Ședințe de judecată: August | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 158/2019

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 6 iunie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), anularea Deciziei nr. 2132 din 22 ianuarie 2014 şi a Procesului-verbal nr. x din 3 decembrie 2013, exonerarea reclamantei de plata sumei de 6000 Euro reprezentând transa I de plată a Contractului de Finanţare, încetarea Contractului de Finanţare nr. x din 7 aprilie 2011, având în vedere cazul excepţional şi dovedit intervenit în derularea contractului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1329 din 12 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanţă nu a ţinut cont de cele două Buletine de analiză cu nr. 268 din 22 iunie 2012 şi 224 din 25 februarie 2013, emise de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură SA depuse la dosarul cauzei, care atestă că decesul albinelor a survenit prin intoxicare.

Recurenta a mai susţinut că autoritatea contractantă a încălcat, în această situaţie, prevederile art. 60 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, neîntocmind un raport de verificare la faţa locului, fapt ce atrage anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 3 decembrie 2013 şi a Deciziei nr. 2132 din 22 ianuarie 2014.

Se arată că motivarea procesului-verbal lipseşte cu desăvârşite, fiind limitată la preluarea susţinerilor din notificările transmise către beneficiar, neexinstând niciun răspuns la sesizările şi demersurile sale, prin care a adus la cunoştinţa autorităţii imposibilitatea derulării contractului.

În continuarea recurenta a apreciat că neaccesarea celei de-a doua tranşe a reprezentat o incapacitate obiectivă şi nu o lipsă de diligenţă din partea beneficiarului.

În final se insistă asupra faptului că au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (1) din Anexa 1 la Contractul de finanţare nr. x din 7 aprilie 2011, întrucât a existat un caz excepţional dovedit cu cele două buletine de analiză citate mai sus, iar prin procesul-verbal nu se invocă o neregulă ce ar putea fi imputată beneficiarului.

4. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că procesul-verbal întocmit este rezultatul nerespectării obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare.

În acest sens, arată că situaţia de fapt reprezintă dovada clară a unei nereguli comise, în mod intenţionat, care a afectat întregul contract de finanţare.

Apreciază intimata că prevederile art. 11 alin. (1) din acest contract nu sunt aplicabile, deoarece beneficiarul nu a prezentat documente justificative, neîndoielnice, care să certifice otrăvirea/intoxicarea albinelor din stupina proprie.

Se mai arată că beneficiarul a comunicat situaţia de fapt autorităţii doar prin adresa nr. x din 9 septembrie 2013, deşi avea obligaţia să anunţe cazul excepţional în termen de 5 zile de la data producerii lui.

De asemenea, potrivit clauzelor contractuale, beneficiarul cunoştea, anterior Notificării, faptul că trebuia să depună documentaţia pentru ultima tranşă de plată. Pe de altă parte, s-a susţinut că certificatele de analiză prezentate nu dovedesc otrăvirea albinelor la data indicată de beneficiar, iar acesta nu a prezentat niciun alt document încheiat la faţa locului, cu factorii responsabili şi autorităţile competente, care ar fi condus la concluzia că albinele din stupina proprie au fost otrăvite.

Intimata conchide că, dacă recurenta ar fi respectat clauzele contractuale şi ar fi procedat la notificarea APDRP în termenele stabilite, printr-un act adiţional la contractul de finanţare, putea obţine o prelungire a depunerii dosarului cererii de plată, timp în care ar fi avut posibilitatea refacerii stupinei la nivelul stipulat în contract.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prima instanţă a stabilit că situaţia de fapt, reţinută prin procesul-verbal încheiat la 28 noiembrie 2013, APDRP - Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Ilfov, este corectă în sensul că recurenta reclamantă nu a depus cererea de plată a tranşei a doua în termenul prevăzut în contractul de finanţare şi în Declaraţia de eşalonare a depunerii dosarelor cererilor de plată.

