Ședințe de judecată: Iulie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 3717/2021

Decizia nr. 3717

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei. Hotărârea primei instanţe

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.04.2019, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 19465/21.03.2019 emise de pârât prin care a fost respinsă parţial cererea lor de plată a despăgubirilor, conform art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, şi admiterea cererii de despăgubire astfel cum a fost formulată, în sensul acordării lui A. sumei de 36.932,98 RON, cu titlu de daune materiale, şi sumei de 450.000 RON, cu titlu de daune morale; lui B. sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale; lui C. sumei de 450.000 RON, cu titlu de daune morale; lui D. sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale; lui E. sumei de 450.000 RON, cu titlu de daune morale.

2. Prin sentinţa civilă nr. 669 din 21 iulie 2020, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat în parte Decizia nr. 19465/21.03.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului E. suma de 40.000 RON.

A respins restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.

3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât reclamanţii A., B., C., D. şi E., cât şi pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3.1. Recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii în întregime.

Recurenţii-reclamanţi consideră că sentinţa de fond nu este motivată, în sensul că nu cuprinde motivele pe baza cărora s-a stabilit faptul că nu se impune majorarea daunelor morale şi nici acordarea în întregime a daunelor materiale.

Instanţa de fond trebuie să procedeze la un examen propriu al pricinii şi este obligată să verifice materialul probator administrat.

Motivarea sentinţei atacate este de aproximativ jumătate de pagină ce constă în menţionarea faptului că se cuvine acordarea unor despăgubiri contestatorului E..

Pentru restul pretenţiilor, instanţa de fond nu a ţinut seama de probatoriul administrat, iar declaraţia martorului vizează dovedirea modului în care părţile au suferit, dovedirea prejudiciului şi dacă se impune reaprecierea cuantumului despăgubirilor.

Motivarea sentinţei prezintă chestiuni de ordin general şi nu demonstrează de ce daunele morale au fost acordate într-un cuantum neadecvat.

În ceea ce priveşte aplicarea normelor de drept material incidente speţei, recurenţii-reclamanţi consideră că prima instanţă nu a ţinut seama de prevederile art. 49 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011, conform cărora, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Chiar dacă judecătorul fondului s-a referit la legislaţia şi jurisprudenţa în materie, în realitate acestea nu au fost avute în vedere, ci a existat doar referirea la Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale în România pe cale amiabilă, elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.

Acest Ghid nu este obligatoriu pentru instanţele de judecată, iar procedura internă pe care o aplică pârâtul vizează hotărâri judecătoreşti din perioada 2007-2010.

Prejudiciul trebuie estimat prin raportare la aspecte şi elemente actuale, prin raportare la jurisprudenţa actuală a instanţelor, pentru fiecare caz în parte, prin individualizarea şi particularizarea acestuia.

Deşi în legislaţie nu se precizează modalitatea concretă de evaluare a cuantumului daunelor morale, doctrina şi practica au statuat anumite criterii, elemente care trebuie avute în vedere în momentul în care se evaluează prejudiciul nematrimonial, de exemplu, valoarea lezată, gravitatea prejudiciului, consecinţele prejudiciului pe plan social, profesional şi familial, tulburările şi neajunsurile suferite de persoana vătămată.

Instanţa de fond nu face o apreciere proprie prin prisma textelor de lege incidente, ci constată că evaluarea făcută de pârât, prin raportare exclusiv la concluziile Ghidului, este obiectivă şi are în vedere că o sumă mai mare ar reprezenta o îmbogăţire fără just temei.

Se mai arată că Ghidul este un înscris sub semnătură privată care nu are valoarea unei norme legale, iar prin acordarea daunelor doar în baza acestuia, se ignoră dispoziţiile legale, principiile de drept naţionale şi convenţionale în această materie, care impun repararea integrală a prejudiciului moral.

Recurenţii-reclamanţi arată că singurul scop al acestui ghid este acela de a proteja interesele financiare ale societăţilor de asigurări, iar instanţa de judecată să acorde automat suma, fără să mai facă nicio apreciere asupra gravităţii prejudiciului moral suferit.

3.2. Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate, în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale pentru reclamantul E. şi, rejudecând cauza, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât susţine că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material incidente, avându-se în vedere că pentru soluţionarea transparentă, rapidă şi echitabilă a cererilor de despăgubire formulate de creditor, societăţii F. S.A., lichidatorul judiciar desemnat a utilizat ca bază de lucru Tabelul rezervelor de daună ce cuprinde valori medii pentru despăgubiri morale ca urmare a decesului, dar şi a vătămării corporale.

