Ședințe de judecată: Iulie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 706/2020

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Deliberând asupra contestaţiei în anulare formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2007, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 62 din 14 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/2007, a fost admisă cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - B.T. Sibiu de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracţiunea de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. faţă de inculpata B. şi din infracţiunile de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. faţă de inculpaţii C., D. şi A.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpata B. a fost achitată pentru comiterea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., inculpata B. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de uz de fals, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei B. exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B. reţinerea de 24 ore din 19 aprilie 2006 şi perioada arestării preventive din 21 aprilie 2006 - 17 iunie 2006

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 7 ani, care constituie termen de încercare.

În baza art. 863 C. pen. s-au stabilit pe durata termenului de încercare, în sarcina inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 863 alin. (4) C. pen. s-a încredinţat supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor stabilite de instanţă Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 864 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 42 C. pen., inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 42 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii continuate de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul D. a fost achitat pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare sporită la 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpata A. a fost achitată pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., inculpata A., a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de înşelăciune.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. pedepsele aplicate a fost contopite, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare, sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpaţilor C., D., A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpaţii C., D., a fost dedusă durata de 24 ore a reţinerilor din 7 decembrie 2006.

S-au respins excepţiile şi cererile formulate de inculpaţi.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. inculpata B. a fost obligată la plata sumelor de 4.281,63 RON, 4.034,25 RON către partea civilă E. cu sediul în Luxemburg, Bld. Charles de Gaulle nr. 2, L - 1653 prin reprezentant F. SRL cu sediul în Bucureşti, Calea x.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. inculpata B. a fost obligată la plata sumelor de 3721,60 RON, 3739,53 RON, 3.404,02 RON, 3.352,11 RON plus dobânda legală calculată până la data stingerii debitelor către partea civilă G. SA, cu sediul în Bucureşti, str. x, şi cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de avocaţi "H." din Bucureşti, str. x. J, pentru partea civilă G. Sibiu - Sucursala Sibiu.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar: inculpaţii C., D., A. la plata sumelor de 4.508,39 RON, 3.855,96 RON, 4.511,15 RON, pe inculpaţii C., A. la plata sumelor de 3.943,79 RON, 4.769,78 RON, 4.378,00 RON, 3.603,03 RON, inculpaţii C., D. la plata sumelor de 4.263,62 RON, 4.616,50 RON, iar inculpatul D. a fost obligat la plata sumei de 5.113,37 RON, toate către partea civilă E. cu sediul în Luxemburg, Bld. Charles de Gaulle nr. 2, L - 1653 prin reprezentant F. S.R.L. cu sediul în Bucureşti, Calea x, 6 şi 7, sector 3 a.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii C., A. la plata către părţile civile I., J. prin reprezentant K. SRL cu sediul în Bucureşti, Bd. x. A, a sumei de 5.950,18 RON, iar inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 5637,53 RON.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii C., D. la plata sumei de 2.009,68 RON către partea civilă L. SA cu adresa de contact M., cu sediul social în Bucureşti.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii C., A. la plata sumei de 4.511,52 şi a sumei de 4.797,77 RON către partea civilă N. SA cu sediul social în Bucureşti, Şos. x, Complexul comercial O., inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 4651,20 RON către partea civilă N. SA, şi inculpatul C. a fost obligat la plata sumei de 6.212,73 RON către partea civilă N. SA.

S-au respins ca tardive pretenţiile civile de 4.844,51 RON formulate de partea civilă E. prin reprezentant F. SRL şi de 5.986,54 RON formulate de părţile civile I., J. prin reprezentant K. SRL.

A fost respinsă cererea formulată de partea civilă E. prin reprezentant F. SRL de acordare a pretenţiilor civile în cuantumuri de 4.658,99 RON, 4.703,90 RON.

Au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părţile civile P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y.

S-a constatat că părţile vătămate Z., AA., BB., CC. nu au formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desfiinţate înscrisurile falsificate indicate în considerente.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. fiecare dintre inculpaţii C., D., A. şi B. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au formulat apel Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sibiu, precum şi inculpaţii B., C. şi D.

Prin Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul penal nr. x/2007, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sibiu, precum şi inculpaţii B., C. şi D., împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 14 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2007.

Împotriva Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia precum şi inculpaţii C. şi B.

Prin motivele de recurs reformulate şi susţinute, Parchetul a criticat soluţia de achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în sensul că, în mod greşit, instanţa nu a examinat incidenţa art. 8 din Legea nr. 39/2003. Sub acest aspect a învederat că este evident că nu e vorba de art. 7 pentru că înşelăciunea nu a produs consecinţe deosebit de grave, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Faţă de situaţia de fapt reţinută şi de omisiunea evidentă a instanţei de apel care nu a examinat dacă în cauză nu era cumva incidentă vreo altă infracţiune, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului declarat de Parchet, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. sau de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi condamnarea inculpaţilor la pedepse egale cu minimul special de 3 ani închisoare, cu păstrarea modalităţilor de executare stabilite de către instanţa de fond şi instanţa de apel, respectiv cu suspendare sub supraveghere pentru recurenta intimată inculpată B. şi, faţă de pedepsele mai mari, pentru ceilalţi inculpaţi aplicate pentru înşelăciune, cu executare.

