Ședințe de judecată: August | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 611/2020

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Pe rolul Curţii de Apel Timişoara a fost înregistrat Dosarul nr. x/2016, având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire formulată de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 251 din 9 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2017.3.3.

Prin încheierea din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului.

Astfel, la termenul de judecată din 9 octombrie 2019 instanţa a constatat lipsa recurentului şi, reţinând faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea transmisă prin e-mail la 25 octombrie 2019, petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 9 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, cale de atac ce nu a fost motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 487 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs petentul a arătat că exemplarul de pe încheierea comunicată acestuia nu poartă semnătura judecătorilor, apreciind că nu au fost respectate prevederile art. 426 şi 427 C. proc. civ. şi nici cele ale Regulamentului de Ordine Interioară al instanţei ce a pronunţat hotărârea.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 11 noiembrie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia.

În cuprinsul raportului s-a concluzionat că se pune problema nulităţii recursului formulat de către petent.

Raportul a fost comunicat părţii la 14 noiembrie 2019.

Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că se aduc critici în legătură cu exemplarul încheierii din 9 octombrie 2019, exemplar comunicat recurentului A., în sensul că respectivul înscris nu poartă semnătura completului care a pronunţat încheierea.

Având în vedere cele constatate, se apreciază că aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale încheierii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., criticile vizând în realitate o copie a actului procedural comunicat recurentului-petent în conformitate cu dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În consecinţă, reţinând că aspectele evidenţiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate de către instanţă din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2020.

GGC - NN