În dezacord cu opinia primei instanţe, se constată că la data de 9 septembrie 2013, recurenta reclamantă a comunicat intimatei că a suferit importante pierderi de familii de albine ca urmare a otrăvirii acestora cu o substanţă necunoscută folosită de vecinii săi pentru combaterea ţânţarilor. Medicul veterinar din zonă a fost anunţat, dar a evitat să se prezinte la stupină şi ulterior nu a mai răspuns la telefon. Poliţia s-a prezentat şi a văzut situaţia de fapt, dar a refuzat să elibereze o constatare, invocând lipsa de competenţă. Pe lângă martorii din sat, a filmat situaţia din stupină în ziua următoare otrăvirii. A luat mostre de albine moarte şi le-a dus la Institutul de cercetare Dezvoltare pentru Apicultură de unde a primit un buletin de analiză care confirma că moartea s-a produs prin intoxicaţie. A înaintat aceste documente scrise şi filmate împreună cu rapoartele de progres.

În aceeaşi adresă înaintată intimatei, recurenta a precizat că refacerea stupinei la nivelul convenit bilateral necesită mai mult timp decât avea la dispoziţie prin contract, motiv pentru care solicită autorităţii să analizeze în ce măsură este posibil să înceteze contractul fără a mai face acces la cea de-a doua tranşă şi în mod excepţional fără a fi penalizat prin returnarea primei tranşe.

Recurenta a mai invocat faptul că a fost de bună-credinţă, că a atins în mare măsură obiectivele propuse, însă riscul ca o otrăvire în masă să se întâmple din nou este mult prea mare, şi nu îşi permite încă o dată o pierdere aşa de importantă.

La această solicitare a recurentei reclamante, intimata nu a răspuns în niciun fel şi nici nu a iniţiat vreo verificare la faţa locului, aşa cum avea obligaţia potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 ("Constituie abateri de la aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă următoarele fapte: c) neorganizarea de către managementul structurii de control din cadrul instituţiei publice în care funcţionează autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, la termenul prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă, a investigaţiilor ca urmare a luării la cunoştinţă a apariţiei unor posibile nereguli şi/sau neemiterea actului de control ca urmare a respectivelor investigaţii").

Aceasta s-a limitat să trimită o adresă formală nr. 1211, prin care i-a adus la cunoştinţă că are obligaţia de a respecta contractul de finanţare, că împrejurările care au determinat pierderi importante de familii de albine nu se încadrează la forţa majoră şi că are obligaţia de a respecta obligaţiile impuse prin notificarea din 2 septembrie 2013 - depunerea cererii de plată sau prelungirea termenului printr-o nouă Declaraţie rectificată de eşalonare a plăţii.

Se observă că la data de 27 noiembrie 2013, recurenta reclamantă a revenit cu o nouă adresă la autoritatea contractantă, precizând că înţelege să invoce, nu forţa majoră, ci prevederile art. 11 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa 1 ale contractului de finanţare. În aceeaşi adresă face referire şi la mijloacele de probă de care înţelege să se folosească, precum şi la faptul că la adresa anterioară nu a primit decât un răspuns formal, astfel încât solicită reanalizarea situaţiei . La această adresă recurenta nu a mai primit niciun răspuns.

Ca atare, autoritatea nu poate invoca nerespectarea obligaţiilor contractuale de către beneficiar, în condiţiile în care ea însăşi a omis să-şi respecte propriile obligaţii legale şi să răspundă la solicitările şi petiţiile ce i-au fost adresate.

Pe de altă parte, nu se poate invoca de către intimată că nu i-a fost adus la cunoştinţă cazul excepţional referitor la otrăvirea familiilor de albine, decât foarte târziu, respectiv la data de 9 septembrie 2013, având în vedere că din probele administrate la dosarul cauzei rezultă contrariul.

Astfel, în Raportul de progres din 24 octombrie 2012, recurenta aduce la cunoştinţa autorităţii că a pierdut 45 de familii de albine din cele 113 şi că nu doreşte să invoce forţa majoră, "ci din contră, având în calcul şi experienţa de anul acesta, va încerca, prin forţe proprii, între culesul de salcâm şi cel de tei, să obţină noi familii; în cazul cel mai rău, va achiziţiona, prin forţe proprii, roiuri la pachet de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură SA".

De asemenea, în Raportul de progres următor, din 20 mai 2013, recurenta arată că din cele 67 de familii albine cu care s-a intrat în iarna 2012 - 2013, la controlul de primăvară s-a constata că 27 de familii sunt viabile. Deoarece a avut teama că sunt din nou intoxicate, a dus albinele moarte găsite în urdiniş la analiza. Buletinul de analiză din 25 februarie 2013 atestă că albinele analizate nu erau afectate de vreun dăunător specific, dar există suspiciunea de intoxicare. Consideră că atât temperaturile scăzute din iarna 2012/2013 cât şi faptul că familiile de albine au fost destul de slăbite ca urmare a intoxicării din iunie 2012 au dus la pierderea, în continuare, a unui număr important de familii de albine. Se mai menţionează că va solicita modificarea contractului de finanţare în vederea schimbări unor obiective în sensul achiziţionării a 70 de familii de albine sau roiuri pentru a se redresa după paguba suferită ca urmare a intoxicări din iunie 2012, urmând ca obiectivele la care renunţă acum în cadrul proiectului să fie finanţate în timp din surse proprii. În acelaşi raport se precizează că, deşi albinele au decedat prin intoxicare, el se găseşte în imposibilitatea de a invoca forţa majoră deoarece poliţia Comunei Ciolpani, venită la faţa locului în iunie 2012, a refuzat să facă constatare.

Prin urmare, intimata avea cunoştinţă de faptul că recurenta se află într-o situaţie excepţională de imposibilitate obiectivă de continuare a contractului, încă din luna octombrie 2012 şi nu a luat nicio măsură de verificare la faţa locului a situaţiei de fapt învederate, deşi beneficiarul i-a adus la cunoştinţă, în mod concret, că nu poate invoca forţa majoră, din cauza lipsei de cooperare a celorlalte instituţii ale statului.

Or, justificarea acestei lipse de cooperare era tocmai faptul că, fiind vorba de fonduri europene, singura în măsură să întreprindă verificările şi să efectueze constatările necesare, era chiar intimata, date fiind atribuţiile sale legale.

Aşadar, atitudinea acesteia de pasivitate şi lipsă de reacţie în privinţa solicitărilor beneficiarului, deşi cunoştea situaţia de fapt a derulării contractului încă din octombrie 2012, precum şi înaintarea unor adrese formale în care i-a pus în vedere acestuia să solicite plata tranşei a II-a, deşi îi fusese adus la cunoştinţă faptul imposibilităţii derulării contractului, se circumscrie noţiunii de abuz.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar nu poate ignora nici faptul că prin Decizia nr. 2132 din 22 ianuarie 2014, de soluţionare a contestaţiei administrative, autoritatea a omis, de asemenea, să răspundă solicitărilor exprese ale recurentei, în privinţa invocării cazului excepţional, care putea conduce la încetarea contractului, fără a fi cerută plata finanţării nerambursabile.

În acest context se observă că deşi contestatorul a făcut în mod expres referire la prevederile art. 11 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa 1 ale contractului de finanţare, indicând şi probele ce pot fi avute în vedere pentru aplicarea acestui text de lege (un CD cu înregistrarea filmată a stupinei imediat după otrăvirea albinelor, martorii indicaţi care pot depune mărturie despre evenimentele produse), totuşi aceste argumente au fost ignorate, în soluţionarea contestaţiei.

Concret, în decizie se aminteşte de ce nu sunt întrunite condiţiile legale pentru incidenţa forţei majore, deşi recurenta a precizat, în mod expres că nu înţelege să invoce forţa majoră, ci cazul excepţional, temeinic justificat, chiar dacă acesta nu întruneşte condiţiile forţei majore, astfel că din această perspectivă, decizia apare ca nemotivată.

Mai mult, intimata susţine în întâmpinarea sa că beneficiarul nu a dovedit cu documente justificative cazul excepţional, însă, pe de altă parte, a înţeles să ignore toate probele propuse de acesta în solicitările sale, deşi textul de lege se referă la caz excepţional temeinic justificat, iar nu la documente justificative, aşa cum se susţine.

Aceasta coroborat cu faptul că intimata nu s-a deplasat la faţa locului pentru a efectua verificările situaţiei de fapt ce i-a fost adusă la cunoştinţă încă din octombrie 2012, aşa cum era obligată, conduce la concluzia că sancţiunea aplicată recurentei, este una nelegală.

Astfel, nu poate fi reţinută ca neregulă nesolicitarea la termen a plăţii tranşei a II-a din contract, în condiţiile în care, anterior expirării termenului pentru plata acestei tranşe, la autoritate s-a înregistrat o solicitare de încetare a contractului în temeiul art. 11 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa 1, căreia autoritatea nu i-a dat curs, nu a verificat situaţia de fapt învederată şi nici nu a soluţionat această cerere, în baza probelor propuse de recurentă sau a demersurilor proprii.

Nu în ultimul rând, intimata a susţinut că beneficiarul nu a solicitat încheierea unui act adiţional la contractul de finanţare, prin care putea obţine o prelungire a depunerii dosarului cererii de plată, timp în care ar fi avut posibilitatea refacerii stupinei la nivelul stipulat în contract.

Însă, nici aceste apărări nu pot fi primite, întrucât încheierea unui act adiţional este o opţiune a părţii, iar nu a obligaţie, acesta având dreptul de a opta între continuarea contractului, în forma iniţială, sau modificată prin act adiţional, sau încetarea contractului, în baza dispoziţiilor acestuia.

Nu este însă de ignorat nici împrejurarea că recurenta a încercat continuarea contractului de finanţare, prin refacerea stupinei, dovadă în acest sens fiind cele două rapoarte de activitate înaintate autorităţii în octombrie 2012 şi mai 2013, însă, dată fiind situaţia de fapt a riscului major de otrăvire care s-a prelungit în timp, la data de 9 septembrie 2013, a solicitat încetarea contractului, fără plata tranşei a II-a.

Ca atare, Înalta Curte constată că în cauză, era incident cazul de încetare a contractului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa 1, dată fiind intervenirea unui caz excepţional temeinic - otrăvirea albinelor - dovedit prin buletinele de analiză întocmite la 22 mai 2012 şi 25 februarie 2013, care atestă că albinele din stupină nu au avut boli, iar moartea lor s-a produs prin intoxicare, dar şi prin planşele fotografice aflate la dosar fond, care au fost ignorate.

Argumentul conform căruia autoritatea nu a fost înştiinţată în termen de 5 zile de la producerea evenimentului, nu poate fi reţinut, întrucât termenul de 5 zile invocat de intimată este prevăzut de art. 17 alin. (2) din contract şi se referă la cazul de forţă majoră, nefiind incident în cazul excepţional prev. de art. 11, a cărui aplicabilitate a solicitat-o recurenta.

Înalta Curte nu poate achiesa la concluziile instanţei de fond, în sensul că nu se poate reţine în sarcina autorităţii nerespectarea dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât recurenta a arătat că nu doreşte să invoce forţa majoră. Aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta a solicitat încetarea contractului în temeiul unui alt text de lege decât cel referitor la forţa majoră, iar pe de altă parte, autoritatea era obligată să verifice prin propriile demersuri derularea contractului şi în temeiul art. 11 alin. (3) din Anexa 1 a contractului.

Nu în ultimul rând, nu-i poate fi imputat recurentei nici faptul că nu s-a îndreptat împotriva terţilor care au răspândit substanţe toxice, întrucât această opţiune pe care recurenta o avea, excede prevederilor contractuale şi nu absolvă autoritatea de obligaţiile sale de verificare şi de soluţionare a cererilor cu care a fost învestită.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că recursul este fondat şi va dispune admiterea acestuia, cu consecinţa casării hotărârii recurate şi a admiterii cererii de chemare în judecată, în sensul anulării actelor administrative de sancţionare şi a constatării încetării contractului pentru incidenţa cazului excepţional, temeinic justificat, potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa 1 din contractul de finanţare, urmând ca recurenta să fie exonerată de restituirea tranşei I achitată conform aceluiaşi contract.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este fondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune admiterea acestuia, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi în rejudecare, admiterea acţiunii reclamantei, aşa cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1329 din 12 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Casează sentinţa atacată şi în rejudecare:

Admite acţiunea reclamantului.

Constată încetarea Contractului de finanţare nr. x din 7 aprilie 2011.

Anulează Decizia nr. 2132 din 22 ianuarie 2014 şi Procesul-verbal nr. x din 3 decembrie 2013 emise de pârâtă.

Dispune exonerarea reclamantului de plata sumei de 6.000 euro reprezentând tranşa I de plată a Contractului de finanţare nr. x din 7 aprilie 2011.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM