Ședințe de judecată: Iulie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 444/2019

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2019

Asupra cererii cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2019, petentul Consiliul Judeţean Hunedoara a solicitat acordarea unui termen de graţie şi eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a obligaţiilor de plată prevăzute în Decizia nr. 1689 din 10 mai 2018, respectiv suspendarea continuării executării silite începute în baza acestei decizii de către executorul judecătoresc A., în dosarul execuţional nr. x/2018.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, prin Decizia nr. 1689 din 10 mai 2018, au fost obligaţi pârâţii Consiliul Judeţean Hunedoara şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara să plătească reclamantei, în solidar, suma de 344.261,94 RON, reprezentând prejudiciu material.

Urmare a acestei decizii, având în vedere prevederile art. 1456 alin. (2) din C. civ., Consiliul Judeţean Hunedoara a achitat pârâtei suma de 194.850 RON, din care 172.130,97 RON reprezentând prejudiciu şi 22.720 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare prin O.P. nr. x/2018 şi, respectiv, nr. 1807/2018, urmând ca pârâta Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara să achite restul din suma prevăzută în decizie.

Prin somaţia emisă de Biroul Executorului Judecătoresc A., înregistrată sub nr. x/14.01.2019, petentei i s-a pus în vedere să achite diferenţa sumei dispusă de instanţa de recurs, cu toate că această obligaţie revenea codebitoarei Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional.

A mai arătat că a dat dovadă de bună credinţă şi, în respectarea hotărârii instanţei judecătoreşti, a prevăzut suma achitată în bugetul anului 2018, iar pentru suma datorată de codebitoarea Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, reprezentând 171.130 RON debit şi 8.373,26 RON cheltuieli de executare silită, este în imposibilitate de a o achita, întrucât nu a fost încă adoptată legea bugetului de stat pe anul 2019.

A apreciat că suma de 8.373,26 RON, reprezentând cheltuieli de executare silită, nu se datorează culpei Consiliului Judeţean Hunedoara, care a efectuat toate demersurile necesare achitării părţii sale din datorie, ci reprezintă o consecinţă directă a nerespectării Deciziei civile nr. 1689/2018 de către codebitoarea Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional.

A considerat că executarea obligaţiilor de plată trebuie să se desfăşoare şi cu respectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, solicitând eşalonarea sumei neachitate pe o perioadă de 5 ani şi suspendarea continuării executării silite începute în baza Deciziei nr. 1689 din 10 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, luând în considerare buna-credinţă şi faptul că petenta mai are în administrare şi alte instituţii subordonate, pentru care va trebui să aloce sume din bugetul local al anului 2019, precum: 4 unităţi spitaliceşti (Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva, Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad, Sanatoriul de Pneumoftiziologie Geoagiu, Unitatea de asistenţă medico-socială Baia de Criş), 5 instituţii de cultură, precum şi unităţi şcolare pentru învăţământ special.

A precizat că are o activitate complexă în domeniul elaborării, depunerii la finanţare şi asigurarea eligibilităţii unui număr de 9 cereri de finanţare în cadrul Programul Operaţional Regional 2014 - 2020, proiecte a căror cofinanţare va trebui suportată din bugetul anului 2019 şi prin care se urmăreşte interesul public local în îndeplinirea serviciilor publice la nivelul judeţului Hunedoara.

Conchizând, a precizat că plata sumei, în condiţiile în care nu deţine prevederi bugetare aprobate pentru anul 2019, ar periclita în mod grav activitatea instituţiei, care în momentul de faţă dispune de fonduri limitate afectate doar pentru cheltuieli de organizare şi funcţionare, de personal.

În drept, cererea a fost motivată pe dispoziţiile O.G nr. 22/2002, Legea nr. 273/2006 şi Ordinul nr. 1792/2002.

La data de 27 februarie 2019, intimata SC B. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de acordarea a unui termen de graţie şi de eşalonare a obligaţiilor de plată pe o perioadă de 5 ani.

A susţinut că motivele invocate nu sunt de natură să justifice admiterea cererii, în condiţiile în care obligaţia de plată solidară a fost stabilită printr-o decizie irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât petenta nu se poate prevala de imposibilitatea preconstituirii fondurilor necesare în vederea efectuării plăţii.

A precizat că, în speţă, contestatoarea nu a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei, iar dispoziţiile O.G. nr. 22/2002 au fost invocate în procedura iniţiată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A arătat că lipsa de fonduri poate fi opusă creditorului doar pentru un interval de 6 luni de la primirea somaţiei de plată, neputându-se accepta ideea că, fiind vorba despre instituţii publice, dificultăţile de ordin financiar reprezintă o justificare pentru neplată, iar respectarea unor obligaţii stabilite prin hotărâri judecătoreşti are menirea de a asigura stabilitatea raporturilor juridice, indiferent de participanţi şi fără a impune un statut privilegiat statului sau instituţiilor publice.

În combaterea cererii a invocat jurisprudenţa Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (cauza Ruianu c. României, cauza Pini ş.a contra României, Şandor c. României, V. Ionescu c. României, Sabin c. României) care a statuat că refuzul autorităţilor de a aloca sumele necesare plăţii debitului constituie o atingere adusă dreptului prevăzut de art. 1 din Protocolul 1, iar statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri judecătoreşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii deduse judecăţii:

Prin Decizia nr. 1910/Ap din data de 14 noiembrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, a admis, în parte, apelul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1834 din 19 mai 2011 a Tribunalului Hunedoara, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Hunedoara şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara, a obligat pârâta Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara să plătească reclamantei SC B. SRL suma de 103.278,58 RON cu titlu prejudiciu material; a obligat pârâta Consiliul Judeţean Hunedoara să plătească reclamantei SC B. SRL suma de 240.983,26 cu titlu prejudiciu material; a respins cererea de acordare a beneficiului nerealizat şi a daunelor morale; a obligat intimatele la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată efectuate, în toate ciclurile procesuale în cuantum total de 45.440, din care 13.632 RON - intimata Direcţia Judeţeană pentru Cultură Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara şi 31.808 RON - intimata Consiliul Judeţean Hunedoara.

Prin Decizia civilă nr. 1689 din 10 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins excepţia nulităţii; a admis recursurile declarate de reclamanta SC B. SRL Deva şi de pârâtul Consiliul Judeţean Hunedoara împotriva Deciziei nr. 1910/Ap din data de 14 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia I civilă; a modificat, în parte, decizia recurată, în sensul că obligării pârâţilor Consiliul Judeţean Hunedoara şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara să plătească reclamantei, în solidar, suma de 344.261,94 RON, reprezentând prejudiciu material.

Prin aceeaşi decizie, a păstrat celelalte dispoziţii ale deciziei atacate şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara împotriva Deciziei nr. 1910/Ap din data de 14 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia I civilă.

La cererea creditoarei SC B. SRL a fost demarată executarea silită, în baza acestei decizii, de către Biroul Executorului Judecătoresc A. împotriva debitorului Consiliul Judeţean Hunedoara, fiind emisă somaţia de executare pentru suma de 171.130,96 RON, reprezentând debit şi 8.373,26 RON cheltuieli de executare.

Dispoziţiile relevante din O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 92/2011, sunt următoarele:

- art. 1 "(1) Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.

(2) Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care au fost înfiinţate"

- art. 4 alin. (1) "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii".

- art. 6 alin. (1)-(2) "(1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.

(2) În cazurile în care obligaţia de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, instituţia debitoare poate solicita instanţei care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător".

Din analiza art. 1 din O.G. nr. 22/2002 rezultă că aceasta este aplicabilă instituţiilor şi/sau autorităţilor publice, fără a se distinge dacă acestea sunt finanţate din bugetul de stat sau din venituri publice. Noţiunea de instituţii publice este definită în art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 astfel "instituţii publice - denumire generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea/coordonarea acestora, finanţate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)".

Este neîndoielnic faptul că debitorul Consiliul Judeţean Hunedoara este o instituţie publică care are îndatorirea, ca reprezentantă a autorităţii statului, de a veghea la respectarea principiului legalităţii şi de a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă.

Totuşi, pentru motive temeinice, această instituţie poate solicita instanţei acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de graţie şi eşalonare a plăţii creanţei stabilită prin titlul executoriu, iar motivele temeinice se apreciază în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzei.

Aşa fiind, se constată că petentul a dat dovadă de bună - credinţă şi, în respectarea hotărârii judecătoreşti, a prevăzut în bugetul anului 2018 suma de 194.850 RON, din care 172.130,97 RON, reprezentând prejudiciu şi 22.720 RON cheltuieli judiciare, achitate cu O.P. nr. x/21.06.2018 şi nr. y/3.07.2018.

Se reţine însă că, la acest moment, plata integrală a sumei stabilite prin Decizia civilă nr. 1689 din 10 mai 2018 de către codebitorul solidar Consiliul Judeţean Hunedoara nu este posibilă faţă de lipsa aprobării bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2019.

Prin urmare, neexistând sume prevăzute cu această destinaţie în bugetul ordonatorului de credite în perioada de referinţă, este evident că orice tip de executare silită pornită împotriva Consiliului Judeţean Hunedoara, în baza titlului executoriu, nu va putea viza decât sumele din conturile de cheltuieli de organizare şi funcţionare şi de personal, deşi acest lucru este expres prohibit de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din O.G nr. 22/2002.

Având în vedere cuantumul sumei la care acesta este obligat solidar, dar şi împrejurarea că realizarea obligaţiei este subordonată aprobării legii bugetului de stat, instanţa apreciază că acordarea unui termen de graţie de 1 an, de la data pronunţării prezentei decizii, este suficient pentru debitor şi rezonabil pentru creditoare.

Examinând cererea de suspendare a continuării executării silite, trebuie reamintite principiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a subliniat constant că executarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie integrată ca parte a unui proces în sensul art. 6 din Convenţia europeană, că dreptul la o instanţă ar fi iluzoriu dacă ordinea internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă (cauza Sacaleanu c. României, cauza Virgil c. României), dar şi că refuzul statului sau al instituţiilor publice de a executa creanţele pe care resortisanţii le au împotriva lor reprezintă pentru autorităţi o imunitate de executare silită de natură să încalce dreptul de proprietate al creditorilor, drept prevăzut de art. 1 din Primul Protocol al Convenţiei (cauza Anghelov c. Bulgariei; cauza Hornsby c. Greciei).

Având în vedere soluţia privind acordarea unui termen de graţie codebitorului solidar, instanţa apreciază că aceasta ar fi incompatibilă cu suspendarea continuării executării silite şi cu garanţiile unui proces echitabil, sens în care consideră că nu se impune suspendarea continuării executării silite începute în dosarul nr. x/2018 de către executorul judecătoresc A..

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a continuării executării silite şi va admite cererea de acordare a unui termen de graţie, formulate de petentul Consiliul Judeţean Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, respinge cererea de suspendare a continuării executării silite începute în baza Deciziei nr. 1689 din 10 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2009, de către executorul judecătoresc A., în dosarul execuţional nr. x/2018.

În temeiul art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002, admite cererea formulată de petentul Consiliul Judeţean Hunedoara.

Acordă petentului un termen de graţie de 1 an, de la data pronunţării prezentei decizii, pentru executarea obligaţiei de plată stabilită prin Decizia nr. 1689 din 10 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2009.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL