euro.

Persoana vătămată S. l-a indicat şi ea pe inculpatul N. ca fiind un client fidel al inculpatului C., care s-a bucurat de serviciile sexuale ale acesteia.

În cursul cercetării judecătoreşti, persoanele vătămate Q. şi S. au revenit nejustificat asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, în mod corect instanţa de fond reţinând în ansamblul materialului probator primele declaraţii ale acestora ce se coroborează cu celelalte probe administrate.

Inculpatul C. a declarat la data de 26 august 2015 că îl cunoaşte pe N. întrucât este patronul mai multor localuri din Timişoara pe care le frecventează, iar prin intermediul său le-a cunoscut pe Q., R., S. şi WW., cu R. inculpatul N. întreţinând relaţii sexuale.

Inculpatul C. şi-a menţinut această declaraţie şi cu ocazia audierii sale de către prima instanţă la data de 26 aprilie 2016.

Inculpatul N. a arătat că niciun inculpat, persoană vătămată sau martoră din prezenta cauză nu a fost la domiciliul său, nu le cunoaşte pe acestea şi nu le-a solicitat să întreţină relaţii sexuale cu el, apărare contrazisă de inculpatul C., persoanele vătămate Q., R. şi martora cu identitate protejată WW.

Inculpatul N. s-a mai apărat în sensul că în intervalul 24 - 26 martie 2015 s-a aflat la hotelul SSSS. din Viena, conform înscrisurilor depuse la dosar, astfel că nu putea întreţine relaţii sexuale cu R. la data indicată de aceasta, respectiv 25 martie 2015.

Înalta Curte constată că declaraţia dată de persoana vătămată R. se coroborează cu declaraţia inculpatului C., persoana vătămată a declarat constant pe parcursul procesului penal că a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu inculpatul N., l-a recunoscut pe acesta în prezenţa apărătorului ales al inculpatului atunci când a fost audiată de instanţa de apel, existând posibilitatea ca persoana vătămată să fie în eroare cu privire la data întreţinerii relaţiilor sexuale.

Pe de altă parte, documentele depuse de inculpatul N. nu fac dovada că inculpatul la data de 25 martie 2015 nu s-ar fi aflat pe teritoriul României, în condiţiile în care factura prezentată atestă achitarea unor servicii de către inculpat pe teritoriul Austriei la data de 24 martie 2015.

Prin urmare, susţinerile inculpatului în sensul că, în perioada 24 - 26 martie 2015 a fost prezent la Viena nu sunt confirmate de documentele prezentate, din care nu rezultă data efectivă când inculpatul a părăsit hotelul, acesta putând să se întoarcă în ţară înainte de data de 26 martie 2015.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de inculpat, constatând că fapta imputată există şi a fost săvârşită de acesta.

8. Inculpatul O. a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., susţinând, în principal, că fapta nu există, iar, într-o teză subsidiară, că nu au fost administrate probe care să dovedească faptul că a săvârşit infracţiunea.

Contrar susţinerilor inculpatului, probele administrate în cauză dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că acesta, în perioada 2013 - iunie 2015, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a beneficiat de serviciile sexuale prestate de persoana vătămată S. şi martora cu identitate protejată WW., cunoscând că acestea sunt victime ale traficului de minori, fiind plasate prin intermediul inculpatului C., prieten cu inculpatul.

Săvârşirea infracţiunii de către inculpat reiese din declaraţia dată în cursul urmăririi penale de persoana vătămată S., ce se coroborează cu declaraţia martorelor cu identitate protejată WW. şi AAA., declaraţiile date de inculpatul C., procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de inculpat şi, în parte, cu declaraţia acestuia.

Astfel, persoana vătămată S. a relatat la urmărirea penală despre petrecerile organizate acasă la inculpatul C., unde se întreţineau relaţii sexuale cu fetele aduse de inculpatul C., banii pentru întreţinerea relaţiilor sexuale erau luaţi anterior de C., acesta oferindu-şi un comision de 80% din suma pe care o câştiga ca urmare a întreţinerii relaţiilor sexuale în perioada cât a fost minoră, iar în perioada aprilie 2013 - februarie 2014 a fost singura sursă de venit a inculpatului C.

Totodată, persoana vătămată a arătat că inculpatul C. a plasat-o inculpatului O.:

"Un alt client la care C. m-a plasat pentru sex este O. şi de obicei consumarea actelor sexuale se realiza la locuinţele lor.

Despre O. pot confirma că acesta era consumator de cocaină şi THC deoarece chiar eu l-am văzut prizând şi fumând înainte de a consuma actele sexuale. Uneori chiar când ajungeam eu la locuinţa lui acesta era deja prizat şi se vedea că este drogat" .

Persoana vătămată nu a putut oferi o explicaţie verosimilă cu privire la revenirea asupra declaraţiei date la urmărirea penală, declaraţie ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Martora cu identitate protejată WW. a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul C. când era minoră, prin intermediul prietenei sale II., care era "dama de companie" a inculpatului C. şi a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu bărbaţii ale căror numere de telefon i le dădea C.

Potrivit declaraţiei martorei cu identitate protejată, inculpatul C. cunoştea ce vârstă are, respectiv că este minoră, beneficia de sume de bani şi de serviciile oferite de destinatarii favorurilor sexuale, şi a întreţinut relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi, între care şi O.

În cursul cercetării judecătoreşti, martora cu identitate protejată WW. a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul O. prin intermediul inculpatului C., dar nu a întreţinut relaţii sexuale cu acesta, însă martora nu a oferit o explicaţie plauzibilă cu privire la revenirea asupra celor declarate la urmărirea penală.

Inculpatul C. a arătat că printre cei care participau la petrecerile organizate la el acasă se afla şi inculpatul O., care şi el întreţinea relaţii sexuale cu unele dintre fetele prezente.

Martora cu identitate protejată AAA. l-a indicat şi ea pe inculpatul O. printre persoanele aflate în anturajul inculpatului C.

Faptul că inculpatul O. era beneficiarul serviciilor sexuale prestate de S. şi WW., exploatate de inculpatul C. şi că a cunoscut acest lucru reiese şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii C. şi O. la datele de 18 iunie 2014 ora 21:24:23, 22 august 2014 ora 21:35:28, 1 martie 2015 ora 15:29:04, 13 iunie 2014 ora 20:36:32, 13 februarie 2015 ora 17:12:06, conţinutul mesajului tip SMS din data de 10 septembrie 2014 ora 15:53:34, şi convorbirea telefonică (teleconferinţă) purtată la data de 28 octombrie 2014 ora 11:13:07 între O., C. şi B.

În apărarea sa, inculpatul O. a susţinut că persoana vătămată S. şi martora cu identitate protejată erau majore la data pretinselor fapte, astfel că nu se poate reţine prezenţa subiectului pasiv calificat (minor) cerut de norma de incriminare pentru existenţa faptei penale.

Pe de altă parte, declaraţiile date de persoana vătămată S. în cursul urmăririi penale au fost obţinute prin constrângere astfel că nu pot fi folosite în cadrul procesului penal, iar martora cu identitate protejată WW. a arătat că, în momentele în care a relaţionat cu inculpatul, acesta nu a dorit să întreţină cu ea relaţii sexuale.

Înalta Curte notează, pe de o parte, că inculpatul O., nu a invocat cereri şi excepţii în procedura camerei preliminare care să vizeze legalitatea probatoriului administrat, iar pe de altă parte, în mod întemeiat, prima instanţă a reţinut în ansamblul probator declaraţiile persoanei vătămate S. şi ale martorei cu identitate protejată, WW. date în cursul urmăririi penale, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că aceste declaraţii au fost obţinute în urma exercitării unor presiuni de către organele de urmărire penală, aşa cum susţine inculpatul, declaraţii care se coroborează cu celelalte probe administrate.

În ceea ce o priveşte pe martora cu identitate protejată WW., aceasta a fost audiată în cauză sub o altă identitate, decât cea reală, iar din declaraţia acesteia rezultă că l-a cunoscut pe C. (inculpatul C.) atunci când avea 15 ani şi a acceptat să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţii acestuia, fiind deci minoră la data faptelor.

Persoana vătămată S. a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în luna aprilie 2013, când era minoră, iar până în luna februarie 2014 a fost singura sursă de venit a acestuia, care a plasat-o prietenilor lui pentru a întreţine relaţii sexuale contra unor sume de bani, între care şi inculpatul O.

Este real că prima instanţă a reţinut că faptele s-au comis în perioada februarie 2014 - iunie 2015, dar din probele administrate rezultă că inculpatul O. a beneficiat de serviciile sexuale ale persoanei vătămate S. din cursul anului 2013, atunci când aceasta era minoră, aşa cum se reţine şi în actul de sesizare a instanţei.

În raport cu considerentele expuse, Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpat este nefondat.

9. Apelul declarat de inculpatul E. împotriva hotărârii primei instanţe prin care critică netemeinicia acesteia sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea prevăzută de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. este, de asemenea, nefondat.

În raport cu probele administrate în ambele faze procesuale în mod corect prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului E. săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 216 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 269 alin. (1) C. pen.

În fapt, inculpatul, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a beneficiat de serviciile persoanei vătămate S. şi ale martorei cu identitate protejată UU., cunoscând că acestea sunt victime ale traficului de minori, persoane ce au fost plasate prin intermediul prietenului său, inculpatul C.

Totodată, inculpatul, după ce a fost audiat ca martor în prezenta cauză la data de 23 aprilie 2015, i-a informat pe inculpaţii C. şi DD. despre cercetările derulate faţă de ei, iar inculpatul C. l-a informat pe inculpatul EE., aspect care a condus la îngreunarea cercetărilor întrucât inculpatul C. a şters o parte din filmele şi imaginile pornografice realizate cu persoanele vătămate şi martorele din prezenta cauză.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori în formă continuată, Înalta Curte reţine că inculpatul E. a beneficiat de serviciile sexuale ale persoanei vătămate S. şi ale martorei UU., după cum reiese din declaraţiile acestora, ale inculpatului C., ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice şi, în parte, cu declaraţiile inculpatului E., dar şi cu declaraţia dată în calitate de martor în prezenta cauză de DD.

Persoana vătămată S. a arătat în cursul urmăririi penale că inculpatul C. a plasat-o diferiţilor bărbaţi pentru întreţinerea de relaţii sexuale contra cost în perioada când aceasta era minoră între care şi inculpatului E., un prieten foarte bun al inculpatului C.

Este real că, în cursul cercetării judecătoreşti, persoana vătămată a revenit asupra celor declarate în cursul urmăririi penale, susţinând că nu îl cunoaşte pe E. şi nici nu a întreţinut relaţii sexuale cu acesta, însă persoana vătămată nu a putut oferi o explicaţie verosimilă asupra acestui fapt, declaraţiile date în cursul urmăririi penale coroborându-se cu celelalte probe administrate.

Martora cu identitate protejată UU. a relatat că inculpatul C. i-a făcut cunoştinţă cu E. la locuinţa sa din Dumbrăviţa, iar ulterior a întreţinut relaţii sexuale cu acesta o lungă perioadă de timp. Martora şi-a menţinut declaraţia şi cu prilejul audierii în cursul cercetării judecătoreşti.

Faptul că inculpatul E. apela la prietenul său, inculpatul C., pentru ca acesta să-şi găsească fete pentru întreţinerea relaţiilor sexuale este confirmat şi de martora cu identitate protejată RR. care a arătat constant pe parcursul procesului penal că l-a cunoscut pe inculpatul E. prin intermediul inculpatului C. şi a întreţinut relaţii sexuale cu acesta contra unor sume de bani.

Martora cu identitate protejată RR. nu a fost reţinută de prima instanţă ca subiect pasiv al infracţiunii prevăzută de art. 216 C. pen., însă declaraţia acesteia relevă împrejurarea că inculpatul E. apela la inculpatul C. pentru ca acesta să îi plaseze tinere pentru întreţinerea relaţiilor sexuale, aspect confirmat şi de persoana vătămată V., martorele cu identitate protejată VV., TT., ZZ. şi de martorii II. şi DD.

Inculpatul C., în declaraţia dată la 26 august 2016 şi menţinută în instanţă, a arătat că la petrecerile pe care le organizează a participat, între alţii, şi inculpatul E., care a întreţinut relaţii sexuale cu fetele aduse de el, de EE. sau DD.

Declaraţiile inculpatului C. sub acest aspect, ale persoanelor vătămate şi martorelor se coroborează cu procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de inculpatul E. şi inculpatul C. la datele de 16 februarie 2015 ora 20:32:16, 13 noiembrie 2014 ora 12:47:06, 13 noiembrie 2014 ora 19:24:45, 16 septembrie 2014 ora 23:01:28, 11 noiembrie 2014 ora 8:26:12, 26 august 2014 ora 22:17:17, 5 iunie 2014 ora 22:36:34 din care rezultă că inculpatul C. îi punea la dispoziţie inculpatului E. tinere pentru întreţinerea de relaţii sexuale, inculpatul E. cunoştea activitatea desfăşurată de inculpatul C. referitoare la exploatarea sexuală a minorelor, care în schimbul serviciilor medicale prestate de E. îi face acestuia "o reducere substanţială atunci când îi plasează una dintre tinerele exploatate".

DD. a arătat că îl cunoaşte pe E. de la petrecerile organizate acasă la C., acesta era de asemenea un beneficiar al serviciilor sexuale ale fetelor plasate de C. Totodată, martorul a mai relatat că inculpatul E. îi cerea fete lui C. pe care să i le trimită la cabinetul medical.

Cât priveşte infracţiunea de favorizare a făptuitorului, Înalta Curte reţine că la data de 23 aprilie 2015, inculpatul E. a fost audiat la DIICOT în calitate de martor, după care inculpatul i-a informat pe inculpaţii C. şi DD. despre faptul că faţă de ei se efectuează cercetări în cauză, inculpatul C. comunicând acest lucru şi inculpatului EE., determinând astfel îngreunarea cercetărilor în dosarul nr. x/2014 al DIICOT.

Inculpatul C. a declarat în cursul urmăririi penale că "În seara zilei de 23 aprilie 2015, la locuinţa mea din Dumbrăviţa a venit disperat E. şi mi-a transmis că el a fost chemat de organele de poliţie şi a aflat că eu sunt cercetat într-un dosar penal şi mi-a dat explicaţii pentru ce fapte sunt cercetat (exploatare sexuală) şi mi-a dat sfatul de a pleca în Italia până se liniştesc problemele. El era fericit că nu este cercetat, nu a fost audiat şi doar a făcut discuţii verbale unui ofiţer de caz tânăr. Mi-a şi spus că ofiţerul se numeşte LLLL. Eu, în acel moment, ştiind că am unele filme înregistrate de mine cu scene amoroase pe care le filmasem anterior cu fetele, am şters o parte din ele. În cursul zilei următoare, la cererea lui E., m-am întâlnit cu DD., după care am mers la locuinţa lui E. şi acolo a aflat aceleaşi lucruri. Imediat, acesta a intrat într-o panică deosebită şi a arătat că, de fapt, el este ţinta, iar noi, restul, fiind doar nişte persoane neînsemnate din punct de vedere penal. Mai mult, DD. a spus că pe el îl vor cerceta pentru actele sexuale întreţinute cu fetele. Eu personal i-am adus la cunoştinţă lui EE. că suntem cercetaţi".

Inculpatul şi-a menţinut această declaraţie şi în cursul cercetării judecătoreşti, aspectele relatate fiind confirmate de inculpaţii DD. şi EE.

Totodată, inculpatul C. a relatat că atunci când au fost duşi la audieri, în data de 18 iunie 2015, inculpatul EE. i-a cerut unei persoane să reseteze telefonul său şi al inculpatului C., astfel că s-au şters toate filmele şi imaginile stocate, declaraţia inculpatului coroborându-se cu procesele-verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare şi informatice privindu-i pe inculpaţii C. şi EE. din care rezultă că la domiciliul acestora au fost identificate mai multe medii de stocare a datelor informatice, iar telefonul inculpatului C. a fost formatat de la distanţă prin intermediul aplicaţiei Icloud, astfel că toate datele au fost şterse prin suprascriere.

DD. a arătat că în cursul lunii aprilie 2015 inculpatul C. l-a sunat speriat şi i-a spus că trebuie să se întâlnească întrucât are să-i comunice ceva foarte important. Acesta, în cadrul întâlnirii pe care a avut-o i-a spus că în noaptea anterioară a venit la el inculpatul E. şi l-a anunţat că a fost chemat la DIICOT pentru a fi audiat în calitate de martor într-un dosar penal în care C., DD., EE. şi alte persoane erau cercetate pentru consum de droguri şi prostituţie. A doua zi, DD. şi inculpatul C. s-au deplasat la locuinţa inculpatului E. care le-a confirmat împrejurarea că sunt cercetaţi în acest dosar penal, că există multe declaraţii care îi acuză, dar şi multe interceptări cu referire la activitatea infracţională .

Martorul NN. a relatat că la data de 29 aprilie 2015 a cunoscut de prezentul dosar întrucât inculpatul DD. intenţiona să îl angajeze în cauză, însă acesta nu avea nicio calitate în dosar dar cunoştea de existenţa dosarului. Totodată, martorul a arătat că la data de 29 aprilie 2015 jurnalistul XXXX. i-a trimis un sms procurorului de caz în care îl întreba dacă este real că un judecător este monitorizat de DIICOT.

