Ședințe de judecată: Februarie | | 2023
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 779/2020

Şedinţa publică din data de 19 martie 2020

Asupra recursului, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2016 pe rolul Judecătoriei Vaslui, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul S.P.C.J.E.P. Vaslui pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la anularea extrasului din Registrul de naşteri din 22 ianuarie 2013 privind pe numita B.

2. Sentinţa Judecătoriei Vaslui

Prin Sentinţa civilă nr. 86/2017 din 19 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Judecătoria Vaslui a respins cererea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

3. Decizia Tribunalului Vaslui, secţia civilă

Prin Decizia civilă nr. 1080A/2017, pronunţată la 13 septembrie 2017, Tribunalul Vaslui a respins apelul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 86 din 19 ianuarie 2017 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă.

4. Decizia Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă

Prin Decizia civilă nr. 783/2019 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a constatat perimat recursul formulat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1080/A/2017 din 13 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, recurentul A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 25 octombrie 2019 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fişa ECRIS.

Prin rezoluţia din 28 octombrie 2019 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului după efectuarea procedurii de comunicare a recursului către intimat şi a întâmpinării către recurent, în eventualitatea în care se va depune întâmpinare.

La 30 ianuarie 2020 a fost înregistrat la dosar memoriul olograf al recurentului A. prin care reia susţinerile din cererea de recurs.

6. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că admisibil având în vedere dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare, dar cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora, prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât, prin demersul judiciar promovat, recurentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de neregulile şi abuzurile săvârşite în plan local de un grup de persoane care influenţează sistemul judiciar românesc, fără a aduce o critică deciziei atacate şi fără a combate considerentele avute în vedere de instanţă în adoptarea soluţiei pronunţate.

De asemenea, s-a reţinut că prin rezoluţia din 28 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a stabilit că recurentul A. datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, în privinţa căreia nu s-a făcut dovada achitării în integralitate.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

La 24 februarie 2020 a fost înregistrat la dosar memoriul olograf al recurentului A. prin care reia susţinerile din cererea de recurs.

Prin rezoluţia din 10 martie 2020, s-a fixat termen de judecată la 19 martie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia insuficientei netimbrări, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

7. Soluţia şi considerentele asupra recursului

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (2) din acelaşi Cod, excepţia netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 28 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a stabilit că recurentul A. datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa comunicată la 4 noiembrie 2019, a fost adusă la cunoştinţa recurentului obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, precum şi faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Deşi legal înştiinţat, recurentul nu au depus la dosar dovada îndeplinirii integrale a obligaţiei legale privind taxa judiciară de timbru, achitând doar suma de 20 RON, astfel cum reiese din chitanţa seria x/2020, nr. x din 17 februarie 2020 care se regăseşte la fila x şi nu a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din actul normativ anterior menţionat, deşi instanţa i-a pus în vedere că are această posibilitate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constată că cererea de recurs formulată de recurentul A. nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., şi va anula, ca insuficient netimbrat, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 783 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 783 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2020.

GGC - NN