În analizarea şi soluţionarea dosarului de daună, partea s-a raportat la consecinţele negative suferite de victimă, atât pe plan fizic, cât şi psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, în măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, socială, profesională, fără să se ajungă la o îmbogăţire fără just temei.

Procedura internă standardizată, agreată, îndeplineşte toate aceste criterii, deoarece există tendinţa de a se solicita sume aflate la limita maximă a plafonului de garantare.

Procedura internă nu este rigidă, cuprinde mai multe criterii, reglementează ipoteze diferite şi face posibilă încadrarea cât mai obiectivă şi corespunzătoare a situaţiei reale şi a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.

În privinţa recurentului-reclamant E., nepotul victimei, se arată că cererea este neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 1390 şi art. 1391 C. civ.

Nepotul nu era beneficiar al vreunei obligaţii de întreţinere din partea bunicii şi nu este lipsit de ajutor după decesul acesteia.

Conform procedurii de soluţionare a pretenţiilor izvorând din vătămări corporale sau decese, nu există posibilitatea acordării unor despăgubiri nepoţilor victimelor decedate, în lipsa posibilităţii de administrare a unui probatoriu care să releve eventuala legătură de afecţiune, precum şi intensitatea acesteia.

Daunele morale sunt stabilite prin apreciere, iar lipsa unor criterii legale de determinare, ca urmare a consecinţelor negative suferite în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate de recurenţii-reclamanţi Recurenţii-reclamanţi consideră că sentinţa de fond nu este motivată, în sensul că nu cuprinde motivele pe baza cărora s-a stabilit că nu se impune majorarea daunelor morale şi nici acordarea în întregime a daunelor materiale.

Din cuprinsul considerentelor sentinţei recurate, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului a apreciat, în privinţa daunelor materiale, că suma stabilită de către FGA este corectă, deoarece excluderea celor 5.804,56 RON a avut ca temei lipsa legăturii directe a acestora cu evenimentul rezultat ca urmare a decesului numitei G., precum şi lipsa dovezilor în sensul că reclamantul A. a suportat aceste cheltuieli.

Referitor la daunele morale solicitate, judecătorul fondului şi-a întemeiat soluţia pe studiul efectuat de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzilor 2011, stabilind cuantumul pretenţiilor în funcţie de concluziile acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte va constata că sunt neîntemeiate criticile întrunite pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dimpotrivă hotărârea atacată este motivată atât în fapt cât şi în drept.

2. În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 invocate atât de către recurenţii-reclamanţi, cât şi de către recurentul-pârât

În speţă, instanţa de recurs urmează să se pronunţe asupra interpretării şi aplicării normelor de drept material incidente, în legătură cu obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la despăgubiri morale către nepotul victimei decedate într-un accident rutier, dar şi în privinţa cuantumului acestor despăgubiri acordate către toţi moştenitorii victimei decedate, reclamanţi în prezentul dosar.

Prima critică ce aparţine recurentului-pârât, susţine aplicarea greşită a disp. art. 1390 şi 1391 din C. civ., arătându-se că repararea prejudiciului nepatrimonial poate fi făcută în raport cu persoanele îndreptăţite la întreţinere din partea celui decedat, întrucât nepotul nu era beneficiar al vreunei obligaţii de întreţinere din partea bunicii decedate.

În plus, instanţa poate acorda despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor şi colateralilor sau soţului pentru durerea încercată, doar dacă se face dovada acesteia, nesubzistând o prezumţie legală.

Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 1390 C. civ. nu sunt aplicabile speţei, deoarece nu s-a cerut şi nu se analizează vreo obligaţie de întreţinere a nepotului victimei din partea autorului accidentului.

În cauză s-au solicitat daune morale, iar disp. art. 1391 C. civ. au fost interpretate şi aplicate corect de prima instanţă, avându-se în vedere că, prin probele administrate, s-a dovedit că nepotul locuia cu bunica sa, părinţii fiind plecaţi în străinătate, între nepot şi bunică există o legătură strânsă de afecţiune, iar nepotul se afla în aceeaşi maşină, împreună cu bunica sa, când a avut loc accidentul.

Prin urmare, soluţia instanţei de fond s-a întemeiat pe probele administrate şi nu pe o prezumţie legală inexistentă, cum a susţinut recurentul-pârât.

Faţă de acestea, Înalta Curte va reţine neîntrunirea criticilor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât.

Înalta Curte va constata însă întrunite motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cuprinse în cererea de recurs formulată de recurenţii-reclamanţi.

Astfel, prima instanţă a considerat corect cuantumul daunelor morale stabilite prin decizia administrativă atacată, pentru reclamanţii A. - 43.879 RON; B. - 43.879 RON; C. - 43.879 RON; D. - 43.879 RON şi a obligat pârâtul să plătească şi reclamantului E. suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale.

Judecătorul fondului a apreciat că raportarea pârâtului la Decizia nr. 74/02.08.2018 privind Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (materiale şi morale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, care are la bază Ghidul FPVS privind soluţionarea daunelor morale este în acord cu disp. art. 49 lit. d) din Ghidul CSA nr. 14/2011, care în caz de deces, stabileşte că daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În legislaţia internă nu a fost elaborat niciun act normativ care să prevadă, în concret, cu privire la nivelul despăgubirilor morale, astfel că, reperul pentru stabilirea acestuia este jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti şi principiile care s-au degajat pe această cale.

Referitor la Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii - FPVS, se constată că are un caracter de recomandare şi priveşte soluţii ale instanţelor de judecată din perioada 2011, astfel că prezenta instanţă de recurs, dar nici prima instanţă, nu sunt obligate să stabilească cuantumul daunelor morale în funcţie de o statistică.

Astfel, jurisprudenţa în materia stabilirii cuantumului daunelor morale pe orice cale - civilă sau penală, a stabilit că, în absenţa unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecinţele negative suferite de reclamant, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Cuantificarea despăgubirilor morale presupune analizarea unei jurisprudenţe relevante, pentru a se identifica situaţii similare, iar marja de apreciere a instanţei este limitată, în cazul de faţă, la criteriul obiectiv al limitei sumei de 450.000 RON pentru fiecare reclamant, prevăzute de Legea nr. 213/2015.

Despăgubirea nu trebuie să se transforme într-o îmbogăţire fără justă cauză, dar nici media sumelor acordate în cazuri similare de instanţele din România şi jurisprudenţa instanţelor naţionale nu reprezintă criterii obligatorii în stabilirea cuantumului daunelor morale, ci acestea ajută doar la estimarea unui atare prejudiciu.

În speţă, este cert că viaţa familială şi socială a recurenţilor-reclamanţi a fost alterată în urma decesului mamei şi bunicii acestora.

Înalta Curte a luat ca reper jurisprudenţa publicată în materie, a secţiei I civile şi a secţiei penale, pentru perioada 2016-2019, găsind relevante Deciziile nr. 3922/2018, nr. 3948/2018 şi nr. 4013/2018 pronunţate de secţia I civilă, precum şi Deciziile nr. 410/IA/2017 şi nr. 428/RC/2016, pronunţate de secţia penală.

În cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a exemplificat Decizia nr. 5020/24.10.2019.

Din conţinutul hotărârilor judecătoreşti exemplificate, s-a constatat că daunele morale au fost cuantificate atunci când sunt solicitate de către copiii majori pentru părinţii decedaţi în accidente de circulaţie, la sume cuprinse între 15.000 euro şi 25.000 euro, adică între 70.000 RON şi 120.000 RON.

Faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, de cele analizate anterior, Înalta Curte apreciază că un cuantum al daunelor morale de 100.000 RON pentru fiecare recurent-reclamant, reprezintă o separaţie echitabilă şi efectivă fără a conduce la o îmbogăţire fără justă cauză.

În privinţa nepotului, Înalta Curte consideră că acelaşi cuantum, în sumă de 100.000 RON este îndestulător pentru repararea prejudiciului moral, mai ales că acesta a locuit cu bunica sa şi se afla în maşină în momentul accidentului, cum deja s-a arătat mai sus.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât.

Se va admite recursul recurenţilor-reclamanţi, se va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, se va admite în parte acţiunea, urmând a se anula în parte decizia administrativă atacată şi se va obliga pârâtul să emită o nouă decizie prin care să plătească fiecărui reclamant suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale.

Se va menţine decizia administrativă în privinţa daunelor materiale în sumă de 31.128,40 RON, recurenţii-reclamanţi criticând soluţia numai din punctul de vedere al motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care s-a dovedit a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 669 din 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea reclamanţilor.

Anulează în parte Decizia nr. 19465/21.03.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Obligă pârâtul să emită o nouă decizie prin care să plătească fiecărui reclamant suma de 100.000 RON.

Menţine decizia FGA în privinţa daunelor materiale, în sumă de 31.128,40 RON.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.