Declaraţia martorului NN. confirmă faptul că inculpatul DD. a cunoscut de cercetările efectuate în cauză anterior datei de 29 aprilie 2015, martorul neputând preciza cu exactitate data când s-au purtat discuţii în legătură cu asistarea inculpatului DD., martorul arătând că aceste discuţii s-au purtat în aprilie 2015, or celelalte probe administrate au relevat că inculpatul DD. a cunoscut aceste aspecte după data de 23 aprilie 2015, respectiv la data de 24 aprilie 2015, când inculpatul C. i-a transmis cele relatate de E. cu privire la cercetările efectuate în cauză.

Inculpatul E. a arătat că nu o cunoaşte pe S., iar cu UU., despre care ştia că are aproximativ 18 ani, a avut o relaţie consensuală.

Inculpatul a mai susţinut că nu a avut o întâlnire cu DD., EE. şi C., nu a purtat nicio convorbire cu aceştia, iar când mergea acasă la inculpatul C. o făcea doar pentru a plăti produsele achiziţionate de la acesta, respectiv produse electronice şi îmbrăcăminte.

Apărările inculpatului sunt infirmate însă de probele administrate şi care au fost analizate anterior, astfel că nu poate fi primită solicitarea acestuia de achitare în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile care i-au fost reţinute în sarcină.

În ceea ce privesc apărările inculpatului referitoare la vârsta persoanei vătămate S., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele deja arătate în analiza apelului declarat de inculpatul O.

Pedeapsa aplicată inculpatului E. a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările săvârşirii acestora, scopul urmărit, datele care circumstanţiază persoana inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale, este încadrat în muncă şi se bucură de o bună reputaţie.

Pedeapsa aplicată inculpatului, prin cuantumul său şi modalitatea de executare, este în măsură să asigure scopul educativ şi preventiv al pedepsei, astfel că nu se impune amânarea executării acesteia, aşa cum solicită inculpatul.

Inculpatul E. a mai solicitat înlăturarea probelor constând în interceptări telefonice, precum şi a proceselor-verbale de transcriere a acestora ca fiind nelegale în raport cu Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale a României, respectiv a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în datele de 5 iunie 2014 ora 22:26:34, 6 iunie 2014 ora 22:06:47, 22 august 2014 ora 22:47:11, 26 august 2014 ora 22:17:17, 16 septembrie 2014 ora 23:01:23, 16 septembrie 2014 ora 23:05:52, 11 noiembrie 2014 ora 08:26:12, 13 noiembrie 2014 ora 12:47:06, 13 noiembrie 2014 ora 19:24:45, 10 februarie 2015 ora 21:53:03, 16 februarie 2015 ora 20:32:16.

Înalta Curte urmează să respingă această solicitare a inculpatului având în vedere adresa nr. x/2018 din 9 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara potrivit căreia punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în Dosarul nr. x/2014 s-a realizat de Serviciul Operaţiuni Speciale Timişoara, prin Compartimentul Exploatare Tehnică.

Redarea scrisă a convorbirilor telefonice a fost realizată exclusiv de către lucrătorii din cadrul SOS - Timişoara care au înaintat către DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara DVD-urile pe care a fost imprimat traficul înregistrat şi notele de redare pentru convorbirile esenţiale ale cauzei.

Toate procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice au fost întocmite de ofiţerii de caz din cadrul BCCO - Timişoara exclusiv pe baza materialelor înaintate de SOS - Timişoara, iar SRI Timiş nu a înaintat note de redare sau note de filaj care să fie folosite în cauză.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpaţii C., A., B., E., G., H., L., N. şi O. împotriva Sentinţei penale nr. 542/PI din data de 15 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.

Referitor la onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanţii inculpaţi C., H. şi L., Înalta Curte urmează să admită cererea formulată de avocatul din oficiu desemnat pentru inculpaţi şi să majoreze acest onorariu având în vedere complexitatea deosebită a cauzei dar şi termenele acordate pentru soluţionarea apelurilor.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara privind pe inculpaţii D. şi M. şi de inculpaţii C., A., B., E., G., H., L., N. şi O. împotriva Sentinţei penale nr. 542/PI din data de 15 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii din data de 18 iunie 2015 ora 16.20 până în data de 19 iunie 2015 ora 16:20, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu de la data de 17 august 2015 la 31 mai 2017.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii inculpaţi C., A., B., E., G., H., L., N. şi O. la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanţii inculpaţi C., H. şi L., în sumă de câte 650 lei, precum şi onorariile parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A., B., E., G., N. şi O. şi pentru intimaţii inculpaţi D. şi M., în sumă de câte 350 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2018.

 Procesat de GGC - MM