Suplimentar, prin invocarea în favoarea inculpaţilor a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Parchetul a solicitat instanţei să observe că infracţiunile de fals au fost săvârşite în perioada decembrie 2004 - ianuarie 2005, or, faţă de termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni, răspunderea penală pentru aceste infracţiuni s-a prescris ulterior pronunţării hotărârii instanţei de apel, respectiv în luna iulie 2013.

Prin urmare, a solicitat încetarea procesului penal pentru aceste infracţiuni.

Prin Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2007, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii C. şi B.

A fost casată, în parte, Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Sentinţa penală nr. 62 din 14 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi rejudecând:

În baza art. 334 din C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică cu privire la inculpaţii B., C., D. şi A. din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la inculpata A., instanţa de recurs a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată acesteia, a înlăturat sporul de 2 luni închisoare şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 3 ani şi 4 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

- 1 an şi 2 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) din C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. cu pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de câte 300 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 353 din data de 30 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, A. a formulat contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. anterior.

Prin motivele de contestaţie în anulare, contestatoarea A. a solicitat, în esenţă, admiterea căii extraordinare de atac, întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul la care s-a judecat cauza în recurs.

Prin încheierea dată în prezenta cauză la data de 9 iunie 2020, a fost admisă, în principiu, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2007.

Examinând, pe fond, contestaţia în anulare formulată de A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o găseşte întemeiată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula şi a motivelor ce pot fi invocate în susţinere, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.

Contestaţia în anulare formulată de A. este întemeiată pe dispoziţiile de art. 386 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. anterior (când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii şi, respectiv, când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare), ambele teze fiind preluate în noul C. proc. pen. în art. 426 alin. (1) lit. a).

Contestatoarea a motivat faptul că procedura de citare pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, întrucât a fost citată la o adresă greşită din străinătate şi cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, iar procedura prin afişare la Consiliul local a fost, de asemenea, viciată, nefiind respectat termenul prevăzut de lege. A precizat că citarea în Spania, ţară în care locuia din anul 2007, s-a făcut la adresa din Spania, în loc de Villarata (Cuenca), adresă la care a locuit dintotdeauna.

De asemenea, aceasta a subliniat faptul că nu a fost prezentă la judecată, nu a fost citată legal în nicio fază procesuală, fiind lipsită astfel de dreptul la apărare, iar judecata s-a desfăşurat cu nerespectarea principiului contradictorialităţii.

Analizând contestaţia în anulare pe fondul ei, Înalta Curte constată că potrivit art. 177 C. proc. pen. anterior, în vigoare la momentul judecării Dosarului nr. x/2007, "citarea inculpatului se face la adresa unde locuieşte, iar când aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează.

Dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.

În caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă.

Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea. Când activitatea infracţională s-a desfăşurat în mai multe locuri, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.(….)

Dacă învinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în relaţia cu statul solicitat, în condiţiile legii. În absenţa unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.

La stabilirea termenului pentru înfăţişarea învinuitului sau inculpatului aflat în străinătate, se ţine seama de normele internaţionale aplicabile în relaţia cu statul pe teritoriul căruia se află învinuitul sau inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citaţia în vederea înfăţişării să fie primită cel mai târziu cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfăţişare."

În acelaşi timp, art. 291 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen. anterior au stabilit că: "Judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită. Înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare.

Neprezentarea părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei. Când instanţa consideră că este necesară prezenţa uneia dintre părţile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.

Partea prezentă personal la un termen, prin reprezentant, prin avocat ales ori prin avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătură cu partea reprezentată, la un termen, precum şi partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales sau prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat în mod legal citaţia pentru un termen de judecată nu mai sunt citate pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestora este obligatorie potrivit legii".

Verificând actele şi lucrările Dosarului nr. x/2007, se constată că procedura de citare cu inculpata contestatoare A. a fost făcută la adresa corectă din Spania, adresă care a fost aflată prin diligenţa instanţei de judecată şi a apărătorului desemnat să reprezinte interesele inculpatei în cauză.

Analizând procedura de citare efectuată în faţa instanţei de fond, se observă că prin Încheierea din data de 4 noiembrie 2009, este consemnat faptul că inculpata este plecată de doi ani în Spania, iar apărătorul ei a prezentat instanţei copii ale contractelor de muncă, instanţa punându-i în vedere acestuia să le depună la dosar traduse în limba română, în cel mai scurt timp.

Pentru termenul din 2 decembrie 2009 a fost anexat contractul de muncă al numitului D., despre care apărătorul a afirmat că este soţul contestatoarei A., lucru reţinut prin aceeaşi încheiere . Potrivit acestui contract, adresa de domiciliu este Villarata, Cuenca, str. x, Spania.

Prin Încheierea din data de 3 martie 3010 este consemnat faptul că "reprezentantul inculpaţilor C., D. şi A., avocat DD., arată că din ultimele discuţii cu inculpaţii aceasta este adresa pe care au comunicat-o" (Villarata, Cuenca, str. x, Spania). "Precizează că nu a mai luat legătura cu inculpaţii de 3-4 luni, legătura păstrându-se prin tatăl inculpaţilor".

Toate procedurile de citare ulterioare au fost făcute la această adresă. Dovezile de comunicare a citaţiilor, respectiv confirmările de primire au fost semnate "X" sau "A." fiind indicat şi CNP-ul semnatarei (Dosar tribunal, filele x fila x).

În acelaşi timp, se constată că CNP-ul inserat pe confirmările de primire ale citaţiilor, acelaşi de fiecare dată, aparţine contestatoarei fiind identic cu cel consemnat în declaraţia dată de aceasta în faţa organelor de urmărire penală la data de 9 iulie 2007.

De altfel, şi în faţa instanţei de apel procedura de citare cu contestatoarea s-a făcut la aceeaşi adresă, Villarata, Cuenca, str. x, Spania, aceasta primind personal citaţia şi semnând-o, indicând acelaşi CNP.

Analiza actelor dosarului demonstrează, aşadar, că inculpata contestatoare A. a primit personal citaţiile emise de instanţa de fond şi apel, în Dosarul nr. x/2007, la adresa anterior menţionată şi nu a anunţat nicio schimbare de domiciliu, obligaţie ce îi revenea în condiţiile art. 177 alin. (3) din C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte procedura de citare a contestatoarei în faţa instanţei de recurs se constată că aceasta nu a fost legal îndeplinită. Astfel, se reţine că la data de 17 iunie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 22 noiembrie 2013.

Pentru acest termen de judecată, contestatoarea a fost citată, atât la domiciliul din România, cât şi la cel cunoscut din Spania, dovezile privind modul de îndeplinire a procedurii de citare fiind la dosarul instanţei de recurs.

Înalta Curte constată că pentru primul termen de judecată din data de 22 noiembrie 2013 procedura de citare a fost legal îndeplinită cu contestatoarea, citaţia fiind înmânată conform art. 179 alin. (1) C. proc. pen. unei persoane care locuia la acea adresă, însă, întrucât confirmarea de primire a citaţiei emisă pe numele contestatoarei A., la adresa din Villarata, Cuenca, str. x, Spania, nu a fost de semnată de aceasta ci de o altă persoană, în cauză nu erau îndeplinite condiţiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen. anterior, privind luarea termenului în cunoştinţă .

Cu toate că prin încheierea de şedinţă din data de 22 noiembrie 2013 recurenta contestatoare a primit termen în cunoştinţă, pentru termenul din 24 ianuarie 2014, A. a fost citată prin afişare la Consiliul Local Mediaş.

Chiar dacă citarea prin afişare la sediul Consiliului local este o modalitate de citare prevăzută de lege, aceasta nu era justificată în speţă, în condiţiile în care, în toate fazele procesuale (fond, apel, recurs) contestatoarea a fost citată la adresa corectă din Spania, unde a şi primit citaţiile emise pe numele ei.

Citarea prin afişare la sediul Consiliului local, în cazul persoanei domiciliate în străinătate este o procedură subsidiară incidentă în cazul în care nu se cunoaşte adresa unde locuieşte, locul său de muncă fie când scrisoarea recomandată/citaţia nu poate fi predată/înmânată.

Având în vedere modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare cu A. pentru termenul din data de 22 noiembrie 2013, în sensul că a fost semnată de o persoană care locuia la acea adresă şi nu de către inculpată personal, se impunea citarea acesteia şi pentru termenul acordat pentru dezbateri la adresa cunoscută din Spania.

Prin urmare, la termenul din data de 24 ianuarie 2014, când au avut loc dezbaterile în cauză, procedura de citare cu contestatoarea A. nu a fost legal îndeplinită.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2007, va desfiinţa în parte decizia penală contestată, numai în ceea ce priveşte pe inculpata A. şi va dispune rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori cu privire la inculpata A.

Va anula formele de executare dispuse în baza Sentinţei penale nr. 62/14 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, numai în ceea ce o priveşte pe inculpata A.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Va fixa termen pentru judecarea recursului la data de 24 noiembrie 2020 cu citarea inculpatei A. şi asigurarea apărării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2007.

Desfiinţează în parte decizia penală contestată, numai în ceea ce priveşte pe inculpata A. şi dispune rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori cu privire la inculpata A.

Anulează formele de executare dispuse în baza Sentinţei penale nr. 62/14 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, numai în ceea ce o priveşte pe inculpata A.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Fixează termen pentru judecarea recursului la data de 24 noiembrie 2020 cu citarea inculpatei A. şi asigurarea apărării.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei în anulare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM