Ședințe de judecată: August | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 201/2019

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi precizată prin notele de şedinţă din 11.01.2016, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vrancea, a solicitat: anularea Deciziei din 16.11.2015 emisă de către APIA în soluţionarea contestaţiei din 19.09.2014 împotriva Procesului-verbal de constatare din 26.08.2014 prin care s-a stabilit în sarcina societăţii obligaţia de restituire a sumei de 6.701.445,58 RON reprezentând ajutor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor; anularea Procesului-verbal de constatare din 26.08.2014 prin care s-a stabilit în sarcina societăţii obligaţia de restituire a sumei de 6.701.445,58 RON reprezentând ajutor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor; anularea Procesului-verbal de constatare din 26.08.2014 în ceea ce priveşte interdicţia stabilită în sarcina societăţii de a beneficia de ajutoare de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumei de 6.701.445,58 RON şi recunoaşterea dreptului societăţii de a beneficia de ajutoare de stat fără impunerea vreunei interdicţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 27 din 4 februarie 2016 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată prin notele de şedinţă din 1.01.2016, de reclamanta A. SRL Goleşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vrancea.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 27 din 4 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL Goleşti a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentinţa este nemotivată, întrucât singurul considerent este cel în care se afirmă că "faţă de toate probele dosarului, Curtea constată că reclamantei i s-au aplicat sancţiuni şi interdicţii în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în materie".

Recurenta susţine că această afirmaţie nu poate fi calificată drept un considerent şi, cu atât mai puţin un considerent decisiv, care să constituie fundamentul şi explicaţia soluţiei adoptate.

Recurenta mai susţine că în doctrină s-a reţinut faptul că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar, hotărârea este lipsită de suport probator şi legal.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vrancea a depus întâmpinare cu respectarea condiţiilor prevăzute de C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de recurs a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În cauză, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească.

Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.

Având în vedere aceste dispoziţii, instanţa de fond a respins acţiunea ca nefondată, fără a analiza cauza pe fond şi fără a avea în vedere apărările formulate de părţi.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei, pentru ca instanţa de fond să analizeze litigiul sub toate aspectele.

Faţă de soluţia ce se va pronunţa, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza cererea reclamantei şi va prezenta argumentele sale în sprijinul soluţiei ce va fi adoptată.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SRL Goleşti împotriva Sentinţei nr. 27/F din 4 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED