Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 2 mai 2023

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

I. Prin sentinţa penală nr. 74 din data de 08 februarie 2018, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A., de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă şi complicitate la infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 48 din C. pen. raportat la 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., în infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută de dispoziţiile art. 264 din C. pen. anterior.

· În baza art. 291 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte (în legătură cu S.C. C., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.)

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta şi aplicată pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 2 ani închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani şi, respectiv, 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 291 alin. (2) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 6.200.000 RON.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii luate faţă de inculpatul B. prin ordonanţele din 27 martie 2014, 31 martie 2015, 30 aprilie 2015 şi 11 mai 2015 emise în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, până la concurenţa sumei de 6.200.000 RON.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. durata reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu, începând cu data de 25 martie 2015 până la 23 iunie 2015, inclusiv.

· În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) Din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior.

În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

S-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise în concurs real cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1152 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia penală nr. 2498 din 07 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior, fiindu-i stabilită pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 86¹ din C. pen. anterior, precum şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. anterior.

În baza art. 86⁵ din C. pen. anterior, raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen. anterior, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin hotărârea anterior menţionată.

În baza art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior, raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin hotărârea anterior menţionată şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 66 din C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei rezultante.

A fost dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestului la domiciliu, începând cu data de 14 martie 2015 până la 19 iunie 2015, inclusiv.

· În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior.

În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu referire la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012, actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., contopeşte pedepsele stabilite prin prezenta şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 86¹ din C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² din C. pen. anterior.

În baza art. 86³ din C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de probaţiune Olt în a cărui circumscripţie teritorială se află locuinţa inculpatului;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ din C. pen. anterior privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii aplicate.

A fost dedus din durata pedepsei perioada reţinerii, arestării preventive şi arestării la domiciliu, începând cu data de 13 martie 2015 până la 19 iunie 2015, inclusiv.

· În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu referire la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, precum şi facturile: nr. x din 21 ianuarie 2013, nr. 056 din 21 ianuarie 2013, nr. 057 din 21 ianuarie 2013, nr. 062 din 25 aprilie 2013, nr. 063 din 29 aprilie 2013 şi nr. 064 din 17 mai 2013.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

· În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul H. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu referire la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19 iunie 2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x iulie 2012 la contractul nr. x din 19 iunie 2012 şi anexa 1 la actul adiţional nr. 1.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, urmând să execute, în final, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale dintre S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L: contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, facturile emise de SC. J. S.R.L. către S.C. I. S.R.L.: nr. 055 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25.04.2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29 aprilie 2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17 mai 2013 pentru suma de 213.752 RON (din dosarul de urmărire penală, filele x, şi filele101-106).

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale dintre S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L: contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19.06.2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x iulie 2012 la contractul nr. x din 19 iunie 2012, anexa 1 la actul adiţional nr. x şi factura nr. x din data de 28 ianuarie 2013 pentru suma de 1.238.598,80 RON (din dosarul de urmărire penală, filele x şi 538).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 20 mai 2015, sub nr. x/2015.

După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea nr. 451 din data de 23 iunie 2015, a fost respinsă, ca nefondată, excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de inculpatul B..

Au fost respinse, ca nefondate, cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii B., A. şi H..

Totodată, în baza art. 346 alin. (4) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea rechizitoriului, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

Încheierea prin care s-a dispus, printre altele, începerea judecăţii, a rămas definitivă ca urmare a respingerii, prin încheierea nr. 209 din data de 08 septembrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a contestaţiilor formulate de inculpaţii B., A. şi H..

După soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară (prin încheierea nr. 209 din 08 septembrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015), în cauză s-a stabilit prim termen de judecată la data de 11 septembrie 2015, când, în conformitate cu prevederile art. 374 alin. (1) din C. proc. pen., s-a procedat la citirea actului de sesizare, făcându-se o prezentare a acuzaţiilor aduse inculpaţilor, descrise în rechizitoriu.

După începerea cercetării judecătoreşti, la termenul din 10 noiembrie 2015, inculpatul G. a fost audiat, faţă de manifestarea sa de voinţă în acest sens, declaraţia inculpatului regăsindu-se la dosar instanţă, luându-se, totodată, declaraţiile inculpaţilor B., A. şi H. în sensul că, la acel moment procesual înţeleg să uzeze de dreptul la tăcere .

De asemenea, prin încheierea din 10 noiembrie 2015, Înalta Curte, apreciind ca fiind concludente, pertinente şi utile soluţionării cauzei, a încuviinţat cererile de probatorii astfel cum au fost formulate de către inculpaţii B., A., F., G. şi H., conform încheierii aflate la filele x vol. III.

În cauză, ca urmare a încuviinţării probelor testimoniale, în cursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi următorii martori: la termenul din 16 decembrie 2015 - M., N., O., la termenul din 06 ianuarie 2016 - P., Q., la termenul din 29 februarie 2016 - R., S., la termenul din 15 martie 2016 - T., U., V., la termenul din 13 aprilie 2016 - W., X., Y., la termenul din 24 mai 2016 - Z., AA., BB., CC., la termenul din 15 iunie 2016 - DD., EE., FF., GG., la termenul din 07 septembrie 2016 - HH., II., la termenul din 04 octombrie 2016 - JJ., KK., LL., la termenul din 07 noiembrie 2016 MM., NN., OO., la termenul din 28 noiembrie 2016 - PP., QQ., RR., SS., la termenul din 16 ianuarie 2017 - TT., UU., VV., WW., XX., la termenul din 07 februarie 2017 - YY., ZZ., AAA., BBB., la termenul din 15 martie 2017 - CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., la termenul din 04 aprilie 2017 - HHH., III., JJJ., la termenul din 16 mai 2017 - KKK., H. .

Inculpatul A. a fost audiat la termenul de judecată din data de 19 iunie 2017, declaraţia inculpatului regăsindu-se la dosar, vol. VII.

La termenul din 04 septembrie 2017, s-a procedat la audierea inculpatului B., conform declaraţiei de inculpat aflată la dosar, vol. VII, fiind reluată audierea inculpatului B. la termenul de judecată din data de 04 octombrie 2017, continuarea declaraţiei inculpatului din 4 septembrie 2017 regăsindu-se la dosar, vol. VIII.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Cu referire la criticile de nelegalitate formulate de inculpatul B., s-a reţinut că, în concret, inculpatul a invocat nelegalitatea obţinerii probei constând în audierea sa de către procuror, la datele de 31 martie 2015, 06 aprilie 2015, 27 aprilie 2015 şi 12 mai 2015, arătând că după reţinerea sa şi luarea măsurii arestării sale la domiciliu a avut o discuţie cu procurorul care efectua urmărirea penală în cauză cu privire la încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei şi în acest context a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Examinând critica de nelegalitate formulată de inculpatul B. instanţa a reţinut următoarele:

În declaraţia din 13 martie 2015 inculpatul B. a negat existenţa vreunei înţelegeri cu N. în anul 2009 sau ulterior, în legătură cu primirea vreunei sume de bani în schimbul exercitării influenţei pe lângă factorii de decizie din cadrul autorităţii contractante în cadrul proiectelor amintite, considerând că "denunţul nu are o acoperire în fapte" .

Ulterior, la data de 31 martie 2015, acelaşi inculpat a declarat că "Începând cu anul 2011, prin intermediul domnului A., administrator public la Primăria Slatina, am primit de la domnul N. atât cash, cât şi prin intermediul unor societăţi, modalitatea de plată fiind stabilită de către domnul A., mai multe sume de bani care au totalizat 1,5 milioane de euro. Din banii primiţi, o parte i-am păstrat cash, într-un seif, iar cu o altă parte am achiziţionat, începând cu anul 2013, mai multe tablouri, în vederea deschiderii unei galerii de artă" .

Cu prilejul audierii sale la instanţă, inculpatul a declarat că nu îşi mai menţine declaraţia din 31 martie 2015, arătând că a fost dată în contextul în care, pe de-o parte, după reţinerea de 24 de ore nu voia să se dispună arestarea sa preventivă, iar pe de altă parte, procurorul i-a propus încheierea unui acord de recunoaştere şi că, în aceste condiţii, nu va extinde urmărirea penală cu privire la infracţiunea de spălare a banilor care ar fi vizat-o, în final, inclusiv pe sora inculpatului.

Totodată, inculpatul a declarat că propunerea procurorului a fost discutată cu apărătorii săi aleşi şi după ce a fost consemnată declaraţia din 31 martie 2015, în prezenţa ambilor apărători aleşi, procurorul a extins urmărirea penală şi cu privire la fapta de spălare a banilor, context în care şi-a dat seama că a fost înşelat cu privire la încheierea acordului de recunoaştere.

Din conţinutul actelor dosarului, cu referire la aspectele anterior menţionate instanţa de fond a reţinut că acestea demonstrează că deşi avea posibilitatea să invoce nelegalitatea administrării probei de către procuror, inculpatul a folosit, în continuare, în faţa instanţei acele declaraţii de recunoaştere, din 31 martie 2015 şi 06 aprilie 2015, pentru a solicita înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Totodată, împrejurarea că procurorul i-a adus la cunoştinţă condiţiile încheierii acordului de recunoaştere s-a reţinut a se circumscrie unei conduite legale, de iniţiere a acestei proceduri şi nu poate fi asimilată unei strategii sau manopere ce ar fi avut ca scop administrarea, cu rea-credinţă, a mijlocului de probă.

Ca atare, instanţa de fond a reţinut că situaţia anterior descrisă nu poate fi încadrată în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 101 alin. (1) din C. proc. pen. şi, în consecinţă, nu se poate reţine încălcarea principiului loialităţii administrării mijloacelor de probă.

Cu privire la critica vizând omisiunea înregistrării video a declaraţiilor date în faza de urmărire penală de martorul denunţător N. şi de martorii W. şi U., instanţa a reţinut că potrivit art. 123 alin. (2) din C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă.

Critica a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, din moment ce legea lasă la aprecierea organului judiciar înregistrarea audierii martorului, iar inculpatul, prin apărători aleşi, nu a solicitat aceasta.

În concluzie, având în vedere cele expuse anterior, instanţa a constatat că în situaţiile descrise de inculpat în legătură cu împrejurările în care au fost administrate anumite mijloace de probă nu a fost încălcată vreo dispoziţie legală.

În procedura de cameră preliminară inculpatul B. nu a formulat critici privind legalitatea administrării probelor şi nici în cursul cercetării judecătoreşti, până aproape de finalizarea acesteia.

În concluzie, cu referire la criticile de nelegalitate invocate de inculpat pentru A. dată cu prilejul audierii sale din 04 septembrie 2017, instanţa de fond a constatat că acestea nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 281 din C. proc. pen., respectiv, art. 282 din C. proc. pen. şi, ca atare, au fost respinse ca neîntemeiate.

În consecinţă, instanţa a reţinut că declaraţiile date de inculpat în cursul procesului penal urmează a fi evaluate în condiţiile dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În legătură cu acuzaţiile privind săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, spălare a banilor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, analizând probatoriul administrat în cauză Înalta Curte a reţinut faptul că, în cursul anului 2009, an ce constituie reper temporal pentru debutul activităţii infracţionale ce face obiectul prezentei cauze, S.C. LLL. S.A. a scos la licitaţie 3 lucrări privind reabilitarea şi extinderea reţelei de apă şi canalizare, în cadrul unui proiect cu finanţare europeană, respectiv:

"Reabilitare şi extindere reţele de apă şi canalizare în municipiul Slatina", "Reabilitare şi extindere reţele de apă şi canalizare în oraşele Drăgăneşti-Olt şi Piatra-Olt" şi "Reabilitare şi extindere reţele de apă şi canalizare în oraşele Scorniceşti şi Potcoava".

Cu privire la cele trei lucrări scoase la licitaţie, martorul NN., directorul societăţii LLL. S.A., a declarat că la începutul anului 2009, ca urmare a documentaţiei de finanţare în legătură cu extinderea şi reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă în judeţul Olt, Uniunea Europeană a emis o decizie, pe baza căreia a fost constituit proiectul de extindere şi reabilitare a sistemelor de alimentare cu apă şi apă uzată în judeţul Olt, în cadrul căruia societatea pe care o reprezenta avea calitatea de autoritate contractantă .

Valoarea acestui proiect s-a ridicat la 72,7 milioane de euro (fără TVA) şi a fost programat a se derula pe o perioadă de cinci ani, finanţarea fiind asigurată din fonduri europene nerambursabile (82%) prin Programul Operaţional Sectorial Mediu şi cofinanţat de Guvernul României (12,6%), Consiliile Locale (CL) Slatina, Scorniceşti, Potcoava, Drăgăneşti-Olt, Piatra-Olt şi Consiliul Judeţean (CJ) Olt (3,3%).

La data de 31 martie 2009 a fost semnat contractul de finanţare, părţile semnatare fiind S.C. LLL. S.A., reprezentată de directorul NN., MMM., reprezentată de NNN., preşedintele Consiliului Judeţean Olt şi un reprezentant al Ministerului Mediului .

După cum rezultă din acte, S.C. LLL. S.A. avea ca acţionari Consiliul Local Slatina, Consiliul Judeţean Olt şi Consiliile locale Drăgăneşti Olt, Piatra Olt şi Scorniceşti, majoritar fiind Consiliul Local Slatina .

Aşadar, S.C. LLL. S.A. era operator regional şi beneficiar al fondurilor europene, beneficiarii finali fiind consiliile locale ale celor cinci localităţi, municipiul Slatina, Drăgăneşti-Olt, Piatra-Olt, Scorniceşti şi Potcoava, aceleaşi consilii care au aderat la MMM., astfel cum rezultă din declaraţia dată în faza de urmărire penală de martora SS., angajată la S.C. OOO. S.A., consultant pentru supervizare în cadrul proiectului anterior menţionat, menţinută în faţa instanţei de fond .

Potrivit declaraţiei martorului NN., MMM. a fost constituită de către Consiliul Judeţean Olt împreună cu unele dintre consiliile locale din judeţul Olt, inclusiv cele care făceau parte din acţionariatul S.C. LLL. S.A., în cadrul căreia fiecare consiliu avea câte un reprezentant, cu atribuţii inclusiv în ceea ce priveşte demiterea directorului societăţii, după cum avea şi atribuţia de a aproba bugetul de venituri şi cheltuieli al acesteia, pe care îl prezenta Adunării generale a acţionarilor din cadrul aceleiaşi societăţi, condusă de inculpatul A. .

Ca atare, atât S.C. LLL. S.A. cât şi MMM. erau constituite din reprezentanţi ai consiliilor locale şi judeţene, acestea din urmă fiind şi cele care urmau să beneficieze de lucrările efectuate, iar primăriile aveau rolul de a asigura punerea în executare a deciziilor consiliilor locale şi judeţene.

Executarea obligaţiilor rezultate din contractele de lucrări privind proiectul cu finanţare europeană, presupunea şi implicarea primăriilor, în calitate de autorităţi executive, contribuţie care a fost descrisă de martora SS., cu referire la Primăria municipiului Slatina. .

De asemenea, funcţionarii din cadrul primăriei efectuau inspecţii pentru a verifica calitatea execuţiei şi respectarea termenelor contractuale, aspect relevat de aceeaşi martoră, care a declarat cu prilejul audierii sale în faza de urmărire penală că "pe parcursul derulării lucrărilor, reprezentanţii primăriei au efectuat inspecţii şi de fiecare dată când au avut nemulţumiri legate de calitatea execuţiei lucrărilor ne-au solicitat să luăm măsurile de rigoare" .

Cu prilejul audierii la instanţă, inculpatul B. a evidenţiat aceleaşi aspecte arătând, suplimentar, că în calitatea sa de primar avea şi un interes propriu ca lucrările să fie executate de bună calitate şi în termenii contractuali, întrucât anul 2012, urma să fie an electoral şi voia să candideze, din nou, la funcţia de primar al municipiului Slatina (declaraţia din 04 octombrie 2017, dosar, vol. VII).

În acest context, în care câştigarea licitaţiei depindea de S.C. LLL. S.A., în cadru căreia decizia, inclusiv în ceea ce priveşte numirea directorului, aparţinea reprezentanţilor consiliilor judeţene şi locale din judeţul Olt, iar executarea contractelor era verificată de primăriile corespunzătoare consiliilor judeţene ori locale implicate, în cadrul cărora decizia aparţinea primarilor, martorul denunţător N., administrator şi director general al S.C. PPP. S.R.L., fiind interesat de câştigarea licitaţiilor pentru cele trei lucrări de reabilitare şi extindere reţea de apă şi canalizare din judeţul Olt şi de executarea lucrărilor, a apreciat că "atribuirea lucrărilor scoase la licitaţie atât de către Consiliul Judeţean Olt, cât şi de Primăria municipiului Slatina pot fi influenţate de către primarul municipiului Slatina, respectiv B." care prin prisma funcţiilor deţinute, publice (primar al municipiului Slatina) şi politice (preşedinte al organizaţiei judeţene Olt a QQQ.), putea să îi asigure realizarea acestui scop. (declaraţia din 11 septembrie 2014, dosarul de urmărire penală, filele53-64).

Demersurile martorului denunţător subsumate scopului de a lua legătura cu inculpatul B. s-au materializat, în final, prin intervenţia martorului pe lângă o persoană, membră a QQQ., ca şi inculpatul, la acel moment.

Cu privire la aceeaşi împrejurare de fapt, în faza de urmărire penală, martorul N. a confirmat că, a luat legătura "cu un membru din eşalonul doi al QQQ.", probabil cu RRR. sau SSS.", fiind " posibil ca aceştia să fi discutat cu TTT.". În continuare, martorul a precizat că pe aceste persoane, din eşalonul doi al partidului, le-a întrebat dacă poate să ia legătura cu primarul din Slatina pentru că ştia " că urmează să fie efectuate nişte lucrări de canalizare sau chiar se publicase anunţul de participare pe SEAP". După această discuţie, martorul a declarat că a fost contactat telefonic de B., care l-a întrebat adresa sediului S.C. PPP. S.R.L.(declaraţia din 14 mai 2015, dosarul de urmărire penală, filele x).

În cursul cercetării judecătoreşti, martorul denunţător şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Inculpatul a confirmat aceste aspecte vizând împrejurarea în care l-a contactat telefonic pe martorul denunţător, mai puţin faptul că, pentru aceasta, ar fi intervenit "o persoană din eşalonul doi" arătând că, în realitate, acea persoană a fost secretarul general al QQQ., TTT..

Fără a avea vreo semnificaţie sub aspectul existenţei infracţiunii de trafic de influenţă identificarea persoanei care l-a pus în legătură pe inculpat cu martorul denunţător (acest aspect evidenţiind doar o formă de participaţie care nu a făcut obiectul vreunei acuzaţii în cauză), a fost apreciată relevantă conduita inculpatului care, fiind contactat printr-un intermediar, a luat legătura cu martorul denunţător, cunoscând ab initio, după cum el însuşi a declarat, care era scopul urmărit de acesta din urmă, respectiv, cumpărarea influenţei sale. (declaraţia din 04 septembrie 2017, filele115-128 din dosar, vol. VII şi declaraţia din 31 martie 2015, din dosarul de urmărire penală, filele x).

Cele două declaraţii ale inculpatului relevă că, înainte de a avea A. întâlnire cu martorul denunţător, a înţeles care trebuia să fie contribuţia sa, respectiv, va fi necesar să îşi trafice influenţa ("contribuţia mea era aceea să intervin") şi, în acest context, l-a contactat pe cumpărătorul de influenţă, deplasându-se personal la sediul firmei acestuia pentru a-şi vinde influenţa pe care funcţiile deţinute, de primar şi conducător al unei organizaţii politice la acel moment, o prefigurau.

Probele anterior prezentate relevă nu doar iniţiativa martorului denunţător de a cumpăra influenţă în scopul câştigării unor licitaţii şi modalitatea concretă în care a conceput planul de a contacta persoana care, în opinia sa, prin traficarea influenţei, putea să asigure reuşita demersului său, dar şi atitudinea cooperantă a inculpatului B., care cunoscând intenţia martorului denunţător ("TTT. mi-a dat un bileţel pe care era un număr de telefon şi un nume, respectiv N., şi mi-a spus că firma acelei persoane este mare şi ar îndeplini condiţiile pentru a realiza proiectele LLL."), s-a deplasat, "imediat", după cum el însuşi a declarat, la sediul S.C. PPP. S.R.L. pentru a discuta cu acesta despre licitaţia ce urma să se desfăşoare la LLL., deşi, după cum a precizat, nu intra în sfera sa de competenţă să se ocupe de licitaţiile respective.

Chiar dacă, aparent, exercitarea influenţei de către inculpat pentru câştigarea licitaţiei de către S.C. PPP. S.R.L. părea să constituie o contraprestaţie pentru alocarea unor fonduri necesare pentru lucrări la Primăria Slatina, în realitate, maniera în care s-a derulat activitatea infracţională, acceptarea unui preţ al traficului de influenţă precum şi primirea acestuia, demonstrează că invocarea acestui beneficiu (fonduri pentru reabilitarea blocurilor) nu a constituit decât modalitatea de a-l determina pe inculpat să îl contacteze telefonic pe cumpărătorul de influenţă şi să accepte o discuţie cu acesta.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că împrejurarea că iniţiativa săvârşirii unor infracţiuni de corupţie a aparţinut cumpărătorului de influenţă şi nu inculpatului nu are relevanţă asupra existenţei infracţiunii de trafic de influenţă, reprezentând doar o circumstanţă de ordin factual avută în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.

Faptul că nu intra în sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului organizarea licitaţiilor, împrejurare invocată de acesta cu scopul de a fi exonerat de răspundere, a fost apreciat ca fiind fără nicio relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de trafic de influenţă, caracterizată prin aceea că actul de executare viza, în concret, vânzarea influenţei pe care acesta o avea asupra funcţionarilor în atribuţiile cărora intra organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor. În situaţia în care, chiar inculpatul ar fi avut atribuţii directe sau în calitate de coordonator privind organizarea licitaţiilor, fapta sa putea avea o altă configuraţie juridică, aceea pe care martorul denunţător a menţionat-o în sesizarea formulată, a infracţiunii de luare de mită.

I. Cu privire la acceptarea de către inculpatul B. a promisiunii, formulate de martorul denunţător N., de a-i remite 20 % din valoarea totală a celor trei contracte pentru efectuarea unor lucrări, scoase la licitaţie de LLL. S.A., în schimbul traficării influenţei sale în vederea câştigării licitaţiei de societatea administrată de martorul denunţător.

A. întâlnire dintre inculpat şi martorul denunţător, cu relevanţă în prezenta cauză, a avut loc în anul 2009, la sediul S.C. PPP. S.R.L., aspect necontestat de aceştia, prilej cu care, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, martorul denunţător şi-a exprimat, fără echivoc, intenţia de a participa la cele 3 licitaţii organizate de S.C. LLL. S.A. şi i-a promis inculpatului remiterea unui folos, reprezentând 20% din sumele încasate în urma derulării contractelor, după câştigarea licitaţiei, acesta din urmă fiind de acord cu promisiunea formulată.

Înalta Curte a constatat că, pe de-o parte, a existat o promisiune făcută de martorul denunţător, cumpărător de influenţă, o ofertă concretă şi exteriorizată cu prilejul întâlnirii anterior descrise, având, în mod evident, pentru ambele părţi semnificaţia unui folos promis în schimbul traficării influenţei, iar pe de altă parte, oferta a fost acceptată de inculpat în modalitatea cerută de cumpărătorul de influenţă, martor denunţător în prezenta cauză.

Aspectele menţionate s-a reţinut a rezulta cu evidenţă din declaraţia martorului denunţător N., parte a convenţiei bilaterale de vânzare-cumpărare a influenţei, care a precizat că inculpatul a acceptat această promisiune şi, totodată, i-a dat asigurări că "va face demersuri în vederea obţinerii celor trei contracte de către S.C. PPP. S.R.L. şi, chiar dacă nu a detaliat conţinutul acestor demersuri, în mod evident era vorba despre influenţa, pe care în calitate de primar, dar şi de preşedinte al organizaţiei judeţene Olt a QQQ., o putea exercita asupra membrilor Consiliului Judeţean Olt care avizau şi funcţiile de conducere la S.C. LLL. S.A" (declaraţia din 11 septembrie 2015, dosar de urmărire penală, filele x şi declaraţia din 16 decembrie 2015, dosarul instanţei, filele x).

Existenţa unei asemenea înţelegeri dintre cumpărătorul şi traficantul de influenţă a fost confirmată şi de inculpatul A., atât în cursul cercetării judecătoreşti prin declaraţia din 16 mai 2017, cât şi în faza de urmărire penală, prin declaraţiile date la 21 aprilie 2015 şi 08 mai 2015. .

De asemenea, inculpatul A. a declarat în cursul urmăririi penale că anterior acestui moment, respectiv în anul 2009, inculpatul B. i-a spus "că trebuie să ajute S.C. PPP. S.R.L. să câştige licitaţiile la LLL." şi pentru aceasta "N. i-a promis un comision de 20% fără ca el să îl ceară pentru a câştiga licitaţia la LLL.".

Sub acelaşi aspect, chiar inculpatul B. a precizat că anumite sume de bani i-au fost "oferite şi apoi remise de către martorul denunţător" pentru a-şi exercita influenţa asupra persoanelor însărcinate cu atribuirea lucrărilor în situaţia în care firma nu ar fi câştigat licitaţia. (declaraţia din 31 martie 2015, inculpatul filele60-66 din dosarul de urmărire penală, vol. 4).

Cu valoarea unei probe indirecte asupra conduitei ilicite analizate a fost reţinută şi declaraţia martorului KKK., administratorul UUU., societate spaniolă cu care S.C. PPP. S.R.L. s-a asociat în vederea participării la licitaţie, care a confirmat că martorul denunţător N. i-a spus că din totalul banilor ce urmau a fi încasaţi pentru lucrările pe care UUU. trebuia să le execute, o parte, reprezentând 15% din întreaga sumă, urma să fie reţinută de S.C. PPP. S.R.L., fără a i se preciza motivul şi destinaţia acesteia, propunere pe care a acceptat-o, întrucât a considerat că UUU. poate obţine profit şi în aceste condiţii.

Acest martor a comunicat, la rândul său, martorului VVV., cu prilejul încheierii cu acesta, la data 10 ianuarie 2012, a contractului de subantrepriză pentru efectuarea unora dintre lucrările adjudecate prin licitaţie, faptul că S.C. PPP. S.R.L. va reţine un procent de 15% (declaraţiile martorilor KKK. şi VVV., dosarul de urmărire penală, vol. 5).

Totodată, martorul N. a declarat că, înainte de câştigarea licitaţiilor de către S.C. PPP. S.R.L., i-a transmis reprezentantului UUU., martorul KKK., că un procent de 15% va rămâne la dispoziţia S.C. PPP. S.R.L. pentru "rezolvarea anumitor probleme legate de câştigarea licitaţiei şi de derularea ulterioară a contractului în bune condiţii, încheind în acest sens un contract sau un proces-verbal în care s-a menţionat că cei 15% reprezentau cota de antreprenor".

Martorul KKK. a declarat cu prilejul audierii sale că reprezentantul societăţii care îi oferea consultanţă îi comunicase că pentru câştigarea licitaţiei se plăteşte un procent din valoarea contractului, aspect pe care îl aflase, în aceeaşi perioadă, şi de la martorul denunţător N. care îl avertizase că pentru câştigarea licitaţiei este nevoie de influenţă . Acesta nu a confirmat împrejurările relatate de martorul denunţător N., privind faptul că ar fi cunoscut şi acceptat, înainte de a participa la licitaţie, că suma reprezentând 15% ce urma să fie reţinută de S.C. PPP. S.R.L., respectiv că acest procent urma să ajungă la "factorii de decizie de la nivelul autorităţilor locale care ne sprijineau în vederea câştigării licitaţiei"(declaraţia din 11 septembrie 2014, dosarul de urmărire penală, filele53-64).

Cu privire la traficarea influenţei de către inculpat, probatoriul administrat a relevat că acesta avea, în mod real, capacitatea de a-i determina pe membrii comisiei de licitaţie să ia o decizie favorabilă cu privire la câştigarea licitaţiilor de către S.C. PPP. S.R.L.

Astfel, la momentul săvârşirii faptei, inculpatul B. avea funcţia de primar, poziţie importantă în cadrul aparatului public, şi pe cea de preşedinte al Organizaţiei QQQ. Olt, funcţii care îi acordau autoritate faptică şi îi confereau posibilitatea de a determina o anumită conduită funcţionarilor din cadrul LLL., societate cu care atât Primăria Slatina, cât şi Consiliul local Slatina, interacţionau.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat, directorul LLL., martorul NN., i-a desemnat pe membrii comisiilor de licitaţie, împrejurare, de altfel, confirmată de aceştia, respectiv de martorii TT., AAA., GGG., RR., QQ., FFF. şi ZZ. .

De asemenea, influenţa pe care inculpatul B. o avea faţă de funcţionarii angajaţi ai S.C. LLL. S.A., a fost evidenţiată şi de faptul că unii dintre aceştia au fost angajaţi ulterior la societăţi controlate de acesta, aspecte relevate prin declaraţiile martorelor RR. şi R.. .

Ca atare, instanţa a apreciat că preexistenţa acestor raporturi, relaţii şi legături descrise anterior relevă că inculpatul, în mod real, prin prisma funcţiilor deţinute, publice (primar al municipiului Slatina) şi politice (preşedinte al organizaţiei judeţene Olt a QQQ.), avea capacitatea, posibilitatea de a-i determina pe funcţionarii din cadrul S.C. LLL. S.A., cu atribuţii în procedura de licitaţie organizată pentru cele trei proiecte, să aibă o anumită conduită conformă cu cea cerută de martorul denunţător.

Prin urmare, s-a constatat îndeplinită această condiţie ataşată elementului material, privind existenţa unei influenţe reale, chiar dacă pentru întrunirea condiţiilor de tipicitate a infracţiunii de trafic de influenţă putea să fie doar simulată, pretinsă.

În plus, tot ca o condiţie ataşată elementului material, norma de incriminare impune ca influenţa, reală sau simulată, să privească un funcţionar cu atribuţii în îndeplinirea actului pentru care inculpatul a acceptat promisiunea unor foloase.

În cauză, funcţionarii cu atribuţii în îndeplinirea actului pentru care inculpatul a acceptat promisiunea unor foloase sunt: directorul companiei, NN. şi persoanele desemnate de acesta să facă parte din comisiile de licitaţie, respectiv martorii TT., AAA., GGG., RR., QQ., FFF. şi ZZ., toţi angajaţi ai S.C. LLL. S.A., fiind îndeplinite astfel condiţiile privind situaţia premisă, precum şi cerinţa ca actul pentru care inculpatul a acceptat promisiunea unor foloase să intre în sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarilor menţionaţi.

Deşi în actul de sesizare a instanţei s-a menţionat expres că modalitatea de atribuire a contractelor de lucrări către S.C. PPP. S.R.L., în asociere cu UUU., nu a făcut obiectul vreunei acuzaţii în prezenta cauză, procurorul a reţinut, în legătură cu acelaşi aspect, că depoziţiile martorilor TT., AAA., GGG., RR., QQ., FFF., ZZ., EEE. şi WWW. ar releva existenţa unei intervenţii concrete a inculpatul B. exercitată pe lângă funcţionarii, angajaţi ai LLL., implicaţi în organizarea şi derularea licitaţiilor, având ca rezultat influenţarea acestora, astfel încât prin modificarea criteriilor de adjudecare să declare câştigătoare societatea martorului denunţător.

În concret, s-a reţinut că potrivit declaraţiilor martorilor TT., AAA., GGG., RR., QQ., FFF. şi ZZ., membrii ai comisiilor de licitaţie, principalul criteriu de adjudecare al licitaţiei era preţul cel mai mic, iar S.C. PPP. S.R.L. nu a îndeplinit acest criteriu la niciuna din cele 3 licitaţii, fiind desemnată totuşi câştigătoare, împrejurare care demonstrează că inculpatul şi-a exercitat, în mod neechivoc, influenţa asupra acestora.

Ca argument suplimentar în susţinerea aceleiaşi variante, a materializării intervenţiei pe lângă funcţionarii publici, s-a reţinut că martorul EEE., membru al comisiei de licitaţie, a declarat că în timpul desfăşurării licitaţiei în sală au fost doi reprezentanţi ai Primăriei municipiului Slatina, un economist şi un jurist şi a observat că aceştia "au purtat discuţii cu membrii comisiei de evaluare, inclusiv cu mine, încercând să sugereze că primarul de la acea vreme al municipiului Slatina, B., ar dori ca licitaţia să fie câştigată de către S.C. PPP. S.R.L." (dosarul de urmărire penală, filele x).

În legătură cu documentaţia aferentă licitaţiei, acelaşi martor a declarat că S.C. PPP. S.R.L. nu îndeplinea criteriile din caietul de sarcini în ceea ce priveşte experienţa în domeniu şi nu dispunea de specialişti pe alimentare apă şi canalizare, iar partenerul spaniol din asociere nu executase până atunci niciun fel de lucrare în România şi nici lucrări similare în alte ţări, executând numai lucrări de irigaţii, nicidecum de canalizare. În opinia sa, S.C. PPP. S.R.L. în asociere cu S.C. UUU. nu ar fi trebuit să câştige această licitaţie, având un preţ de ofertă ridicat, clasându-se pe locul 7 din 9 participanţi şi nu dispunea de specialişti şi nici de experienţă în domeniu (dosarul de urmărire penală, filele x).

Sub acelaşi aspect al atribuirii lucrărilor către S.C. PPP. S.R.L., martorul WWW., reprezentant al S.C. XXX. S.R.L. şi participant la licitaţiile pentru lucrările Slatina, Scorniceşti-Potcoava şi Drăgăneşti-Piatra Olt, a declarat că S.C. PPP. S.R.L. nu a îndeplinit criteriile pentru a câştiga cele 3 licitaţii (dosarul de urmărire penală, filele x).

De altfel, lipsa capacităţii tehnice de a îndeplini obligaţiile contractuale a fost constatată şi de martora SS. care a declarat că şi-a dat seama că "asocierea dintre S.C. PPP. şi UUU. nu avea capacitatea tehnica de a duce la final lucrările şi afirm acest lucru întrucât societatea UUU. ajunsese să execute lucrările cu un singur angajat şi un singur echipament. Acesta, de altfel, este momentul când noi am recomandat rezilierea contractului. Încă de la momentul atribuii contractelor S.C. UUU. nu avea proprii angajaţi şi a subcontractat lucrările. Nu ştiu din ce motive pe parcurs S.C. UUU. a încetat colaborarea cu subantreprenorii şi aşa s-a ajuns la situaţia relatata anterior".

Conţinutul declaraţiilor martorilor TT., AAA., GGG., RR., QQ., FFF. şi ZZ., membrii ai comisiilor de licitaţie, audiaţi şi în faza cercetării judecătoreşti au relevat, diferit de ceea ce s-a reţinut prin rechizitoriu, că atribuirea contractelor a fost realizată după verificarea îndeplinirii cumulativă a mai multor cerinţe, printre care criteriile preţului cel mai mic şi cel al experienţei ca antreprenor în domeniul respectiv (apreciată pe baza existenţei unor lucrări de aceeaşi natură şi de o amploare similară în ultimii 5 ani), în funcţie de care s-a apreciat că S.C. PPP. S.R.L şi nu S.C. XXX. S.R.L., care avea preţul cel mai mic, îndeplineşte cumulativ toate condiţiile.

Cerinţa privind experienţa ca antreprenor în domeniul respectiv era îndeplinită, exclusiv, de S.C. UUU. cu care S.C. PPP. S.R.L s-a asociat în scopul de a îndeplini condiţia realizării unor lucrări de o amploare similară celor scoase la licitaţie. Totodată, toţi aceşti martori au negat existenţa vreunei imixtiuni ori intervenţii a inculpatului B., în desfăşurarea licitaţiilor (dosarul de urmărire penală, vol. 5 şi dosarul instanţei, vol. VI)

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, martorul EEE. a revenit asupra declaraţiei date în cursul urmăririi penale arătând că nu îşi menţine afirmaţia de la urmărire penală, în sensul că două persoane din cadrul primăriei Slatina ar fi influenţat pe membrii comisiei de evaluare, transmiţând o dispoziţie a primarului din Slatina, inculpatul B., în sensul a fi declarată câştigătoare a licitaţiei S.C. PPP. S.R.L. .

Martorul WWW. a confirmat că inculpatul a fost preocupat de desfăşurarea licitaţiilor fără a releva elemente de fapt care să conducă la concluzia existenţei unei intervenţii concrete pe lângă membrii comisiei de licitaţie, însă oferă date privind implicarea inculpatului, în calitatea sa de primar, în legătură cu proiectele scoase la licitaţie, din moment ce martorul i s-a adresat într-o chestiune care nu avea legătură cu atribuţiile sale de serviciu, iar acesta cunoştea situaţia acestor proiecte, precizând că trebuie câştigate de firma S.C. PPP. S.R.L. (dosarul de urmărire penală, filele x).

Prin rechizitoriu s-a mai reţinut că inculpatul şi-a traficat influenţa pe lângă funcţionarii din cadrul Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor şi judecătorii din cadrul Curţii de Apel în scopul respingerii contestaţiilor formulate de unii dintre participanţii la licitaţie care fuseseră eliminaţi.

În legătură cu acest aspect, martorului denunţător a declarat că, în perioada de soluţionare a contestaţiilor depuse de ceilalţi participanţi la licitaţii, s-a întâlnit cu inculpatul B. la sediul S.C. PPP. S.R.L. şi cu acel prilej inculpatul l-a asigurat că "nu sunt motive de îngrijorare, contestaţiile urmând a fi soluţionate în favoarea sa"(declaraţia din 11 septembrie 2014, dosarul de urmărire penală, filele x).

În declaraţia dată la 14 mai 2015, martorul N. a arătat că, după formularea contestaţiilor de către unii dintre participanţii la licitaţii, a avut o discuţie cu inculpatul şi acesta l-a asigurat că "va rezolva problema la C.N.S.C. şi ulterior la Curtea de Apel", dându-i de înţeles că are relaţii pe lângă "persoanele cu putere de decizie din cadrul acestor instituţii" (dosarul de urmărire penală, filele x).

Depoziţia martorului denunţător se coroborează cu ceea ce inculpatul B. a declarat, la 31 martie 2015, şi anume că sumele de bani primite de la N., i-au fost oferite şi apoi remise pentru a-şi exercita influenţa asupra persoanelor însărcinate cu atribuirea lucrărilor în situaţia în care firma nu ar fi câştigat licitaţia, incluzând, aşadar, toate etapele derulării procedurii .

Instanţa de fond a reţinut că acceptarea de către inculpat a promisiunii martorului denunţător în schimbul traficării influenţei, astfel cum a fost descrisă, relevă, într-o A. etapă a dinamicii infracţionale, respectiv, în perioada 2009-2010, că inculpatul B. a acţionat în plan obiectiv şi subiectiv cu scopul traficării influenţei sale.

Totodată, acceptarea promisiunii de a-i fi remisă o sumă de bani, chiar dacă constituie un început de punere în executare a hotărârii infracţionale, reprezintă, prin voinţa legiuitorului, momentul consumării infracţiunii de trafic de influenţă, fără însă ca aceasta să se fi epuizat, din moment ce, în succesiunea actelor de executare, a urmat primirea foloaselor acceptate de către inculpatul B..

Astfel, în cursul anului 2010, după câştigarea licitaţiei de către S.C. PPP. S.R.L., în perioada mai - august 2010, au fost încheiate cele trei contracte cu S.C. LLL. S.A., în valoare totală de 78.201.552,15 RON, după cum urmează:

- la data de 13 mai 2010, contractul având ca obiect reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă şi canalizare în oraşele Scorniceşti şi Potcoava, în valoare de 22.888.538,64 RON fără TVA;

- la data de 30 iulie 2010, contractul având ca obiect reabilitarea şi extinderea reţelei de apă şi canalizare în municipiul Slatina, în valoare de 36.008.472,51 RON;

- la data de 04 august 2010, contractul având ca obiect reabilitarea şi extinderea reţelei de apă şi canalizare în oraşele Drăgăneşti Olt şi Piatra Olt în valoare de 19.304.541 RON fără TVA.

Aşadar, 20 % din valoarea totală anterior menţionată, reprezentând suma pe care inculpatul B. a acceptat-o în schimbul traficării influenţei, înseamnă 15.640.310,43 RON, folos în legătură cu care procurorul, care a întocmit rechizitoriul, a apreciat că ar constitui echivalentul a 3.718.770 euro.

Din suma de 3.718.770 euro acceptată de inculpat ca preţ al traficului, martorul denunţător N. a declarat, cu prilejul audierii de instanţă, că a remis acestuia, în mai multe tranşe, diverse sume de bani, în RON, reprezentând echivalentul a 1.500.000 de euro, după ce, iniţial, arătase că suma era cuprinsă între 1.500.000-2.000.000 de euro .

Inculpatul B., în cursul urmăririi penale, a recunoscut primirea folosului în cuantumul total stabilit de martorul denunţător, de 1.500.000 euro (declaraţia din 31 martie 2015, dosarul de urmărire penală, dosarul de urmărire penală, filele x).

Referitor la remiterea către inculpat a acestei sume, probatoriul a relevat că s-a realizat în mai multe tranşe, în 3 modalităţi succesive, după cum urmează: în mod direct, prin prezentarea inculpatului la sediul S.C. PPP. S.R.L., prin intermediul inculpatului A. şi prin intermediul unor societăţi comerciale, respectiv S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L, printr-un mecanism creat pentru a ascunde provenienţa ilicită a banilor.

II. Cu privire la primirea de către inculpatul B., în numerar, a sumei totale de 3.700.000 RON, reprezentând preţului traficului de influenţă, de la martorul denunţător N. (1.200.000 RON la sediul S.C. PPP. S.R.L. şi 1.500.000 RON prin intermediul inculpatului A.), precum şi referitor la disimularea adevăratei naturi a provenienţei acestei sume de bani prin achiziţionarea mai multor bunuri (opere de artă, 3 lingouri din aur), instanţa de fond a reţinut următoarele:

Remiterea primelor tranşe s-a realizat începând cu anul 2011, după ce S.C. LLL. S.A. a efectuat primele plăţi pentru lucrările efectuate de S.C. PPP. S.R.L.

În această A. etapă, circumscrisă perioadei ianuarie- martie 2011, inculpatul B. s-a deplasat de mai multe ori la sediul S.C. PPP. S.R.L., unde a primit de la martorul denunţător, în tranşe, sume de bani totalizând 1.200.000 RON, din procentul convenit.

În legătură cu frecvenţa întâlnirilor cu martorul denunţător, martora FF., secretară la S.C. PPP. S.R.L., a confirmat că inculpatul s-a întâlnit cu martorul denunţător, la sediul societăţii menţionate, de mai multe ori, în perioada 2009-2010, respectiv de 3- 4 ori, aspect de natură a confirma veridicitatea relatărilor martorului denunţător cu privire la prezenţa inculpatului la sediul societăţii pe care o administra, dar şi existenţa unor întâlniri repetate (declaraţia din 11 septembrie 2014, dosarul de urmărire penală, vol. 5).

Împrejurarea că inculpatul a stabilit, în cel puţin două rânduri, să se întâlnească cu martorul denunţător la sediul S.C. PPP. S.R.L a fost confirmată şi de conţinutul convorbirilor telefonice purtate între aceştia la datele de 08 iulie 2010, ora 11:00:47 şi 08 martie 2011, ora 14:44:21, menţionate în procesul-verbal din 24 martie 2015, dar şi din menţiunile din registrul de acces a persoanelor în sediul societăţii (din dosarul de urmărire penală, filele x, filele2-3).

De altfel, inculpatul nu a negat că s-a întâlnit de trei ori, în perioada de referinţă, cu martorul denunţător, la sediul S.C. PPP. S.R.L., dar a precizat că motivul deplasărilor sale a fost determinat exclusiv de discutarea unor probleme privind calitatea lucrărilor efectuate sau care urmau a fi efectuate şi că, în mod obişnuit mergea la sediul acelor constructori cu care Primăria Slatina avea angajate lucrări (declaraţia dată la data de 13 martie 2015, din dosarul de urmărire penală, filele x).

În acest context, cu ocazia uneia dintre întâlniri la sediul S.C. PPP. S.R.L., inculpatul B. a relatat că martorul denunţător N. i-a oferit o sumă de bani pe care a refuzat să o primească şi din acel moment nu s-au mai întâlnit, desemnându-l pe inculpatul A. să ţină, în continuare, legătura cu acesta .

Fără a cunoaşte detalii privind motivul prezenţei inculpatului la sediul societăţii, martora FF., secretară la S.C. PPP. S.R.L. a declarat că după întâlnirile cu martorul denunţător, inculpatul nu mai trecea prin secretariat, aşa cum proceda la sosire, astfel că, în afara acestui comportament suspect, nu a văzut dacă acesta a primit vreo sumă de bani de la N. (dosarul de urmărire penală, vol. IV; declaraţia martorului denunţător din 11 septembrie 2014, dosarul de urmărire penală, vol. 5).

Cu privire la sumele de bani primite de inculpat la sediul societăţii, martorul denunţător N. a declarat că, în perioada ianuarie- martie 2011, i-a remis inculpatului B. câte 400.000 RON în 3 tranşe, totalizând 1.200.000 RON (declaraţia din 14 mai 2015, din dosarul de urmărire penală, filele x).

Deşi a negat primirea vreunei sume de bani la sediul societăţii PPP. S.R.L., relatând doar că martorul denunţător i-ar fi oferit cu prilejul uneia dintre întâlniri o sumă de bani pe care a refuzat-o, inculpatul B. a recunoscut că a primit folosul, în cuantumul total precizat, în cursul cercetării judecătoreşti, de martorul denunţător, de 1.500.000 de euro, însă în alte circumstanţe, respectiv, prin intermediari.

În concret, inculpatul a declarat că transmiterea acestuia s-a realizat exclusiv prin intermediul inculpatului A. şi a unor societăţi comerciale. În acest sens, în declaraţia dată la data de 31 martie 2015, inculpatul B. a arătat că în cursul anului 2011, a primit de la martorul denunţător, prin intermediul inculpatului A. şi al unor societăţi, mai multe sume de bani care au totalizat 1,5 milioane de euro (dosarul de urmărire penală, filele x).

Cu prilejul confruntării celor doi inculpaţi, A. şi B., acesta din urmă, în ceea ce priveşte primirea sumei totale de 1.500.000 de euro, în mai multe tranşe, şi-a menţinut declaraţia din 31 martie 2015, (dosarul de urmărire penală, vol. 5).

Martorul denunţător N. a făcut referire în cuprinsul declaraţiilor sale atât la modalitatea remiterii directe, cât şi la cea recunoscută de inculpatul B., de remitere, prin intermediari a contraprestaţiei pentru traficarea influenţei, arătând că în afara sumelor, totalizând 1.200.000 RON, pe care le-a dat, în numerar, inculpatului, în perioada ianuarie- martie 2011, la sediul societăţii PPP. S.R.L., începând din primăvara anului 2011 a continuat să transmită aceluiaşi inculpat, prin intermediul inculpatului A., în numerar, sume cuprinse între 400.000 RON şi 600.000 RON, totalizând 2.500.000 RON, iar din vara aceluiaşi an, suma de 3.080.000 RON, printr-un circuit financiar în care au fost implicate mai multe societăţi comerciale, conform înţelegerii iniţiale.

Contrar celor susţinute de inculpatul B., inculpatul A. a negat primirea vreunei sume de bani, în numerar, de la martorul denunţător, confirmând implicarea sa, exclusiv, în ceea ce priveşte transmiterea folosului către inculpatul B., prin intermediul unor societăţi comerciale (declaraţia inculpatului din data de 21 aprilie 2015, filele x).

Aşadar, chiar dacă inculpaţii A. şi B. au negat că martorul denunţător le-ar fi remis personal, diverse sume de bani, în numerar, instanţa de fond a evidenţiat faptul că ambii inculpaţi au confirmat primirea de către inculpatul ultim menţionat, în modalităţi diferite, a unor sume de bani având provenienţa ilicită, respectiv a unor foloase provenite din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie.

Raportat la cuantumul sumei totale de 1.500.000 de euro, exprimată în moneda naţională acesta fiind situat între 6.150.000-6.300.00 RON (calculat la cursul de schimb afişat de BNR pentru euro, de 4,1-4,2 RON, pentru perioada ianuarie- iunie a anului 2011), pe care inculpatul B. a recunoscut că ar fi primit-o de la martorul denunţător, probatoriul administrat a relevat că mai puţin de jumătate a fost primită prin intermediul unor societăţi comerciale.

În concret, prin intermediul S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., pe de-o parte, şi S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L şi S.C. J. S.R.L., pe de altă parte, martorul denunţător i-a remis inculpatului B. suma de 3.080.000 RON, din care pe circuit au rămas 600.000 RON, restul de aproximativ 2.500.000 RON fiind suma de care a beneficiat acesta din urmă, prin achiziţionarea unor obiecte de artă şi a unor materiale de construcţii.

Prin urmare, dacă inculpatul a recunoscut că a primit echivalentul în RON al sumei de 1.500.000 de euro (în medie 6.200.000 RON), astfel cum, de altfel, a precizat şi martorul denunţător, din care 2.500.000 RON prin intermediul societăţilor comerciale (în condiţiile în care martorul denunţător a remis în această modalitate 3.080.000 RON), apare veridică susţinerea martorului denunţător potrivit căreia ar fi remis în numerar diferenţa, de 3.700.000 RON.

Cu privire la inculpatul A. probatoriul a evidenţiat nu numai că acesta a cunoscut despre existenţa înţelegerii infracţionale dintre vânzătorul şi cumpărătorul de influenţă, dar şi că l-a ajutat pe inculpatul B., facilitând primirea de către acesta a preţului traficului de influenţă, o parte, în cuantum de 3.080.000 RON prin intermediul unor societăţi comerciale şi o altă parte, de 2.500.000 RON, în numerar.

Primirea sumelor de bani de către inculpatul A. a fost confirmată atât de martorul N., care a declarat că i-a remis personal aceste sume de bani inculpatului, cu prilejul mai multor întâlniri pe care le-a avut cu acesta în municipiul Slatina, cât şi de inculpatul B. care a recunoscut că a primit sume de bani de la N., prin intermediul inculpatului A..

Sub acelaşi aspect, cu prilejul confruntării inculpatului B. cu martorul EE., la data de 13 mai 2015, martorul a declarat că în urmă cu aproximativ un an şi jumătate, la solicitarea inculpatului A., a primit de la naşul acestuia o sumă de bani pe care a depozitat-o în seiful de la locuinţa sa care ulterior a fost predat organelor de urmărire penală .

Faptul că o sumă de bani (3.700.000 RON) a putut fi remisă, în numerar, de martorul denunţător a fost clarificată de acesta, relatând cu prilejul audierii sale, împrejurările în care a intrat în posesia acesteia.

În legătură cu provenienţă sumelor de bani, în numerar, totalizând 3.700.000 RON, martorul N. a declarat că acestea au fost realizate din dividendele obţinute în calitate de asociat al societăţii şi din vânzarea-cumpărarea unor terenuri ce-i aparţineau către S.C. PPP. S.R.L., sumele încasate fiind virate într-un cont personal de unde erau retrase ulterior .

Retragerile în numerar din conturile personale ale martorului N. din ianuarie până în martie 2011, perioadă în care, aşa cum s-a reţinut anterior, au fost remise inculpatului B. sume de bani totalizând 1.200.000 RON, sunt menţionate în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti .

Conform extraselor de cont ale S.C. PPP. S.R.L., deschis la YYY. şi ZZZ., S.C. LLL. S.A. a virat acestei societăţi sumele de 4.465.050,59 RON la data de 08 decembrie 2010, 2.393.763,08 RON la data de 23 decembrie 2010, 1.543.354,59 RON la data de 25 martie 2011, 1.169.769,11 RON la data de 31 martie 2011 şi 1.729.325 RON la data de 07 ianuarie 2011.

Sintetizând, din decembrie 2010 şi până în martie 2011, în contul S.C. PPP. S.R.L. au fost virate de S.C. LLL. S.A. suma totală de 13.030.587,37 RON, iar în perioada ianuarie- martie 2011 din contul S.C. PPP. S.R.L. au fost virate în contul personal al martorului N. sume de bani care au fost retrase de acesta, în valoare de 14.123.620 RON.

Retragerile în numerar, în perioada relevantă pentru prezenta cauză, aprilie - sfârşitul anului 2011, din conturile personale ale martorului N., sunt menţionate în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Astfel, conform extraselor de cont ale S.C. PPP. S.R.L. deschis la YYY. şi ZZZ., S.C. LLL. S.A. a virat acestei societăţi, în cadrul celor 3 contracte, în perioada aprilie - sfârşitul anului 2011 suma de 2.622.628,6 RON în data de 14 iunie 2011, 2.797.088,99 RON - în data de 31 august 2011, 3.127.321,99 RON în data de 21 decembrie 2011, 2.278.960,12 RON - în data de 27 iulie 2011, 1.748.061,92 RON în data de 10 noiembrie 2011, 1.602.883,57 RON în data de 21 noiembrie 2011, 1.348.984,8 RON în data de 03 august 2011, 2.192.378,47 RON în data de 02 decembrie 2011.

Aşadar, în perioada aprilie 2011 - sfârşitul anului 2011, în contul S.C. PPP. S.R.L., au fost virate de S.C. LLL. S.A. sume de bani totalizând 17.718.308,46 RON şi în aceeaşi perioadă, din contul S.C. PPP. S.R.L. au fost virate în contul personal al martorului N. sume de bani care au fost retrase de acesta în cuantum de 38.260.204 RON.

În concluzie, susţinerile martorului N., conform cărora sumele de bani date pentru cumpărarea influenţei au provenit, printre altele, din vânzarea unor terenuri, au fost apreciate ca fiind veridice prin raportare la conţinutul înscrisurilor anterior menţionate.

Inculpatul A. cât şi inculpatul B. au confirmat că discutaseră în anul 2009 despre acceptarea de către acesta din urmă a promisiunii făcute de martorul denunţător de a-i remite preţul traficului de influenţă, dar şi că de la un anumit moment doar inculpatul A. a comunicat cu martorul denunţător.

Astfel cum s-a reţinut anterior, existenţa unei înţelegeri dintre cumpărătorul şi traficantul de influenţă a fost confirmată de inculpatul A., atât în cursul cercetării judecătoreşti prin declaraţia din 16 mai 2017, cât şi în faza de urmărire penală, prin declaraţiile date la 21 aprilie 2015 şi 08 mai 2015, dar şi cu prilejul confruntării sale din 21 aprilie 2015 cu inculpatul B..

(fil. 95-102 din dosar, vol. VII şi din dosarul de urmărire penală, filele x din vol. 4 şi filele x din vol. 5).

De asemenea, deşi a susţinut că a aflat abia în 2011 despre existenţa înţelegerii cu martorul denunţător, inculpatul A. a declarat în cursul urmăririi penale că anterior acestui moment, respectiv în anul 2009, inculpatul B. i-a spus "că trebuie să ajute S.C. PPP. S.R.L. să câştige licitaţiile la LLL." şi pentru aceasta "N. i-a promis un comision de 20% fără ca el să îl ceară pentru a câştiga licitaţia la LLL.".

Totodată, instanţa a reţinut că, în urma examinării inculpatului B. cu tehnica poligraf la solicitarea acestuia, s-a constatat că la întrebarea "Aţi primit, în mod direct, vreo sumă de bani de la N. în legătură cu contractele încheiate între S.C. PPP. S.R.L. şi S.C. LLL., la sediul S.C. PPP. S.R.L.?" răspunsul "Nu" al inculpatului a provocat modificări specifice comportamentului simulat (Raportul de constatare criminalistică nr. x din 18 mai 2015 al I.G.P.R., filele x).

Referitor la sumele de bani primite în numerar, inculpatul B. a declarat la data de 31 martie 2015, că "Începând cu anul 2011, prin intermediul domnului A., administrator public la Primăria Slatina, am primit de la domnul N. atât cash, cât şi prin intermediul unor societăţi, modalitatea de plată fiind stabilită de către domnul A., mai multe sume de bani care au totalizat 1,5 milioane de euro. Din banii primiţi, o parte i-am păstrat cash, într-un seif, iar cu o altă parte am achiziţionat, începând cu anul 2013, mai multe tablouri, în vederea deschiderii unei galerii de artă."

Aşadar, instanţa de fond a reţinut că împrejurarea că inculpatul B. a manipulat sume considerabile de bani, în numerar, provenind din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi că o parte din acestea au fost ţinute într-un seif ce îi aparţinea rezultă în primul rând din propria declaraţie, şi depoziţia sa, aspect se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor F. şi G., precum şi ale martorilor EE., CC. şi BBB..

Astfel, inculpaţii F. şi G. au arătat, în mod constant în cursul procesului, că l-au ajutat pe inculpatului B. să schimbe importante sume de bani din RON în diverse valute (franci, dolari, euro), cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracţiuni de corupţie, să achiziţioneze numeroase bunuri mobile sau imobile (lingouri de aur, terenuri, case, obiecte de artă) prin persoane interpuse şi au creditat cu sume în numerar societăţi comerciale controlate de inculpatului B., sumele de bani fiindu-le puse la dispoziţie de acesta.

Inculpatul F., persoana de încredere a inculpatului B., pe tot parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, a cunoscut provenienţa ilicită, din săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, a unor sume semnificative de bani pe care acesta din urmă le manipula şi l-a sprijinit în etapa disimulării acestor foloase şi a creării unei aparenţe de legalitate a dobândirii lor. Totodată, după demararea cercetărilor penale în prezenta cauză, inculpatul F. la solicitarea inculpatului B. s-a ocupat împreună cu alte persoane de distrugerea unor documente şi ascunderea bunurilor provenite din activitatea infracţională.

Cu privire la relaţia pe care inculpatul F. o avea cu inculpatul B. şi provenienţa sumelor considerabile de bani pe care acesta din urmă le deţinea, inculpatul prim menţionat a declarat următoarele:

"L-am cunoscut pe inculpatul B. de la vârsta de 20 de ani, iar ulterior, după când aveam 24 ani după ce acesta a fost ales primar în Slatina, am fost angajat la primăria Slatina, la început ca muncitor, apoi şef serviciu administrativ până în anul 2009-2010. În tot acest timp am fost şi şoferul inculpatului. Am fost în relaţii bune însa întotdeauna l-am privit ca fiind şeful meu.

După plecarea de la primărie am fost angajat 10 luni la SC. AAAA. S.A., iar la sfârşitul anului 2010 începutul anului 2011 am fost numit director general al societăţii BBBB. S.R.L. Slatina, societate în care acţionar este 100 % Primăria Slatina. Am rămas directorul acestei societăţi până la data de 13 martie 2015, când am fost arestat.

Menţionez că în aceasta ascensiune profesională pe care am prezentat-o am fost ajutat de către inculpatul B..(..)

În legătura cu sumele de bani care proveneau de la inculpatul B., iniţial am crezut ca sunt sume de bani care proveneau de la diferite firme din Slatina cu care contracta, dar în timp, în anii 2011-2012, mi-am dat seama că cuantumul acestor sume este destul de mare, mi-am dat seama ca provin din trafic de influenţă şi alte activităţi ilicite."

De altfel, încă din faza de urmărire penală, întrebat în legătură cu sursa de provenienţă a banilor pe care îi avea inculpatul B., inculpatul F. a precizat că aceştia proveneau "din activităţile ilicite, respectiv, cred că din trafic de influenţă. Această presupunere am făcut-o având în vedere cuantumul foarte mare al sumelor de bani pe care B. mi le dădea pentru a le pune în seif"

Ca reper temporal, inculpatul a precizat "am primit sumele de bani de la B. în perioada în care acesta era primar al municipiului Slatina şi senator".

Totodată, inculpatul F. a confirmat că în anul 2010, inculpatul B. i-a dat un seif şi i-a cerut să-l ducă la locuinţa martorului EE.. De asemenea, a declarat că a depozitat în acest seif, potrivit indicaţiilor inculpatului B., "plase şi genţi cu bani" provenind de la acesta .

De asemenea, inculpatul F. a relatat că o parte din banii pentru renovarea hotelului CCCC. i-au fost daţi, în numerar, de inculpatul B. sau, din dispoziţia acestuia, îi lua din seif şi, tot la iniţiativa inculpatului B., s-a înfiinţat S.C. J. S.R.L., societate prin care au fost asigurate fonduri băneşti necesare pentru renovarea hotelului CCCC. deţinut, în fapt, de acesta din urmă. Cu privire la asigurarea fondurilor necesare, inculpatul F. a declarat că, pentru a justifica aporturile în numerar aduse de inculpatul G. în S.C. J. S.R.L., şi care proveneau de la inculpatul B., au fost încheiate în mod fictiv mai multe contracte de împrumut cu reprezentanţii unor societăţi comerciale.

Cu prilejul audierii de către instanţă, inculpatul F. a precizat că pentru finanţarea lucrărilor la CCCC., deţinut, în fapt, de inculpatul B. banii au fost daţi de inculpatul B. .

Declaraţia acestuia a fost confirmată de martorul EE., care a relatat că " în vara anului 2011, B. mi-a solicitat sa păstrez la locuinţa mea un seif, pe de o parte pentru că în acea perioada era plecat des din ţară întrucât avea părinţii bolnavi, iar pe de alta parte pentru ca eu eram parlamentar şi beneficiam de imunitate.

Din cate ştiu, seiful a fost dus la locuinţa mea de F., nu eram în acel moment acasă, ci era socrul meu, fiind plasat într-una dintre camere. Acest seif era accesat periodic, iniţial de B., apoi de F.. Precizez ca din anul 2012 eu m-am mutat din acea locuinţă, dar asigura accesul socrul meu."

Martorul BBB., socrul martorului EE., a confirmat aspectele anterior menţionate privind împrejurările în care a fost adus seiful, frecvenţa cu care inculpaţii F. şi B. accesau seiful, precum şi faptul că la sfârşitul anului 2014, inculpatul F. a adus 3-4 colete în care se aflau tablouri care au rămas în locuinţă o lună după care au fost duse la biroul parlamentar al ginerelui său (dosar, vol. VI).

Împrejurarea că în seif se aflau valori cu provenienţă ilicită reiese din împrejurarea, descrisă de martorii CC., EE. şi BBB., care au arătat că urmare a solicitării formulate de inculpatul B., după începerea cercetărilor penale în prezenta cauză, martorul EE. a aruncat din seif mai multe plicuri şi pungi în care s-au aflat diverse sume de bani .

Cu prilejul activităţii judiciare de desigilare a seifului, din data de 23 martie 2015, la care au participat inculpatul F. şi martorii CC. şi EE., în prezenţa apărătorilor aleşi a inculpaţilor, s-a constatat că în seif se aflau sumele de 1.322.950 RON, 90.000 dolari şi 3 lingouri de aur în greutate de 3 kilograme, iar cu prilejul desigilării coletului predat de aceleaşi persoane, au fost identificate 3 tablouri inscripţionate estimate la aproximativ 100.000 euro de către Muzeul Naţional de Artă al României. Sumele de bani, lingourile de aur şi tablourile au fost fotografiate în prezenţa aceloraşi persoane şi sunt prezentate în planşa fotografică din data de 23 martie 2015, aflată în dosarul de urmărire penală.

Cu prilejul audierii, inculpatul F. a arătat că, la solicitarea inculpatului B. şi cu bani proveniţi de la acesta, i-a achiziţionat 3 lingouri din aur (în perioada 2011-2012) de la un magazin din Bucureşti, de lângă hotelul DDDD., pe care le-a depozitat în seif.

În cursul cercetării judecătoreşti, la solicitarea inculpatului B. a fost încuviinţată proba constând în audierea, în calitate de martor, a tatălui său, EEEE., care a declarat cu privire la banii găsiţi în seif cu prilejul percheziţiei că el însuşi i-a dat inculpatului 80.000 de dolari şi 200.000 RON pentru a-i pune în acel seif. De asemenea, a declarat că cele trei lingouri din aur, găsite cu acelaşi prilej în seif, îi aparţin, le-a achiziţionat cu suma de 156.000 euro, câte unul pentru fiecare dintre nepoţii săi, dar nu le-a dat acestora întrucât cel de-al treilea nepot nu se născuse .

În ceea ce priveşte condiţiile în care au fost achiziţionate lingourile, declaraţia martorului este într-o totală contradicţie cu depoziţia inculpatului F. care, în mod constant, a arătat că iniţiativa şi banii necesari au aparţinut inculpatului B. şi a relatat detaliat împrejurările în care le-a cumpărat.

Instanţa de fond a apreciat că declaraţia martorului este nesinceră, în mod evident subiectivă, fiind dată cu scopul de a diminua răspunderea fiului său, motiv pentru care nu a ţinut seama de conţinutul acestei probe.

S-a reţinut că inculpatul nu şi-a construit în faza de urmărire penală o asemenea apărare, pentru A. dată proba fiind solicitată în cursul cercetării judecătoreşti, când a încercat, ca prin audierea tatălui său, dar şi a fostei soţii, FFFF., în calitate de martori, să producă probe prin care să justifice sumele de bani semnificative pe care le-a deţinut, cu mult peste ceea ce putea să obţină ca salariu din funcţiile publice pe care le-a ocupat. În acest sens, ambii martori au arătat că banii, pe care inculpatul i-a deţinut în perioada de referinţă, au fost obţinuţi ca urmare a organizării celor trei nunţi, prilejuite de căsătoria inculpatului cu martora FFFF., ale căror cheltuieli ar fi fost suportate pe rând de părinţii celor doi şi de naşi

Cu privire la cea mai mare parte din suma de bani obţinută din organizarea evenimentelor menţionate, martora a declarat că împreună cu inculpatul B. au hotărât să nu o declare, întrucât în opinia inculpatului, obligaţia declarării viza exclusiv "sumele obţinute ca urmare a desfăşurării funcţiei de parlamentar", aşadar, cele provenite din salariu.

Raportat la aspectele mai sus evidenţiate, instanţa a apreciat declaraţia martorei FFFF. ca fiind nesinceră şi nu a ţinut seama de conţinutul acestei probe.

Declaraţiile celor doi martori au fost evaluate prin prisma naturii relaţiilor de familie pe care aceştia le au sau le-au avut cu inculpatul B., dar şi a faptului că sunt în contradicţie cu întreg probatoriul administrat care relevă că sumele de bani, în numerar, proveneau din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, ce face obiectul acuzaţiei în prezenta cauză.

Conţinutul declaraţiilor celor doi martori a fost interpretat şi în contextul preocupării constante a inculpatului de a denatura adevărul, scop în care, de la momentul demarării cercetărilor penale în prezenta cauză, a solicitat unora dintre persoanele implicate în activitatea infracţională, respectiv inculpaţilor F. şi G., dar şi unor persoane având calitatea de martori să distrugă acte sau să facă anumite declaraţii care să îngreuneze urmărirea penală sau să ascundă urmele infracţiunilor comise.

În acest sens, au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile martorilor S. şi R. care au relatat că în februarie 2015, inculpatul B. le-a cerut să declare organelor de urmărire penală că cele 12 tablouri, pe care le trimisese la locuinţa lor prin intermediul inculpatului F., după începerea urmăririi penale în prezenta cauză, au fost achiziţionate din banii obţinuţi la botezul copiilor lor. În acelaşi context, inculpatul i-a spus martorului S.:

"te rog scapă-mă, nu mă lăsa".

De asemenea, martorul EE. a declarat că în martie 2015, inculpatul B. i-a cerut să distrugă anumite acte aflate în seif, nu i-a spus care este motivul, însă solicitarea avea legătura cu faptul ca trebuia să mute seiful, iniţial la o persoană care a refuzat să îl primească şi, în final, la locuinţa martorului HHH., unde după câteva zile a fost găsit de organele de urmărire penală.

Tot inculpatul a fost cel care le-a cerut inculpaţilor F. şi G. distrugerea mai multor înscrisuri ridicate din apartamentul în care locuia inculpatul B..

Existenţa unor sume considerabile de bani, în numerar, aparţinând inculpatului B., a rezultat şi din declaraţiile inculpatului G., care a relatat că în perioada 2012-2014, la solicitarea inculpatului F., a schimbat din RON în valută (franci, dolari, euro) şi invers sume semnificative de bani.

Aceste aspecte au fost confirmate de inculpatul F. care a descris modalitatea în care, la solicitarea inculpatului B., i-a dat aproximativ 1.000.000 RON inculpatului G. pentru a-i schimba în diverse valute.

În cursul cercetării judecătoreşti, fiind audiaţi inculpaţii G. şi F. au confirmat aspectele anterior evidenţiate .

Relevant, sub aceleaşi aspecte, a fost apreciat şi conţinutul discuţiei, din data de 24 februarie 2015, înregistrată în mediul ambiental, purtată între martorul M. şi inculpatul G., care confirmă că potrivit indicaţiilor inculpatului B., inculpatul G. a manipulat fizic sume foarte mari de bani, provenite de la acesta pentru a fi schimbate în sau din diverse valute, după care i-a restituit acestuia şi că a creditat societatea J. S.R.L. cu sume de bani primite de la inculpatul F., provenite de la inculpatul B. (dosarul de urmărire penală, filele x).

Implicarea inculpaţilor F. şi G. în aceste activităţi a fost evidenţiată şi de comportamentul acestora după demararea unor verificări în prezenta cauză, concretizat în distrugerea prin incendiere, în cartierul x din Slatina unde locuieşte mama inculpatului F., a mai multor înscrisuri ridicate din apartamentul în care locuia inculpatul B., la solicitarea acestuia.

Totodată, în afara elementelor factuale anterior menţionate, care fac dovada deţinerii de către inculpatul B. a unor sume semnificative de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, s-a reţinut că în cauză au fost administrate suficiente probe din care rezultă că acelaşi inculpat cu ajutorul altor persoane, respectiv a martorilor T., GGGG. Maria şi S. (faţă de care au fost dispuse soluţii de clasare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor) a disimulat adevărata natură a provenienţei banilor primiţi, în numerar, de la martorul denunţător, atât direct, cât şi prin inculpatul A., respectiv, prin intermediul cărora a achiziţionat mai multe obiecte de artă.

Astfel, în perioada 2013 - 2014, inculpatul B. a achiziţionat mai multe obiecte de artă, printre care, picturi, gravuri şi desene, în valoare de 2.558.658 RON, toate cumpărate cu banii proveniţi, în numerar, din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, după cum urmează:

1. desen pe hârtie în tehnică mixtă - în valoare de aproximativ 1.000 RON;

2. tablou în ulei pe carton semnat dreapta jos - în valoare de aproximativ 6.000 de RON;

3. tablou în ulei pe carton - în valoare de aproximativ de 2.000 RON;

4. tablou în ulei pe carton semnat dreapta jos - în valoare de aproximativ 5.000 RON;

5. tablou în ulei pe pânză semnat cu monogramă mijloc jos şi datat 2012 - Paharul cu vin - în valoare de aproximativ 2.000 RON;

6. tablou în ulei pe pânză semnat - în valoare de aproximativ 1.000 RON;

7. tablou în ulei pe carton, semnat cu monogramă dreapta sus şi datat - în valoare de aproximativ 2.000 RON;

8. harta României Mari împărţire administrativă 1939 (stare de conservare precară) - în valoare de aproximativ 500 RON;

9. tablou în ulei pe carton faţă verso semnat - în valoare de aproximativ 4.000 RON;

10. gravură stadiul 2 (exemplar de autor) semnat dreapta jos datat 10 septembrie 1985 - în valoare de aproximativ 1.000 RON

11. tablou în ulei pe pânză - în valoare de aproximativ 2.000 RON;

12. tablou în ulei pe carton semnat stânga jos, Casă bătrânească - în valoare de aproximativ 1.000 RON;

13. tablou în ulei pe carton semnat - în valoare de aproximativ 1.000 RON;

14. tablou în ulei pe pânză de HHHH., Compoziţie - în valoare de aproximativ 1.000 RON;

15. tablou în ulei pe pânză semnat dreapta jos IIII., Barcelona (Cartierul gotic) - în valoare de aproximativ 1.000 RON;

16. tablou în ulei pe pânză - în valoare de aproximativ 500 RON;

17. tablou în ulei pe carton, - în valoare de aproximativ 1.500 RON;

18. tablou în ulei pe carton, - în valoare de aproximativ 1.500 RON;

19. lucrare în tehnică mixtă pe hârtie - în valoare de aproximativ 500 RON;

20. tablou în ulei pe pânză, - în valoare de aproximativ 120.000 RON;

21. tablou în ulei - valoare 70.000 RON;

22.desen - valoare 6.500 RON;

23.tablou semnat - valoare 10.000 RON;

24.desen - valoare 5.699 RON;

25.tablou - valoare 9.500 RON;

26.desen - valoare 1.000 RON;

27.tablou - valoare 10.000 RON;

28. tablou - valoare 13.000 RON;

29. tablou, Portret de copil - valoare 16.000 RON;

30. tablou - valoare 11.000 RON;

31. tablou - valoare 19.000 RON;

32. tablou - valoare 2.000 RON;

33. tablou - valoare 3.500 RON;

34.tablou - valoare 11.666 RON;

35. tablou - valoare 17.671 RON;

36. tablou - valoare 13.193 RON;

37. tablou - valoare 24.186 RON;

38. tablou - valoare 11.433 RON;

39. tablou semnat - valoare 43.975 RON;

40. desen - valoare 21.449 RON;

41. tablou - valoare 21.648 RON;

42. tablou - valoare 5.384 RON;

43. desen de - valoare 9.645 RON;

44. tablou - valoare 5.000 RON;

45.tablou - valoare 15.831 RON;

46. tablou semnat - valoare 21.987 RON;

47.tablou - valoare 8.974 RON;

48.tablou semnat, La râu - valoare 8.795 RON;

49. tablou - valoare 17.467 RON;

50.tablou semnat - valoare 9.674 RON;

51. tablou - valoare 6.562 RON;

52 tablou - valoare 15.705 RON;

53 tablou semnat - valoare 15.462 RON;

54. tablou semnat - valoare 6.550 RON;

55 tablou semnat - valoare 15.462 RON;

56 tablou - valoare 7.500 RON;

57. tablou - valoare 7.000 RON;

58. tablou semnat - valoare 12.275 RON;

59. tablou - valoare 4.156 RON;

60. desen pe hârtie;

61. desen pe hârtie;

62. desen pe hârtie;

63. desen pe hârtie, valoarea celor 4 caricaturi - 2.218 RON;

64. tablou semnat - valoare 2.243 RON;

65. tablou - valoare 2.000 RON;

66. tablou - valoare 3.064 RON;

67. tablou de IIII. - Redacţia ziarului gazeta Oltului din Slatina - valoare 2.400 RON;

68. tablou - valoare 7.880 RON;

69. tablou - valoare 14.000 RON;

70. tablou - valoare 52.770 RON;

71. tablou semnat Adam Bălţatu - Trandafir - valoare 11.433 RON;

72. tablou - valoare 2.600 RON;

73. tablou semnat - valoare 19.880 RON;

74. tablou - valoare 18.558 RON;

75. harta Transilvaniei gravură în cupru colorată de mână 1566, pe verso pagină de text cu titlu Transsilvania - valoare 2.624 RON;

76. tablou - valoare 6.344 RON;

77. tablou - valoare 28.458 RON;

78. tablou - valoare 17.513 RON;

79. tablou - valoare 2.200 RON;

80. tablou - valoare 2.187 RON;

81. acuarelă pe hârtie - valoare 5.253 RON;

82. tablou semnat dreapta jos - valoare 1.570 RON;

83. tablou - valoare 11.044 RON;

84. tablou - valoare 7.005 RON;

85. gravură - valoare 5.263 RON;

86. tablou - valoare 24.080 RON;

87. tablou - valoare 11.044 RON;

88. pictură - valoare 6.314 RON;

89. tablou - valoare 10.061 RON;

90. tablou - valoare 5.569 RON;

91. tablou - valoare 7.005 RON;

92. tablou - valoare 2.400 RON;

93. tablou - valoare 4.389 RON;

94. tablou semnat - valoare 6.129 RON;

95. tablou semnat - valoare 15.391 RON;

96. pictură - valoare 12.275 RON;

97. tablou - valoare 87.336 RON;

98. tablou în ulei - valoare 110.447 RON;

99. tablou - valoare 24.000 RON;

100. tablou în ulei pe lemn - valoare 284.973 RON;

101. tablou - valoare 6.562 RON;

102. tablou, Băiat din Vitre - valoare 176.716 RON;

103. tablou - valoare 13.000 RON;

104. tablou în ulei pe carton, valoare 13.253 RON;

105. tablou - valoare 14.358 RON;

106. tablou - valoare 26.317 RON;

107. tablou - valoare 12.000 RON;

108. tablou - valoare 6.000 RON;

109. tablou - valoare 11.000 RON;

110. tablou - valoare 5.000 RON;

111. tablou - valoare 52.610 RON;

112.tablou în ulei pe pânză - valoare 219.220 RON;

113. tablou - valoare 39.761 RON;

114. tablou - valoare 53.014 RON;

115. tablou - valoare 110.936 RON;

116. tablou - valoare 44.749 RON;

117. tablou - valoare 2.600 RON;

118. tablou - valoare 70.686 RON;

119. tablou - valoare 18.421 RON;

120. tablou - valoare 5.240 RON;

121. tablou - valoare 120.000 RON;

122. tablou - valoare 4.000 RON;

123. tablou - valoare 3.600 RON;

124. tablou - valoare 1.346 RON.

Despre modalitatea de achiziţionare a tablourilor, din declaraţiile inculpatului F. a rezultat că acesta a participat la cumpărarea unora dintre ele, cât şi la activităţi legate de acestea, precum transportul, predarea acestora şi remiterea unor sume de bani provenite de la inculpatul B. pentru achitarea preţului .

De asemenea, inculpatul F. a declarat că inculpatul B. i-a dat numărul de telefon utilizat de martora GGGG. Maria, despre care i-a spus că este persoana cu care trebuie să ţină legătura pe tema aceasta şi căreia trebuie să-i predea operele de artă achiziţionate. Totodată, inculpatul B. i-a spus că a achiziţionat clădirea situată pe strada x din Bucureşti şi că în incinta acesteia va funcţiona galeria de artă pe care acesta urma să o înfiinţeze.

Martora T. şi-a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală, arătând, în esenţă, că în cursul anului 2013 a început să lucreze în calitate de consilier personal al inculpatului B. la Senat, cunoscându-l pe acesta prin intermediul soţului său, JJJJ., cei doi fiind veri. În aceeaşi perioadă, inculpatul B. i-a cerut susnumitei să participe la unele licitaţii în vederea achiziţionării unor diferite opere de artă

Aşadar, la începutul anului 2013, martora a participat la anumite licitaţii pe care inculpatul B. i le indica, fiindu-i precizate totodată obiectele de artă dorite precum şi preţul maxim până la care aceasta putea licita pentru fiecare în parte, iar la preluarea operele de artă le achita, în numerar, cu sume de bani provenite de la acesta, remise direct sau transmise prin şoferul său, martorul S. ori prin inculpatul F.. După achiziţionare tablourile erau predate martorului S..

În ceea ce priveşte documentele de achiziţie, respectiv facturile şi chitanţele, martora T. a precizat că le-a remis martorului S. sau inculpatului B., atât în ceea ce priveşte tablourile achiziţionate de ea cât şi cele achiziţionate de martora GGGG. Maria.

Conform celor declarate de martor, în faza de urmărire penală, suma totală primită de la inculpatul B., atât direct cât şi prin intermediul inculpatului F. şi a martorului S., în vederea achiziţionării de obiecte de artă, a fost de aproximativ 1.000.000 RON.

Chiar dacă suma nu poate fi stabilită cu exactitate, ea poate fi apreciată pe baza celorlalte probe administrate, anterior menţionate, având în vedere că inculpatul primise în numerar suma de 3.700.000 RON.

Totodată, din declaraţiile martorei GGGG. Maria a rezultat că împreună cu martorul P. a înfiinţat o societate comercială, care să se ocupe de comercializarea operelor de artă, respectiv S.C. KKKK. S.R.L., banii necesari înfiinţării acestei societăţi fiind primiţi de la inculpatul F. şi martorul P.. .

Martora GGGG. Maria a declarat că înainte de înfiinţarea societăţii S.C. KKKK. S.R.L., a participat la mai multe licitaţii de artă în care martora T. i-a indicat operele de artă pe care trebuia să le achiziţioneze precum şi preţul maximal până la care putea să liciteze. Banii pentru aceste opere de artă îi primea de la inculpatul F. şi martora T.. În situaţia în care martora prelua obiectele de artă achiziţionate, mergea însoţită de martora T., care îi dădea banii pentru efectuarea plăţilor, după care, bunurile respective erau transportate după caz, fie de aceasta din urmă cu taxiul, fie de inculpatul F. cu un autoturism tip "van", pe care îl conducea personal.

Sediul social al S.C. KKKK. S.R.L. a fost stabilit în Bucureşti, str. x, ca urmare a încheierii unui contract de închiriere cu S.C. C., contractul fiind adus de inculpatul F., redactat şi semnat de martora DD., iar chiria, de 500 euro lunar, a fost plătită din bani primiţi de la inculpatul F., pe baza unor contracte de creditare, după care erau viraţi către S.C. C. Pentru activitatea prestată în cadrul societăţii martora primea lunar 3.000 RON, bani care îi erau daţi de inculpatul F. sau martora T..

Totodată, potrivit propriilor declaraţii, cu ocazia participării la licitaţii în cursul anului 2013, martora GGGG. Maria a achiziţionat aproximativ 20 de tablouri, documentele de achiziţie fiind predate martorei T..

De asemenea, a relatat că începând cu luna ianuarie 2014, inculpatul F. a adus la sediul societăţii KKKK. S.R.L., în mai multe rânduri, aproximativ 120 de tablouri.

Fiind audiată, în cursul cercetării judecătoreşti, martora şi-a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală, precizând însă, că nu a achiziţionat tablouri pentru inculpatul B., pe care întâmplător l-a văzut participând la una dintre licitaţii.

Această precizare a martorei nu face decât să evidenţieze că nu a avut o interacţiune directă cu inculpatul B., ci doar cu martora T. şi cu inculpatul F., aspect infirmat chiar de inculpatul B.

Totodată, martora GGGG. Maria a declarat că plata chiriei pentru spaţiul în care se desfăşura activitatea societăţii, creditările societăţii necesare inclusiv pentru plata salariului ei, proveneau de la inculpatul F. şi nu de la P., fiind evident că iniţiativa înfiinţării S.C. KKKK. S.R.L. a aparţinut inculpatului B. şi acesta a suportat cheltuielile legate de funcţionarea acesteia, aspecte ce rezultă din declaraţiile inculpatului F. şi ale martorei T.. Prin urmare, relatările martorei privind inexistenţa unei interacţiuni cu inculpatul B. sunt nesincere.

Cu privire la implicarea inculpatului B. şi a martorilor GGGG. şi P., martora T. a declarat următoarele:

"în vara anului 2013, GGGG. m-a rugat să o ajut în legătura cu cumpărarea unui imobil în care să fie înfiinţată o galerie de artă. Am căutat câteva spaţii şi am primit o ofertă şi pentru imobilul din str. x din Bucureşti. Nu ştiu cine i-a prezentat inculpatului B. oferta pentru imobilul din str. x, dar la un moment dat am fost căutată de acesta şi mi-a cerut sa îl pun în legătura pe P. cu cei care vindeau/închiriau imobilul respectiv. În continuare am stabilit A. întâlnire şi din acel moment de imobilul respectiv s-a ocupat GGGG.. Nu ştiu daca respectivul imobil a fost cumpărat, dar cunosc ca GGGG. s-a ocupat de administrarea galeriei".

Cu privire la aceleaşi aspecte, martorul S. a declarat că începând din anul 2009 a fost şofer al inculpatului B., iar până la momentul reţinerii şi arestării celui mai sus menţionat, i-a cunoscut pe inculpatul F. şi martorii EE., T., GGGG. Maria, U., P., Y., Q., aceştia făcând parte din cercul relaţional al inculpatului B. .

Acelaşi martor a relatat în cursul urmăririi penale că "în A. parte a anului 2013, într-o seară, inculpatul B. i-a solicitat să îl ducă la Galeriile de artă LLLL., situate în zona bulevardului Iancu de Hunedoara, iar după ce a parcat, acesta i-a cerut să intre împreună cu el şi să se înscrie, în baza cărţii de identitate, ca participant la licitaţie. În sala unde se ţinea licitaţia, inculpatul B. a stat împreună cu martorele T. şi GGGG. Maria. După ce a început licitaţia, inculpatul B. i-a indicat când să ridice paleta pentru a licita şi opera pentru care trebuia să liciteze. A doua zi a luat-o pe martora T. de la Senatul României, Biroul Comisiei pentru Administraţie Publică, comisie pe care o conducea inculpatul B., după care au mers împreună la LLLL., pentru a ridica tablourile achiziţionate, a semnat mai multe documente, contracte de vânzare-cumpărare, contravaloarea tablourilor fiind achitată, în numerar, de martora T..

Ulterior, în cursul anului 2013, martorele T. şi GGGG. Maria i-au solicitat, din dispoziţia inculpatului B., să le ducă la mai multe galerii de artă, printre care şi MMMM., LLLL., pentru a ridica şi transporta tablourile pe care anterior le achiziţionaseră.

În vara anului 2014, inculpatul B. i-a solicitat să semneze un contract de consignaţie cu KKKK. S.R.L., prin care să lase în consignaţie tablourile pe care acesta figura că le deţine în proprietate, deşi nu a fost niciodată în posesia tablourilor respective, figurând ca proprietar al acestora doar scriptic".

Cu prilejul audierii sale, în cursul cercetării judecătoreşti, a reluat aspectele anterior menţionate cu accent asupra relaţiei sale cu inculpatul B., cu privire la achiziţionarea în nume propriu a unor tablouri, la cererea inculpatului, precum şi cu privire la alte activităţi legate de acestea. .

Acelaşi martor a declarat că în anul 2015, într-o sâmbătă din cursul lunii februarie, a fost vizitat de inculpatul F. care i-a adus acestuia 12 tablouri, pe care le-a predat organelor de urmărire penală cu ocazia percheziţiei domiciliare. Despre acestea, inculpatul i-a spus să le aşeze pe pereţi, precizându-i, totodată, că dacă va fi întrebat să susţină că este proprietarul lor. După aproximativ o săptămână sau două, inculpatul B. l-a chemat în biroul său de la Ministerul Finanţelor şi i-a zis să-i spună soţiei sale că, în eventualitatea în care vor fi întrebaţi despre provenienţa respectivelor tablouri, să susţină amândoi că au fost achiziţionate cu banii obţinuţi de la botezul fiilor lor gemeni, al căror naş fusese inculpatul B..

Martora R. a confirmat cele relatate de soţul ei, subliniind că tablourile aduse la locuinţa lor de inculpatul F. aveau o valoare însemnată, precum şi faptul că au fost ridicate cu prilejul unei percheziţii domiciliare.

În acelaşi context, al demarării unor cercetări penale în cauză, inculpatul F. a încercat să ascundă o parte din tablouri la locuinţa martorei W..

Cu privire la acest aspect, martora a declarat că la sfârşitul lunii februarie 2015 a fost contactată de către inculpatul F. pentru a depozita la locuinţa sa mai multe tablouri, însă fiind vorba despre o cantitate mai mare de tablouri, martora l-a îndrumat şi l-a însoţit pe inculpat să le ducă la locuinţa mamei ei, martora Z., în comuna Curtişoara, unde au fost găsite cu prilejul percheziţiei efectuate de organele de urmărire penală.

Deşi martora W. a susţinut că tablourile aparţin lui P., cu ocazia percheziţiei, în afara operelor de arta, a fost găsit un paşaport expirat al inculpatului B., ceea ce demonstrează că după începerea urmăririi penale în cauză aceasta a ajutat la ascunderea bunurilor inculpatului B., în această activitate implicându-se şi martorul P..

Cu prilejul confruntării din 13 mai 2015 dintre inculpaţii B. şi F., acesta din urmă şi-a menţinut declaraţiile anterioare date în cauză, precizând, suplimentar, că toate tablourile au fost transportate de către el la ordinele inculpatului B., iar documentele şi cataloagele de artă le-a distrus la solicitarea acestuia pentru "a ascunde provenienţa tablourilor şi a altor dovezi care l-ar putea incrimina" .

Cu ocazia percheziţiilor efectuate la imobilul situat în Bucureşti, strada x nr. 16, adresă la care are sediul S.C. KKKK. S.R.L., la domiciliul martorului S., situat în Slatina, strada x, la imobilul aparţinând părinţilor martorei W., situat în comuna Curtişoara, jud. Olt, au fost identificate şi ridicate mai multe opere de artă, aşa cum au fost descrise în procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor şi în planşele fotografice aferente acestora .

De asemenea, la data de 31 martie 2015, inculpatul B., a predat organelor de urmărire penală 46 de tablouri şi un vas din lut (proces-verbal aflat la dosarul de urmărire penală, vol. 40), printre acestea regăsindu-se o parte dintre cele menţionate anterior, ca fiind achiziţionate cu suma de 2.558.658 RON provenită din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Sintetizând, probatoriul administrat, anterior expus, instanţa de fond a reţinut că acesta demonstrează că după ce a intrat în posesia sumei de 3.700.000 RON, în numerar, inculpatul B., prin intermediul persoanelor menţionate mai sus, respectiv martorii GGGG. Maria, T., S. şi inculpatul F., a achiziţionat opere de artă, în valoare de 2.558.658 RON.

În concret, a determinat aceste persoane, să schimbe banii, proveniţi din traficarea influenţei sale, în bunuri şi, în acelaşi timp, prin interpunerea persoanelor menţionate, pe numele cărora a cumpărat operele de artă, a disimulat adevărata natură a dispoziţiei, a circulaţiei şi proprietăţii asupra bunurilor şi asupra drepturilor asupra acestora. Prin manoperele utilizate, inculpatul a creat o aparenţă asupra aspectelor legate de persoana care este adevăratul proprietar al operelor de artă şi pentru a înlătura orice suspiciune şi pentru a îngreuna descoperirea proprietarului real a fracţionat activitatea de achiziţionare a acestora.

III.1Primul circuit al mecanismului de transfer s-a realizat pe segmentul S.C. PPP. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător N.) - S.C. K. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător P.) - S.C. L. S.R.L. (reprezentată de inculpatul H.) - martorul denunţător P. - inculpatul B..

III.1.1. Transferul sumelor de bani de la S.C. PPP. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător N.) la S.C. K. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător P.).

Cu privire la împrejurările în care reprezentanţii celor două societăţi S.C. PPP. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L. au luat legătura şi au stabilit modul de transmitere a folosului, martorul N. a declarat următoarele:

"În cursul anului 2011,(…), la sediul S.C. PPP. S.R.L. s-a prezentat o persoană care mi-a spus că se numeşte "P." şi că este reprezentantul firmei S.C. K., fiind trimis de viceprimarul A.. Acesta mi-a confirmat faptul că are cunoştinţă că banii trebuie să ajungă la A., societatea sa fiind doar un paravan pentru a intra în posesia banilor. Pentru a da o aparenţă de legalitate virării sumelor de bani, i-am propus lui "P." să încheiem mai multe contracte succesive având ca obiect anveloparea de blocuri în municipiul Bucureşti, activitate pe care S.C. PPP. S.R.L. o desfăşura în realitate, între societatea mea şi K. fiind încheiat contract de subantrepriză"(declaraţia din 11 septembrie 2014, dosarul de urmărire penală, vol. 5).

Martorul M. a declarat cu privire la implicarea inculpatului A. următoarele:

"Pe la sfârşitul anul 2012 începutul anului 2013, vărul meu P., care era administratorul societăţii K. S.R.L. mi-a spus ca inculpatul A. i-a cerut sa transfere o suma de bani, de aproximativ 3 mil de RON plus TVA, de la S.C. PPP. către K." .

De altfel, astfel cum rezultă din declaraţia martorului denunţător N. îl anunţa telefonic pe inculpatul A. după efectuarea fiecărei plăţi, viceprimarul confirmând de fiecare dată că avea deja cunoştinţă despre acestea, evident în baza relaţiei infracţionale pe care o avea cu martorul P. şi inculpatul B..

Cu prilejul audierii la instanţă martorul denunţător N. şi-a menţinut declaraţia dată la urmărire penală şi a confirmat aspectele anterior evidenţiate .

Acelaşi aspect a fost susţinut şi de martorul P. .

Ca atare, probatoriul a evidenţiat că între S.C. K. S.R.L. şi S.C. PPP. S.R.L. au fost încheiate, în mod fictiv şi numai pentru a se crea aparenţa de legalitate a transferului sumei de 3.080.000 RON, care făcea obiectul infracţiunii de trafic de influenţă, trei contracte de prestări servicii, respectiv, contractul nr. x din data 07 noiembrie 2011 având ca obiect reabilitarea termică a imobilului din Calea x, contractul nr. x din data 26 octombrie 2012 având ca obiect reabilitarea termică a imobilului situat în Bucureşti, strada x nr. 18, bloc R6 şi contractul nr. x din 15 ianuarie 2013 (dosarul de urmărire penală, filele x filele x).

Pentru fiecare contract, reprezentanţii S.C. K. S.R.L. au emis câte o factură în sumă de 1.240.000 RON.

Ca atare, în baza contractului nr. x din data de 07 noiembrie 2011, S.C. K. S.R.L. a emis factura nr. x din 15 iunie 2012 în sumă de 1.240.000 RON, care a fost achitată prin două ordine de plată (dosarul de urmărire penală, filele x).

Primul ordin de plată a fost operat în data de 29 noiembrie 2012 pentru suma de 600.000 RON plătită din contul titularului S.C. PPP. S.R.L. în contul titularului S.C. K. S.R.L., având ca menţiune "plata la x/15 06 2012 CF CTR x/07 11 2011".

Cel de-al doilea ordin de plată a fost operat în data de 18 decembrie 2012, pentru suma de 640.000 RON plătită din contul titularului S.C. PPP. S.R.L. în contul titularului S.C. K. S.R.L., având ca menţiune "CVAL F 4754/15 06 2012".

În baza contractului nr. x din data de 26 octombrie 2012, S.C. K. S.R.L. a emis către S.C. PPP. S.R.L. factura nr. x din 28 decembrie 2012 în sumă de 1.240.000 RON, care a fost achitată prin două ordine de plată(dosarul de urmărire penală, filele x).

Astfel, primul ordin de plată a fost operat în data de 05 aprilie 2013, pentru suma de 600.000 RON, plătită din contul titularului S.C. PPP. S.R.L. în contul S.C. K. S.R.L., cu menţiunea "PL la F 5446/28 12 2012 CF CTR 3575/26 10 2012".

Cel de-al doilea ordin de plată a fost operat în data de 10 aprilie 2013, pentru suma de 640.000 RON, plătită din contul S.C. PPP. S.R.L. în contul S.C. K. S.R.L., cu explicaţii "Rest PL la F 5446/28 12 2012 CF CTR 3575/26 10 2012".

În baza contractului nr. x din 15 ianuarie 2013, S.C. K. S.R.L. a emis către S.C. PPP. S.R.L. factura nr. x din 16 aprilie 2013, pentru suma de 1.240.000 RON, din care s-a achitat suma de 600.000 RON prin ordinul de plată nr. x operat în data de 01 octombrie 2013, plătită din contul S.C. PPP. S.R.L. în contul deschis la NNNN. al cărui titular este S.C. K. S.R.L., cu menţiunea "motorina PL LA F 5721 16 04 2013" (dosarul de urmărire penală, filele x).

Cu privire la cel de-al treilea contract de prestări servicii, cu nr. x/15 ianuarie 2013, martorul P. a precizat că a fost transmis pentru semnare şi înregistrare la S.C. PPP. S.R.L. însă nu a mai ajuns în posesia sa, fiindu-i comunicat numărul de înregistrare în vederea înscrierii acestuia în factura fiscală. Totodată, martorul a declarat că din suma totală facturată de 1.240.000 RON, S.C. PPP. S.R.L. au virat suma de 600.000 RON, sumă care la momentul cercetărilor se afla în contul S.C. K. S.R.L., deoarece în vara anului 2014, martorul denunţător N. a fost arestat preventiv şi nu i-a mai putut comunica unde să trimită banii respectivi. De asemenea, a arătat că atât contractul nr. x/15 ianuarie 2013 cât şi factura nr. x din 16 aprilie 2013 au fost întocmite fără să reflecte realitatea.

Aşadar, primele două facturi de câte 1.240.000 RON au fost achitate în totalitate, iar cea de-a treia, cu aceeaşi valoare, a fost plătită parţial, respectiv doar 600.000 RON, toate plăţile fiind efectuate prin virament bancar, din conturile S.C. PPP. S.R.L. în conturile beneficiarului, respectiv S.C. K. S.R.L.

În concluzie, în baza contractelor mai sus menţionate, reprezentanţii S.C. K. S.R.L. au facturat către S.C. PPP. S.R.L., în total suma de 3.720.000 RON, din care au încasat în total suma de 3.080.000 RON, iar diferenţa de 640.000 RON nu a mai fost plătită de societatea ultim menţionată.

Acest prim segment al traseului banilor, de la S.C. PPP. S.R.L. la S.C. K. S.R.L., este evidenţiat, în principal, de conţinutul contractelor, facturilor şi ordinelor de plată anterior menţionate, necontestat de către de martorii denunţători N. şi P., care le-au semnat ori au dispus efectuarea acestora.

De asemenea, aceeaşi martori, părţi în contractele menţionate anterior, au relevat că lucrările contractate nu au fost executate, în realitate, de S.C. K. S.R.L., aşa încât contractele nr. x din 07 noiembrie 2011, nr. 3575 din 26 octombrie 2012, nr. x din 15 ianuarie 2013, actele subsecvente şi facturile au fost întocmite, exclusiv, în scopul de a asigura aparenţa de legalitate a transferului către inculpatul B., conform înţelegerii iniţiale cu martorul denunţător N., a sumei de 3.080.000 RON. Totodată, fiecărei facturi i-a avut ataşată câte o situaţie de lucrări fictivă, documente justificative menite să disimuleze provenienţa, precum şi adevărata destinaţie a banilor. (dosarul de urmărire penală, filele x; 430-431, dosar, vol. III).

Împrejurarea că aceste contracte au avut ca obiect efectuarea unor lucrări, care în realitate nu au fost executate, dar au fost plătite pe baza unor documente care atestau în mod eronat că au fost efectuate, rezultă şi din controlul inspectorilor antifraudă la S.C. PPP. S.R.L.(Constatările A.N.A.F. cu privire la S.C. PPP. S.R.L., dosarul de urmărire penală, filele x).

Cu prilejul acestui control s-a constatat că S.C. PPP. S.R.L. mai fusese verificată şi de organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Prahova, iar rezultatele au fost consemnate în Raportul de inspecţie fiscală nr. x/24 septembrie 2014, perioadele supuse verificărilor au fost 01 aprilie 2008 - 31 decembrie 2013, în ceea ce priveşte impozitul pe profit şi 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2013 în ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată.

În raportul de inspecţie fiscală menţionat se fac precizări şi cu privire la faptul că facturile regăsite în evidenţa contabilă a S.C. PPP. S.R.L. ca fiind emise de S.C. K. S.R.L. nu au fost considerate documente justificative pentru deducerea cheltuielilor şi a TVA, întrucât existau suspiciuni asupra realităţii serviciilor înscrise în acestea.

III.1.2. Transferul sumei de 1.238.598,80 RON cu TVA (1.000.000 RON fără TVA) de la S.C. K. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător P.) la S.C. L. S.R.L. (reprezentată de inculpatul H.).

Pe măsură ce societăţii K. S.R.L. îi erau virată, în tranşe, suma de 3.080.000 RON de la S.C. PPP. S.R.L., inculpatul A., în baza înţelegerii infracţionale iniţiale, a continuat săvârşirea actelor de sprijinire a inculpatului B., prin indicarea societăţii L., astfel încât, prin intermediul acesteia, inculpatul ultim menţionat să poată intra în posesia banilor promişi în schimbul traficării influenţei sale prin achiziţionarea unor tablouri.

Inculpatul A. a negat în mod constant că ar fi indicat martorului denunţător P. denumirea societăţii căreia trebuia să-i trimită, în continuare, banii, însă contrar acestei susţineri, inculpatul B. a declarat că "începând cu anul 2011, prin intermediul domnului A., administrator public la Primăria Slatina, am primit de la domnul N. atât cash, cât şi prin intermediul unor societăţi, modalitatea de plată fiind stabilită de către domnul A., mai multe sume de bani care au totalizat 1,5 milioane de euro".

În concret, aşa cum reiese din declaraţia inculpatului B., modalitatea de plată între societăţi a fost stabilită de inculpatul A., prin urmare, acesta i-a indicat martorului P. unde să vireze, în continuare, banii primiţi de la S.C. PPP. S.R.L., respectiv, suma de 1.000.000 RON către S.C. L. S.R.L., societate reprezentată de inculpatul H., iar restul din totalul sumei de 3.080.000 RON, către S.C. J. S.R.L., administrată de inculpatul G., aceasta din urmă prin intermediul S.C. I. S.R.L., administrată de martorul M..

Iniţial, martorul denunţător P. a declarat că la indicaţia inculpatului A. a virat sumele de bani primite de la S.C. PPP. S.R.L. către două societăţi comerciale, respectiv către S.C. L. S.R.L. şi către S.C. J. S.R.L. (declaraţia din 17 februarie 2015, filele388-393 din dosarul de urmărire penală, vol. 5)

Cu prilejul audierii la instanţă, acelaşi martor denunţător P. a arătat că transmiterea banilor către S.C. L. era impusă de inculpatul B. .

Totodată, martorul a ezitat să declare dacă, cu certitudine, inculpatul A. i-a cerut ca suma de bani provenită de la S.C. PPP. S.R.L. să fie transferată către S.C. L. S.R.L, însă, sub acelaşi aspect, martorul M. a precizat că tocmai de la acest martor aflase că în baza unei înţelegeri cu A. trebuia să transfere anumite sume de bani provenite de la S.C. PPP. către S.C. L. S.R.L şi S.C. J. S.R.L.

În continuare, pentru a se realiza transmiterea folosului către traficantul de influenţă, B., derularea mecanismului de transfer a sumelor de bani de la S.C. K. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L., la aceasta din urmă prin S.C. I. S.R.L. s-a realizat tot prin întocmirea unor acte fictive.

Relaţia dintre S.C. K. S.R.L., reprezentată de martorul P. şi S.C. L. S.R.L., reprezentată de inculpatul H., s-a derulat în baza Contractului cadru de prestări servicii nr. x din 19 iunie 2012 care a avut ca obiect "stabilirea unor relaţii cadru de colaborare între părţile contractante privind execuţia de către Prestator a unor lucrări de specialitate la obiectivele Beneficiarului". În ceea ce priveşte valoarea contractului în discuţie, la art. 2.1 s-a prevăzut că "valoarea pe categorii de lucrări/obiectiv se va stabili de părţile contractante prin negociere, pe bază de act adiţional, ca parte integrantă a prezentului contract" (dosarul de urmărire penală, filele x).

De asemenea, aferentă contractului de mai sus, a fost întocmită Anexa nr. 1 care reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", anexă încheiată între aceleaşi părţi şi în legătură directă cu executarea serviciilor contractate, fiind valabilă aşa cum este prevăzut la punctul nr. 1 din aceasta "numai pe perioada executării lucrărilor care fac obiectul contractului de subantrepriză nr. x/19 iunie 2012". Totodată, prin conţinutul punctului nr. 3 s-a stabilit că această " convenţie face parte integrantă din contractul de subantrepriză nr. x/19 iunie 2012." (dosarul de urmărire penală, filele x).

Cu referire la acelaşi contract, la data de 10 iulie 2012, între aceleaşi părţi, a fost încheiat actul adiţional nr. x, în baza căruia prestatorul S.C. L. S.R.L. se obliga să execute pentru S.C. K. S.R.L. lucrări de consolidare, acoperiş, parchet, renovare, conform anexei 1, la obiectivele "OOOO.", "GPP 3" (Grădiniţa cu program prelungit nr. 3) şi "Poliţia Comunitară", toate din municipiul Slatina, judeţul Olt (dosarul de urmărire penală, filele x).

În acelaşi act adiţional, la art. 2 s-a stipulat că "Preţul lucrărilor care formează obiectul prezentului act adiţional au fost stabilite conform anexa 1.". Anexa 1 la actul adiţional denumită "Lista cuprinzând cantităţile de lucrări" este materializată într-o situaţie tabelară, la finalul căreia se află rubrica "Total general deviz pe categorie de lucrări fără TVA: 636.831,00" (dosarul de urmărire penală, filele x).

Tot la data de 10 iulie 2012, între cele două societăţi comerciale a fost încheiat contractul de închiriere nr. x având ca obiect închirierea următoarelor bunuri: o platformă auto-ridicătoare pentru chiria de 1200 euro/lună fără TVA, 1800 mp de schelă metalică fixă pentru chiria de 5,5 euro/mp fără TVA, o pompă şapă staţionară pentru chiria de 950 euro/lună fără TVA, o pompă beton auto-ridicătoare pentru chiria de 1450 euro/lună fără TVA, contractul fiind încheiat pentru o perioadă de 12 luni, de la 10 iulie 2012 până la 09 iulie 2013(dosarul de urmărire penală, filele x).

În continuare, reprezentanţii S.C. L. S.R.L. au emis către S.C. K. S.R.L. factura nr. x din data de 28 ianuarie 2013 pentru suma de 1.238.598,80 RON, la rubrica "Denumirea produselor sau a serviciilor" fiind înscrisă menţiunea "Contravaloare lucrări cf. contr. nr. x/19 iulie 2012" (dosarul de urmărire penală, filele x).

Cu prilejul emiterii facturii fiscale aferente transferului de bani, aceştia au omis să facă trimitere în rubrica rezervată denumirii serviciilor şi la contractul de închiriere, făcând referire doar la contractul de servicii nr. x din 19 iunie 2012 (în valoare de 636.831,00 RON, fără TVA) în timp ce suma facturată a fost de 998.870 RON, fără TVA (1.238.598,80 RON cu TVA inclusă) diferenţa dintre cele două sume rămânând neacoperită de acte.

Din fişa analitică aferentă partenerului S.C. L. S.R.L., existentă în evidenţa contabilă a S.C. K. S.R.L., a rezultat că suma de 1.238.598,80 RON pentru care a fost emisă factura de mai sus, a fost virată în trei tranşe, prin intermediul a trei ordine de plată, respectiv nr. 145/21 martie 2013 pentru suma de 500.000 RON (inclusiv TVA), nr. 169/22 martie 2013 pentru suma de 500.000 RON (inclusiv TVA) şi nr. 181/26 martie 2013 pentru suma de 238.598,80 RON (dosarul de urmărire penală, filele x).

În urma verificărilor efectuate de inspectorii din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală a rezultat că reprezentanţii S.C. L. S.R.L. nu au putut prezenta organelor de control situaţiile de plată, situaţiile de lucrări sau alte documente justificative aferente contractului menţionat anterior şi facturii respective. Totodată, modul de organizare a gestiunii nu a permis stabilirea trasabilităţii materialelor de la achiziţie până la destinaţia finală, deoarece nu au fost întocmite fişe de magazie sau documente de ieşire din gestiune în care să fie specificată lucrarea, produsul sau comanda, iar în perioada 2013 - 2015 administratorii societăţii comerciale nu au emis deciziile anuale de alocare a plajei de numere pentru formularele cu regim special utilizate de societate (dosarul de urmărire penală, filele x).

În consecinţă, organele de control fiscal au constatat că lucrările ce fac obiectul contractului mai sus menţionat nu au fost executate, reprezentanţii S.C. L. S.R.L. întocmind documente justificative ce nu reflectă operaţiuni reale, cu scopul de fi introduse într-un circuit de fraudare. Concluzia organelor de control a fost aceeaşi şi în cazul contractului de închiriere mai sus amintit.

Controlul efectuat de ANAF la S.C. K. S.R.L. a avut ca obiect stabilirea realităţii operaţiunilor economice consemnate în evidenţele contabile şi fiscale ale contribuabilului, constituirea şi achitarea la bugetul statului a impozitelor şi taxelor datorate şi s-a constatat că în ceea ce priveşte relaţia comercială cu S.C. L. S.R.L., P. nu a putut prezenta organelor de control situaţiile de lucrări pentru facturile emise. În referire la contractul de împrumut utilaje nr. x/10 iulie 2012, nu a fost emisă nicio factură, iar P. nu şi-a putut aminti dacă acesta şi-a produs efectele juridice (dosarul de urmărire penală, filele x).

Martorul P., reprezentantul S.C. K. S.R.L., a declarat cu privire la contractul de prestări servicii nr. x/19 iunie 2012, anexa nr. 1 la contract reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x din 10 iulie 2012 şi contractul de închiriere nr. x/10 iulie 2012, încheiate cu S.C. L. S.R.L., că sunt fictive şi că, în realitate, S.C. L. S.R.L. nu a executat nicio lucrare dintre cele contractate, întocmirea acestor acte fiind doar pretextul pentru transmiterea sumei de 1.238.598,80 RON provenită de la S.C. PPP. S.R.L către S.C. L. S.R.L. prin intermediul S.C. K. S.R.L.

De întocmirea actelor anterior menţionate, având rolul de a crea, prin conţinutul lor, aparenţa de legalitate a operaţiunilor de transfer bancar privind suma de 1.238.598,80 RON, de la S.C. K. S.R.L. la S.C. L. S.R.L., s-a ocupat martorul M. la solicitarea vărului său, martorul P., urmând ca pentru semnarea lor să îl contacteze pe inculpatul H., reprezentantul S.C. L. S.R.L.

Aşadar, actele anterior menţionate au fost redactate de martorul M. şi prezentate pentru a fi semnate inculpatului H., în condiţiile în care acesta din urmă cunoştea că scopul întocmirii acestora era de a crea aparenţa de legalitate a transferului unei sume de bani de la S.C. K. S.R.L. la S.C. L. S.R.L.

Cu prilejul audierii sale, inculpatul H. a recunoscut că a semnat contractul de prestări servicii nr. x/19 iunie 2012, anexa nr. 1 la contract reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x din 10 iulie 2012 şi contractul de închiriere nr. x/10 iulie 2012, încheiate între S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., precum şi a facturii nr. x din data de 28 ianuarie 2013 emisă de S.C. L. S.R.L. precizând că martorul M. i-a adus la sediul societăţii, pentru a fi semnate aceste acte, în aceeaşi zi, fără a putea preciza cu exactitate data.

În concluzie, întreaga documentaţie pe care s-a bazat relaţia S.C. K. S.R.L. - S.C. L. S.R.L. în legătură cu contractul de prestări servicii cu nr. x/19 iunie 2012 este falsă, întrucât conţine menţiuni care nu reflectă operaţiuni reale ci fictive, aspect confirmat prin probatoriul analizat.

Raportat la susţinerile inculpatului, dar şi ale martorului M. privind semnarea înscrisurilor mai sus menţionate, în aceeaşi zi, într-o succesiune neîntreruptă a actelor ce caracterizează elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) din C. pen., instanţa a reţinut că a fost săvârşită în forma unităţii naturale colective.

Aferent acestui segment infracţional, în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., instanţa de fond a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale dintre S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L: contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19 iunie 2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x iulie 2012 la contractul nr. x din 19 iunie 2012, anexa 1 la actul adiţional nr. x şi factura nr. x din data de 28 ianuarie 2013 pentru suma de 1.238.598,80 RON (aflate în dosarul de urmărire penală, filele x şi 538).

Sintetizând, s-a constatat în legătură cu transferul sumei de 1.000.000 RON (1.238.598,80 RON cu TVA) de la S.C. PPP. S.R.L la S.C. K. S.R.L. şi, în continuare, către S.C. L. S.R.L. că A. societate a făcut plăţi către cea de-a doua prin ordinele de plată din 29 noiembrie 2012 (pentru suma de 600.000 RON plătită din contul x al cărui titular este S.C. PPP. S.R.L. în contul x, al cărui titular este S.C. K. S.R.L., având ca menţiune "PLATA LA F x/15 06 2012 CF CTR x/07 11 2011") şi din 18 decembrie 2012 (pentru suma de 640.000 RON plătită din contul x al cărui titular este S.C. PPP. S.R.L. în contul x, al cărui titular este S.C. K. S.R.L., având ca menţiune "CVAL F 4754/15 06 2012"), iar cea de-a doua societate către S.C. L. S.R.L. prin ordinele de plată nr. x din 21 martie 2013 (pentru suma de 500.000 RON) şi nr. 169 din 22 martie 2013 (pentru suma de 500.000 RON) ca urmare a emiterii facturii nr. x din data de 28 ianuarie 2013 pentru suma de 1.238.598,80 RON. În continuare, la data de 26 martie 2013, S.C. L. S.R.L. a încasat şi suma de 238.598,80 RON, aferentă TVA pentru cei 1.000.000 RON, prin ordinul de plată nr. 181.

Aşadar, succesiunea momentelor la care s-au efectuat plăţile pe întreg traseul descris (S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L.şi martorul P.), identitatea sumei pe întregul circuit al transmiterii ei, precum şi împrejurarea că, în aceeaşi zi în care suma de 1.000.000 RON (1.238.598,80 RON cu TVA) a intrat în contul S.C. L. S.R.L., aceasta societate a virat suma respectivă, prin întocmirea unui antecontract de vânzare-cumpărare fictiv, martorului, iar acesta, a pus la dispoziţia inculpatului B. banii proveniţi de la S.C. PPP. S.R.L., relevă conivenţa infracţională a inculpaţilor B., A., H. şi a celorlalte persoane implicate, respectiv martorii M., P. şi N. în acest mecanism de disimulare a provenienţei sumei de bani din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie.

Aspectele relevate anterior, indică, în mod evident, că inculpatul B. a cunoscut şi controlat fiecare etapă a acestui circuit financiar, toate operaţiunile fiind derulate pentru îndeplinirea scopului urmărit, anume acela de a intra în posesia "preţului" influenţei sale şi de a dispune de acesta.

III.1.3. Transferul sumei provenite de la S.C. K. S.R.L. din contul S.C. L. S.R.L. (reprezentată de inculpatul H.) în contul personal al martorului denunţător P. şi achiziţionarea de tablouri pentru inculpatul B..

Probatoriul administrat a relevat că inculpatul H. s-a implicat în derularea întregului mecanism de transmitere frauduloasă a banilor. Astfel, dacă într-o A. etapă, descrisă anterior, a consimţit şi a participat la întocmirea fictivă a documentaţiei aferente relaţiei S.C. K. S.R.L. - S.C. L. S.R.L., în continuare, într-o a doua etapă, a contribuit la perfectarea documentaţiei aferente transferului aceleiaşi sume de bani de la S.C. L. S.R.L. către martorul P., pentru ca acesta din urmă să o pună la dispoziţia inculpatului B..

Aşadar, pentru a se disimula adevărata natură a provenienţei şi destinaţiei sumei de 1.000.000 RON precum şi pentru a se realiza transferul acesteia pe traseul către beneficiarul său real, inculpatul H., prin intermediul martorului PPPP., împreună cu martorul P. au pus în operă un mecanism fraudulos, susţinut printr-o serie de operaţiuni şi documente fictive aflate în contradicţie cu realitatea faptică.

În legătură cu modalitatea în care s-a derulat activitatea infracţională în etapa transmiterii sumei de bani de la S.C. L. S.R.L. la martorul P., din conţinutul actelor dosarului a rezultat că, la data de 22 martie 2013, între martorul P., în calitate de promitent vânzător şi S.C. L. S.R.L., în calitate de promitent cumpărător, reprezentată de martorul PPPP., a fost încheiată o convenţie cu denumirea de "Antecontract de vânzare cumpărare", prin care martorul P. s-a obligat faţă de S.C. L. S.R.L. să vândă "terenul, categoria de folosinţă curţi-construcţii, în suprafaţă de 25.036,52 mp, situat în intravilanul mun. Slatina, Parc Aleea Oltului pe DN6, jud. Olt, identificat cu număr cadastral x, având următoarele vecinătăţi: la N - Consiliul local Slatina, Lac Agrement Consiliul local Slatina, la E - Consiliul local Slatina, la S - DN6 Craiova - Bucureşti, iar V - Consiliul local Slatina, conform schiţei de plan cadastrale".

La punctul II din convenţie, promitentul vânzător P. a declarat că a dobândit acel teren de la S.C. AAAA. S.A. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/31 ianuarie 2008, iar la punctul III, părţile au prevăzut ca termen de încheiere a contractului de vânzare cumpărare în formă autentică data de 22 iulie 2013, moment de la care urma să opereze şi transferul de proprietate asupra imobilului.

În referire la preţ şi modalităţile de plată ale acestuia, părţile au convenit la punctul IV din contract că preţul ferm şi irevocabil al vânzării este de 3.500.000 RON.

Prin aceeaşi clauză, promitentul vânzător a declarat că a primit în ziua semnării acestui antecontract de vânzare cumpărare, în contul deschis la YYY.., suma de 1.000.000 RON cu titlu de avans, diferenţa de 2.500.000 RON urmând a fi achitată la data perfectării contractului de vânzare cumpărare autentic. În acelaşi contract, la punctele V şi VI, s-au făcut printre altele şi unele menţiuni referitoare la obligaţiile părţilor.

Astfel, "Promitentul Cumpărător se obliga ca în cazul neperfectării contractului de vânzare cumpărare să restituie avansul primit în totalitate şi fără nicio formalitate. Restituirea avansului se va face în termen de 15 zile calendaristice de la notificarea către Promitentul Vânzător a intenţiei de a nu cumpăra imobilul descris mai sus".

Totodată, la rubrica "Declaraţiile promitentului cumpărător. Obligaţii" s-a prevăzut că "Eu, Promitentul Cumpărător îmi rezerv dreptul de opţiune în ceea ce priveşte perfectarea contractului de vânzare cumpărare, urmând ca în cazul neperfectării contractului de vânzare cumpărare să primesc înapoi întreaga sumă plătită astăzi cu titlul de avans, fără nicio altă reţinere şi sub nicio condiţie". În partea finală a contractului, la punctul VII denumit "Dispoziţii finale. Declaraţii comune." s-au prevăzut printre altele că "Noi, părţile contractante, declarăm că înainte de semnarea actului am citit personal cuprinsul acestuia, răspundem pentru autenticitatea documentelor prezentate şi declaraţiilor făcute. Stăruim la autentificarea actului întrucât exprimă voinţa noastră..." .

La momentul încheierii convenţiei, a fost depus la dosar şi extrasul de cont nr. 1330 aferent contului x al cărui titular este S.C. L. S.R.L., conform căruia la data de 22 martie 2013 societatea comercială anterior menţionată a plătit către martorul P., în contul x deschis la YYY.., suma de 1.000.000 RON. În rubrica "Descrierea tranzacţiei", în dreptul acestei operaţiuni de plată, s-a făcut menţiunea "Cv pl. part. a preţ de vânzare" .

Aferent acestei plăţi, a fost întocmit de către S.C. L. S.R.L. ordinul de plată nr. x din 22 martie 2013 din care rezultă date ce confirmă aspectele detaliate mai sus .

În legătură cu plata sumei de 1.000.000 RON către martorul P. s-a precizat că aceasta a fost efectuată în data de 22 martie 2013, chiar în ziua încheierii contractului, în condiţiile în care la 21 martie 2013 şi 22 martie 2013, exact înainte de această plată, S.C. L. S.R.L. încasase de la S.C. K. S.R.L. aceeaşi 1.000.000 RON fără TVA (1.238.598,80 RON cu TVA).

În concret, reprezentanţii S.C. L. S.R.L. au emis factura nr. x din data de 28 ianuarie 2013 pentru suma de 1.238.598,80 RON (1.000.000 RON fără TVA) care a fost virată de S.C. K. S.R.L.(reprezentată de martorul P.) în trei tranşe, prin intermediul a trei ordine de plată, respectiv nr. 145/21 martie 2013 pentru suma de 500.000 RON (inclusiv TVA), nr. 169/22 martie 2013 pentru suma de 500.000 RON (inclusiv TVA) şi nr. 181/26 martie 2013 pentru suma de 238.598,80 RON şi la data de 22 martie 2013 S.C. L. S.R.L. a făcut plata avansului în cuantum de 1.000.000 RON în contul personal al martorului P., acesta intrând în posesia banilor pe care îi virase din S.C. K. S.R.L.

Din conţinutul convenţiei a rezultat că plata unui avans de aproape 30 % dintr-un preţ pe baza unui antecontract de vânzare cumpărare, în ziua încheierii acelui antecontract, nu este de natură a crea vreun avantaj pentru S.C. L. S.R.L., în condiţiile în care transferul de proprietate asupra imobilului tranzacţionat urma să aibă loc peste patru luni, respectiv la data de 22 iulie 2013, iar societatea comercială s-a lipsit de folosinţa sumei de 1.000.000 RON pe această perioadă.

Deşi, în aparenţă, plata unui avans din preţul tranzacţiei ar putea fi considerată o etapă firească în achiziţionarea unui imobil, în condiţiile în care S.C. L. S.R.L., prin clauzele contractuale, a fost de acord ca după patru luni, dacă nu se încheie tranzacţia, să primească înapoi avansul plătit, fără a prevedea daune sau penalităţi pentru neîncheierea contractului respectiv relevă că acest contract a fost doar o formă de acoperire a adevăratei naturi a operaţiei derulate, transferul către martorul P. a sumei de 1.000.000 RON, proveniţi din săvârşirea de către inculpatul B. a infracţiunii de trafic de influenţă, fiind disimulat sub forma unui avans în cuantumul menţionat, din preţului unui imobil, operaţiune materializată prin intermediul antecontractului de vânzare cumpărare.

Cu privire la această a doua etapă a circuitului financiar martorul P. a declarat că ştia de la inculpatul B. că urmează să primească în contul său personal suma de 1.000.000 RON, provenită de la S.C. PPP. S.R.L., prin S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L. Totodată, a declarat că ştia de la inculpatul B. că transferul sumei de bani în contul său va fi justificat prin încheierea cu S.C. L. S.R.L. a unui antecontract de vânzare cumpărare fictiv pentru un teren deţinut formal de martor în municipiul Slatina, în realitate, proprietarul acestuia fiind inculpatul B.

Acelaşi martor a menţionat că inculpatul H. cunoştea caracterul fictiv al acestei operaţiuni. Mai mult decât atât, inculpatul B. l-a asigurat pe martorul P. că nu va trebui să returneze suma respectivă către S.C. L. S.R.L., de acest aspect urmând a se ocupa chiar el, detaliu cunoscut şi de inculpatul H. .

De altfel, inculpatul H. a recunoscut în declaraţiile sale faptul că ştia despre caracterul fictiv al actelor ce urma să le încheie şi scopul acestora. De asemenea, sus numitul a menţionat că martorul PPPP. a semnat antecontractul de vânzare cumpărare şi convenţia de rezoluţiune a acestuia la indicaţiile sale .

Cu ocazia întâlnirii în care au stabilit detaliile legate de semnarea antecontractului de vânzare cumpărare, inculpatul H. i-a transmis martorului P. că actele aferente acelei presupuse operaţiuni comerciale vor fi semnate din partea S.C. L. S.R.L. de administratorul scriptic de la momentul acela, respectiv de martorul PPPP. întrucât acesta deţinea, formal, calitatea necesară ce-i dădea dreptul de dispoziţie asupra operaţiunilor derulate de societatea comercială.

De asemenea, martorul P. a declarat că inculpatul B. i-a spus că din banii de la S.C. L. S.R.L. urmează să cumpere mai multe obiecte de artă, sens în care se vor deplasa în Franţa. Totodată, în aceeaşi perioadă, inculpatul B. i-a transmis că va încasa o sumă de bani şi de la S.C. QQQQ. S.R.L., bani ce vor fi utilizaţi în acelaşi scop. Înainte de plecarea în Franţa, inculpatul B. i-a solicitat să alimenteze contul în care se aflau banii de la S.C. L. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., astfel încât să existe în cont cel puţin 2.000.000 RON. După ce a alimentat contul, în conformitate cu solicitările inculpatului, acelaşi martor a motivat că participarea sa cu o sumă suplimentară celei obţinută de la S.C. L. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L. pentru alimentarea contului s-a datorat împrejurării că S.C. K. S.R.L. avea contracte în derulare cu Primăria Slatina şi se simţea obligat faţă de inculpatul B..

Cu privire la viramentele efectuate de S.C. QQQQ. S.R.L. în contul martorului P., aşa cum rezultă din aceleaşi înscrisuri şi după cum a declarat şi acest martor, suma totală de 682.000 RON reprezintă diferenţa de preţ pe care societatea respectivă o datora aparent faţă de P. în urma vânzării unui imobil către aceasta, imobil care în realitate aparţinea inculpatului B..

Vânzarea cumpărarea dintre S.C. QQQQ. S.R.L. şi martorul P. s-a materializat prin contractul nr. x din 27 decembrie 2011, a avut ca obiect suprafaţa de 6187 mp teren arabil, situat în intravilanul municipiului Slatina, judeţul Olt, iar preţul total al acestuia a fost de 2.182.000 RON.

Conform extraselor aferente contului S.C. QQQQ. S.R.L., plata preţului s-a făcut în mai multe tranşe, după cum urmează: în 15 martie 2012 s-au plătit 200.000 RON, în 30 iulie 2012 s-au plătit 200.000 RON, în 31 iulie 2012 s-au plătit 300.000 RON, în 01 august 2012 s-au plătit 200.000 RON, 13 august 2012 s-au plătit 300.000 RON, în 22 august 2012 s-au plătit 300.000 RON şi după cum am precizat mai sus, au urmat cele două plăţi din datele de 21 martie 2013 în cuantum de 382.000 RON şi cea din 22 martie 2013 în valoare de 300.000 RON.

Astfel, la data de 19 martie 2013, martorul V. a depus în contul martorului P. suma de 300.000 RON, la data de 21 martie 2013 S.C. QQQQ. S.R.L. a virat suma de 382.000 RON, la data de 22 martie 2013 tot S.C. QQQQ. S.R.L. a virat suma de 300.000 RON şi tot în data de 22 martie 2013, S.C. L. S.R.L. a virat suma de 1.000.000 RON.

Prin urmare, în cursul lunii martie 2013, au plecat în Franţa în vederea achiziţionării unor obiecte de artă, inculpatul B. împreună cu martorii P., W., U. şi M..

Din contul alimentat în condiţiile anterior menţionate, în perioada martie - mai 2013, martorul P. a achiziţionat pentru inculpatul B., din dispoziţia acestuia, mai multe obiecte de artă, pentru care a plătit sumele de 63.010,17 lire sterline, 290.334,7 euro şi 73.077,87 dolari americani, adică 1.857.046,51 RON, aşa cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosarul penal de martor .

Plăţile pentru operele de artă achiziţionate din Franţa au fost făcute după cum urmează: pentru cele al căror preţ a fost în lire sterline, din contul x, pentru cele al căror preţ a fost în euro, din contul x, iar pentru cele al căror preţ a fost în dolari americani, din contul x, pentru toate cele trei conturi fiind titular martorul P..

De asemenea, pentru toate cele trei situaţii, schimbul valutar din RON în monedele respective a fost făcut din contul de RON al martorului P., respectiv x, în care au fost virate şi sumele de la S.C. QQQQ. S.R.L., în cuantum de 682.000 RON şi S.C. L. S.R.L., în cuantum de 1.000.000 RON precum şi suma de 300.000 RON depusă din fondurile personale ale susnumitului.

Din extrasul aferent contului x pentru lire sterline (GBP) au rezultat următoarele: la data de 26 martie 2013 s-au plătit 3.640 GBP, la un curs valutar de 5,1636 RON/GBP, adică 18.795,504 RON; tot în data de 26 martie 2013 s-au plătit 57.486 GBP, adică 296.834,7096 RON; la data de 04 aprilie 2013 s-au plătit 1.884,17 GBP, adică 9.972,91181 RON, la un curs valutar de 5,2930 RON/GBP. Aşadar, martorul P. a plătit în total 63.010,17 GBP, adică 325.603,12541 RON.

Din extrasul aferent contului x pentru euro (EUR) au rezultat următoarele: la data de 26 martie 2013 s-au plătit 39.290,30 EUR, adică 173.482,39062 RON, la un curs valutar de 4,4154 RON/EUR; în aceeaşi dată, s-au plătit 70.088,40 EUR, adică 311.052,3192 RON, la un curs valutar de 4,4380 RON/EUR; la data de 28 martie 2013, s-au plătit 65.993 EUR, adică 293.008,92 RON, la un curs valutar de 4,4400 RON/EUR; în data de 02 aprilie 2013 s-au plătit 114.963 EUR, adică 507.481,1709 RON, la un curs valutar de 4,4143.

Din extrasul aferent contului x pentru dolari americani (USD) a rezultat că la data de 30 mai 2013 s-au plătit 73.077,87 USD, adică 246.418,57764 RON, la un curs valutar de 3,3720 RON/USD.

În acest context au fost reţinute ca fiind relevante declaraţiile martorului P. a declarat cu prilejul audierii sale la instanţă cu privire la achiziţionarea tablourilor din bani depuşi în contul său personal. .

Sintetizând instanţa de fond a reţinut că în perioada 26.03 - 30 mai 2013, martorul P. a achiziţionat opere de artă, din dispoziţia inculpatului B., cu banii proveniţi din sursele indicate anterior, în sumă totală de 1.857.046,51 RON (adică de cca. 419.490 euro).

În referire la aceste opere de artă, inculpatul B. a menţionat că au fost plătite din contul martorului P., aşa cum s-a consemnat în procesul-verbal nr. x/P/2014 din 30 aprilie 2015 .

De asemenea, la data de 31 martie 2015, inculpatul B., a predat organelor de urmărire penală 46 de tablouri şi un vas din lut, printre acestea regăsindu-se o parte dintre cele menţionate anterior, ca fiind achiziţionate cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Modalitate de achiziţionare a acestor obiecte de artă a fost descrisă de martorul P. în cuprinsul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

Astfel, inculpatul B. singur ori însoţit de martor alegea respectivele obiecte de artă, după care îi dădea acestuia facturile proforma în vederea efectuării plăţilor. După aceasta, martorul telefona personal la bancă, ocazie cu care dispunea efectuarea schimbului valutar şi plata facturilor sau lua legătura cu fratele său, martorul V., căruia îi transmitea suma ce trebuie plătită din contul său, acesta având drept de semnătură pe conturile respective.

O parte din obiectele de artă achiziţionate în modul arătat au fost expediate în România prin curier, iar o parte au fost transportate de martorul P. cu autoturismul său cu care a fost în Franţa.

În apropiere de Slatina, conform înţelegerii pe care a avut-o cu inculpatul B., martorul P. a predat obiectele de artă inculpatului F.. Obiectele de artă expediate prin curier din Franţa au avut ca adresă de destinaţie domiciliul martorului P., după care acesta i le-a predat tot, de asemenea, tot inculpatului F. din dispoziţia inculpatului B.. Niciunul dintre obiectele de artă achiziţionate cu banii din contul martorului P. nu a rămas în posesia acestuia.

Despre plăţile în euro făcute în aprilie şi mai 2013, martorul P. a declarat că reprezintă achiziţii ale unor obiecte de artă, inclusiv transportul acestora, efectuate ca urmare a indicaţiilor date de inculpatul B., care le achiziţionase on-line. Despre plăţile făcute în lire sterline în lunile martie şi aprilie 2013, martorul P. a declarat că reprezintă achiziţia unor obiecte de artă făcute după modalitatea prezentată mai sus, adică tot de inculpatul B., iar cu privire la plata de 73.077,87 dolari americani efectuată în luna mai 2013 susnumitul a declarat acelaşi lucru, respectiv că reprezintă tot achiziţia unor obiecte de artă.

Aşa cum rezultă din cele expuse anterior, aceasta a fost etapa finală a circuitului financiar constituit pe segmentul S.C. PPP. S.R.L. (N.) - S.C. K. S.R.L. (P.) - S.C. L. S.R.L. (H.) - P. - B..

Ca atare, înţelegerea dintre inculpatul B. şi martorul N., privind remiterea unor sume de bani printr-un circuit financiar ca cel descris anterior a fost dusă la îndeplinire, cu sprijinul inculpaţilor A. şi H., în cele din urmă, beneficiarul real al sumei de 1.000.000 RON intrând în posesia acesteia sub forma unor opere de artă, achiziţionate printr-o persoană interpusă, respectiv martorul P..

În etapa următoare, după revenirea din Franţa şi după achiziţionarea celorlalte obiecte de artă, autorii mecanismului fraudulos descris anterior au luat măsuri pentru ca din punct de vedere scriptic martorul P. să nu rămână înregistrat în evidenţa contabilă a S.C. L. S.R.L. cu debitul de 1.000.000 RON, astfel că inculpatul H. i-a remis acestuia suma respectivă, în numerar, din banii proprii, după cum el însuşi a declarat, după care martorul RRRR. i-a depus în contul personal de unde i-a virat către S.C. L. S.R.L.

În concret, în ceea ce priveşte circuitul infracţional scriptic, la data de 25 octombrie 2013 între părţile antecontractului de vânzare cumpărare a fost încheiată Convenţia de rezoluţiune a antecontractului de vânzare cumpărare nr. x/22 martie 2013, în condiţiile în care termenul pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare era data de 22 iulie 2013 .

Din acest înscris încheiat la data de 25 octombrie 2013 între P., în calitate de promitent vânzător şi S.C. L. S.R.L., în calitate de promitent cumpărător, rezultă că la data încheierii acestui act, părţile au "hotărât de comun acord rezoluţiunea antecontractului de vânzare cumpărare nr. x/22 martie 2013, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară".

Prin aceeaşi convenţie, P. s-a obligat ca până la data de 01 aprilie 2014 să restituie către S.C. L. S.R.L. avansul de 1.000.000 RON primit de la aceasta la momentul semnării antecontractului de vânzare cumpărare nr. x/22 martie 2013.

Ca urmare a acestei convenţii, prin adresa nr. x/16 iulie 2014 emisă de S.C. L. S.R.L., martorul P. a fost notificat cu privire la "solicitarea restituirii sumei de 1.000.000 RON conform Convenţiei de rezoluţiune a antecontractului de vânzare cumpărare nr. x/22 martie 2013, încheiată în data de 25 octombrie 2013, cu privire la restituirea sumei mai sus menţionate către L. S.R.L. până la data de 01 aprilie 2014."

În consecinţă, aşa cum rezultă din extrasul de cont nr. 1625 aferent contului x al cărui titular este S.C. L. S.R.L., în ziua de 17 iulie 2014, P. a efectuat două plăţi din contul x deschis la YYY.., către societatea comercială menţionată anterior, una în cuantum de 400.000 RON cu explicaţia "RETUR CF CTR x/22 martie 2013" şi una în cuantum de 200.000 RON cu explicaţia "RETUR CONTRAVAL CONTRACT NR. x/22 martie 2013".

De asemenea, aşa cum rezultă din extrasul de cont nr. 1628 aferent contului x al cărui titular este S.C. L. S.R.L., în ziua de 22 iulie 2014, martorul P. a efectuat o plată din contul x deschis la YYY.., către societatea comercială menţionată anterior, în cuantum de 200.000 RON cu explicaţia "RETUR conform contract NR. x DIN 22 martie 2013".

Totodată, aşa cum rezultă din extrasul de cont nr. 1632 aferent contului x al cărui titular este S.C. L. S.R.L., în ziua de 28 iulie 2014, martorul P. a efectuat o plată din contul x deschis la YYY.., către societatea comercială menţionată anterior, în cuantum de 200.000 RON cu explicaţia "RETUR cf contract nr. x 22 martie 2013".

Inculpatul H. a recunoscut faptul că a luat parte la crearea acestui circuit financiar, cu scopul de a intermedia transferul sumei de 1.000.000 RON către martorul P..

Totodată, acesta a declarat că suma menţionată a constituit un împrumut pentru martorul P., cunoscând că, în realitate, nu va achiziţiona acel imobil aparţinând martorului.

Cu toate acestea, a acceptat să folosească documente false prin care să primească de la S.C. K. S.R.L. suma de 1.000.000 RON pentru ca apoi să o vireze către martorul P., în condiţiile în care acesta era chiar administratorul S.C. K. S.R.L.

Aşadar, inculpatul H. a participat la întocmirea unor documente false, după cum el însuşi a recunoscut, pentru a-l ajuta pe martorul P. să intre legal în posesia unor sume de bani, pe care le primise de la S.C. PPP. S.R.L şi la rândul său le transmisese societăţii L. S.R.L. printr-un circuit nelegal, ipoteză care este absurdă.

În pofida susţinerilor inculpatului H. conform cărora operaţiunea respectivă ar reprezenta o formă de "împrumut" acordat martorului P., caracterul mincinos al susţinerilor sale precum şi natura fictivă a convenţiei de mai sus, au rezultat şi din faptul că plata sumei de 1.000.000 RON către martorul P. a fost efectuată în data de 22 martie 2013, în ziua încheierii contractului, în condiţiile în care în aceeaşi zi, înainte de această plată, S.C. L. S.R.L. încasase de la S.C. K. S.R.L. chiar suma de 1.000.000 RON .

În concluzie, instanţa de fond a reţinut că întreaga documentaţie pe care s-a bazat relaţia S.C. K. S.R.L. - S.C. L. S.R.L. în legătură cu contractul de prestări servicii cu nr. x/19 iunie 2012 este falsă, întrucât nu reflectă operaţiuni reale ci fictive, fiind întocmită pentru a disimula adevărata natură a provenienţei sumei de 1.238.598,80 RON şi cu scopul de a face posibil transferul acesteia către beneficiarul real, inculpatul B. .

În vederea creării unei aparenţe cu privire la existenţa stării de îngrijorare faţă de faptul că martorul P. nu restituise suma de 1.000.000 RON până la jumătatea anului 2014, inculpatul H. a întocmit, evident în mod formal, o notificare către S.C. L. S.R.L., chiar în data de 16 iulie 2014, exact cu o zi înainte ca martorul P. să înceapă să vireze către S.C. L. S.R.L. banii, pe care îi abia ce-i primise, pentru restituirea avansului, tot de la inculpatul H..

În mod evident, prin acest demers, de a întocmi o notificare, inculpatul H. a dorit să ascundă înţelegerea sa cu martorul P. şi să creeze aparenţa că plăţile din zilele ulterioare s-au datorat acestei notificări.

Cu toate acestea, notificarea a fost expediată prin poştă, cu caracter recomandat şi nu a ajuns la martorul P., fiind returnată după expirarea termenului de păstrare.

Martorul P. a confirmat cu prilejul audierii la instanţă că "Terenul din Slatina ce urma sa facă obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, deşi apărea ca fiind al meu, în realitate era al lui B., pentru ca el îmi dăduse banii pentru a-l achiziţiona, iar eu am fost doar la notar pentru a semna contractul prin care am devenit proprietarul terenului.

După această întâlnire m-am întâlnit cu H. care era reprezentantul S.C. L., mi-am dat seama ca ştia despre ce este vorba. Am stabilit că vom face antecontractul la un avocat din Bucureşti şi îl va trimite pe domnul SSSS. ca să semneze din partea S.C. L..

M-am prezentat la cabinetul domnului avocat TTTT. în Bucureşti, unde am semnat antecontractul deşi domnul SSSS. din partea L. nu era prezent, după care ştiu că a fost semnat şi de către acesta din urmă. Astfel suma de 1 mil de RON a fost transferată în contul meu personal de la S.C. L..

La sfârşitul anului 2013 m-am întâlnit cu H. întrucât expira perioada în care trebuia sa încheiem contractul de vânzare comparare, am hotărât sa facem un act adiţional de prelungire a termenului şi ne-am plâns unul la altul ca am rămas încurcaţi în aceasta deşi domnul B. trebuia să o rezolve.

La jumătatea anului 2014 am fost contactat de domnul H. care mi-a spus că a făcut rost de bani pentru a rezolva problema. Banii mi-au fost transmişi prin SSSS. care i-a dat vărului meu M., şi acesta mi i-a remis în final mie. Banii i-am depus la bancă şi astfel am întors avansul la L..

La întâlnirea pe care am avut-o iniţial cu B. şi am stabilit ca voi primi avans suma de 1 mil de RON în contul meu personal, acesta mi-a spus ca voi primi tot în contul personal încă aproximativ 680 de mii de RON de la S.C. QQQQ., reprezenta un rest de plata pentru un teren pe care eu ca proprietar îl vândusem către QQQQ. şi nu îmi achitase preţul integral şi de asemenea, ar mai fi nevoie în afara de sumele menţionate de încă 300 de mii de RON suma pe care eu am depus-o din banii mei proprii. Terenul vândut S.C. QQQQ. era în realitate tot a domnului B. întrucât îl achiziţionasem cu banii pe care acesta mi i-a dat şi solicitarea de vânzare către QQQQ. a venit tot de la acesta, iar suma de bani obţinută în urma vânzării, respectiv A. tranşă a ajuns în totalitate la B." .

III.2. Cel de-al doilea circuit al mecanismului de transfer s-a realizat pe segmentul S.C. PPP. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător N.) - S.C. K. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător P.) - S.C. I. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător M.) - S.C. J. S.R.L. (reprezentată de inculpaţii G. şi F.) - inculpatul B..

III.2.1. Primul segment privind transferul sumelor de bani de la S.C. PPP. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător N.) la S.C. K. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător P.) a fost analizat anterior la pct. III.1.1.

III.2.2. Transferul sumei de 1.346.031,16 RON de la S.C. K. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător P.) la S.C. I. S.R.L. (reprezentată de martorul M.).

Pe măsură ce societăţii K. S.R.L. îi era virată suma de 3.080.000 RON de la S.C. PPP. S.R.L., inculpatul A., în baza înţelegerii infracţionale iniţiale, a continuat săvârşirea actelor de sprijinire a inculpatului B., prin indicarea societăţilor I. S.R.L., reprezentată de martorul M. şi J. S.R.L., reprezentată de inculpaţii G. şi F., astfel încât, prin intermediul acestora, inculpatul B. să poată intra în posesia banilor promişi în schimbul traficării influenţei sale, sub forma unor achiziţii pentru CCCC. pe care îl deţinea, în fapt.

În concret, aşa cum reiese din declaraţia inculpatului B., modalitatea de plată între societăţi a fost stabilită de inculpatul A., prin urmare, acesta i-a indicat martorului P. unde să vireze, în continuare, banii primiţi de la S.C. PPP. S.R.L., respectiv, suma de 1.000.000 RON fără TVA 1.238.598,80 RON cu TVA), către S.C. L. S.R.L., societate reprezentată de inculpatul H. şi o sumă asemănătoare, către S.C. J. S.R.L., administrată de inculpaţii G. şi F., prin intermediul S.C. I. S.R.L., administrată de martorul M..

Cu prilejul audierii la instanţă, acelaşi martor denunţător P. a arătat că inculpatul A. "i-a spus doar că sumele încasate de la S.C. PPP. trebuie date mai departe".

Implicarea inculpatului A. reiese şi din depoziţia inculpatului F. care în legătura cu activităţile desfăşurate de S.C. J. S.R.L. a ţinut legătura cu inculpatul B." prin intermediul inc. A." .

Totodată, martorul M. a precizat că inculpatul A. a fost cel care a stabilit că suma de 1.240.000 RON de la S.C. PPP. S.R.L trebuie sa ajungă la S.C. J. S.R.L.

Pentru realizarea transferului sumelor de bani au fost întocmite contracte fictive, pe de-o parte, între S.C. K. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., şi pe de altă parte, între aceasta din urmă şi S.C. J. S.R.L., astfel încât folosul, reprezentând preţul traficului de influenţă, să ajungă la inculpatul B., sub forma achiziţionării de către societatea ultim menţionată a unor materiale de construcţie, materiale pentru amenajări, bunuri şi servicii în beneficiul CCCC., imobil deţinut în fapt de acesta.

Introducerea în schema relaţională a unui intermediar a fost determinată nu doar de necesitatea de a disimula suma de bani într-o modalitate mai greu de descoperit, dar şi de preexistenţa unor relaţii comerciale dintre S.C. K. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., administrată de martorul M., vărul martorului P., pe de-o parte, precum şi relaţia de prietenie dintre martorul M. şi inculpaţii G. şi F., care reprezentau S.C. J. S.R.L., controlată de inculpatul B., pe de altă parte, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor P., M. .

Astfel, pe fondul preexistenţei între S.C. K. S.R.L., reprezentată de P. şi S.C. I. S.R.L., reprezentată de M., a contractului cadru de prestări servicii nr. x/27 februarie 2012, între cele două societăţi comerciale a fost încheiat, în mod fictiv, actul adiţional nr. x iunie 2012, prin care în calitate de prestator, S.C. I. S.R.L. s-a obligat să execute lucrări montaj-demontaj schelă şi refacere termo-sistem la obiectivul Spitalul Bagdasar Arseni Bucureşti (dosarul de urmărire penală, filele x, 57-58).

De asemenea, în mod fictiv, între aceleaşi părţi a mai fost încheiat actul adiţional nr. x din 30 noiembrie 2012 la contractul nr. x/27 februarie 2012, obiectul acestuia fiind executarea de lucrări de termo-izolare cu polistiren pentru obiectivele beneficiarului S.C. K. S.R.L., respectiv bloc x, bl. y şi bl. z, toate din municipiul Slatina, judeţul Olt. La acest act adiţional au fost întocmite şi două anexe cuprinzând lucrările ce ar fi trebuit executate (dosarul de urmărire penală, filele x).

Astfel, în baza celor două acte adiţionale, S.C. I. S.R.L. a emis către S.C. K. S.R.L. şase facturi, după cum urmează: factura fiscală nr. x din 22 ianuarie 2013 în valoare de 223.420,72 RON, factura fiscală nr. x din 22 ianaurie 2013 în valoare de 239.568 RON, factura fiscală nr. x din 22 ianaurie 2013 în valoare de 274.483,92 RON, factura fiscală nr. x din 24 aprilie 2013 în valoare de 193.158,52 RON, factura fiscală nr. x din 30 aprilie 2013 în valoare de 202.120 RON şi factura fiscală nr. x din 15 mai 2013 în valoare de 213.280 RON .

S.C. K. S.R.L. a efectuat plata facturilor anterior menţionate, prin ordine de plată, în data de 28 februarie 2013 pentru suma de 200.000 RON, în data de 04 martie 2013 pentru suma de 50.000 RON, în 26 martie 2013 pentru suma de 487.472,64 RON, în 13 mai 2013 pentru suma de 193.158,52 RON, în 16 mai 2013 pentru suma de 202.120 RON şi în data de 21 mai 2013 pentru suma de 213.280 RON, în total, 1.346.031,16 RON, astfel cum rezultă din fişa analitică aflată în dosarul de urmărire penală .

Martorii P. şi M. au declarat, în mod constant, în ambele faze ale procesului penal, că S.C. I. S.R.L. nu a prestat niciun serviciu pentru S.C. K. S.R.L., respectiv nu a executat niciuna dintre lucrările la care s-a angajat prin încheierea celor două acte adiţionale, aceasta fiind, de altfel, înţelegerea iniţială dintre cei doi martori, rolul documentaţiei întocmite în fals fiind acela de a crea aparenţa de legalitate pentru transferul de bani şi de a disimula adevărata natură a provenienţei acestora, din preţ al traficului de influenţă în plata unor lucrări.

Cu privire la actele adiţionale încheiate între S.C. K. S.R.L. şi şi S.C. I. S.R.L., martorul P. a precizat că" au fost întocmite de vărul meu M., contracte pe care eu le-am semnat, în condiţiile în care eu aveam deja încheiat un contract cadru de lucrări cu I. iar contractele fictive reprezentau nişte acte adiţionale acestui contract. Din câte îmi aduc aminte unul dintre actele adiţionale se referea la construcţii de la spitalul Bagdasar din Bucureşti unde eu executam o lucrare mai mare şi celelalte priveau nişte obiective din Slatina. După semnarea contractelor şi emiterea facturilor de către I. am făcut plăţile în funcţie de solicitările lui F. în raport cu nevoile pentru amenajarea hotelului CCCC." .

Acelaşi martor a arătat că îşi menţine declaraţia dată la urmărire penală precizând că urmare a discuţiei purtate cu inculpaţii F., H. şi G. şi-a dat seama că aceştia cunoşteau provenienţa sumelor de bani pe care urma să le transmită societăţilor pe care le administrau şi anume că "reprezentau o mită pe care eu o dădeam prin S.C. K. către dl. B." .

III.2.3. Transferul sumei provenite de la S.C. I. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător M.) la S.C. J. S.R.L. (reprezentată de inculpaţii G. şi F.) şi achiziţionarea de către societatea ultim menţionată a unor materiale de construcţie, materiale pentru amenajări, bunuri şi servicii în beneficiul CCCC., imobil deţinut în fapt de inculpatul B..

În continuare, pentru transferul banilor până la destinatarul final, a fost necesară iniţierea unei relaţii comerciale între S.C. I. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L., realizată prin încheierea, în mod fictiv, a contractului cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012 ce a avut ca obiect stabilirea unor relaţii cadru de colaborare între cele două firme privind execuţia unor lucrări de specialitate (dosarul de urmărire penală, filele x).

Subsecvent acestui contract, între S.C. I. S.R.L., în calitate de beneficiar şi S.C. J. S.R.L., în calitate de prestator, a fost încheiat, în mod fictiv, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, prin care prestatorul se obliga să execute lucrări de refacere termo-sistem şi montaj - demontaj schelă pentru obiectivul Spital Bagdasar Arseni din Bucureşti .

Totodată, a fost încheiat, în mod fictiv, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012 la contractul cadru nr. x din 09 iulie 2012, prin care S.C. J. S.R.L. s-a obligat să execute lucrări de reabilitare termică la obiectivul bloc z - scările A-C, din municipiul Slatina, judeţul Olt (dosarul de urmărire penală, filele x).

De asemenea, tot între S.C. I. S.R.L., în calitate de beneficiar şi S.C. J. S.R.L. în calitate de prestator, au fost încheiate, în mod fictiv, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, ambele la acelaşi contract cadru, respectiv nr. 02 din 09 iulie 2012, prin care prestatorul S.C. J. S.R.L. se obliga să execute lucrări de reabilitare termică la obiectivele bloc y, scările A-C şi x, ambele din municipiul Slatina, judeţul Olt (dosarul de urmărire penală, filele x şi 16).

S.C. J. S.R.L. nu a prestat niciun serviciu pentru S.C. I. S.R.L., respectiv nu a executat niciuna dintre lucrările la care s-a angajat prin încheierea celor 4 acte adiţionale, aceasta fiind, de altfel, înţelegerea iniţială dintre părţi, rolul documentaţiei întocmite în fals fiind acela de a crea aparenţa de legalitate pentru transferul de bani şi de a disimula adevărata natură a provenienţei acestora, din preţ al traficului de influenţă în plata unor lucrări.

Pentru materializarea transferului de bani dintre cele două societăţi, J. S.R.L. a emis către S.C. I. S.R.L. mai multe facturi, după cum urmează: factura nr. x din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 222.735 RON, factura nr. x din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 238.824 RON, factura nr. x din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 273.699 RON, factura nr. x din 25 aprilie 2013 pentru suma de 189.730 RON, factura nr. x din 29 aprilie 2013 pentru suma de 191.518 RON şi factura nr. x din 17 mai 2013 pentru suma de 213.752 RON (dosarul de urmărire penală, filele x)

În concret, între S.C. I. S.R.L.şi S.C. J. S.R.L. au fost încheiate, în maniera descrisă anterior, următoarele actele falsificate: contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, facturile emise de SC. J. S.R.L. către S.C. I. S.R.L. nr. 055 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25 aprilie 2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29 aprilie 2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17 mai 2013 pentru suma de 213.752 RON .

Atât contractul cadru cât şi actele adiţionale menite să ascundă realitatea în ceea ce priveşte existenţa şi desfăşurarea unor relaţii comerciale dintre cele două societăţi au fost întocmite şi semnate de martorul M., în calitate de administrator al S.C. I. S.R.L. şi apoi prezentate inculpatului G., în calitate de director general al S.C. J. S.R.L.

În concluzie, întreaga documentaţie pe care s-a bazat relaţia S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L. în legătură cu contractul de prestări servicii cu nr. x din 09 iulie 2012 este falsă, întrucât conţine menţiuni care nu reflectă operaţiuni reale ci fictive, aspect confirmat prin probatoriul analizat.

În legătură cu aceleaşi împrejurări în care au fost întocmite actele false, inculpatul G. a recunoscut doar faptul că a semnat acele acte şi a relevat că i-au fost aduse de martorul M., prilej cu care le-a semnat, deşi cunoştea că sunt false, întrucât lucrările nu vor fi executate de S.C. J. S.R.L, scopul urmărit fiind acela de a disimula transferul unor sume de bani ce făceau obiectul unei infracţiuni de corupţie către autorul ei.

Acelaşi inculpat a relatat în legătură cu participaţia inculpatului F. la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, că ajutorul acestuia a constat în stabilirea întâlnirii cu martorul M. care, în prealabil, redactase actele precizând că l-a condus în biroul unde a semnat actele şi a asistat la semnarea acestora.

Participaţia inculpatului F. la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu se rezumă doar la actele de ajutor anterior menţionate, dimensiunea faptică a participaţiei sale la comiterea faptei de fals fiind descrisă şi de martorul M.. .

Raportat la susţinerile inculpaţilor G. şi F., dar şi a martorului M. privind semnarea înscrisurilor mai sus menţionate, în aceeaşi zi, într-o succesiune neîntreruptă a actelor ce caracterizează elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., instanţa a reţinut că a fost săvârşită în forma unităţii naturale colective.

Totodată, aferent acestui segment infracţional, în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., instanţa a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale dintre S.C. I. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L: contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, facturile emise de SC. J. S.R.L. către S.C. I. S.R.L.: nr. 055 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25 aprilie 2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29 aprilie 2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17 mai 2013 pentru suma de 213.752 RON (din dosarul de urmărire penală, filele x, şi filele101-106).

Facturile mai sus menţionate au fost plătite de S.C. I. S.R.L. din contul deschis la YYY.. astfel, la data de 28 februarie 2013, suma de 200.000 RON, reprezentând "CV FF NR. 055 155", la data de 05 martie 2013, suma de 50.000 RON, reprezentând "CV FF NR. 55/PARTIAL FF 056 156", la data de 27 martie 2013, suma de 300.000 RON, reprezentând "CV lucrări 158", la data de 28 martie 2013, suma de 185.258 RON, reprezentând "CV parţial FF 57 161", la data de 14 mai 2013, suma de 189.730 RON, reprezentând "CV FF NR. 62 168", la data de 17 mai 2013, suma de 191.518 RON, reprezentând "CV FF NR. 63 169", la data de 21 mai 2013, pentru suma de 213.752 RON, reprezentând "CV lucrări FF 064 172".

Aşadar, prin plata facturilor menţionate anterior, în perioada 28 februarie 2013- 21 mai 2013, S.C. I. S.R.L. a transferat către S.C. J. S.R.L., suma totală 1.330.258 RON.

Sintetizând, în perioada 29 noiembrie 2012-10 aprilie 2013, S.C. K. S.R.L. a primit de la S.C. PPP. S.R.L., în mai multe tranşe, prin transfer bancar, suma totală de 3.080.000 RON, respectiv 600.000 RON în 29 noiembrie 2012, 640.000 RON în 18 decembrie 2012, 600.000 RON la 05 aprilie 2013, 640.000 RON la 10 aprilie 2013 şi 600.000 RON la 16 aprilie 2013.

Aşadar, în perioada 29 noiembrie 2012-26 martie 2013, S.C. K. S.R.L. a primit de la S.C. PPP. S.R.L. 1.240.000 RON (600.000 RON în 29 noiembrie 2012, 640.000 RON în 18 decembrie 2012) şi a transferat, în aceeaşi perioadă, către S.C. L. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L.(200.000 RON la 28 februarie 2013, 50.000 RON la 04 martie 2013, 500.000 RON la 21 martie 2013, 500.000 RON la 22 martie 2013, 238.598,80 RON la 26 martie 2013 şi 487.472,64 RON la 26 martie 2013), cu aproximativ 736.071 RON mai mult decât primise de la S.C. PPP. S.R.L., cu precizarea că după 10 zile, respectiv la 05 aprilie 2013 şi în continuare la 10 aprilie 2013 S.C. PPP. S.R.L. a transmis şi această diferenţă.

Din suma totală de 3.080.000 RON primită de la S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L. a transferat, în mai multe tranşe, în perioada 28 februarie -21 mai 2013, suma totală de 2.584.629,96 RON către S.C. L. S.R.L. şi către S.C. I. S.R.L., după cum urmează:

- în perioada 28 februarie 2013- 21 mai 2013, suma de 1.346.031,16 RON către S.C. I. S.R.L. şi aceasta din urmă, în aceeaşi perioadă, a transferat, către S.C. J. S.R.L., suma totală de 1.330.258 RON;

- în perioada 21.03 - 26 martie 2013, suma totală de 1.238.598,80 RON, către S.C. L. S.R.L.

Aşadar, având în vedere perioadele în care s-au efectuat plăţile pe întreg traseul descris anterior (S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. I. S.R.L şi S.C. J. S.R.L.), corespondenţa dintre sumele de bani transferate pe întregul circuit, precum şi actele întocmite pentru a ascunde adevărata provenienţă a sumei de bani transferată de la cumpărătorul de influenţă către traficantul de influenţă, relevă, aşa cum s-a reţinut anterior, existenţa conivenţei infracţionale a inculpaţilor B., A., H. şi a celorlalte persoane implicate, respectiv martorii M., P. şi N. în acest mecanism de disimulare a provenienţei sumei de bani din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie.

Menţiunile privind cuantumul fiecărei tranşe de bani şi a datei la care urma să fie transferată erau stabilite de inculpatul F. şi se reflectau în datele conţinute de actele care însoţeau transferul banilor, or, aşa cum rezultă din declaraţia martorului P. .

După primirea sumelor de bani în modalitatea descrisă mai sus, S.C. J. S.R.L. a contractat mai multe lucrări potrivit obiectului său de activitate, printre care şi o lucrare de renovare a CCCC..

În etapa finală a mecanismului de spălare a banilor prin care o parte din banii ce au făcut obiectul traficului de influenţă au ajuns la inculpatul B., S.C. J. S.R.L. a utilizat suma de 1.330.258 RON pentru a achiziţiona materiale de construcţii, utilaje, mobilier, televizoare şi servicii efectuate de subcontractori, toate în beneficiul CCCC., imobil care era deţinut, în fapt, de acest inculpat.

În acest sens, reprezentantul societăţii menţionate a depus la dosarul penal o serie de documente justificative, reprezentând facturi fiscale, jurnale de casă, fişe furnizori, extrase de cont

Astfel, din actele de urmărire penală efectuate în prezenta cauză a rezultat că inculpatul G., reprezentantul S.C. J. S.R.L., a utilizat suma de 1.330.258 RON primită de la S.C. K. S.R.L., prin intermediul S.C. I. S.R.L., efectuând în beneficiul CCCC., următoarele achiziţii:

- 20 bucăţi profil A52 argint - factura nr. x din 08 martie 2013, emisă de S.C. UUUU. S.R.L. pentru suma de 615,53 RON;

- lucrări de montaj instalaţii - factura nr. x din 01 martie 2013, emisă de S.C. VVVV. S.R.L. pentru suma de 223.461,61 RON;

- mobilier - factura x din 01 martie 2013, emisă de S.C. WWWW. S.R.L. pentru suma de 75.900 RON;

- 177 obiecte pentru iluminat - factura nr. x din 04 martie 2013 emisă de S.C. XXXX. S.R.L. pentru suma de 6.830,88 RON;

- 220 obiecte pentru iluminat - factura nr. x din 21 martie 2013 emisă de S.C. XXXX. S.R.L. pentru suma de 8.427,6 RON;

- masă ieşire maşină de spălat cu apărătoare; rastel inox; rastel; spălător 2 cuve; robinet cu acţionare la cot; masă lucru cu poliţă şi apărătoare; spălător 2 cuve; robinet cu acţionare la cot; masă lucru poliţă, apărătoare; butuc carne; spălător cu o cuvă; robinet cu acţionare la cot; masă lucru cuvă; robinet cu acţionare la cot; 2 bucăţi cabinet refrigerare BN7; cabinet refrigerare BN4; cameră frigorifică plus motor- factura nr. x din 27 martie 2013 emisă de S.C. YYYY. S.R.L., pentru suma de 176.983,38 RON;

- produse de la S.C. ZZZZ. S.R.L. - factura x nr. x din 11 aprilie 2013, emisă de S.C. ZZZZ. S.R.L. pentru suma de 17.001,80 RON;

- produse de la S.C. AAAAA. S.R.L.- factura nr. x din 05 aprilie 2013 emisă de S.C. AAAAA. S.R.L. pentru suma de 15.116,29 RON;

- 40 bucăţi PROFIL x şi 22 bucăţi x - factura nr. x din 14 mai 2013 emisă de S.C. BBBBB. S.R.L. pentru suma de 807,90 RON;

- disc granit şi disc gresie - factura nr. x din 11 mai 2013 emisă de S.C. Exponenţial S.R.L. pentru suma de 1.000 RON;

- mobilier - factura nr. x din 16 aprilie 2013 emisă de S.C. WWWW. S.R.L. pentru suma de 31.000 RON;

- produse de la S.C. CCCCC. S.R.L factura nr. x din 20 mai 2013 emisă de S.C. CCCCC. S.R.L. pentru suma de 4430,83 RON;

- 36 uşi de intrare cameră x montate pe toc; 35 uşi de intrare în baie, structură celulară, montată pe toc bloc; 4 uşi x, montată pe toc bloc; 5 uşi de intrare în baie, structură tubulară, montată pe toc bloc; 35 bucăţi pervaz la faţa uşii; 53 bucăţi pervaz la faţa uşii; 35 bucăţi frazare toc pentru electroyală; 2 bucăţi pervaz la faţa uşii; 35 bucăţi amortizor închidere cu braţ; 45 bucăţi mânere finisaj inox; 35 bucăţi grilaj; 9 bucăţi prelungirea tocului cu până la 100 mm; 1 bucată prelungirea tocului cu până la 200 mm; 10 bucăţi eurocilindru cu 3 chei - factura nr. x din 16 mai 2013 emisă de S.C. AAAAA. S.R.L. pentru suma de 56.218,90 RON;

- Servicii de montaj aer condiţionat, factura nr. x din 13 mai 2013, emisă de S.C. DDDDD. S.R.L. pentru suma de 24.850 RON;

- 5 litri vopsea x şi 2 bucăţi x - factura nr. x din 26 aprilie 2013, emisă de S.C. EEEEE. S.R.L. pentru suma de 531,48 RON;

- 5 litri vopsea x; 2,5 litri vopsea x; 1 litru vopsea x; 3 bucăţi x; 2 bucăţi pensula PV76, - factura nr. x din 18 aprilie 2013 emisă pentru suma de 955,42 RON;

- 1 pachet prabf mirka promo 2 role autonet 114MM plus bloc rindea plus furtun -factura nr. x din 18 aprilie 2013, emisă pentru suma de 392,34 RON;

- produse de la S.C. FFFFF. S.R.L. -factura nr. x din 29 aprilie 2013 emisă de S.C. FFFFF. S.R.L. pentru suma de 8.988,95 RON;

- 85 bucăţi colţar arcadă; 20 bucăţi disc debitat; 2 saci 25 kg; 18 cutii GR100; 39 bucăţi uşiţă vizitare; 37 bucăţi grilă aerisire; 1 bucată trafalet şapă; 302 saci şapă profi; 2 bucăţi trecere 0,90; 77 saci ; 12 bucăţi bandă hârtie; 12 cutii autofiletante 2,5; 7 cutii autofiletante 3,5; 49 bucăţi saci super rigips; 5 bucăţi saci masit 156; 25 saci PC120; 48 bucăţi WC 75; 120 bucăţi CW 75; 8 bidoane amorsă 10L - factura nr. x din 01 aprilie 2013 emisă de S.C. GGGGG. S.R.L. pentru suma de 20.473,45 RON;

- 2 bucăţi priză; 384 bucăţi UD 0,6 3ML; 196 bucăţi placă 12,5; 4 pungi distanţieri; 1 cutie; 7 bucăţi trafalet 25 cm; 7 bucăţi trafalet 18 cm; 120 bucăţi CD 4ML 0,5; 180 bucăţi CD 3ML 0,6; 200 saci ciment; 9 bucăţi pensulă 5 cm; 12 cutii baiţ stejar 2,5L; 12 cutii baiţ stejar 0,65L; 9 bucăţi pensulă 10 cm; 2 cutii dibluri 6180; 3 bucăţi bandă 2,5 cm; 1 rolă şmirghel 150; 15 bucăţi placă verde; 1 rolă şmirghel 180; 1 cutie tencuială B007; 242 bucăţi colţar aluminiu - factura nr. PROVM x din 01 aprilie 2013 emisă de S.C. GGGGG. S.R.L. pentru suma de 17.004 RON;

- servicii de lucrări şi reparaţii, - factura nr. x din 05 aprilie 2013 emisă de S.C. HHHHH. S.R.L. pentru suma de 28.688,97 RON;

- produse de la S.C. AAAAA. S.R.L.- factura nr. x din 23 mai 2013 emisă de S.C. AAAAA. S.R.L. pentru suma de 15.977,65 RON;

- 2 bucăţi uşă metalică; 1 bucată uşă metalică

1 bucată uşă metalică; 2 bucăţi uşă metalică; 2 bucăţi uşă metalică; 6 bucăţi amortizor de închidere cu braţ; 8 bucăţi eurocilindru cu 3 chei; 2 bucăţi bară antipatică -factura nr. x din 07 mai 2013 emisă de S.C. AAAAA. S.R.L. pentru suma de 4.750,75 RON;

-13 bucăţi soluţie de acoperire cu material din acelaşi finisaj a întregului perete în cazul a 2 uşi alăturate; 9 bucăţi soluţie de acoperire cu material din acelaşi finisaj a întregului perete în cazul uşilor singulare; 4 bucăţi amortizori pentru uşile de la intrarea din casa scării spre hol -factura nr. x din 16 mai 2013 emisă de S.C. AAAAA. S.R.L. pentru suma de 3.361,85 RON;

- Produse de la S.C. IIIII. S.R.L. - factura nr. x din 11 aprilie 2013 emisă de S.C. IIIII. S.R.L. pentru suma de 38.440,50 RON;

- Mobilier - factura nr. x din 15 mai 2013 emisă de S.C. WWWW. S.R.L. pentru suma de 30.070 RON;

- Mobilier - factura nr. x din 22 mai 2013 emisă de S.C. WWWW. S.R.L. pentru suma de 56.910 RON;

- 35 uscătoare de păr 1400 w - factura nr. x din 22 mai 2013 şi bonul fiscal din aceeaşi dată, emise de S.C. JJJJJ. S.R.L. pentru suma de 1.746,50 RON;

- 33 bucăţi LED TV HIGH DEFINITION; 6 bucăţi LED TV FULL HD 80 cm; 6 bucăţi LED TV FULL HD 107 cm; 13 bucăţi suport perete fix LCD/LED; 19 bucăţi suport perete LED/LCD; 1 bucată suport perete LCD 10 inch; 12 bucăţi suport LCD/TV 20-42 - factura nr. x din 28 mai 2013 şi bonul fiscal din aceeaşi dată, emise de S.C. JJJJJ. S.R.L. pentru suma de 59.865,05 RON;

- produse de la S.C. KKKKK. S.R.L. - factura nr. x din 20 mai 2013 emisă de S.C. KKKKK. S.R.L. pentru suma de 33.480,69 RON;

- Lucrări- factura nr. x din 29 mai 2013 emisă de S.C. LLLLL. S.R.L. pentru suma de 33.193,51 RON;

- 35 bucăţi frigidere cu o uşă - factura nr. x din 23 mai 2013 emisă de S.C. MMMMM. S.R.L. pentru suma de 14.665 RON;

- Produse de la S.C. KKKKK. S.R.L.- factura nr. x din 20 mai 2013 emisă de S.C. KKKKK. S.R.L. pentru suma de 53.457,95 RON;

- Servicii de pază - factura nr. x din 01 martie 2013, emisă de S.C. NNNNN. S.R.L. pentru suma de 6.562,08 RON;

- Lucrări - factura nr. x din 15 februarie 2013, scadentă la 01 martie 2013, emisă de S.C. VVVV. S.R.L. pentru suma de 204.065,25 RON;

- Lucrări- factura nr. x din 20 februarie 2013, scadentă peste 30 zile de la emitere, cu plata prin bilet la ordin), emisă de S.C. OOOOO.. S.R.L. pentru suma de 27.040 RON;

- 27,13 mp 7 MM; 1 bidon adeziv 26A 15 kg; 30 mp mochetă profesională tunsa; 1 pachet cuie oţel 3,5 mm; 10 bucăţi plintă pentru mochetă cu canal cablu 474-110 gri; manoperă montaj - factura nr. x din 21 februarie 2013 (scadentă la 23 martie 2013) emisă pentru suma de 3.109,96 RON;

- 374,40 mp x mm; 300 ml profil colţar zinc

30/30/3000; 187,20 mp C.GIPS BA13 HIDROF 1200X2600X12,5 mm - factura nr. x din 05 februarie 2013 (cu scadenţa la 06 aprilie 2013) emisă de S.C. PPPPP. S.R.L. pentru suma de 4.362,78 RON;

- 17 bucăţi ipsos adeziv QQQQQ. 25 kg; 960 ml profil CD60/0,6/4000; 93,60 mp C.GIPS BA13 IGNIF; 187,20 mp C.GIPS BA13; 1200 ml GHIDAJ UD - factura nr. x din 29 ianuarie 2013 (scadentă la 30 martie 2013) emisă de S.C. PPPPP. S.R.L. pentru suma de 7.778,64 RON;

- 95 mp mochetă profesională buclată; 28 mp mochetă profesională tunsa; 28 mp mochetă profesională tunsa; 25 mp mochetă profesională tunsa şi o serie de accesorii precum şi manoperă montaj- factura nr. x DIN 01 februarie 2013 (scadentă la 03 martie 2013) emisă de S.C. RRRRR. S.R.L. pentru suma de 16.817,29 RON.

Inculpatul F. a confirmat prin declaraţiile sale, aspectele referitoare la transferul banilor de la S.C. K. S.R.L. către S.C. J. S.R.L., prin intermediul S.C. I. S.R.L. şi apoi către CCCC., arătând că operaţiunile respective s-au derulat ca urmare a dispoziţiilor inculpatului B..

Acelaşi inculpat a declarat că S.C. J. S.R.L. a fost înfiinţată tot la iniţiativa inculpatului B., scop în care a apelat la nepotul său, inculpatul G., pe numele căruia a fost înfiinţată societatea comercială menţionată mai sus.

Împrejurarea că, în fapt, inculpatul B., administra CCCC. a fost relatată de inculpatul F., care cu prilejul audierii sale a declarat că inculpatul B. este cel care i-a spus să găsească proiectanţi şi să se ocupe de toate demersurile pentru ca hotelul respectiv să fie renovat. De asemenea, inculpatul B. l-a asigurat că nu va întâmpina probleme financiare şi că îi va pune la dispoziţie sumele de bani necesare pentru aceasta.

În legătură cu acelaşi circuit financiar, inculpatul F. a precizat că a fost creat la iniţiativa inculpatului B., pentru că în perioada noiembrie - decembrie 2012, S.C. J. S.R.L. nu mai avea bani pentru a continua lucrările de amenajare la CCCC., astfel că, la solicitarea inculpatului B. a luat legătura cu martorul M., căruia i-a cerut să întocmească contractele fictive şi actele subsecvente, respectiv facturi, situaţii de lucrări care au înlesnit transferul banilor de la o societate la alta, documente semnate de inculpatul G. deşi conţineau date nereale, iar după introducerea tuturor în circuitul comercial, S.C. J. S.R.L. a încasat mai multe sume de bani.

În referire la segmentul analizat, inculpatul G. a declarat în cursul urmăririi penale, că a fost numit ca administrator în cadrul S.C. J. S.RL. de inculpatul F., toate cheltuielile legate de înfiinţarea societăţii fiind asigurate din banii aduşi de acesta din urmă de la inculpatul B. aşa încât, toate deciziile cu privire la activitatea societăţii erau luate de inculpatul ultim menţionat .

Sub acelaşi aspect, inculpatul G. a declarat că, în vederea executării lucrărilor de renovare a hotelului CCCC., îi prezenta săptămânal inculpatului F. o situaţie de execuţie şi financiară precum şi o situaţie cu sumele de bani de care S.C. J. S.R.L. avea nevoie pentru continuarea lucrărilor, situaţii care îi erau prezentate mai departe inculpatului B., care găsea metodele de finanţare.

Acelaşi inculpat a precizat că în perioada noiembrie - decembrie 2012, S.C. J. S.R.L. a rămas fără resurse financiare pentru continuarea lucrărilor la CCCC. şi, în acest context, împreună cu inculpatului F. s-au deplasat la biroul martorului M., unde a semnat mai multe contracte şi acte adiţionale, încheiate cu S.C. K. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., cunoscând că prevederile acestora nu vor fi puse în aplicare şi că au fost încheiate doar pentru a putea transfera si disimula banii respectivi.

Totodată, inculpatul G. a confirmat cele declarate de martorii P. şi M., referitoare la documentaţia fictivă întocmită cu scopul de transfera şi disimula adevărata natură a provenienţei banilor şi a precizat că S.C. J. S.R.L. nu a prestat nicio activitate pentru banii primiţi de la S.C. I. S.R.L., aceştia fiind utilizaţi la amenajarea CCCC., conform celor transmise de inculpatul B. prin inculpatul F..

De asemenea, inculpatul G. a declarat că reprezentanţii CCCC., administrat de S.C. SSSSS. S.R.L., nu au plătit nicio sumă de bani pentru toate aceste bunuri şi lucrări, nefiind emisă nicio factură în acest sens, deoarece aceasta era înţelegerea preexistentă, stabilită în mod concret de inculpatul B. şi transmisă prin inculpatul F..

Cu prilejul audierilor, inculpatul G. a menţionat că a ştiut de la începerea lucrărilor, respectiv din ianuarie 2012, că CCCC. îi aparţine în fapt inculpatului B., arătând că acesta din urmă venea noaptea şi verifica stadiul lucrărilor de la hotel, prilej cu îi cerea să îl îndepărteze pe paznic de la faţa locului, pentru a nu fi văzut, situaţie care s-a repetat de cinci, şase ori.

Aceleaşi aspecte au fost evidenţiate şi de inculpatul F. care a descris implicarea inculpatului B. în renovarea CCCC.. .

Aspectele relevate de cei doi inculpaţi, G. şi F., pun în evidenţă nu doar propria lor contribuţie, ci şi implicarea inculpatului B. în derularea acestui mecanism de transfer, disimulare şi schimbare a unor sume de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În concluzie, pe tot acest traseu financiar creat artificial, banii, proveniţi din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul B., au fost disimulaţi, de la o societate la cealaltă, sub forma unor servicii sau lucrări, pentru ca în etapa finală de "albire", sumele respective să fie schimbate, pe de o parte în obiecte de artă, iar pe de altă parte în diverse servicii de amenajare, diferite lucrări de construcţii, bunuri şi materiale de construcţii şi amenajare pentru CCCC., care aparţin aceluiaşi inculpat.

Operaţiunile de transfer şi disimulare au fost efectuate la iniţiativa inculpatului B., cu ajutorul inculpaţilor A., F., G., H., dar şi a martorilor N., P. şi M..

Astfel, inculpatul A., ca urmare a înţelegerii avute cu inculpatul B., i-a pus în legătură pe martorii P. şi N. şi le-a indicat unde să vireze banii de la S.C. PPP. S.R.L.. Inculpatul F. a intermediat şi transmis toate dispoziţiile inculpatului B., referitoare la acţiunile sau inacţiunile ce trebuia întreprinse astfel încât transferul şi disimularea sumelor de bani provenite din traficul de influenţă să se realizeze fără a fi descoperite, iar ultimul palier alcătuit din inculpaţii G. şi H., precum martorii P., M. au executat efectiv actele de transfer, disimulare şi falsificare a documentelor menţionate anterior.

Aceleaşi aspecte rezultă şi din convorbirile purtate în mediul ambiental la data de 24 februarie 2015, între martorul M. şi inculpatul G., la data de 26 februarie 2015, între martorul M., inculpatul F. şi inculpatul G., din 02 martie 2015 dintre martorul M. şi inculpatul F. şi din 13 martie 2015 dintre martorul M., inculpatul F. şi inculpatul G. (dosarul de urmărire penală, filele x)

În discuţia din 26 februarie 2015, înregistrată în mediul ambiental, purtată între martorul M. şi inculpaţii G. şi F., acesta din urmă le-a transmis interlocutorilor săi că situaţia în care se află, din punct de vedere penal, se circumscrie infracţiunii de evaziune fiscală, şi nu acelei de spălare a banilor, asigurându-i că în cel mai rău caz se va calcula un prejudiciu, care va fi achitat şi în funcţie de aceasta vor fi pedepsiţi prin aplicarea unor amenzi administrative sau penale.

Din aceeaşi convorbire rezultă că inculpaţii cunoşteau sursa banilor, respectiv că aceştia proveneau de la S.C. PPP. S.R.L.

În cursul discuţiei, inculpatul F. a confirmat că persoana căreia îi aparţinea CCCC. este inculpatul B..

Din discuţia înregistrată în mediul ambiental, purtată la data de 02 martie 2015 între martorul M. şi inculpatul F. acesta din urmă l-a asigurat pe interlocutorul său că inculpatul B. cunoaşte situaţia sa şi acesta însuşi i-a transmis că "nimeni nu va face o zi de puşcărie".

Totodată, inculpatul F. i-a transmis măsurile pe care inculpatul B. a considerat că trebuie luate în legătură cu S.C. SSSSS. S.R.L., ceea ce demonstrează că acesta administra, în fapt, această societate.

De asemenea, prin procesul-verbal de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică au fost constatate întâlniri repetate între inculpaţii A. şi B., între inculpaţii A. şi F., între inculpatul G. şi martorul M., între inculpaţii F. şi B., între inculpatul F. şi martorul M., ce denotă conivenţa infracţională dintre aceştia.

Astfel, din declaraţia inculpatului G. reiese că, după ce a aflat de la inculpatul F. că martorul P. a fost citat la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi faptul că verificările Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală sunt efectuate la solicitarea D.N.A., presupunând că vor fi şi ei citaţi, s-a întâlnit în cursul lunii februarie 2015 cu inculpatul F. şi martorul M. pentru a se pune de acord, "pentru a spune toţi acelaşi lucru", în contextul în care anterior inculpatul F. i-a spus lui G. ce să declare în faţa organelor de control fiscal.

Sintetizând, sub aspectul situaţiei de fapt, instanţa a reţinut cu privire la inculpatul B. că, în perioada 2009-2010, a acceptat promisiunea martorului denunţător N., administrator la S.C. PPP. S.R.L., de a-i remite suma de 15.640.310,43 RON, reprezentând 20% din valoarea totală, de 78.201.552,15 RON, a celor trei contracte încheiate la 13 mai 2010, 30 iulie 2010 şi 04 august 2010 cu LLL. S.A., privind reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă şi canalizare în oraşele Scorniceşti, Potcoava, Drăgăneşti Olt, Piatra Olt şi în municipiul Slatina şi, în perioada 2011-2013, a primit de la acesta, în mai multe tranşe, suma totală de 1.500.000 euro, în mod direct, prin intermediul inculpatului A. şi printr-un mecanism de transfer, disimulare şi încheierea de documente fictive, derulat de S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., cu ajutorul inculpaţilor A., F., G., H. şi a martorilor denunţători P. şi M., în schimbul exercitării influenţei sale pe lângă membrii comisiilor de licitaţie din cadrul LLL., în vederea atribuirii contractelor anterior menţionate societăţii PPP. S.R.L.şi pe lângă funcţionarii din cadrul Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, precum şi pe lângă judecătorii din cadrul Curţii de Apel în vederea respingerii contestaţiilor formulate de ceilalţi participanţi la licitaţie.

De asemenea, în perioada 2012 - 2013, a iniţiat şi a derulat prin persoane interpuse un mecanism financiar fictiv între S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., martorul denunţător P., pe de o parte, şi între S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., CCCC., pe de altă parte, pentru disimularea sumei de 3.080.000 RON, reprezentând o parte din preţul traficului de influenţă anterior descris, cu scopul de a dobândi foloasele provenite din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, sub forma bunuri (3 lingouri din aur, opere de artă) şi sub forma unor servicii şi amenajări în beneficiul CCCC., pe care îl deţine şi controlează prin interpuşi şi, în aceeaşi perioadă, a iniţiat şi derulat prin numiţii GGGG. Maria, T. şi S. un mecanism ce a avut drept rol schimbarea şi disimularea sumei de 2.558.658 RON provenită din săvârşirea aceleiaşi infracţiuni de trafic de influenţă, sub forma unor tablouri şi alte opere de artă.

Cu privire la inculpatul A. s-a reţinut că, în perioada 2011-2013, l-a ajutat pe inculpatul B. să primească de la martorul denunţător N. sume de bani reprezentând preţul traficului de influenţă, respectiv, în perioada aprilie 2011- iulie 2011, a primit, în mai multe tranşe, de la martorul denunţător N., suma de 2.500.000 RON, pe care a remis-o inculpatului B., iar în perioada 2012- 2013, l-a ajutat pe martorul denunţător să remită suma de 3.080.000 RON şi pe inculpatul B. să primească, suma de 2.480.000 RON, din cea de 3.080.000 RON remisă de martorul denunţător, dar supusă unui mecanism (iniţiat şi coordonat de inculpatul A.) de transfer şi disimulare prin încheierea de documente fictive, prin intermediul S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L, cu sprijinul inculpaţilor F., G., H. şi al martorilor P. şi M., sume de bani din care inculpatul B. a achiziţionat bunuri sau au fost efectuate lucrări de amenajare şi dotare a hotelului CCCC. din municipiul Slatina, pe care îl deţine şi îl controlează prin interpuşi acelaşi inculpat, cunoscând că aceste sume de bani, provin din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Probatoriul administrat a relevat că primirea în numerar a sumei de 2.500.000 RON se circumscrie perioadei aprilie 2011- iulie 2011 şi nu perioadei aprilie 2011- decembrie 2011, cum în mod eronat s-a reţinut prin rechizitoriu.

De asemenea, în perioada 2011 - 2013, prin acţiunile săvârşite l-a ajutat pe inculpatul B. să transfere şi să disimuleze suma de 3.080.000 RON provenită din infracţiunea de trafic de influenţă, pe segmentele infracţionale S.C. PPP. S.R.L. - S.C. K. S.R.L., apoi S.C. K. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L.

Cu privire la inculpatul F. s-a reţinut că, în perioada 2012- 2013, prin intermediul S.C. J. S.R.L. pe care o controla în fapt, în numele şi pentru inculpatul B., l-a ajutat pe inculpatul B. să primească suma de 1.240.000 RON, reprezentând preţul exercitării influenţei, remisă de martorul denunţător, prin S.C. PPP. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., şi, în final, fiind pusă la dispoziţia inculpatului B., prin S.C. J. S.R.L., pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii pentru amenajarea şi dotarea hotelului CCCC..

De asemenea, în perioada 2011-2013, l-a ajutat pe inculpatul B., prin intermediul martorilor P. şi M. şi a inculpatului G., să obţină transferul şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei sumei de 1.330.258 RON, pe segmentul infracţional S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L. - CCCC., cunoscând că această sumă provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă comisă de inculpatul B..

Totodată, în perioada 2011-2013, prin acţiunile săvârşite, i-a ajutat pe martorii P. şi M., precum şi pe inculpatul G., să falsifice mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin atestarea la momentul întocmirii a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în: actul adiţional nr. x iunie 2012 la contractul nr. x/27 februarie 2012, actul adiţional nr. x noiembrie 2012 la contractul nr. x/27 februarie 2012, anexele acestora, următoarele facturi emise de S.C. I. S.R.L.: factura fiscală nr. x din 22 ianuarie2013 în valoare de 223.420,72 RON, factura fiscală nr. x din 22 ianuarie 2013 în valoare de 239.568 RON, factura fiscală nr. x din 22 ianuarie 2013 în valoare de 274.483,92 RON, factura fiscală nr. x din 24 aprilie 2013 în valoare de 193.158,52 RON, factura fiscală nr. x din 30 aprilie 2013 în valoare de 202.120 RON şi factura fiscală nr. x din 15 mai 2013 în valoare de 213.280 RON, contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, următoarele facturi emise de SC. J. S.R.L. către S.C. I. S.R.L.: nr. 055 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25 aprilie 2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29 aprilie 2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17 mai 2013 pentru suma de 213.752 RON, documente ce au stat la baza relaţiilor comerciale fictive dintre S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L.

Perioada infracţională menţionată în actul de sesizare este cuprinsă între 2011-2014, însă aşa cum rezultă din probatoriul administrat aceasta se circumscrie, în realitate, perioadei 2011-2013.

Cu privire la inculpatul G. s-a reţinut că, în perioada 2012- 2013, l-a ajutat pe inculpatul B. ca, prin intermediul S.C. J. S.R.L. al cărei director general era, să primească suma de 1.240.000 RON de la martorul denunţător N., prin intermediul S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., cunoscând că această sumă reprezintă preţul exercitării influenţei de către inculpatul B. pentru atribuirea contractelor de lucrări către S.C. PPP. S.R.L. şi să o folosească pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii la hotelul CCCC..

De asemenea, în perioada 2012 - 2013, a transferat şi disimulat suma de 1.240.000 RON, pe segmentul infracţional S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L. - CCCC., cunoscând că această sumă provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă comisă de inculpatul B..

Totodată, în perioada 2012 - 2013, a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin atestarea la momentul întocmirii a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012 şi în următoarele facturi emise de SC. J. S.R.L. către S.C. I. S.R.L.: nr. 055 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25 aprilie 2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29 aprilie 2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17 mai 2013 pentru suma de 213.752 RON, înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale fictive dintre S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L.

Cu privire la inculpatul H. s-a reţinut că, în perioada 2012-2013, l-a ajutat pe inculpatul B. ca prin intermediul S.C. L. S.R.L., să primească suma de 1.240.000 RON de la S.C. PPP. S.R.L., cunoscând că această sumă reprezintă preţul exercitării influenţei de către inculpatul B. pentru atribuirea contractelor de lucrări către această societate, reprezentată de martorul denunţător N., sumă ce a fost pusă la dispoziţia inculpatului B. prin intermediul martorului P. şi folosită pentru achiziţionarea de bunuri (3 lingouri din aur, opere de artă).

De asemenea, în perioada 2012 - 2013, prin acţiunile săvârşite a transferat şi disimulat suma de 1.238.598,80 RON, pe segmentul infracţional S.C. K. S.R.L. - S.C. L. S.R.L. pe de o parte şi S.C. L. S.R.L. - martorul denunţător P., pe de altă parte, cunoscând că această sumă provine din săvârşirea de infracţiuni.

Totodată, în perioada 2012 - 2013, a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin atestarea la momentul întocmirii a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19 iunie 2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x iulie 2012 la contractul nr. x din 19 iunie 2012, Anexa 1 la actul adiţional denumită "Lista cuprinzând cantităţile de lucrări", contractul de închiriere nr. x/10 iulie 2012 şi factura nr. x din data de 28 ianuarie 2013, înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale fictive dintre S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L.

Analizând conţinutul declaraţiilor inculpatului B., în raport cu acuzaţiile formulate prin actul de sesizare a instanţei, s-a constatat că acesta avut o poziţie oscilantă în legătură cu comiterea faptelor ce i s-au imputat.

Astfel, din declaraţiile date în cursul procesului, au rezultat, în esenţă, următoarele:

În declaraţia din 13 martie 2015, inculpatul B. a negat existenţa vreunei înţelegeri cu N. în anul 2009 sau ulterior, în legătură cu primirea vreunei sume de bani în schimbul exercitării influenţei pe lângă factorii de decizie din cadrul autorităţii contractante în cadrul proiectelor amintite, considerând că "denunţul nu are o acoperire în fapte".

La data de 27 aprilie 2015, cu prilejul audierii, inculpatul B. a relatat că a cumpărat mai multe tablouri din Franţa, în valoare totală de 300.000- 320.000 euro şi la întrebarea "De unde au provenit sumele de bani pentru achiziţionarea tablourilor?" a susţinut că "sumele de bani au provenit din banii proprii pe care i i-am dat lui P. să îi pună pe card, eu neavând card extern".

La data de 12 mai 2015, cu privire la infracţiunea de spălare a banilor a declarat următoarele:

"Eu am aflat de toate aceste tranzacţii în cursul urmăririi penale şi pe această cale solicit atât proba cu detectorul de minciuni, cât şi o confruntare cu administratorii acelor firme, respectiv P., M., G., F., şi H., confruntare prin care să se stabilească dacă eu am avut cunoştinţă de existenţa acestor tranzacţii.

Vizavi de acest aspect vreau să spun că partea de contribuţie pe care eu o aveam la hotelul CCCC. este de 40% şi solicit o confruntare cu TTTTT. în acest sens, iar din moment ce A. deţinea ceilalţi 50% presupun că acesta este cel care a iniţiat acest mecanism. Prin confruntarea cu TTTTT. doresc să se lămurească cine erau ceilalţi acţionari. Acelaşi lucru doresc să fie relevat şi prin proba cu detectorul cu minciuni, pe care o să o dau în orice zi, atât eu, cât şi A. şi Q., prin care să se arate contribuţia fiecăruia la renovarea hotelului.

Aş dori o confruntare şi cu EE. asupra provenienţei banilor din seif şi a arătării de fapt a cui era fiecare sumă de bani din acel seif, respectiv dolari şi euro. Vreau să arăt faptul că banii din seif care îmi aparţineau au fost în cuantum de 90.000 dolari, 3 lingouri din aur şi 360.000 RON, restul banilor presupun că aparţineau domnului A., lucru pe care îl ştiu de la EE.. Doresc să fiu confruntat pentru lămurirea acestui aspect şi cu F..

Nu recunosc infracţiunea de spălare de bani aşa cum a fost descrisă şi prezentată în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale."

La data de 21 aprilie 2015, cu prilejul confruntării cu inculpatul A., inculpatul B. a declarat că a primit banii cash de la A. şi "am înţeles că sunt de la N.", dar că nu a discutat cu vreo persoană pentru a crea acel circuit prin societăţi comerciale, respectiv că nu i-a spus inculpatului A. despre procentul de 20% pe care trebui să-l primească de la N..

În cursul cercetării judecătoreşti, fiind audiat, nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Sintetizând instanţa a reţinut că probatoriul administrat astfel cum a fost analizat anterior, în detaliu, relevă că infracţiunile de trafic de influenţă şi spălare a banilor au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Cu privire la chestiunea invocată de apărătorul ales al inculpatului privind distincţia dintre autorul infracţiunii de spălare de bani şi cel al infracţiunii din care provin bunurile, ca o condiţie pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, nu cuprind dispoziţii prin care să se stabilească o incompatibilitate între calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor şi calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile şi, în consecinţă, aceeaşi persoană poate avea calitatea de subiect activ al ambelor infracţiuni.

Dispoziţiile legale anterior menţionate, care definesc infracţiunea de spălare a banilor, se referă la cunoaşterea provenienţei bunurilor, condiţie îndeplinită în ipoteza în care o persoană are atât calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor, cât şi calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.

În măsura în care legiuitorul a prevăzut explicit numai condiţia cunoaşterii provenienţei bunurilor şi nu a reglementat o incompatibilitate între calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor şi calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, nu există un temei legal care să permită excluderea persoanei care are calitatea de subiect activ al infracţiunii predicat din sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 29 alin. (19 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atât de la Completul de 5 judecători, cât şi de la secţia penală, reflectă soluţia potrivit căreia subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile.

Astfel, prin Decizia nr. 103 din 26 martie 2012, Completul de 5 judecători a stabilit că ascunderea adevăratei naturi a provenienţei sumelor de bani obţinute din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, de către autorul infracţiunii de trafic de influenţă, prin întocmirea unor documente fictive, care atestă executarea unor lucrări de construcţii în domeniul energetic, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului (actualul art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare) raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, solicitarea inculpatului B. de a fi achitat în baza art. 16 lit. c) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi în baza art. 16 lit. c) ori art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor a fost respinsă ca neîntemeiată.

Inculpatul A. a susţinut că l-a ajutat pe inculpatul B. să intre în posesia unor sume de bani provenite de la S.C. PPP. S.R.L., prin intermediul S.C. K. S.R.L., ajutorul său constând exclusiv cu privire la transferul sumei de 3.080.000 RON pe segmentul menţionat, cunoscând că suma provine din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie. Totodată, a susţinut că a aflat despre săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă după consumarea acesteia în modalitatea acceptării promisiunii, aşa încât ajutorul dat inculpatului B. prezintă elementele de tipicitate ce caracterizează infracţiunea de favorizare a infractorului.

Astfel, în argumentarea cererii de schimbare a încadrării juridice, s-a susţinut, în esenţă, că infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune de acţiune (comisivă) şi instantanee şi se consumă în momentul realizării oricăreia dintre modalităţile alternative ale elementului material, or, i se reţin acte materiale ulterioare consumării infracţiunii principale de trafic de influenţă, începând cu aprilie 2011. În aceste condiţii, actele sale se circumscriu infracţiunii de favorizare a infractorului.

Astfel, Înalta Curte a reţinut că infracţiunea de trafic de influenţă este comisivă şi instantanee, astfel cum acesta a susţinut, dar, în acelaşi timp este şi o infracţiune cu conţinut alternativ, diferitele ipostaze ale elementului material reprezentând trepte succesive şi distincte de desfăşurare în timp a activităţii infracţionale. Fiecare dintre modalităţi (pretinderea, primirea, etc.) reprezintă câte o fază distinctă de desfăşurare a activităţii infracţionale, respectiv, tentativa şi consumarea şi se succed în ordinea pe care o implică ajungerea la momentul epuizării, aşa încât chiar dacă între aceste faze se interpune un anumit interval de timp, unitatea naturală a infracţiunii se menţine. Aşadar, dinamica infracţională ia sfârşit în momentul în care infracţiunea s-a epuizat, inclusiv, prin intervenţia organelor judiciare şi nu în momentul consumării primei modalităţi alternative, dintre cele aflate în succesiunea impusă de desfăşurarea în timp a elementului obiectiv (realizarea unui iter criminis).

Prin urmare, atunci când activitatea infracţională este compusă din mai multe acte succesive care se unesc în mod natural, iar activitatea de complicitate a intervenit după ce autorul a realizat una dintre ipostazele elementului material, această participaţie se caracterizează ca o participaţie la întreaga activitate infracţională, susceptibilă de a se desfăşura în timp.

Ca atare, în cauză, după data acceptării promisiunii de către inculpatul B., moment al consumării infracţiunii (tentativă care prin voinţa legiuitorului a fost asimilată cu forma consumată), activitatea ilicită a continuat, urmărindu-se de către inculpatul menţionat realizarea celei de-a doua modalităţi de comitere a faptei, respectiv, primirea sumei acceptate anterior, a cărei executare, fără a afecta unitatea naturală a infracţiunii de trafic de influenţă, era de natură a menţine dinamica faptei până la momentul epuizării, care s-a prelungit până la primirea folosului.

Aşadar, actele de complicitate ale inculpatului A., care a ajutat pe traficantul de influenţă să obţină folosul, respectiv implicarea sa în toată această dinamică infracţională, pe parcursul căreia a intervenit cu acţiuni menite a înlesni demersurile inculpatului şi a-l ajuta să-şi asigure primirea sumei de bani ce reprezenta preţul traficului, reprezintă acte de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă.

Pentru aceste motive, instanţa a apreciat că solicitarea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată, şi în consecinţă a respins cererii de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă şi complicitate la infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 48 din C. pen. raportat la 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., în infracţiunea de favorizare a infractorului prevăzută de dispoziţiile art. 264 din C. pen. anterior.

Cu privire la cererea aceluiaşi inculpat de a se dispune achitarea sa, în baza art. 16 lit. a) din C. proc. pen., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. sub aspectul complicităţii la infracţiunea de spălare a banilor, instanţa a apreciat că raportat la ansamblul probator administrat în cauză, aceasta este neîntemeiată.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că probatoriul analizat anterior a relevat că inculpatul A. a avut cunoştinţă de înţelegerea dintre martorul denunţător N. şi inculpatul B. încă de la momentul iniţierii ei şi că beneficiarul investiţiilor de la CCCC. era inculpatul B., aşa încât nu numai că l-a ajutat pe inculpatul B. să primească o parte de bani prin intermediul unor societăţi comerciale printr-un mecanism de transfer şi disimulare a unor sume de bani cu provenienţă ilicită, dar a şi primit, în mod direct, de la N., suma de 2.500.000 RON, pentru inculpatul B..

Inculpatul F. a recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, solicitând să fie judecat în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii. Cererea a fost respinsă, prin încheierea din 06 octombrie 2015, însă dat fiind că instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, s-a făcut aplicarea depoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Inculpaţii G. şi H. nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor şi complicitatea la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă arătând că deşi primirea sumelor de bani în patrimoniile societăţilor pe care le administrau nu avea corespondent într-o contraprestaţie, respectiv efectuarea lucrărilor care justificau scriptic acest transfer, nu şi-au dat seama că acele sume de bani provin din săvârşirea unei infracţiuni, cu atât mai puţin din infracţiunea de trafic de influenţă.

În ceea ce priveşte participaţia penală, sub forma complicităţii, la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, precum şi săvârşirea, în calitate de autori, a infracţiunii de spălare a banilor, reţinute în sarcina inculpaţilor G. şi H., Înalta Curte a reţinut că aceasta este evidenţiată de conduita în ansamblu a acestora, prin raportarea la implicarea lor în săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel cum rezultă din probatoriul administrat.

Societăţile comerciale S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L. au fost conduse şi reprezentate de martorii P. şi M., pe de o parte, şi inculpaţii F., G. şi H., pe de altă parte, şi, totodată, au fost beneficiare a numeroase contracte încheiate cu Primăria Slatina, reprezentată de inculpaţii B. şi A., aflându-se în sfera de influenţă a acestora sau controlate în fapt de aceşti inculpaţi.

Ceea ce inculpaţii susţin că nu cunoşteau - provenienţa banilor din infracţiuni - este infirmată chiar în conţinutul denunţurilor pe care le-au formulat în prezenta cauză, prin care au sesizat fapte de corupţie, spălare de bani (pct. I.1.6, I.1.18, I.1.19 din rechizitoriu).

Totodată, instanţa a reluat anumite elemente ale situaţiei de fapt expuse în cuprinsul considerentelor şi anume, sprijinul acordat de inculpatul G. inculpatului B. de a schimba importante sume de bani din RON în diverse valute (franci, dolari, euro) sau invers, despre care aveau convingerea că provin din "şpagă" sau traficarea influenţei, achiziţionarea de către inculpatul B. a numeroase bunuri mobile sau imobile (case blocuri, lingouri de aur, terenuri) prin persoane interpuse, sumele de bani fiind puse la dispoziţia acestora de inculpatul B. în condiţiile în care veniturile obţinute de acesta din exercitarea unei funcţii publice (primar, senator) nu-i permiteau acest lucru, solicitarea de la administratorii diverselor societăţi comerciale a unor sume de bani necesare pentru efectuarea unor lucrări sau achiziţionării de bunuri al căror beneficiar era inculpatul B., acceptarea de către inculpatul H. să efectueze lucrări de construcţie cu un preţ mai mic al materialelor sau fără încasarea manoperei la imobile despre care ştia că aparţin inculpatului B. pentru a nu-i crea dificultăţi societăţii pe care o reprezenta în cadrul contractelor pe care le avea în derulare cu Primăria Slatina.

Cât priveşte săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul H. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

Inculpatul G. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Probatoriul administrat demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că inculpaţii au semnat contractele ce le-au fost prezentate de martorul M., cunoscând caracterul fals al conţinutului acestora şi că au emis facturi cu un conţinut necorespunzător adevărului prin care au făcut posibil transferul sumelor de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Prin urmare, cererile inculpaţilor G. şi H. de a fi achitaţi, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor şi complicitatea la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată au fost respinse ca neîntemeiate.

Cu privire la solicitarea inculpatului G. de a se face aplicarea legii penale mai favorabile în sensul aplicării art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior şi a se constata că fapta concretă a inculpatului a fost dezincriminată prin aceea că raportat la noile condiţii de incriminare din art. 322 alin. (1) din C. pen., norma anterioară nu prevedea printre modalităţile de realizare a elementului material şi "falsificarea cu prilejul întocmirii înscrisului, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări" instanţa a reţinut că actuala reglementare numai aparent lărgeşte sfera de incriminare a falsului în înscrisuri sub semnătură privată prin menţionarea expresă a ipotezei de fals intelectual, întrucât doctrina şi practica judiciară, cu privire la interpretarea dată textului în varianta anterioară intrării în vigoare a noului Din C. pen., statuaseră că asemenea acţiuni intrau în sfera de tipicitate a falsului în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin urmare şi această solicitare a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Referitor la acuzaţiile privind săvârşirea de către inculpatul B. a infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale săvârşită de către inculpatul B., prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în formă continuată, reţinându-se, în esenţă, că "în calitate de primar, senator, ministru a deţinut şi administrat în fapt, prin intermediul unor persoane interpuse, începând din anul 2011 şi până în prezent, S.C. E. S.R.L - CUI x, S.C. E. S.R.L. - CUI x, S.C. UUUUU. S.R.L. - CUI x, Societatea Civilă de Avocaţi BB. şi Asociaţii, S.C. D. S.R.L. - CUI x, S.C. CCCC. S.R.L. - CUI x şi S.C. C. - CUI x - S.C. QQQQ. S.R.L. - CUI x a efectuat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul persoanelor legal învestite în acest sens, operaţiuni financiare, ca acte de comerţ (tranzacţii financiare aferente operaţiunilor comerciale ce au decurs din contractele comerciale încheiate, a dispus cu privire la schimbarea formei juridice a societăţilor, la schimbarea asociaţilor şi administratorilor, la achiziţionarea de imobile, asigurarea spaţiului locativ, a stabilit contravaloarea cesiunilor, a dispus şi facilitat încheierea de contracte comerciale şi documente fiscale, s-a implicat constant în activitatea financiară a societăţilor, prin asigurarea banilor necesari aporturilor de capital, a solicitat date privind starea financiară a firmelor şi a dispus cu privire la transferul de bani), incompatibile cu funcţiile deţinute şi a încheiat tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, obţinând pentru sine un folos în cuantum de 2.272.200 RON (7 acte materiale în raport cu firmele S.C. E. S.R.L - CUI x, S.C. E. S.R.L. - CUI x, S.C. UUUUU. S.R.L. - CUI x, Societatea Civilă de Avocaţi BB. şi Asociaţii, S.C. D. S.R.L. - CUI x, S.C. CCCC. S.R.L. - CUI x şi S.C. C. - CUI x şi S.C. QQQQ. S.R.L. - CUI x, societate deţinută în integralitate de către S.C. C.)".

În perioada de referinţă, respectiv, începând din anul 2011 şi până la momentul trimiterii sale în judecată, inculpatul B. a avut următoarele funcţii de demnitate publică: în perioada iunie 2008 - 28 martie 2012 a deţinut funcţia de primar al municipiului Slatina, în decembrie 2012 a fost reales ca primar al municipiului Slatina şi, tot de atunci, a deţinut calitatea de senator în Parlamentul României.

În perioada august 2014- decembrie 2014 a fost numit ministru delegat pentru buget, iar în perioada decembrie 2014 - martie 2015 a fost ministrul finanţelor publice în Guvernul României. Prin Hotărârea Senatului Parlamentului României nr. 40 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 370 din 27 mai 2015, Partea I, Senatul a luat act de încetarea prin demisie a mandatului de senator al domnului B., ales în Circumscripţia electorală nr. 30 Olt, Colegiul uninominal nr. 1, începând cu data de 25 mai 2015.

Înainte de a analiza acuzaţiile în raport cu fiecare dintre societăţile menţionate au fost expuse câteva consideraţii de ordin teoretic privind infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000:

"Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;".

Prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 sunt incriminate două infracţiuni distincte, cu conţinuturi alternative, astfel că pentru existenţa infracţiunii este suficient ca fapta săvârşită să prezinte, în concret, caracteristicile corespunzătoare oricăreia din modalităţile indicate alternativ în dispoziţia legală care defineşte conţinutul infracţiunii.

În mod evident, acuzaţia formulată în prezenta cauză se referă la art. art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 întrucât, deşi procurorul face referire la folosirea informaţiilor nu a indicat în cuprinsul actului de sesizare nicio conduită a inculpatului din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile reţinerii infracţiunii descrise în teza a II-a, respectiv nu a menţionat vreo situaţie în care acesta să fi utilizat informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale.

Aşadar, potrivit art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, dacă este săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fapta care constă în efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia este asimilată infracţiunilor de corupţie şi are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, dată fiind funcţia, atribuţia sau însărcinarea primită, trebuie să se abţină de la efectuarea unor operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu acea funcţie, atribuţie sau însărcinare.

Faptul că prin incriminarea art. 12 lit. a) teza I din Legea 78/2000 s-a urmărit protejarea relaţiilor sociale mai sus enunţate, a fost statuat şi prin considerentele deciziei nr. 243 din 06 aprilie 2017 a Curţii Constituţionale (pronunţată în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 lit. a) teza I din Legea 78/2000), fiind menţionat că prohibirea unor asemenea operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, are ca finalitate protejarea demnităţii persoanelor care ocupă anumite funcţii, atribuţii, însărcinări publice, dar şi asigurarea respectării principiilor economiei de piaţă şi a libertăţii economice.

Infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie presupune: un subiect activ calificat, respectiv persoana care exercită anumite funcţii ce generează incompatibilitatea efectuării unor operaţiuni financiare, ca acte de comerţ; un element material constând în efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ; un scop constând în obţinerea pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite; vinovăţia sub forma intenţiei.

Pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective, legea impune realizarea a două condiţii esenţiale, şi anume, operaţiunile financiare: să fie efectuate ca acte de comerţ şi, cumulativ, să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Elementul material, efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, se examinează strict din perspectiva conduitei persoanei acuzate, fiind fără relevanţă evaluarea celor cu care a intrat în raporturi comerciale.

Caracterul penal şi vinovăţia decurg din fapta persoanei acuzate, care a efectuat operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, în scopul obţinerii de foloase injuste. Cel care a efectuat operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, răspunde pentru fapta proprie.

Sub aspectul semnificaţiei noţiunilor de operaţiuni financiare şi acte de comerţ, s-a constatat că aceste două noţiuni regăsite în textul incriminator nu au primit o definiţie în Legea nr. 78/2000, astfel încât trebuie avut în vedere înţelesul dat lor fie în cuprinsul altor acte normative, fie sensul uzual, în situaţia în care nu există o definiţie legală a acestora.

Efectuarea de operaţiuni financiare are înţelesul de operaţiuni care implică circulaţia banilor şi a creditelor.

Prin decizia Curţii Constituţionale amintite mai sus s-a arătat că pot intra în categoria operaţiunilor financiare avute în vedere de legiuitor la incriminarea faptelor prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, operaţiunile care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne sau internaţionale.

Sub aspectul înţelesului noţiunii de acte de comerţ, se constată, de asemenea, că, deşi prevederile vechiul Codul comercial (în vigoare la data adoptării normei de incriminare cuprinse în art. 12 lit. a) din Legea 78/2000) nu cuprindeau o definiţie a sintagmei în discuţie, în doctrina dreptului comercial, actele de comerţ au fost definite ca fiind "actele juridice, faptele juridice şi operaţiunile comerciale prin care se realizează producţia de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor, cu scopul de a obţine profit" (Drept comercial român, Ediţia a VI-a, Stanciu D. Cărpenaru).

Prin dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. s-a prevăzut: În toate actele normative în vigoare, expresiile "acte de comerţ", respectiv "fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia "activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii".

Prin paragraful 34 din cuprinsul deciziei nr. 243 din 06 aprilie 2017 a Curţii Constituţionale, s-a arătat că "înlocuirea expresiilor clasice de acte de comerţ şi, respectiv, fapte de comerţ, are meritul de a stabili conţinutul juridic actual al noilor noţiuni care vizează sensul economic al noţiunii de comerţ, adică acela de interpunere în schimbul şi circulaţia mărfurilor, ceea ce înseamnă că, în accepţiunea actuală a legiuitorului, actele de comerţ, respectiv activitatea comercială, sunt alcătuite din operaţiuni care privesc activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii.

În doctrină, s-a arătat că valoarea textului art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 este eminamente economică şi că singura valenţă juridică nu este decât cea conferită de art. 3 alin. (3) din C. civ.: activitatea de producţie, comerţ sau prestări de servicii desfăşurate în mod sistematic şi permanent constituie activităţi (întreprinderi) profesionale, iar cei care le desfăşoară în mod individual sau colectiv sunt consideraţi profesionişti (art. 3 alin. (2) C. civ.).

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, noţiunea de profesionist prevăzută de art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Totodată, Directiva 2011/83/UE din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorului defineşte la art. 2 pct. 2 noţiunea de "comerciant" ca fiind orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acţionează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acţionează în numele sau în contul ei, în scopuri ce ţin de activitatea sa comercială, de afaceri, meşteşugărească sau profesională în legătură cu contractele care intră sub incidenţa prezentei directive.

Prin decizia nr. 243 din 06 aprilie 2017 a Curţii Constituţionale, s-a precizat că noţiunea de profesionist care include şi calitatea de comerciant introduce un sistem subiectiv de reglementare al raporturilor comerciale, care completează sistemul obiectiv de reglementare, faţă de conţinutul normativ de reglementare al art. 8 alin. (2) din Legea 71/2011, avut în vedere prin normele referitoare la activităţile de producţie, prestări servicii şi comerţ.

În contextul acestor argumente de principiu, instanţa a reţinut că prin operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, se înţelege desfăşurarea oricărei activităţi cu valoare sau finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant/profesionist.

Din această perspectivă, actele materiale menţionate de procuror prin actul de acuzare, respectiv, schimbarea formei juridice a unor societăţi, schimbarea asociaţilor şi administratorilor, asigurarea spaţiului locativ pentru unele societăţi, stabilirea contravalorii cesiunilor şi solicitarea de date privind starea financiară a societăţilor, nu constituie operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Aceste acţiuni caracterizează implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a unor societăţi, fără a constitui activităţi cu valoare sau finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant/profesionist.

Totodată dispunerea şi facilitarea încheierii unor contracte comerciale şi documente fiscale vizând operaţiuni fictive şi implicarea constantă în activitatea financiară a societăţilor prin asigurarea banilor necesari aporturilor de capital în măsura în care au fost realizate prin întocmirea unor acte fictive, nu constituie operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, operaţiuni care prin natura lor sunt reale, veridice şi nu fictive.

Fictivitatea operaţiunilor comerciale caracterizează infracţiunile de evaziune fiscală sau de spălare a banilor, infracţiuni care nu fac obiectul acuzaţiei în prezenta cauză cu referire la S.C. E. S.R.L, S.C. E. S.R.L., S.C. UUUUU. S.R.L., Societatea Civilă de Avocaţi BB. şi Asociaţii, S.C. D. S.R.L., S.C. CCCC. S.R.L. şi S.C. C. şi S.C. QQQQ. S.R.L.

De asemenea, instanţa a constatat că în ceea ce priveşte implicarea inculpatului B., în calitate de primar, în perioada de referinţă, în încheierea unor contracte între societăţile pe care le administra în fapt şi Primăria municipiului Slatina, conduita sa este incriminată de art. 301 din C. pen. (art. 253¹din C. pen. anterior), privind conflictul de interese, infracţiune care nu a făcut obiectul acuzaţiei în prezenta cauză.

Astfel, din compararea celor două incriminări, art. 301 din C. pen. (art. 253¹din C. pen. anterior) şi art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, a rezultat că elementul material, actul incriminat, se realizează în cazul conflictului de interese în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, iar în cazul infracţiunii din Legea nr. 78/2000, actul are loc în afara funcţiei, însărcinării sau atribuţiei. Chiar dacă în ambele ipoteze există o incompatibilitate cu funcţia respectivă, sursa incompatibilităţii este diferită.

În cazul art. 12. lit. a) din Legea nr. 78/2000, situaţia de incompatibilitate cu funcţia deţinută apare din cauza unui act încheiat în afara serviciului.

Spre deosebire de această ipoteză, în cazul conflictului de interese, situaţia de incompatibilitate se produce din cauza unui act încheiat în cadrul atribuţiilor de serviciu.

În cazul conflictului de interese, incompatibilitatea decurge din modul de exercitare a oricăror atribuţii de serviciu ale unui subiect activ calificat ca funcţionar public şi are ca urmare obţinerea unui folos patrimonial.

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, incompatibilitatea decurge din modul de exercitare a unui anumit act exterior funcţiei, în afara îndatoririlor de serviciu (respectiv o operaţiune financiară sau o tranzacţie financiară) şi urmăreşte un scop patrimonial care nu trebuie însă efectiv realizat pentru ca fapta să fie infracţiune. Atunci când tranzacţiile sau operaţiunile financiare sunt realizate în exerciţiul atribuţiilor se serviciu, sunt de natura serviciului sau atribuţiei subiectului activ, dar sunt exercitate în contra scopului funcţiei, ia naştere o infracţiune de serviciu.

Pentru că operaţiunile financiare, ca acte de comerţ, să poată constitui elementul material al infracţiunii, legea impune ca ele să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Aşadar, simpla efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, prin ea însăşi, nu determină existenţa elementului material al infracţiunii. Pentru a avea acest potenţial, ele trebuie să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte subiectul activ. Efectuarea de operaţiuni financiare are, aşadar, relevanţă penală şi poate constitui elementul material al infracţiunii numai dacă este săvârşită ca acte de comerţ şi dacă acestea sunt incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Totodată, incompatibilitatea trebuie să rezulte din lege, pentru că numai astfel ea condiţionează şi deopotrivă determină existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii.

Textul art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în cazul de faţă, privind activitatea infracţională a unui ministru al Guvernului României, senator în Parlamentul României, care a deţinut şi calitatea de primar al municipiului Slatina, trebuie coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care reglementează într-un capitol distinct incompatibilităţile:

- pentru parlamentar, în art. 82 se statuează în mod expres că "(1) calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

- pentru ministru, membru al Guvernului României, în art. 84 se precizează că - (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

c) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

- pentru primar, în art. 87 se precizează că "(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:

[…] d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice".

Totodată, dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 se coroborează şi cu dispoziţiile art. 2 din acelaşi act normativ, care prevăd explicit că "persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite".

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că în perioada iunie 2008 - 28 martie 2012 inculpatul a deţinut funcţia de primar al municipiului Slatina, în perioada 10 iunie 2012 - decembrie 2012 a fost reales ca primar al municipiului Slatina, iar din decembrie 2012 a deţinut calitatea de senator în Parlamentul României. În perioada august 2014- decembrie 2014 a fost numit ministru delegat pentru buget, iar în perioada decembrie 2014 - martie 2015 a fost ministrul finanţelor publice în Guvernul României.

Totodată, din conţinutul normativ al infracţiunii rezultă că pentru existenţa infracţiunii menţionate este necesară o pluralitate de acte de executare (cel puţin două acte pentru care se poate angaja răspunderea penală), aspect realizat în prezenta cauză.

Sub aspectul laturii subiective faptele care definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii trebuie să fie săvârşite în scopul dobândirii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

1. Cu privire la efectuarea de către inculpatul B. de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia cu privire la S.C. D. S.R.L.

Înalta Curte a reţinut că din conţinutul actelor dosarului a rezultat că S.C. D. S.R.L. - CUI x, din data de 12 noiembrie 2003, avea ca obiect principal de activitate "activităţi de producţie cinematografică, video şi de programe de televiziune", operează televiziunea locală VVVVV..

S-a apreciat prin actul de acuzare că această societate a reprezentat un interes sporit pentru inculpatul B., întrucât prin intermediul acesteia a controlat piaţa media locală, dar şi prin prisma faptului că apartamentul în care locuieşte inculpatul a fost achiziţionat pe numele acestei societăţi.

Cu privire la S.C. D. S.R.L., martora CC. a declarat în cursul procesului penal, în mod constant, că în luna mai anul 2009, a fost contactată telefonic de către inculpatul B., care i-a cerut să meargă să efectueze un inventar la televiziunea locală VVVVV. pentru a intra în posesia tuturor bunurilor şi a actelor existente în sediu. După ce s-a conformat celor transmise de către inculpatul B., martora a declarat că a acceptat să se ocupe de televiziunea locală. .

Aşa cum reiese din depoziţia martorei CC., la momentul mai 2009, inculpatul B. deţinea şi coordona în fapt S.C. D. S.R.L.

Conform datelor de la Registrul Comerţului, societatea avea asociaţi pe WWWWW. cu un procent de 90,32% şi pe X. cu un procent de 9,68%, acesta din urmă fiind numit administrator începând cu 02 noiembrie 2012.

Istoricul acestei societăţi relevă că, la data de 21 iulie 2005, calitatea de asociat unic şi administrator era deţinută de XXXXX., ulterior conform actului constitutiv al S.C. D. S.R.L. din 12 mai 2006, XXXXX. deţinea 6,66% din capitalul social, iar WWWWW. a preluat 93,33%, administrarea societăţii fiind efectuată în continuare de XXXXX..

Conform actului constitutiv din data de 26 martie 2010, WWWWW. deţinea 93,33%, iar AA. deţinea 6,66%, administrarea fiind efectuată de către AA..

La data de 08 noiembrie 2012, a avut loc contractul de cesiune părţi sociale între AA., în calitate de cedent, şi X., în calitate de cesionar, în legătură cu 6,45% din capitalul social al S.C. D. S.R.L.

Conform actului constitutiv al S.C. D. S.R.L., actualizat la 26 martie 2014, WWWWW. deţinea 90,32% din societate, iar X. 9,68%, conducerea şi administrarea societăţii revenind lui X..

Cu toate că, actele de la Registrul Comerţului indică, pe parcursul perioadei mai 2009 până în prezent, o anumită structură a acţionariatului societăţii, a cotelor părţi sociale, precum şi administrarea societăţii, în realitate societatea a fost deţinută şi administrată de către inculpatul B..

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că prezintă relevanţă declaraţia martorei CC. care a susţinut că inculpatul B. administra în fapt această societate, prin intermediul martorei.

Declaraţia martorei a fost confirmată şi de către martorul AA. care a arătat că o cunoaşte pe aceasta din anul 2008, iar în perioada 2008-2010 i-a cerut să devină administratorul S.C. D. S.R.L. Martorul a subliniat caracterul formal al funcţiei pe care o deţinea, el primind dispoziţii de la inculpatul B., prin intermediul martorei CC..

Prin cesiunea părţilor sociale fără a achita vreo sumă de bani, efectuată între diferiţi asociaţi se evidenţiază caracterul formal al acestor operaţiuni, scopul fiind doar acela de a schimba persoana, iar nu o tradiţiune efectivă a capitalului social, inculpatul B. rămânând în realitate adevăratul proprietar al firmei.

Din descrierea situaţiei de fapt, cu privire la segmentul infracţional privind S.C. D. S.R.L., rezultă că efectuarea operaţiunilor financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, de către inculpatul B. a vizat următoarele aspecte:

1.1. Inculpatul B. a deţinut S.C. D. S.R.L., prin martora CC. şi a exercitat, începând cu anul 2009, atribuţiile specifice administratorului.

Dispoziţiile date de inculpat, în condiţiile administrării în fapt a societăţii, cu privire la acţionari, numirea şi revocarea administratorilor, nu constituie operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Aceste acţiuni caracterizează implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţii, fără a constitui activităţi cu valoare sau finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant/profesionist.

Probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti cu privire la aspectele menţionate, constând în audierea inculpatului B., şi a martorilor CC., X., AA., Y. şi GG., a confirmat implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţii D. S.R.L., în perioada 2009 şi până în luna august a anului 2013.

1.2. Cu privire la achiziţionarea unui apartament de către S.C. D. S.R.L. pentru inculpatul B..

Din declaraţiile martorilor AA. şi CC. a rezultat că inculpatul a dat dispoziţie să fie achiziţionat de către S.C. D. S.R.L. apartamentul la care aceştia au făcut referire, din banii societăţii, dar pentru propriul folosul. De altfel, sub acest aspect, inculpatul B. a declarat că în acest apartament a locuit în fapt, aspect confirmat şi de către martorul U..

Ca atare, s-a reţinut că la data de 02 iulie 2010, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare şi constituire de ipotecă între YYYYY., în calitate de vânzător şi S.C. D. S.R.L., reprezentată de asociatul şi administratorul AA., în calitate de cumpărător, având ca obiect achiziţionarea apartamentului nr. x situat în bloc V23, strada x nr. 3 şi a garajului aferent. Preţul vânzării a fost de 5.000 euro, S.C. D. S.R.L. urmând să preia soldul ipotecii în valoare de 46.739 euro, aceşti bani urmând a fi achitaţi în decursul a 20 de ani Primăriei Slatina.

Examinând actul anterior menţionat, care în opinia acuzării reprezintă materializarea unei operaţiuni financiare efectuate de inculpatul B., instanţa a constatat că data efectuării actului este anterioară datei la care s-a reţinut că a debutat activitatea infracţională.

Astfel, prin rechizitoriu s-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost săvârşită în perioada 2011-2015, iar contractul de vânzare-cumpărare privind achiziţionarea apartamentului nr. x situat în municipiul Slatina, strada x nr. 3 a fost încheiat la data de 02 iulie 2010, aşadar în afara acestei perioade şi, ca atare, nu au făcut obiectul acuzaţiei.

Prin urmare, instanţa a constatat că nu se poate reţine acest act material în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-a reţinut prin actul de acuzare, că în vederea obţinerii de beneficii care să îi asigure inculpatului B., achitarea apartamentului achiziţionat în rate, precum şi alte foloase băneşti, între S.C. D. S.R.L. şi Primăria Slatina, care în perioada de referinţă a fost condusă de către inculpatul B., au fost încheiate mai multe contracte, având ca obiect achiziţionarea de spaţii publicitare şi realizarea de emisiuni

În legătură cu aceste contractele încheiate între Primăria municipiului Slatina şi S.C. D. S.R.L., procurorul a apreciat în cuprinsul rechizitoriului că "deşi nu există până în prezent indicii că aceste contracte au fost încheiate cu nerespectarea unor prevederi legale şi cu implicarea inculpatului B., trebuie evidenţiat faptul că S.C. D. S.R.L., deţinută şi administrată în fapt de către acesta, a încasat de la Primăria Slatina în anul 2010 suma de 75.825 RON, în anul 2011 suma de 107.103 RON, în anul 2012 suma de 186.272 RON, în anul 2013 suma de 152.192 RON, în anul 2014 suma de 91.061 RON şi în anul 2015 suma de 17.070 RON".

Prin urmare, condiţiile încheierii acestor contracte nu au făcut obiectul acuzaţiei, fiind menţionate de procuror, exclusiv, pentru a fi evidenţiată împrejurarea că inculpatul administra în fapt S.C. D. S.R.L.

S-a precizat că în legătură cu achiziţionarea acestui apartament pe societatea comercială S.C. D. S.R.L. s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un alt dosar, cu privire la infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 (pct. II.6. din dispozitivul rechizitoriului).

1.3. Cu referire la contractul de împrumut nr. x din 07 iulie 2011, actul adiţional nr. x din 05 iulie 2011, antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x din 27 iulie 2012, actul adiţional din 26 decembrie 2012, contractul nr. x/14 august 2013 şi cele 4 chitanţe, aferente acestui contract, în perioada 14-17 august 2013.

Cu privire la împrejurările în care au fost perfectate actele anterior menţionate, prin rechizitoriu au fost reţinute următoarele:

"Implicarea inculpatului B. în activitatea curentă a firmei a fost mai mult decât una de dispoziţie, acesta sprijinind financiar cu sume de bani a căror provenienţă nu a putut fi justificată.

Sintetizând, prin actul de acuzare s-a reţinut că din dispoziţia inculpatului B. au fost încheiate de către S.C. D. S.R.L. contractul de împrumut nr. x din 07 iulie 2011, actului adiţional nr. x din 05 iulie 2011, antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x din 27 iulie 2012, actul adiţional din 26 decembrie 2012, respectiv, contractul nr. x/14 august 2013 şi 4 chitanţe, aferente acestui contract, în perioada 14-17 august 2013, toate actele menţionate fiind fictive, încheiate cu scopul de a credita societate ori pentru a retrage sume de bani în numerar.

Ca atare, încheierea acestor contracte şi documente fiscale a vizat efectuarea unor operaţiuni fictive care nu intră în categoria operaţiunilor financiare, ca acte de comerţ, la care se referă art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, operaţiuni care, în accepţiunea dispoziţiei legale menţionate, sunt reale şi nu fictive.

Fictivitatea operaţiunilor financiare generează o analiză sub aspectul existenţei infracţiunilor de evaziune fiscală ori spălare de bani, fapte ce nu fac obiectul acuzaţiei.

1.4. Cu privire la contractele încheiate între S.C. D. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., o altă firmă deţinută şi administrată în fapt de către inculpatul B., din dispoziţia aceluiaşi inculpat, în scopul realizării de către S.C. D. S.R.L. de profit.

Din probatoriul administrat în ambele faze procesuale a rezultat că inculpatul B. a administrat, în fapt, S.C. D. S.R.L., prin martora CC. exercitând, începând cu anul 2009, atribuţiile specifice administratorului.

Aceste aspecte au fost confirmate de martorul AA. care a relatat că "ulterior, am constatat că deşi figuram ca administrator şi asociat al S.C. D. S.R.L., rolul meu era doar acela de a semna documentele legate de activitatea firmei, puse la dispoziţie de către CC., fără a fi implicat în realitate în administrarea efectivă a societăţii. De această activitate se ocupa, în fapt, CC.".

Fiind audiată în cursul cercetării judecătoreşti, martora a descris, în detaliu, implicarea inculpatului în administrarea societăţii D. S.R.L. şi şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

În acest context, în care în fapt, inculpatul administra S.C. D. S.R.L., prin intermediul martorei CC., au fost încheiate următoarele contracte de publicitate:

- la data de 08 decembrie 2011, a fost încheiat contractul nr. x între S.C. D. S.R.L., în calitate de difuzor şi S.C. QQQQ. S.R.L., în calitate de beneficiar, având ca obiect realizarea de servicii informatice, valoarea contractului fiind de 12.400 RON. Contractul a fost semnat din partea S.C. D. S.R.L. de către directorul general CC., iar din partea S.C. QQQQ. S.R.L. de către directorul HH.;

- la data de 09 decembrie 2011, a fost încheiat contractul nr. x între S.C. D. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect furnizarea de servicii publicitare, valoarea contractului fiind 3.100 RON. Contractul a fost semnat din partea S.C. D. S.R.L. de către directorul general CC., iar din partea S.C. QQQQ. S.R.L. de către directorul HH.;

- la data de 27 martie 2012, a fost încheiat contractul nr. x între S.C. D. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect furnizarea de servicii publicitare, valoarea contratului fiind de 5.000 RON. Contractul a fost semnat din partea S.C. D. S.R.L. de către GG., iar din partea S.C. QQQQ. S.R.L. de către directorul HH.;

- la data de 12 decembrie 2012, a fost încheiat contractul nr. x între S.C. D. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect furnizarea de servicii publicitare, valoarea contratului fiind de 12.400 RON. Contractul a fost semnat din partea S.C. D. S.R.L. de către GG., iar din partea S.C. QQQQ. S.R.L. de către directorul HH..

Inculpatul B. administra în fapt şi S.C. QQQQ. S.R.L., aşa încât în acest context, din dispoziţia acestui inculpat, în scopul realizării de către S.C. D. S.R.L. de profit au fost încheiate contractele anterior menţionate.

Cu prilejul audierii de către instanţă, martorii CC., AA., GG. şi HH. au precizat că inculpatul lua toate deciziile în S.C. D. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L. şi fără să ofere o explicaţie credibilă pentru modificarea declaraţiilor de la urmărire penală pe care, de altfel, şi le-au menţinut, au revenit asupra depoziţiilor iniţiale în ceea ce priveşte iniţiativa inculpatului de a fi încheiate contractele menţionate anterior. Ca atare, instanţa a apreciat că declaraţiile date în faza de urmărire penală sunt sincere urmând a reţine că inculpatul a administrat în fapt aceste societăţi şi a dispus încheierea contractelor, aşa încât instanţa a reţinut aceste acte materiale în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Dispoziţiile date de inculpat, privind încheierea contractelor anterior menţionate constituie operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în urma executării acestor contracte, S.C. D. S.R.L. a obţinut un venit în valoare de 32.900 RON.

Inculpatul îndeplinea o funcţie definită în art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, iar potrivit dispoziţiilor art. 2 din aceeaşi lege, persoanele menţionate în art. 1, printre acestea fiind şi cele care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, sunt obligate să îndeplinească atribuţiile ce le revin în exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi normelor de conduită profesională, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile sau însărcinările primite pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Inculpatul a acţionat cu intenţie întrucât a exercitat operaţiuni financiare în scopul de a obţine profituri din anumite activităţi de comerţ, ştiind că o persoană învestită cu atributul funcţiei sale este incompatibilă a exercita acest tip de acte.

În consecinţă, fiind dovedit că activităţile desfăşurate de inculpatul B. în modalitatea descrisă anterior, constituie operaţiuni comerciale, ca acte de comerţ, dată fiind calitatea sa de primar, în perioada 2011-2012, acesta aflându-se în stare de incompatibilitate legală, astfel cum rezultă din prevederile din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, fiind astfel îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu referire la S.C. D. S.R.L.

2. Efectuarea de către inculpatul B. de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia cu privire la S.C. C. şi S.C. QQQQ. S.R.L.

Cu privire la acest segment infracţional, prin actul de acuzare au fost reţinute următoarele:

Martorul P. a declarat că în cursul anului 2009, a fost contactat de ZZZZZ., pe care îl ştia, întrucât executase pentru acesta tâmplărie la unele săli de sport din Slatina, despre acesta cunoscând că are relaţii bune cu Primăria Slatina, ocazie cu care acesta i-a propus să îl ajute, în sensul de a cumpăra pe numele martorului părţile sociale de la S.C. C. S.R.L., deţinută de o rudă de-a sa pe nume AAAAAA.. Pe aceasta, martorul declară că a cunoscut-o la notar, când s-a efectuat cesiunea părţilor sociale, iar de toate detaliile legate de perfectarea actelor de cesiune s-a ocupat ZZZZZ., inclusiv de numirea administratorului, alegerea sediului social şi de plata contravalorii părţilor sociale pe care le-a achiziţionat. Referitor la numirea administratorului, martorul declară că a fost făcută la indicaţiile lui ZZZZZ., persoana indicată fiind W., rolul său fiind acela de a semna documentele de numire.

Aceste afirmaţii au fost susţinute de către înscrisurile existe la dosarul S.C. C., pus la dispoziţie de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Astfel, BBBBBB. a înfiinţat la data de 24 mai 2005, S.C C. S.R.L., CUI x, x, cu sediul în Craiova, str. x, iar domeniul principal de activitate a fost "comerţul cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule", având calitatea de asociat unic şi administrator.

La data de 27 noiembrie 2006, BBBBBB. a cesionat părţile sociale lui AAAAAA., iar funcţia de administrator a fost preluată de către CCCCCC..

Prin contractul de cesiune din data de 26.08.2009, AAAAAA. a cesionat lui P. 75% din părţile sociale ale S.C. C. S.R.L., iar prin decizia nr. 2 din 26.08.2009, a fost revocat administratorul CCCCCC. şi numită în această funcţie W., iar sediul social al firmei a fost schimbat la adresa din Slatina, str. x, camera 1, unde domicilia W..

În urma verificărilor efectuate, a reieşit că CCCCCC. a fost asociat cu ZZZZZ., decedat, în S.C. DDDDDD. S.R.L., confirmându-se astfel susţinerile martorului cu privire la rolul lui ZZZZZ..

De întocmirea documentaţiei pentru preluării părţilor sociale şi schimbarea sediului social s-a ocupat martorul Y., care a declarat că în cursul anului 2010 EE. i-a spus că trebuie să fac demersuri pentru a schimba sediul social şi acţionariatul S.C. C. S.R.L., care la momentul respectiv avea sediul în Craiova.

În aceste condiţii, aspectele legate de stabilirea sediului social, al administratorului şi asociaţilor le-a discutat cu EE., sediul fiind iniţial stabilit pe strada x, ulterior, în acelaşi scop, solicitându-i să o contacteze pe DD..

De asemenea, martora W. a declarat că în anul 2009, P. i-a cerut să devină administrator al S.C. C. S.R.L. şi să mute sediul social al firmei în apartamentul său, solicitări îndeplinite de aceasta. În legătură cu activitatea S.C. C. S.R.L. martora a declarat că nu am prestat nicio activitate, mai puţin de semnarea a două hârtii pe care i le-a adus HH., dar nu are cunoştinţă ce reprezentau.

Prin hotărârea nr. 2/10 decembrie 2009 a S.C. C. S.R.L. s-a decis retragerea asociatului AAAAAA. şi preluarea cotei părţi de 25% pe care acesta o deţinea de către II..

Cu privire la această preluare, martorul II. a declarat că l-am cunoscut pe P. în perioada 2008-2009, despre care ştia că era administrator la S.C. K. S.R.L.

În anul 2009 P. i-a spus martorului că va prelua 25% din societatea S.C. C. S.R.L. De asemenea, P., i-a cerut să discute cu A., care era CCCC. manager în cadrul primăriei Slatina. După ce a discutat cu inculpatul A., martorul a realizat că acesta era la curent, interesat şi implicat în respectiva iniţiativă de asociere.

Astfel, la sfârşitul anului 2009, martorul a declarat că a semnat documentele de preluare a 25% din S.C. C. S.R.L., iar la preluarea acelei cote părţi nu a achitat contravaloarea lor sau a cheltuielilor ocazionate de întocmirea actelor, de acest aspect ocupându-se P..

Martorul P. a susţinut că are cunoştinţă că II. a achiziţionat părţile sociale de la AAAAAA., la sfârşitul anului 2009, la indicaţiile lui ZZZZZ..

Conform denunţului şi declaraţiei din data de 21 aprilie 2015 a inculpatului A. a rezultat că în toamna anului 2009, inculpatul B. i-a propus inculpatului A. să intre în asociere cu el într-o firmă, fapt pe care acesta l-a acceptat, unul dintre motivele pentru care a acceptat fiind faptul că era subalternul său şi avea un salariu foarte bun pentru un funcţionar public.

De asemenea, soţia inculpatului A. lucrând tot în sistemul public, gândindu-se că dacă refuză ar putea să creeze suspiciuni, fapt ce ar fi condus la pierderea celor două locuri de muncă. În acest context, inculpatul A. a mai declarat că inculpatul B. i-a spus că deţine S.C. C. S.R.L., prin intermediul lui P., cu 75%, restul de 25% urmând să-i revină lui printr-un interpus. Totodată, inculpatul susţine că la momentul respectiv nu cunoştea cine era cealaltă persoană care deţinea 25%.

După acest moment, inculpatul A. a declarat că l-a contactat pe II. şi l-a întrebat dacă vrea să intre în respectiva societate, răspunsul fiind afirmativ. Astfel, II. a devenit acţionar la S.C. C. S.R.L., ca interpus al inculpatului A..

Aşadar, inculpatul B. deţinea în fapt, prin intermediul martorilor P. şi II., S.C. C. S.R.L., putând dispune cu privire la transferul părţilor sociale.

De asemenea, declaraţiile martorilor anterior menţionaţi coroborate cu înscrisurile de la Recom stabilesc fără dubiu că S.C. C. S.R.L. a fost preluată, din luna august 2009, prin intermediul lui P., de către B..

Prin hotărârea nr. 2 din 02 iunie 2010, asociaţii S.C. C. S.R.L., respectiv P. şi II., au decis schimbarea sediului social al firmei, într-un spaţiu pus la dispoziţie cu titlu gratuit de către S.C. QQQQ. S.R.L., situat în Slatina, str. x, corp B, biroul "maiştrii ape", precum şi împuternicirea lui DD. pentru a duce la îndeplinire această hotărâre.

Prin hotărârea nr. 2 din 04.08.2010, asociaţii S.C. C. S.R.L., respectiv P. şi II., au decis încetarea mandatului de administrator a lui W. şi numirea lui M. în această funcţie.

Cu privire la această modificare a administratorului, martora W. a declarat că după aproximativ 1 an, P. i-a zis că o să schimbe administratorul, dar nu cunoaşte pe cine a numit administrator în locul ei. De asemenea, martora nu cunoaşte dacă în perioada în care a fost administrator s-au încheiat contracte de către această firmă.

Analizând această depoziţie, instanţa de fond a reţinut că rezultă cu certitudine că în perioada în care a fost administrator de drept al S.C. C. S.R.L., respectiv perioada 26.08.2009 - 06.08.2010, martora W. nu şi-a exercitat atribuţiile aferente acestei funcţii, societatea fiind administrată în realitate de către B..

Această susţinere se întemeiază şi pe declaraţia martorului M..

Prin hotărârea nr. 1/27 iulie 2011 s-a decis schimbarea asociatului II. cu LL..

Documentaţia necesară efectuării acestei cesiuni de părţi sociale ale S.C. C. S.R.L. a fost întocmită de martorul Y., care a declarat că în perioada în care a acordat asistenţă juridică, toate modificările în structura acţionariatului sau schimbării de administratori şi sedii sociale le-a discutat cu EE., care îi spunea "vezi că va veni o anumită persoană care va intra asociat sau administrator".

Pe parcursul acestei perioade, martorul a susţinut că P., W., LL. au avut sau deţin şi în prezent calitatea de asociaţi sau administratori.

Referitor la cesiunea de către II. a cotei părţi pe care o deţinea la S.C. C. S.R.L., martorul a precizat că EE. i-a transmis să întocmească respectivele acte, LL. urmând a prelua acele părţi sociale. După întocmirea actelor de cesiune, LL. a venit la biroul său din Slatina pentru a semna documentele, iar pe acesta l-a mai întâlnit de aproximativ 4 sau 5 ori când i-am dat să semneze diverse hotărâri ale AGA.

Despre această cesiune martorul P. a declarat că în cursul anului 2012 a fost contactat de LL. care i-a spus că a preluat părţile sociale deţinute de II., devenind astfel asociat cu el la S.C. C. S.R.L., iar cu ocazia primei discuţii LL. i-a cerut să stabilească de comun acord, în mod fictiv, împrejurările în care au ajuns să fie asociaţi, înţelegând prin aceasta că nici el nu deţinea în realitate părţile sociale ale S.C. C. S.R.L., fiind de fapt o persoană interpusă.

Martorul M. a declarat, referitor la această cesiune că în perioada în care a fost administrator, a luat la cunoştinţă că II. a cesionat părţile sociale pe care le avea lui LL., o altă persoană interpusă de A. şi că este posibil ca el să fi transmis actele referitoare cesiunii de părţi sociale pentru semnare.

Raportat la aceeaşi situaţie, martorul II. a declarat că după ce a citit în presă despre câştigarea unui contract de către S.C. C. pentru întreţinerea spaţiilor verzi, a cerut categoric lui M. să preia părţile sale sociale întrucât îi era clar că nu avea niciun rol în respectiva firmă şi nu dorea să fiu parte la desfăşurarea respectivei activităţi comerciale. şi nu a primit nicio sumă de bani.

Afirmaţiile martorului II. sunt susţinute de către cele ale inculpatului A..

Martorul LL. a declarat că în anul 2011 s-a întâlnit în Slatina cu A. şi II. ocazie cu care a aflat de la A. că era asociat în S.C. C. S.R.L. şi din cauza unor motive personale doreşte să cedeze părţile sociale, iar acesta a acceptat.

Deşi martorul LL. a susţinut că II. i-a cerut să îi plătească 50 RON, contravaloarea părţilor sociale, fapt care s-a şi realizat, conform contractului de cesiune, fără nici un alt adaos raportat la activitatea curentă a firmei şi posibilităţile de dezvoltare, depoziţia martorului este singulară şi nesinceră, întrucât firma avea un contract cu primăria Slatina în valoare de aproximativ de 800 milioane RON pe o perioadă de 30 de ani, fapt cunoscut şi de martor, doar în anii 2013 şi 2014 martorul a încasat dividende de la S.C. C. în valoare de aproximativ 230.000 RON, amortizându-şi imediat .

Din probele administrate a rezultat fără dubiu că LL. nu deţine în realitate cei 25% din acţiunile S.C. C., el fiind interpus de către A., care este adevăratul proprietar al respectivelor acţiuni.

Prin hotărârea nr. 3/18 mai 2012, s-a decis majorarea capitalului social, în urma căreia P. deţinea 99,995%, iar LL. 0,005%, transformarea formei juridice a societăţii, din răspundere limitată în societate pe acţiuni, precum şi numirea lui DD. în funcţia de administrator unic, funcţie deţinută până la momentul respectiv de către M..

Din declaraţia lui M., referitoare la perioada în care a fost administrator la S.C C. S.R.L., 04 august 2010 - 18 iunie 2012, a rezultat că el nu şi-a exercitat în fapt prerogativele acestei funcţii. Acesta a declarat că în respectiva funcţie nu a avut niciun fel de beneficiu de pe urma activităţii prestate.

Despre modificarea statutului juridic al societăţii C., martorul Y. a declarat că în cursul anului 2010 S.C. C. S.R.L. a câştigat o licitaţie privind externalizarea serviciilor de spaţii verzi. După câştigarea acestei licitaţii în municipiul Slatina au început să circule zvonuri conform cărora această societate ar aparţine şi ar fi condusă de către B.. Ulterior, această situaţie i-a fost confirmată martorului de faptul că i-a transmis lui EE. că după externalizarea serviciilor de întreţinere spaţii verzi, forma societăţii ar fi trebuit modificată în societate pe acţiuni, situaţie în care EE. i-a spus că va trebui să meargă să îi explice personal lui B. raţiunile acestei modificări.

Astfel, în cursul anului 2011 a mers la primăria Slatina şi a discutat cu B., expunându-i acestuia părerea sa despre schimbarea formei juridice a societăţii. În continuare martorul declară că deşi argumentele sale au fost pentru schimbare, B. nu a fost de acord cu această modificare fără a-i oferi însă explicaţii şi a transmis conţinutul discuţiei cu B. lui EE., care i-a spus că dacă acesta aşa a hotărât, aşa va rămâne.

După aproximativ un an, martorul a declarat că a purtat din nou o discuţie cu B. în care acesta i-a spus că trebuie schimbată forma juridică a societăţii în societate pe acţiuni, ceea ce a şi făcut.

De asemenea, prin modificarea actului constitutiv, din data de 15 iunie 2012, s-a delegat conducerea societăţii unui director general, respectiv DD., cu atribuţii de luare a tuturor măsurilor aferente conducerii societăţii, în limitele de activitate şi cu respectarea competenţelor exclusive, rezervate de lege.

La data de 26 iunie 2012, prin hotărârea nr. 1, s-a decis cesionarea de către P. a unui procent de 24,995% lui LL., iar prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. x din 26 iunie 2012, s-a perfectat vânzarea pentru suma de 22.450 RON. Cu ocazia audierii, martorul LL. nici măcar nu a invocat această situaţie, întrucât nu o cunoştea, rolul său fiind doar formal.

Prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. x/04 iulie 2012 P. a vândut lui DD. acţiunile pe care le deţinea la S.C. C., în contract fiind trecută suma de 67.500 RON, fapt confirmat prin hotărârea nr. 2 din 04 iulie 2012.

Cu privire la această situaţie, martorul P. a declarat că în cursul anului 2012, DD. i-a spus că va prelua ea părţile sociale deţinute de el, fapt care de altfel s-a şi întâmplat. Pentru preluarea acestor părţi sociale, DD. i-a zis că trebuie să întocmească în mod fictiv documente prin care să ateste, în mod nereal, faptul că a primit contravaloarea părţilor sociale.

În fapt, în urma discuţiilor purtate cu aceasta, martorul P. a declarat că nu a fost niciodată vorba ca în realitate ea să-i remită vreo sumă de bani pentru acele părţi sociale. Cu toate acestea, a încheiat mai multe contracte de împrumut prin care DD. îi împrumuta diverse sume de bani, respectivele contracte fiind folosite ca documente justificative pentru acoperirea echivalentului părţilor sociale cedate.

Totodată, martorul a mai declarat că în perioada în care a avut calitatea de asociat majoritar la S.C. C., firma a fost condusă în realitate de DD., care se sfătuia la rândul ei cu privire la deciziile importante cu B., despre care consideră că avea legătură cu activitatea firmei în discuţie, însă nu are cunoştinţă de modul de împărţire al beneficiilor.

Despre DD., inculpatul A. a declarat că era cunoştinţa lui B..

În opoziţie cu toate probele administrate, în legătură cu deţinerea unei cote părţi şi administrarea în fapt a S.C. C. S.R.L., martora DD. a declarat că din luna mai 2010 a fost angajată la S.C. C. S.R.L. pe funcţia de director general. Înainte de a fi angajată la S.C. C. S.R.L. a lucrat la Primăria Slatina la Direcţia administrare domeniu public şi privat, în calitate de director adjunct şi la Inspectoratul Teritorial de Muncă. În continuare, martora susţinut că în cursul anului 2010, B. a întrebat-o dacă vrea să lucreze la S.C. C. S.R.L., la momentul respectiv firma neavând nici un angajat, martora urmând să-şi alcătuiască o echipă. La momentul respectiv l-a întrebat pe B. pe cine trebuia să contacteze pentru formalităţile de angajare, iar acesta i-a răspuns că trebuie să o contacteze pe W. care avea calitatea de administrator. A semnat contractul de muncă cu W., pe stradă, întrucât la momentul respectiv nu avea un sediu, singurul sediu fiind cel social situat în strada x în municipiul Slatina. În continuare, după ce am fost angajată, martora afirmă că a luat la cunoştinţă de faptul că P. împreună cu altă persoană pe nume "II." erau asociaţi la S.C. C. S.R.L., iar de contabilitatea societăţii se ocupa S.C. E. S.R.L., deţinută de R..

În cursul anului 2010, S.C. C. S.R.L. a participat la o licitaţie organizată de Primăria Municipiului Slatina şi a câştigat contractul de concesiune, pe o perioadă de 30 de ani pentru întreţinerea şi amenajarea spaţiilor verzi şi a parcurilor din municipiul Slatina. Contractul reprezintă o asociere între trei firme S.C. EEEEEE. S.R.L., S.C. FFFFFF. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., ultima societate fiind liderul asocierii, pe lângă spaţiile verzi şi parcuri, având în administrare şi locurile de joacă şi fântânile arteziene. Valoarea contractului, pentru cei 30 de ani de concesiune, a fost de 800.000.000 RON. Referitor la acest contract, DD. a declarat că din partea S.C. C. S.R.L., ea a fost cea care s-a ocupat de întocmirea documentaţiei de participare la licitaţie, W., administratorul societăţii, semnând toată documentaţia. Despre cele două firme cu care S.C. C. S.R.L. a participat la licitaţie în asociere, a declarat că pe reprezentantul FFFFFF., GGGGGG., l-a cunoscut prin intermediul doamnei HHHHHH., administratorul firmei EEEEEE., iar în ziua licitaţiei a împuternicit pe GGGGGG. să participe din partea asocierii la licitaţie. După ce a fost câştigat contractul cu Primăria Slatina, M. a devenit administratorul societăţii în locul lui W..

După ce a câştigat licitaţia cu Primăria Slatina, începând cu 01 septembrie 2010, la cei şapte sau nouă angajaţi pe care societatea îi avea anterior, a preluat aproximativ 91 de angajaţi ai primăriei. Prin contractul de concesiune sediul social al S.C. C. S.R.L. trebuia stabilit în strada x nr. 169 A. Din luna ianuarie 2011, din contractul de concesiune a fost scoasă valoarea de 800.000.000 RON printr-un act adiţional la contract, ca urmare a hotărârii Consiliului Local.

Martora a susţinut că în perioada în care a fost asociat la S.C. C. S.R.L., pe P. l-a văzut de aproximativ două sau trei ori, în schimb cu M. a avut întâlniri periodice, chiar şi de două ori pe săptămână. După semnarea contractului cu primăria Slatina, S.C. C. S.R.L. a obţinut un profit de aproximativ 600-800.000 RON.

După modificarea clauzelor contractuale la contractul de concesiune, pe baza situaţiei de lucrări întocmită de către S.C. C. S.R.L., avizată de către Primăria Slatina, Direcţia patrimoniu, a emis facturi fiscale care erau plătite de Direcţia economică din primărie.

Despre M., martora a afirmat că în cursul anului 2012, i-a spus că vrea să se retragă din funcţia de administrator al S.C. C. S.R.L., iar B. i-a propus să preia acţionariatul şi administrarea acestei societăţi. Singura condiţie pe care a pus-o pentru a prelua administrarea societăţii a fost aceea de a schimba forma juridică a societăţii.

Cu privire la preţul pe care l-a plătit pentru părţile sociale ale societăţii, martora a susţinut că a fost de 69.000 de RON, dar nu a plătit niciodată lui P. banii stipulaţi în contractul de preluare a părţilor sociale ale S.C. C. Martora a susţinut că împreună cu M. a întocmit nişte contracte de împrumut fictive, care atestau în mod nereal faptul că, anterior contractului de cesiune părţi sociale, îi dăduse lui P., în mai multe tranşe, sume cuprinse între 3.000 şi 10.000 de RON, prin aceasta încercând să justifice cumpărarea părţilor sociale ale S.C. C. S.R.L.

Într-o altă depoziţie, martora a susţinut că a virat prin bancă în contul lui P. suma de 5.000 RON, iar alţi bani nu i-a mai dat pentru acţiuni, deşi între martoră şi P. existau nişte contracte prin care se atesta faptul că îl împrumutase cu sume de bani până la concurenţa sumei de 67.500 RON, reprezentând contravaloarea acţiunilor. Martora precizează că aceste contracte de împrumut le-a încheiat întrucât îi erau necesare la Registrul Comerţului, să ateste faptul că acţiunile au fost achitate, în acest sens încheind un acord de cesiune care transforma împrumutul în plată acţiuni, dar că în realitate nu l-am împrumutat pe P. cu acele sume de bani.

Acestea aspecte au fost susţinute şi de martora R., contabila societăţii .

Din expunerea acestei situaţii de fapt, instanţa de fond a constatat că rezultă cu certitudine că B. deţine 75% din S.C. C., în prezent prin interpusa DD. şi a exercitat, începând cu anul 2010 atribuţiile specifice administratorului şi unui proprietar de fapt, dispunând cu privire la asociaţii şi acţionarii societăţii, numirea şi revocarea administratorilor, stabilirea formei juridice a societăţii, stabilirea sediului social, implicându-se în activitatea comercială a firmei, aşa cum vom proba în cele ce urmează, prin intermediul lui DD..

Scopul preluării acestei firme de către B., prin persoane de încredere a fost acela de participa şi câştiga licitaţia privind atribuirea unui contract de către primăria Slatina referitor la exploatarea serviciului de administrare a domeniului public şi privat având ca obiect întreţinerea, dezvoltarea şi amenajarea parcurilor, a spaţiilor verzi, a locurilor de joacă şi a fântânilor arteziene, a cărui valoare iniţială a fost de 800.000.000 RON.

Premeditarea rezultă atât din depoziţiile martorilor şi inculpatului A., cât şi din hotărârea luată de asociaţi la data de 02 iunie 2010, de a schimba obiectul principal de activitate al firmei în "activităţi de întreţinere peisagistică".

Astfel, la data de 25 august 2010 a fost încheiat contractul nr. x, între Consiliul local al municipiului Slatina - Direcţia administrarea domeniului public şi privat şi S.C. C. S.R.L., având ca obiect concesionarea serviciului public de administrare a domeniului public şi privat, având ca obiect întreţinerea, dezvoltarea şi amenajarea parcurilor, a spaţiilor verzi, a locurilor de joacă şi a fântânilor arteziene din municipiul Slatina.

Durata contractului a fost stabilită la 30 de ani cu posibilitatea prelungirii cu încă 15 ani, iar preţul total al prestării serviciilor pe toată perioada derulării contractului nu va depăşi suma de 800.000.000 de RON.

Din partea S.C. C. S.R.L., contractul a fost semnat de către administratorul M., iar din partea Consiliului local al municipiului Slatina de către IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL. şi MMMMMM..

Ulterior, au fost încheiate 9 acte adiţionale de către reprezentanţii Consiliului local Slatina şi cei ai S.C. C. S.R.L., prin care au fost modificate suprafeţele stabilite iniţial în contract.

În baza acestui contract, S.C. C. S.R.L. a emis facturile nr. x/08 noiembrie 2011, nr. 157 din 03 noiembrie 2011, nr. 163 din 15 noiembrie 2011, nr. 151 din 17 octombrie 2011, nr. 144 din 23 septembrie 2011, nr. 141 din 21 septembrie 2011, nr. 140 din 21 septembrie 2011, nr. 139 din 21 septembrie 2011, nr. 138 din 16 septembrie 2011, nr. 124 din 27 iulie 2011, nr. 128 din 11 august 2011, nr. 130 din 24 august 2011, nr. 123 din 22 iulie 2011, nr. 18 din 20 decembrie 2010, nr. 16 din 20 decembrie 2010, nr. 23 din 25 februarie 2011, nr. 29 din 17 martie 2011, nr. 48 din 12 iulie 2011, nr. 54 din 12 aprilie 2011, nr. 20 din 21 ianuarie 2011, nr. 59 din 18 aprilie 2011, nr. 65 din 29 aprilie 2011, nr. 86 din 23 mai 2011, nr. 105 din 16 iunie 2011, nr. 104 din 14 iunie 2011, nr. 109 din 30 iunie 2011, nr. 116 din 13 iulie 2011, nr. 165 din 17 noiembrie 2011, nr. 168 din 23 noiembrie 2011, nr. 166 din 17 noiembrie 2011, nr. 173 din 16 decembrie 2011, nr. 171 din 14 decembrie 2011, nr. 10 din 05 octombrie 2010, nr. 13 din 25 noiembrie 2010, nr. 11 din 19 noiembrie 2010, nr. 182 din 11 ianuarie 2012, nr. 185 din 16 februarie 2012, nr. 187 din 07 martie 2012, nr. 188 din 19 martie 2012, nr. 215 din 27 aprilie 2012, nr. 216 din 27 aprilie 2012, nr. 237 din 25 mai 2012, nr. 239 din 28 mai 2012, nr. 312 din 20 iulie 2012, nr. 319 din 10 august 2012, nr. 326 din 24 august 2012, nr. 327 din 30 august 2012, nr. 337 din 12 septembrie 2012, nr. 333 din 13 septembrie 2012, nr. 354 din 26 octombrie 2012, nr. 355 din 26 octombrie 2012, nr. 356 din 26 octombrie 2012, nr. 368 din 23 noiembrie 2012, nr. 1 din 04 ianuarie 2013, nr. 2 din 04 ianuarie 2013, nr. 3 din 04 ianuarie 2013, nr. 16 din 06 martie 2013, nr. 15 din 06 martie 2013, nr. 13 din 26 februarie 2013, nr. 31 din 19 aprilie 2013, nr. 32 din 19 aprilie 2013, nr. 33/19 aprilie 2013, nr. 55 din 14 mai 2013, nr. 34 din 22 aprilie 2013, nr. 56 din 14 mai 2013, nr. 71 din 04 iunie 2013, nr. 72 din 04 iunie 2013, nr. 57 din 14 mai 2013, nr. 63/17 mai 2013, nr. 89 din 22 iulie 2013, nr. 90 din 22 iulie 2013, nr. 73 din 04 iunie 2013, nr. 81/27 iunie 2013, nr. 82 din 27 iunie 2013, nr. 91 din 12 august 2013, nr. 92/12.08.2013, nr. 93 din 21 august 2013, nr. 94 din 26 august 2013, nr. 96 din 10 septembrie 2013, nr. 99 din 10 septembrie 2013, nr. 100 din 10 septembrie 2013, nr. 132 din 12 decembrie 2013, nr. 126 din 26 noiembrie 2013, nr. 114 din 08 noiembrie 2013, nr. 116 din 08 noiembrie 2013, nr. 115 din 08 noiembrie 2013, nr. 119 din 12 noiembrie 2013, nr. 129 din 04 decembrie 2013, nr. 130 din 04 noiembrie 2013, nr. 131din 04 decembrie 2013, nr. 23din 02 aprilie 2015, nr. 14 din 06 martie 2015, nr. 9 din 10 februarie 2015, nr. 8 din 10 februarie 2015, nr. 6din 10 februarie 2015, nr. 15 ianuarie 2014, nr. 5 din 30 ianuarie 204, nr. 6 din 12 februarie 2014, nr. 7 din 12 februarie 2014, nr. 14 din 06 martie 2014, nr. 17 din 25 martie 2014, nr. 18 din 25 martie 2014, nr. 21 din 08 aprilie 2014, nr. 23 din 22 aprilie 2014, nr. 54 din 14 mai 2014, nr. 55 din 14 mai 2014, nr. 56 din 16 mai 2014, nr. 66 din 27 mai 2014, nr. 67 din 27 mai 2014, nr. 83 din 12 iunie 2014, nr. 84 din 12 ianuarie 2014, nr. 88 din 24 iunie 2014, nr. 89 din 24 iunie 2014, nr. 93 din 07 iulie 2014, nr. 101 din 22 iulie 2014, nr. 102 din 23 iulie 2014, nr. 103 din 24 iulie 2014, nr. 105 din 07.08.2014, nr. 107 din 12.08.2014, nr. 113 din 29 august 2014, nr. 118 din 04 septembrie 2014, nr. 119 din 04 septembrie 2014, nr. 126 din 02 octombrie 2014, nr. 122 din 18 septembrie 2014, nr. 128 din 06 octombrie 2014, nr. 138 din 24 octombrie 2014, nr. 129 din 07 octombrie 2014, nr. 130 din 07 octombrie 2014, nr. 134 din 21 octombrie 2014, nr. 135 din 21 octombrie 2014, nr. 144 din 03 noiembrie 2014, nr. 145 din 03 noiembrie 2014, nr. 152 din 18 noiembrie 2014.

În urma emiterii acestor facturi, S.C. C. a încasat în anul 2010 suma de 2.028.751 RON, în anul 2011 suma de 7.413.745 RON, în anul 2012, suma de 8.601.285 RON, în anul 2013 suma de 12.650.116 RON, în anul 2014 suma de 11.692.901 RON, iar în anul 2015 suma de 2.300.321 RON, în total încasând 44.687.120 RON.

Din banii încasaţi în urma contractului mai sus prezentat, la data de 20 iunie 2013 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare între NNNNNN. S.R.L., reprezentată prin administrator OOOOOO. în calitate de vânzător şi S.C. C., reprezentată prin administrator DD., în calitate de cumpărător, obiectul reprezentându-l un imobil situat în Bucureşti, strada x nr. 16, preţul fiind de 1.650.000 euro.

Conform actului adiţional la contractul de vânzare, autentificat sub nr. x/20 iunie 2013, S.C. C. a achitat, prin transfer bancar, din contul nr. x, în contul vânzătoarei deschis la PPPPPP., conform ordinului de plată nr. x din 20 iunie 2013 suma de 2.474.560 RON, echivalentul a 550.000 euro, diferenţa fiind achitată după cum urmează: suma de 1.800.000 RON la data de 24 decembrie 2013; suma de 652.340 RON la data de 27 ianuarie 2014; suma de 16.999 RON la data de 29 ianuarie 2014; suma de 600.000 RON la data de 09 mai 2014; suma de 170.000 RON la data de 29 mai 2014; suma de 500.000 RON la data de 30 mai 2014; suma de 100.000 RON la data de 16 iunie 2014; suma de 500.000 RON la data de 25 iunie 2014 şi suma de 565.340 RON la data de 27 iunie 2014.

Achiziţionarea acestui imobil s-a făcut din dorinţa expresă a inculpatului, în acest spaţiu urmând să înfiinţeze o galerie de artă.

În acest sens, au fost reţinute declaraţiile martorei GGGG. Maria T. .

La data de 09 noiembrie 2012 S.C. C. a achiziţionat de la S.C. QQQQQQ. S.R.L., un teren situat pe strada x nr. 6 şi un alt teren, situat pe aceeaşi stradă, la nr. 8, pentru suma de 545.000 RON plus TVA.

Cu privire la achiziţionarea acestui teren, martora DD., a declarat că de la preluarea administrării societăţii şi a părţilor sociale ale acesteia, în anul 2012 de la M., s-a consultat cu inculpatul B. cu privire deciziile importante care implicau capitalul societăţii, respectiv achiziţionarea unor bunuri imobile.

Prin hotărârea nr. 2 din 21 februarie 2013, asociaţii S.C. C., respectiv DD. şi LL., au revocat mandatul lui M. de reprezentant legal al societăţii în cadrul S.C. QQQQ. S.R.L., această funcţie urmând a fi deţinută de către DD..

Cu privire la deţinerea şi administrarea în fapt a S.C. C. S.R.L., inculpatul F. a declarat că "…[…]…Cu privire la S.C. C. S.R.L. ştiu că este a domnului B., întrucât în momentul în care această firmă a apărut în Slatina, la conducerea ei a fost numită doamna DD., persoană de încredere a domnului B.. Totodată, de fiecare dată când S.C. C. prin DD., avea probleme atât în conducere cât şi referitoare la facturi neîncasate, aceasta mă chema şi îmi transmitea anumite lucruri pe care să i le spun lui B..

Aceste lucruri se refereau la facturi neîncasate de la primăria municipiului Slatina, fiind şi cazuri în care mă informa cu privire la situaţia juridică a imobilului de pe strada x Bogdan mi-a cerut odată să îi transmit lui DD. să ia legătura cu cei de la care a cumpărat casa de pe strada x pentru a lua o situaţie în scris care să ateste că s-au plătit ratele, pe care ulterior DD. mi-a pus-o la dispoziţie şi i-am transmis-o domnului B.. …[…]… Aspectele majore privind situaţia financiară şi tranzacţiile financiare ale S.C. C., precum retrageri de numerar şi cumpărări de imobile erau luate din dispoziţia lui B.. Am cunoştinţă de faptul că în legătură cu aceste aspecte, DD. venea la Bucureşti şi se întâlnea cu B. la cabinetul acestuia de parlamentar situat în Parlamentul României. Cunosc acest aspect pentru că DD. îmi spunea că vrea să se întâlnească cu B., eu îi transmiteam acestuia, după care îi comunicam lui DD. cele transmise de B. cu privire la data, locul şi ora întâlnirii …[…]…" .

În situaţia în care rămâneau fără disponibilităţi băneşti, la lucrările de reamenajare a hotelului CCCC., inculpatul B. dispunea efectuarea unor tranzacţii financiare de la firmele pe care le deţinea şi administra în fapt.

Astfel, a fost şi situaţia în care S.C. J. S.R.L. nu a mai dispus de lichidităţi pentru a continua lucrările la hotelul CCCC..

Cu privire la acest aspect, a fost reţinută declaraţia inculpatul F., precum şi a inculpatului G.

Din dispoziţia inculpatului B., în vederea asigurării suportului financiar al S.C. J., necesar continuării investiţiilor la hotelul CCCC., între S.C. J. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x/23 aprilie 2013, în valoare de 300.000 RON, având ca obiect dezafectarea unei sere. Contractul a fost semnat de către inculpatul G. din partea S.C. J. S.R.L. iar pentru S.C. C. a fost semnat de către DD.. În baza acestui contract, din dispoziţia inculpatului B. au fost emise două ordine de plată la data de 23 aprilie 2013, în valoare de 200.000 RON şi 100.000 RON. Ulterior, aceşti bani au fost folosiţi de către S.C. J. S.R.L. la efectuarea de lucrări de amenajare a hotelului CCCC..

Astfel, suma de 300.000 RON, transferată de către S.C. C. în contul S.C. J. S.R.L., în baza a două tranzacţii financiare, aferente contractului de prestări servicii nr. x din 23 aprilie 2013, din dispoziţia inculpatului B., cu scopul de a efectua lucrări de reamenajare a clădirii în care urma să funcţioneze hotelul CCCC., care îi aparţinea în fapt acestuia, reprezintă un folos obţinut în urma efectuării de tranzacţii financiare, efectuate ca acte de comerţ de către inculpat.

Totodată din analiza probelor a rezultat că inculpatul B. deţine în fapt o cotă parte din această societate, pe care a administrat-o prin intermediul martorei DD., începând cu anul 2009 dispunând schimbarea formei juridice, schimbarea asociaţilor şi administratorilor, achiziţionarea de imobile, contravaloarea cesiunii, implicându-se constant în activitatea financiară a societăţii, prin asigurarea aporturilor de capital, efectuarea de retrageri de bani.

O altă operaţiune financiară dispusă de către B. a fost achiziţionarea S.C. QQQQ. S.A.

Cu privire la această achiziţie, s-au apreciat ca fiind relevante declaraţiile martorilor P., M. .

Astfel la 29 decembrie 2009 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x între Consiliul local al municipiului Slatina, reprezentat de primarul B. şi S.C. C. S.R.L. reprezentată de W., care a avut ca obiect vânzarea în integralitate a S.C. QQQQ. S.A. la un preţ de 603.979 RON. Aceşti bani au fost achitaţi integral de către S.C. C. S.R.L. în contul x, banii provenind din contul deschis pe numele societăţii cumpărătoare la PPPPPP..

Contractul a fost semnat din partea Consiliului local Slatina în numele primarului B. şi de către RRRRRR. şi LLLLLL., iar din partea cumpărătorului a fost semnat de către W..

Plata s-a făcut prin ordinul de plată nr. x/29 decembrie 2009 din contul deschis la PPPPPP., fiind semnat de către W..

După achiziţionarea de către S.C. C. S.R.L. a S.C. QQQQ. S.A., prin hotărârea nr. 1 din 17 februarie 2010 W., în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L., a decis transformarea formei juridice din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată şi numirea aceleiaşi persoane în funcţia de administrator.

Prin hotărârea nr. 2 din 04 august 2010 a S.C. QQQQ. S.R.L. s-a decis încetarea mandatului de administrator al lui W. şi numirea în aceeaşi funcţie a lui M..

Prin hotărârea nr. 10 din 22 februarie 2011, Adunarea Generală a Asociaţilor S.C. C. S.R.L., respectiv P. şi II., au decis revocarea administratorului M. şi numirea în aceeaşi funcţie a lui HH., precum şi schimbarea obiectului principal de activitate în lucrări de construcţie a proiectelor utilitare pentru fluide.

La data de 01 noiembrie 2010 S.C. QQQQ. S.R.L., reprezentată de administratorul M., a achiziţionat de la S.C. SSSSSS. S.R.L. un imobil situat în Slatina, strada x nr. 18, preţul vânzării fiind de 500.000 RON, bani achitaţi prin virament bancar în contul societăţii vânzătoare, x deschis la TTTTTT., conform ordinului de plată nr. x/2010 vizat de YYY..

Prin decizia asociatului unic nr. 1 din 29 iulie 2013 s-a decis cesiunea a 25% din capitalul social al S.C. QQQQ. S.R.L. către Q.. Această cesiune s-a făcut în baza contractului nr. x din 29 iulie 2013, valoarea cesiunii fiind de 267.840 RON.

Prin contractul de cesiune nr. x din 28 aprilie 2014, Q. a cesionat acţiunile deţinute la S.C. QQQQ. S.R.L., pentru suma de 267.840 RON, situaţie care se regăseşte şi în hotărârea nr. 1/28 aprilie 2014 a S.C. QQQQ. S.R.L. (declaraţia martorului Q. filele x).

Faptul că inculpatul B. deţinea şi administra în fapt, prin intermediul S.C. C., S.C. QQQQ. S.R.L. a fost relevat şi de declaraţia inculpatului F. .

De la momentul preluării de către S.C. C., M. şi HH. au deţinut funcţia de administrator, dar în fapt, atribuţiile specifice funcţiei de administrare au fost exercitate de către inculpatul B..

Din dispoziţiile inculpatului B. între S.C. QQQQ. S.R.L. şi S.C. C. au fost încheiate mai multe contracte comerciale şi tranzacţii financiare, după cum urmează:

- la data de 21 iunie 2010 a fost încheiat contractul de lucrări nr. x, înregistrat sub nr. x, între S.C. QQQQ. S.R.L., reprezentată de directorul general HH. şi S.C. C. S.R.L., reprezentată de administratorul W., având ca obiect proiectarea şi execuţia lucrărilor pentru un sediu nou situat în strada x din Slatina. Valoarea contractului a fost de 2.000.000 RON, iar perioada de execuţie a fost stabilită la un an de zile, termenul de finalizare fiind fixat pentru 22 iunie 2011.

În baza acestui contract, S.C. C. S.R.L. a emis factura nr. x din 25 iunie 2010 în care se menţionează plata sumei de 1.000.000 RON ca avans pentru contractul mai sus menţionat. După emiterea acestei facturi, prin ordinele de plată nr. x, 1511 şi 1512, din 25 şi 28 iunie 2010, S.C. QQQQ. S.R.L. a virat în contul S.C. C. S.R.L. sumele de 404.100 RON, 259.900 RON şi 336.000 RON. La data de 06 iulie 2010, S.C. C. S.R.L. a emis factura nr. x prin care a stornat parţial factura nr. x din 25 iunie 2010 pentru suma de 200.000 RON, iar la data de 09 septembrie 2010 a emis factura nr. x prin care a stornat diferenţa pentru factura nr. x, în valoare de 800.000 RON.

- la data de 17 mai 2010 a fost încheiat contractul nr. x între S.C. QQQQ. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., având ca obiect efectuarea de curăţenie în timpul şi după lucrările de execuţie, preţul fiind de 17.700 RON.

În baza acestui contract, au fost emise 2 chitanţe la 25 mai 2010, în valoare de 7.700 RON şi 28 mai 2010, în valoare de 10.000 RON;

- la data de 24 noiembrie 2011 a fost încheiat contractul nr. x între S.C. C. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect furnizarea de sămânţă de gazon şi arbuşti.

În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x din 08 decembrie 2011 în valoare de 3.978 RON, care a fost achitată la 23 decembrie 2011;

- la data de 16 martie 2012 a fost încheiat contractul nr. x între S.C. C. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect executarea de către QQQQ. S.R.L. a unor lucrări de canalizare.

În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x din 30 aprilie 2012 în valoare de 31.072 RON, sumă care a fost încasată la data de 08 mai 2012;

- la data de 03 decembrie 2013 a fost încheiat contractul nr. x între S.C. C. şi QQQQ. S.R.L., având ca obiect achiziţionarea de către S.C. QQQQ. S.R.L. de pământ vegetal şi sămânţă de gazon.

În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x/03 ianuarie 2014 cu o valoare de 48.509 RON, care a fost achitată în mai multe tranşe, respectiv la data de 21 martie 2014 - 10.000 RON, la data de 15 aprilie 2014 - 10.000 RON, la data de 14 mai 2014 - 10.000 RON, la 13 iunie 2014 - 10.000 RON şi 14 iunie 2014 - 8.509 RON;

- la data de 10 octombrie 2014 a fost încheiat contractul nr. x între S.C. C. şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect furnizarea de gazon, însămânţare gazon şi extragere pământ vegetal.

În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x din 07 noiembrie 2014 în valoare de 15.810 RON, care a fost încasată S.C. C. la data de 10 decembrie 2014.

De asemenea, S.C. QQQQ. S.R.L., tot din dispoziţiile inculpatului B. a derulat relaţii comerciale cu S.C. J. S.R.L., obiectul lucrărilor reprezentându-l lucrările de construcţie de la blocul V28, din strada x şi alte două blocuri situate în cartierul UUUUUU.:

- la data de 25 octombrie 2011 a fost încheiat contractul de execuţie lucrări pentru reabilitare imobil nr. 1470 între S.C. QQQQ. S.R.L., în calitate de beneficiar şi S.C. J. S.R.L., în calitate de antreprenor, obiectul contractului fiind efectuarea lucrărilor de demolare şi reabilitare a imobilului situat în Slatina strada x I. Cuza, judeţul Olt.

La data de 04 septembrie 2012 a fost încheiat un act adiţional prin care a fost prelungită durata contractului cu încă un an.

În baza acestui contract, S.C. J. S.R.L. a emis facturile nr. x/29 decembrie 2011 în valoare de 81.704 RON, nr. 068 din 27 iunie 2013 în valoare de 428.369 RON, nr. 073 din 23.08.2013 în valoare de 200.849 RON, nr. 020 din 29 noiembrie 2012 în valoare de 621.000 RON.

- la data de 21 iunie 2012 a fost încheiat contractul nr. x între S.C. QQQQ. S.R.L., în calitate de beneficiar şi S.C. J. S.R.L., în calitate de antreprenor, obiectul contractului fiind efectuarea de către S.C. J. S.R.L. a lucrărilor de execuţie a imobilelor situate în complexul de locuinţe UUUUUU. din Slatina, cu valoarea de 2.400.000 RON. La data de 10 iunie 2013 a fost încheiat un act adiţional la acest contract, prin care s-a prelungit durata de execuţie cu 365 zile, durată prelungită ulterior cu încă un an, prin actul adiţional nr. x din 05 iunie 2014.

În baza acestui contract, S.C. J. S.R.L. a emis facturile nr. x din 20 noiembrie 2012 în valoare de 157.618 RON, nr. 082 din 03 decembrie 2013 în valoare de 300.101 RON, nr. 088 din 13 ianuarie 2014 în valoare de 102.073 RON, nr. 091 din 12 martie 2014 în valoare de 102.073 RON, nr. 090 din 27 februarie 2014 în valoare de 24.976 RON, nr. 099 din 18 iunie 2014 în valoare de 162.528 RON, nr. 100 din 10 septembrie 2014 în valoare de 41.901 RON, nr. 071 din 29 iulie 2013 în valoare de 294.834 RON, nr. 070 din 26 iulie 2013 în valoare de 151.978 RON, nr. 072 din 20.08.2013 în valoare de 150.633 RON, nr. 075 din 29.08.2013 în valoare de 51.127 RON, nr. 081 din 10 noiembrie 2013 în valoare de 85.324 RON, nr. 015 din 27 iulie 2012 în valoare de 299.173 RON, nr. 016 din 19 septembrie 2012 în valoare de 160.000 RON, nr. 017 în valoare de 120.871 RON, nr. 010 din 08 ianuarie 2015 în valoare de 62.903 RON.

În baza acestor facturi, S.C. QQQQ. S.R.L. a virat în contul S.C. J. S.R.L. următoarele sume: 100.000 RON la data de 19 decembrie 2012, 100.000 RON la data de 18 decembrie 2012, 100.000 RON la data de 17 decembrie 2012, 157.618 RON la data de 21 noiembrie 2012, 51.127 RON la data de 05 septembrie 2013, 200.849 RON la data de 26.08.2013, 150.633 RON la data de 20.08.2013, 219.834 RON la data de 29 iulie 2013, 200.000 RON la data de 09.08.2013, 150.347 RON la data de 31 iulie 2013, 25.000 RON la data de 26 iulie 2013, 200.000 RON la data de 05 iulie 2013, 80.000 RON la data de 02 iulie 2013, 171.000 RON la data de 01 iulie 2013, 100.000 RON la data de 15 aprilie 2013, 50.000 RON la data de 15 aprilie 2013, 120.871 RON la data de 22 octombrie 2012, 67.700 RON la data de 25 aprilie 2012, 15.000 RON la data de 20 martie 2014, 10.000 RON la data de 12 martie 2014, 24.976 RON la data de 28 februarie 2014, 102.073 RON la data de 24 ianuarie 2014, 115.000 RON la data de 19 decembrie 2013, 85.101 RON la data de 18 decembrie 2013, 100.000 RON la data de 17 decembrie 2013, 65.000 RON la data de 23 iunie 2014, 70.000 RON la data de 20 iunie 2014, 20.000 RON la data de 19 iunie 2014, 15.000 RON la data de 28 mai 2014, 12.000 RON la data de 16 mai 2014, 15.000 RON la data de 07 mai 2014, 20.000 RON la data de 16 aprilie 2014, 15.003 RON la data de 29 decembrie 2014, 20.003 RON la data de 01 octombrie 2014, 5.003 RON la data de 18 septembrie 2014, 20.003 RON la data de 12 ianuarie 2015, 30.003 RON la data de 20 ianuarie 2015, 800.000 RON la data de 13 septembrie 2010, 50.000 RON la data de 07 iulie 2010 şi 150.000 RON la data de 09 iulie 2010.

O relaţie comercială privilegiată s-a derulat între Primăria Slatina şi S.C. QQQQ. S.R.L., în perioada 2009-2014 fiind încheiate următoarele contracte, în urma cărora S.C. QQQQ. S.R.L. a încasat 19.424.519 RON:

- la data de 25 noiembrie 2014 a fost încheiat contractul nr. x între Primăria Municipiului Slatina şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect anveloparea de blocuri în municipiul Slatina la o valoare de 1999133 RON.

- la data de 19.08.2014 a fost încheiat contractul nr. x între Primăria Slatina şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect reabilitarea termică a imobilului din strada x nr. 9B.

În baza acestui contract, S.C. QQQQ. S.R.L. a emis factura nr. x din 03 septembrie 2014 în valoare de 258.345 RON, iar în contul S.C. QQQQ. S.R.L. prin ordinul de plată nr. x din 10 octombrie 2014 au fost încasaţi 190.000 RON, prin ordinul de plată nr. x din 13 octombrie 2014 au fost încasaţi 58.969 RON, iar prin ordinul nr. 3425 din 13 octombrie 2014 au fost încasaţi 9.375 RON.

- contractul nr. x din data de 13 februarie 2012, având ca obiect reabilitarea şi extinderea clădirii Colegiului Naţional Agricol din Slatina cu o valoare de 5.149.489 RON.

În baza acestui contract, S.C. QQQQ. S.R.L. a emis facturile nr. x din 17 februarie 2012 în valoare de 386.486 RON încasată la data de 17 februarie 2012, nr. 1149 din 28 mai 2012 în valoare de 747.669 RON încasată prin ordinul de plată nr. x din 29 mai 2012 în valoare de 706.510 RON şi ordinul de plată nr. x din 29 mai 2012 în valoare de 41.158 RON, nr. 1234 din 27.08.2012 în valoare de 1.616.485 RON din care s-au încasat prin ordinul de plată nr. x din 30.08.2012 suma de 1.557.822 RON şi prin ordinul de plată nr. x din 30.08.2012 suma de 58.662 RON, nr. 1323 din 16 noiembrie 2012 în valoare de 999.173 RON încasată prin ordinul de plată nr. x şi 4341 în valoare de 962.912 RON şi 36.260 RON, nr. 1422 din 08 februarie 2013 în valoare de 499.267 RON încasată prin ordinele de plată 364 şi 365 în valoare de 481.149 RON şi 18.118 RON, nr. 1530 din 15 mai 2013 în valoare de 54.468 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 1709 în valoare de 55.383 RON şi 2.085 RON;

- contractul nr. x din data de 29.08.2013, având ca obiect amenajarea zonei Nicolae Iorga din Slatina cu o valoare de 8.587.090 RON.

În baza acestui contract S.C. QQQQ. S.R.L. a emis facturile nr. x din 26 octombrie 2011 în valoare de 900.000 RON care a fost încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 900.000 RON; nr. 993 din 12 decembrie 2011 în valoare de 299.973 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 3634 în valoare de 256.425 RON şi 43.547 RON; nr. 1050 din 06 februarie 2012 în valoare de 849.411 RON încasată prin ordinele de plată nr. x din 09 martie 2012, 751 din 27 martie 2012 şi 750 din 27 martie 2012 în valoare de 600.000 RON, 218.585 RON şi 30.825 RON; nr. 1176 din 25 iunie 2012 în valoare de 1.499.981 RON încasată prin ordinele de plată nr. x, 1584 şi 1709 în valoare de 945.565 RON, 54.434 RON şi 499.981 RON; nr. 1256 din 05 septembrie 2012 în valoare de 4.524.035 RON încasată prin ordinele de plată nr. x, 2599, 2600, 2678, 3159, 4342 şi 4542, în valoare de 1.000.000 RON, 835.821 RON, 164.178 RON, 1.000.000 RON, 500.000 RON, 923.233 RON şi 100.802 RON; nr. 1322 din 14 noiembrie 2012 în valoare de 367.872 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 616 în valoare de 354.522 RON şi 13.350 RON;

- contractul privind branşament Aleea Lalelelor în valoare de 18.825 RON, în baza căruia a fost emisă factura nr. x din 03 aprilie 2009 încasată prin ordinele de plată nr. x şi 2383 în valoare de 17.243 RON şi 1.582 RON;

- contractul nr. x din 23 decembrie 2009, având ca obiect reabilitarea Şcolii generale Constantin Brâncoveanu în valoare de 71.472 RON. În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x din 28 decembrie 2009, încasată prin ordinele de plată nr. x şi 2492 în valoare de 65.466 RON şi 6.006 RON;

- contractul nr. x din 23 iunie 2010, având ca obiect efectuarea de lucrări de canalizare la strada x din Slatina în valoare de 601773 RON.

În baza acestui contract s-au emis facturile nr. x din 30 iunie 2010 în valoare de 288.727 RON, încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 278.249 RON, nr. 409 din 21 septembrie 2010 în valoare de 124.264 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 2207 în valoare de 119.754 RON şi 4.509 RON;

- contractul nr. x din 23 mai 2011, având ca obiect reabilitarea terenului la Complexul 1 mai etapa I, în valoare de 182.905 RON;

- contractul nr. x din 05 august 2010, având ca obiect reabilitarea terenului la Complexul 1 mai etapa I, în valoare 2.412.795 RON.

În baza acestui contract s-a emis factura nr. x din 17 ianuarie 2011 în valoare de 798.800 RON, încasată prin ordinele de plată nr. x, 970, 684, 456, 279, 225 şi 199, în valoare de 44.811 RON, 28.988 RON, 50.000 RON, 200.000 RON, 130.000 RON, 100.000 RON şi 245.000 RON; factura nr. x din 27 aprilie 2011 în valoare de 164.238 RON, încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 158.278 RON; factura nr. x din 25 mai 2011 în valoare de 577.361 RON, încasată prin ordinele de plată nr. x, 1801 şi 1864, în valoare de 400.000 RON, 156.408 RON şi 20.952 RON; factura nr. x din 07 iulie 2011 în valoare de 182.906 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 2847 în valoare de 150.000 RON şi 26.268 RON; factura nr. x din 26 septembrie 2011 în valoare de 275.686 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 265.681 RON;

- contractul nr. x din 24 aprilie 2012, având ca obiect reabilitare reţea de alimentare cu apă pe bulevardul x din Slatina în valoare de 308.513 RON, în baza căruia a fost emisă factura nr. x din 26 noiembrie 2012 în valoare de 52.603 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 4539 în valoare de 50.694 RON şi 1.909 RON; factura nr. x din 24 august 2012 în valoare de 255.642 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 2891 în valoare de 246.364 RON şi 9.277 RON;

- contractul privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de branşament apă pentru bazinul de înot didactic şi sala de sport multifuncţională.

În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x din 20 decembrie 2012 în valoare de 50.000 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 47.983 RON; factura nr. x din 14 martie 2013 în valoare de 6.391 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 1011 în valoare de 6.133 RON şi 257 RON; factura nr. x din 26 februarie 2013 în valoare de 24.769 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 1940 în valoare de 23.770 şi 998 RON;

- contractul privind lucrările de branşament canalizare pentru bazinul de înot didactic şi sala de sport multifuncţională, în baza căruia s-a emis factura nr. x din 20 decembrie 2012 în valoare de 53.583 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 4693 în valoare de 51.422 RON şi 21.060 RON; factura nr. x din 26 februarie 2013 în valoare de 15.026 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 1263 în valoare de 14.480 RON şi 545 RON;

- contractul nr. x din 26 octombrie 2011, având ca obiect execuţia de lucrări privind canalizarea în zona VVVVVV. în valoare de 271.238 RON, în baza căruia s-a emis factura nr. x din 11 iunie 2012 în valoare de 271.279 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 1674 în valoare de 261.434 RON şi 9.844 RON;

- contractul nr. x din 30 octombrie 2012, având ca obiect extinderea şi reabilitarea reţelei de canalizare de pe strada x în valoare de 908.865 RON, în baza căruia s-a emis factura nr. x din 22 martie 2013 în valoare de 674.809 încasată prin ordinele de plată nr. x, 903 şi 931, în valoare de 274.809 RON, 200.000 RON şi 200.000 RON; factura nr. x din 04 iulie 2013 în valoare de 75.309 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 75.309; factura nr. x din 30 aprilie 2013 în valoare de 158.683 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 158.683 RON;

- contractul nr. x din 23 noiembrie 2012, având ca obiect reabilitarea şi transformarea în cămin preşcolar a imobilului din strada x nr. 9B, în valoare de 2.081.645 RON, în baza căruia s-a emis factura nr. x din 10 iulie 2013 în valoare de 531.773 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 531.773 RON; factura nr. x din 12.08.2013 în valoare de 655.505 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 3448, în valoare de 468.226 RON şi 187.279 RON; factura nr. x din 06 noiembrie 2013 în valoare de 545.553 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 545.553 RON; factura nr. x din 09 decembrie 2013 în valoare de 26.870 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 26.870 RON; factura nr. x din 03 septembrie 2014 în valoare de 258.345 RON încasată prin ordinele de plată nr. x, 3424 şi 3425 în valoare de 190.000 RON, 58.969 RON, 9375 RON;

- contractul nr. x din 01 octombrie 2014, având ca obiect lucrări de racordare blocuri strada x la sistemul de alimentare cu apă al municipiului Slatina, în valoare de 44.367 RON, în baza căruia s-a emis factura nr. x din 26 noiembrie 2014 în valoare de 40.695 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de40.695 RON;

- contractul nr. x din 09 octombrie 2013, având ca obiect proiectare şi execuţie extindere reţea de alimentare cu apă în zona blocului WWWWWW., în baza căruia s-a emis factura nr. x din 08 noiembrie 2013 în valoare de 141.626 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 141.626 RON; factura nr. x din 11 decembrie 2013 în valoare de 38.272 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 38.272 RON;

- contractul privind realizarea unei staţii de pompare ape uzate, în baza căruia s-a emis factura nr. x din 04 iulie 2013 în valoare de 76.678 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 2072 în valoare de 73.568 RON şi 3.091 RON;

- contractul privind demolarea imobilului construcţie atelier magazie şi gard situat pe strada x nr. 1, în baza căruia s-a emis factura nr. x din 26 martie 2014 în valoare de 10.000 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 10.000 RON;

- contractul nr. x din 01 octombrie 2014, având ca obiect lucrări de deviere reţele şi racord apă la parcarea supraetajată de pe Aleea x, în baza căruia s-a emis factura nr. x din 26 noiembrie 2014 în valoare de 98.035 RON încasată prin ordinul de plată nr. x şi 4627 în valoare de 3.557 RON şi 94.477 RON;

- contractul nr. x din 01 octombrie 2014, având ca obiect executarea de lucrări de subtraversare apă industrială în zona intersecţiei străzilor Cireaşov şi Crişan în valoare de 133.774 RON, în baza căruia s-a emis factura nr. x din 23 decembrie 2014 în valoare de 103.955 RON şi factura nr. x din 31 decembrie 2014 în valoare de 9.001 RON, încasate prin ordinele de plată nr. x în valoare de 108.857 RON şi nr. 1191 în valoare de 4.099 RON;

- comanda nr. x din 01 aprilie 2014, având ca obiect salubrizarea subsolului blocului de locuinţe WWWWWW., în baza căruia s-a emis factura nr. x din 03 aprilie 2014 în valoare de 6.560 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 6.560 RON;

- comanda privind reparaţie instalaţie încălzire grup şcolar industrial construcţii, în baza căreia s-a emis factura nr. x din 22 decembrie 2008 în valoare de 4.423 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 4.423 RON

- comanda privind lucrări de reparaţii la arhiva Direcţiei de venituri în baza căreia s-a emis factura nr. x din 07 decembrie 2010 în valoare de 2.312 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 2.312 RON.

Având în vedere că inculpatul B. dispunea discreţionar de resursele financiare ale societăţii, în funcţie de propriile interese, la data de 27 decembrie 2011 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x la B.N.P. XXXXXX., între P. - prin mandatar YYYYYY. şi S.C. QQQQ. S.R.L., reprezentată de către HH., pentru un teren în suprafaţă de 6.187 mp, în valoare de 2.182.000 RON.

La data de 11 iunie 2012 a fost încheiat actul adiţional nr. x între P. şi S.C. QQQQ. S.R.L., prin care se preciza că preţul va fi plătit cel mai târziu la data de 31 decembrie 2012.

Prin actul adiţional nr. x din 26 decembrie 2012 a fost prelungit termenul de plată al sumei, reprezentând contravaloarea terenului până la 30 iunie 2013.

Conform extraselor de cont, aparţinând S.C. QQQQ. S.R.L., această societate a plătit lui P., în mai multe tranşe, suma convenită pentru achiziţionarea terenului, după cum urmează: 200.000 RON la data de 15 martie 2012, 200.000 RON la data de 30 iulie 2012, 200.000 RON la data de 01.08.2012, 300.000 RON la data de 13.08.2012, 300.000 RON la data de 22.08.2012, 382.000 RON la data de 21 martie 2013 şi 300.000 RON la data de 22 martie 2013.

Din analiza acestor operaţiuni financiare a rezultat că inculpatul B., din poziţia de administrator de fapt al S.C. QQQQ. S.R.L., a dispus realizarea tranzacţiilor financiare aferente operaţiunii comerciale de achiziţionare a terenului, obţinând prin acestea suma de 2.182.000 RON. Astfel, acesta a determinat încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 27 decembrie 2011 şi a dispus efectuarea plăţilor în valoare de 200.000 RON la data de 15 martie 2012, 200.000 RON la data de 30 iulie 2012, 200.000 RON la data de 01.08.2012, 300.000 RON la data de 13.08.2012, 300.000 RON la data de 22.08.2012, 382.000 RON la data de 21 martie 2013 şi 300.000 RON la data de 22 martie 2013, către martorul P., însuşindu-şi de la acesta întreaga sumă provenită din tranzacţie.

Totodată din analiza probelor a rezultat că inculpatul B. deţine în fapt această societate, dar o şi administrează prin intermediul martorilor DD. şi HH., de la preluare (29 decembrie 2009) şi până în prezent, dispunând schimbarea formei juridice, schimbarea asociaţilor şi administratorilor, achiziţionarea de imobile, contravaloarea cesiunii, implicându-se constant în activitatea financiară a societăţii, prin asigurarea prin aceeaşi interpuşi a aporturilor de capital".

Din descrierea situaţiei de fapt, reţinută în rechizitoriu, cu privire la segmentul infracţional privind S.C. C. şi S.C. QQQQ. S.R.L. a rezultat că efectuarea operaţiunilor financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, de către inculpatul B. a vizat următoarele aspecte:

2.1. Inculpatul B. a deţinut 75% din S.C. C., prin DD. şi a exercitat, începând cu anul 2010 atribuţiile specifice administratorului şi unui proprietar de fapt, atât cu privire la această societate cât şi cu privire la S.C. QQQQ. S.R.L., dispunând cu privire la asociaţii şi acţionarii societăţilor, numirea şi revocarea administratorilor, stabilirea formei juridice a societăţilor, stabilirea sediului social, implicându-se în activitatea comercială a firmelor.

Înalta Curte a constatat că aceste acte materiale menţionate de procuror prin actul de acuzare, nu constituie operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78 din 2000. Aceste acţiuni caracterizează implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţilor, fără a constitui activităţi cu valoare sau finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant/profesionist.

Probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti cu privire la aspectele menţionate, constând în audierea inculpaţilor B., A. şi G., precum şi a martorilor P., W., Y., II., M., LL., DD., R., HH. şi EE., a confirmat implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţilor C. şi QQQQ. S.R.L., în perioada 2010 şi până la jumătatea anului 2013.

2.2. La data de 25 august 2010 a fost încheiat contractul nr. x, între Consiliul local al municipiului Slatina - Direcţia administrarea domeniului public şi privat şi S.C. C. S.R.L., având ca obiect concesionarea serviciului public de administrare a domeniului public şi privat, având ca obiect întreţinerea, dezvoltarea şi amenajarea parcurilor, a spaţiilor verzi, a locurilor de joacă şi a fântânilor arteziene din municipiul Slatina.

În baza acestui contract, S.C. C. S.R.L. a emis mai multe facturi pe baza cărora a încasat în anul 2010 suma de 2.028.751 RON, în anul 2011 suma de 7.413.745 RON, în anul 2012, suma de 8.601.285 RON, în anul 2013 suma de 12.650.116 RON, în anul 2014 suma de 11.692.901 RON, iar în anul 2015 suma de 2.300.321 RON, în total încasând 44.687.120 RON.

Astfel, prin rechizitoriu s-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost săvârşită în perioada 2011-2015, iar contractul a fost încheiat la data de 25 august 2010, aşadar în afara acestei perioade şi, ca atare, nu a făcut obiectul acuzaţiei.

Prin urmare, instanţa de fond nu a reţinut acest act material în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

2.3. Din dispoziţia inculpatului B., în vederea asigurării suportului financiar al S.C. J., necesar continuării investiţiilor la hotelul CCCC., între S.C. J. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x din 23 aprilie 2013, în valoare de 300.000 RON, având ca obiect dezafectarea unei sere.

Contractul a fost semnat de către inculpatul G. din partea S.C. J. S.R.L. iar pentru S.C. C. a fost semnat de către martora DD..

Probatoriul a relevat că acest contract a fost fictiv, nu a fost efectuată nicio lucrare fiind încheiat pentru a justifica transferul unei sume de bani, necesară pentru continuarea lucrărilor la hotelul CCCC..

Ca atare, încheierea acestui contract şi a documentelor fiscale subsecvente a vizat efectuarea unor operaţiuni fictive care pot caracteriza infracţiunea de spălare a banilor ori de evaziune fiscală şi nu intră în categoria operaţiunilor financiare, ca acte de comerţ, la care se referă art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, operaţiuni care, în accepţiunea dispoziţiei legale menţionate, sunt reale.

Fictivitatea operaţiunilor financiare generează o analiză sub aspectul existenţei infracţiunilor de evaziune fiscală ori spălare de bani, fapte ce nu fac, însă, obiectul acuzaţiei.

2.4. O altă operaţiune financiară dispusă de către B. a fost achiziţionarea S.C. QQQQ. S.A.

Astfel la data de 29 decembrie 2009 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x între Consiliul local al Municipiului Slatina, reprezentat de primarul B. şi S.C. C. S.R.L. reprezentată de W., care a avut ca obiect vânzarea în integralitate a S.C. QQQQ. S.A. la un preţ de 603.979 RON. Aceşti bani au fost achitaţi integral de către S.C. C. S.R.L. în contul x, banii provenind din contul deschis pe numele societăţii cumpărătoare la PPPPPP..

Astfel, prin rechizitoriu s-a reţinut că infracţiunea prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost săvârşită în perioada 2011-2015, iar contractul fost încheiat la data de 29 decembrie 2009, aşadar în afara acestei perioade şi, ca atare, nu a făcut obiectul acuzaţiei.

Prin urmare, instanţa de fond nu a reţinut acest act material în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

2.5. La data de 01 noiembrie 2010 S.C. QQQQ. S.R.L., reprezentată de administratorul M., a achiziţionat de la S.C. SSSSSS. S.R.L. un imobil situat în Slatina, strada x nr. 18, preţul vânzării fiind de 500.000 RON.

Prin rechizitoriu s-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost săvârşită în perioada 2011-2015, iar contractul fost încheiat la data de 01 noiembrie 2010, aşadar în afara acestei perioade şi, ca atare, nu a făcut obiectul acuzaţiei.

Prin urmare, instanţa nu va putea reţine acest act material în conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

2.6. Din dispoziţiile inculpatului B., S.C. QQQQ. S.R.L. tot a derulat relaţii comerciale cu S.C. J. S.R.L., obiectul lucrărilor reprezentându-l lucrările de construcţie de la blocul V28, din strada x şi alte două blocuri situate în cartierul UUUUUU..

În legătură cu aceste relaţii comerciale s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un alt dosar, cu privire la infracţiunea de spălare de bani, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, aşa încât instanţa nu va putea reţine acest act material în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (pct. II.6. din dispozitivul rechizitoriului).

2.7. Între Primăria Slatina şi S.C. QQQQ. S.R.L., în perioada 2009-2014 au fost încheiate următoarele contracte, în urma cărora S.C. QQQQ. S.R.L. a încasat 19.424.519 RON:

- la data de 25 noiembrie 2014 a fost încheiat contractul nr. x între primăria municipiului Slatina şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect anveloparea de blocuri în municipiul Slatina la o valoare de 1999133 RON.

- la data de 19 august 2014 a fost încheiat contractul nr. x între primăria Slatina şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect reabilitarea termică a imobilului din strada x nr. 9B.

În baza acestui contract, S.C. QQQQ. S.R.L. a emis factura nr. x/03.09.2014 în valoare de 258.345 RON, iar în contul S.C. QQQQ. S.R.L. prin ordinul de plată nr. x din 10 octombrie 2014 au fost încasaţi 190.000 RON, prin ordinul de plată nr. x/13 octombrie 2014 au fost încasaţi 58.969 RON, iar prin ordinul nr. 3425/13 octombrie 2014 au fost încasaţi 9.375 RON.

- contractul nr. x din data de 13 februarie 2012, având ca obiect reabilitarea şi extinderea clădirii Colegiului Naţional Agricol din Slatina cu o valoare de 5.149.489 RON.

- contractul nr. x din data de 29.08.2013, având ca obiect amenajarea zonei Nicolae Iorga din Slatina cu o valoare de 8.587.090 RON.

În baza acestui contract S.C. QQQQ. S.R.L. a emis facturile nr. x din 26 octombrie 2011 în valoare de 900.000 RON care a fost încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 900.000 RON; nr. 993 din 12 decembrie 2011 în valoare de 299.973 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 3634 în valoare de 256.425 RON şi 43.547 RON; nr. 1050 din 06 februarie 2012 în valoare de 849.411 RON încasată prin ordinele de plată nr. x din 09 martie 2012, 751 din 27 martie 2012 şi 750 din 27 martie 2012 în valoare de 600.000 RON, 218.585 RON şi 30.825 RON; nr. 1176 din 25 iunie 2012 în valoare de 1.499.981 RON încasată prin ordinele de plată nr. x, 1584 şi 1709 în valoare de 945.565 RON, 54.434 RON şi 499.981 RON; nr. 1256 din 05.09.2012 în valoare de 4.524.035 RON încasată prin ordinele de plată nr. x, 2599, 2600, 2678, 3159, 4342 şi 4542, în valoare de 1.000.000 RON, 835.821 RON, 164.178 RON, 1.000.000 RON, 500.000 RON, 923.233 RON şi 100.802 RON; nr. 1322 din 14 noiembrie 2012 în valoare de 367.872 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 616 în valoare de 354.522 RON şi 13.350 RON;

- contractul nr. x din 23 decembrie 2009, având ca obiect reabilitarea Şcolii generale Constantin Brâncoveanu în valoare de 71.472 RON.

În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x din 28 decembrie 2009, încasată prin ordinele de plată nr. x şi 2492 în valoare de 65.466 RON şi 6.006 RON;

- contractul nr. x din 23 iunie 2010, având ca obiect efectuarea de lucrări de canalizare la strada x din Slatina în valoare de 601773 RON.

- contractul nr. x din 23 mai 2011, având ca obiect reabilitarea terenului la Complexul 1 mai etapa I, în valoare de 182.905 RON;

- contractul nr. x din 05 august 2010, având ca obiect reabilitarea terenului la Complexul 1 mai etapa I, în valoare 2.412.795 RON.

În baza acestui contract s-a emis factura nr. x din 17.01.2011 în valoare de 798.800 RON, încasată prin ordinele de plată nr. x, 970, 684, 456, 279, 225 şi 199, în valoare de 44.811 RON, 28.988 RON, 50.000 RON, 200.000 RON, 130.000 RON, 100.000 RON şi 245.000 RON; factura nr. x din 27 aprilie 2011 în valoare de 164.238 RON, încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 158.278 RON; factura nr. x din 25 mai 2011 în valoare de 577.361 RON, încasată prin ordinele de plată nr. x, 1801 şi 1864, în valoare de 400.000 RON, 156.408 RON şi 20.952 RON; factura nr. x din 07 iulie 2011 în valoare de 182.906 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 2847 în valoare de 150.000 RON şi 26.268 RON; factura nr. x din 26 septembrie 2011 în valoare de 275.686 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 265.681 RON;

- contractul privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de branşament apă pentru bazinul de înot didactic şi sala de sport multifuncţională. În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x din 20 decembrie 2012 în valoare de 50.000 RON încasată prin ordinul de plată nr. x în valoare de 47.983 RON; factura nr. x din 14 martie 2013 în valoare de 6.391 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 1011 în valoare de 6.133 RON şi 257 RON; factura nr. x din 26 februarie 2013 în valoare de 24.769 RON încasată prin ordinele de plată nr. x şi 1940 în valoare de 23.770 şi 998 RON;

Examinând actele anterior menţionate, care în opinia acuzării reprezintă materializarea unor operaţiuni financiare efectuate de inculpatul B., instanţa de fond a constatat că data efectuării unora dintre acestea este anterioară datei la care s-a reţinut că a debutat activitatea infracţională.

Astfel, prin rechizitoriu s-a reţinut că infracţiunea prevăzută. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost săvârşită în perioada 2011-2015, iar o parte din contracte au fost încheiate anterior anului 2011, şi, ca atare, nu au făcut obiectul acuzaţiei.

Prin urmare, instanţa nu a reţinut aceste acte materiale în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Înalta Curte a reţinut că contractele încheiate de S.C. QQQQ. S.R.L. cu Primăria Slatina, în perioada 2011-2012, când inculpatul era primar al municipiului Slatina, ridică problema săvârşirii unei infracţiuni de conflict de interese şi nu a celei prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea 78/2000.

Astfel, implicarea inculpatului B., în calitate de primar, în perioada de referinţă, în încheierea unor contracte între societăţile pe care le administra în fapt şi Primăria Municipiului Slatina, are legătură mai degrabă cu exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, conduită incriminată de art. 301 din C. pen. (art. 253¹din C. pen. anterior), privind conflictul de interese.

Din compararea celor două incriminări, art. 301 din C. pen. (art. 253¹din C. pen. anterior) şi art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, rezultă că elementul material, actul incriminat, se realizează în cazul conflictului de interese în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, iar în cazul infracţiunii din Legea nr. 78/2000, actul are loc în afara funcţiei, însărcinării sau atribuţiei.

Chiar dacă în ambele ipoteze există o incompatibilitate cu funcţia respectivă, sursa incompatibilităţii este diferită.

În cazul art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, situaţia de incompatibilitate cu funcţia deţinută apare din cauza unui act încheiat în afara serviciului. Spre deosebire de această ipoteză, în cazul conflictului de interese, situaţia de incompatibilitate se produce din cauza unui act încheiat în cadrul atribuţiilor de serviciu.

Ca atare, instanţa nu a reţinut aceste acte materiale în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Cât priveşte contractele încheiate după jumătatea anului 2013, probatoriul administrat nu a relevat că inculpatul B. s-a implicat, în mod concret, în perfectarea acestora, declaraţiile martorilor P., W., Y., II., M., LL., DD., R., HH. şi EE., audiaţi în ambele faze procesuale, evidenţiind că administrarea în fapt a societăţilor s-a realizat în perioada cât inculpatul a fost primar al municipiului Slatina şi o scurtă perioadă după acest moment, şi nu există elemente probatorii care să susţină ipoteza participării sale după jumătatea anului 2013, în desfăşurarea relaţiilor comerciale de către S.C. QQQQ. S.R.L. şi S.C. C.

2.8. Cu privire la încheierea la data de 27 decembrie 2011 a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x la B.N.P. XXXXXX., între P. - prin mandatar YYYYYY. şi S.C. QQQQ. S.R.L., reprezentată de către HH., pentru un teren în suprafaţă de 6.187 mp, în valoare de 2.182.000 RON.

Referitor la această achiziţie, instanţa reţine că a fost o operaţiune fictivă din moment ce aşa cum rezultă din declaraţia martorului P. terenul aparţinea în fapt inculpatului B..

Ca atare, încheierea acestui contract a vizat efectuarea unor operaţiuni fictive care pot caracteriza infracţiunea de spălare a banilor ori de evaziune fiscală şi nu intră în categoria operaţiunilor financiare, ca acte de comerţ, la care se referă art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, operaţiuni care, în accepţiunea dispoziţiei legale menţionate, sunt reale.

2.9. Cu privire la relaţiile comerciale dintre S.C. QQQQ. S.R.L. şi S.C. C.:

În baza acestui contract, au fost emise 2 chitanţe la 25 mai 2010, în valoare de 7.700 RON şi 28 mai 2010, în valoare de 10.000 RON;

- la data de 24 noiembrie 2011 a fost încheiat contractul nr. x între S.C. C. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect furnizarea de sămânţă de gazon şi arbuşti.

În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x/08 decembrie 2011 în valoare de 3.978 RON, care a fost achitată la 23 decembrie 2011;

- la data de 16 martie 2012 a fost încheiat contractul nr. x între S.C. C. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect executarea de către QQQQ. S.R.L. a unor lucrări de canalizare.

În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x/30 aprilie 2012 în valoare de 31.072 RON, sumă care a fost încasată la data de 08 mai 2012;

În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x din 03 ianuarie 2014 cu o valoare de 48.509 RON, care a fost achitată în mai multe tranşe, respectiv la data de 21 martie 2014 - 10.000 RON, la data de 15 aprilie 2014 - 10.000 RON, la data de 14 mai 2014 - 10.000 RON, la 13 iunie 2014 - 10.000 RON şi 14 iunie 2014 - 8.509 RON;

- la data de 10 octombrie 2014 a fost încheiat contractul nr. x între S.C. C. şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect furnizarea de gazon, însămânţare gazon şi extragere pământ vegetal.

În baza acestui contract a fost emisă factura nr. x din 07 noiembrie 2014 în valoare de 15.810 RON, care a fost încasată S.C. C. la data de 10 decembrie 2014.

Prin rechizitoriu s-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost săvârşită în perioada 2011-2015, iar contractele au fost încheiate la 21 iunie 2010 şi 17 mai 2010, aşadar în afara acestei perioade şi, ca atare, nu a făcut obiectul acuzaţiei.

Cu privire la contractele nr. x din 24 noiembrie 2011, nr. 520 din 16 martie 2012, nr. 2899 din 03 decembrie 2013 şi nr. 1246 din 10 octombrie 2014 încheiate între S.C. C. şi S.C. QQQQ. S.R.L., probatoriul administrat nu au relevat că inculpatul B. s-a implicat, în mod concret, în perfectarea acestora, declaraţiile martorilor P., W., Y., II., M., LL., DD., R., HH. şi EE., audiaţi în ambele faze procesuale, evidenţiind că administrarea în fapt a societăţilor s-a realizat în perioada cât inculpatul a fost primar al municipiului Slatina şi o scurtă perioadă după acest moment, şi nu există elemente probatorii care să susţină ipoteza participării sale după jumătatea anului 2013, în desfăşurarea relaţiilor comerciale de către S.C. QQQQ. S.R.L. şi S.C. C.

Prin urmare, instanţa nu a reţinut aceste acte materiale în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

2.10. La data de 09 noiembrie 2012 S.C. C. a achiziţionat de la S.C. QQQQQQ. S.R.L., un teren situat pe strada x nr. 6 şi un alt teren, situat pe aceeaşi stradă, la nr. 8, pentru suma de 545.000 RON plus TVA.

Cu privire la această achiziţie, probatoriul administrat nu a relevat că aceasta s-a realizat din dispoziţia inculpatului, cu implicarea acestuia, aşa încât instanţa nu a reţinut aceste acte materiale în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

2.11. Cu privire la achiziţionarea de către S.C. C., reprezentată prin administrator DD., a unui imobil situat în Bucureşti, strada x nr. 16, preţul fiind de 1.650.000 euro.

Probatoriul a relevat că inculpatul B. a deţinut 75% din S.C. C., prin DD. şi a exercitat, începând cu anul 2010 atribuţiile specifice administratorului şi unui proprietar de fapt, atât cu privire la această societate, dispunând cu privire la asociaţii şi acţionarii societăţilor, numirea şi revocarea administratorilor, stabilirea formei juridice a societăţilor, stabilirea sediului social, implicându-se în activitatea comercială a firmelor.

Cu privire la implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţii C., au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile martorilor P., W., Y., II., M., LL., DD., R., HH. şi EE., dar şi ale inculpaţilor A. şi G..

Aceste acte materiale menţionate de procuror prin actul de acuzare, nu constituie operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Aceste acţiuni caracterizează implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţilor, fără a constitui activităţi cu valoare sau finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant/profesionist.

Astfel, din dispoziţia inculpatului a fost încheiat, la data de 20 iunie 2013, contractul de vânzare-cumpărare între NNNNNN. S.R.L., reprezentată prin administrator OOOOOO. în calitate de vânzător şi S.C. C., reprezentată prin administrator DD., în calitate de cumpărător, obiectul reprezentându-l un imobil situat în Bucureşti, strada x nr. 16, preţul fiind de 1.650.000 euro.

Împrejurarea că achiziţionarea acestui imobil s-a făcut din dorinţa expresă a inculpatului B., a rezultat din declaraţiile martorei T..

În consecinţă, activitatea desfăşurată de inculpatul B. în modalitatea descrisă anterior, constituie o operaţiune comercială, ca act de comerţ, dată fiind calitatea sa de senator, în anul 2013, acesta aflându-se în stare de incompatibilitate legală, astfel cum rezultă din prevederile din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, fiind astfel îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu referire la S.C. C.

3. Efectuarea de către inculpatul B. de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia cu privire la S.C. UUUUU. S.R.L.

Prin rechizitoriu au fost descrise împrejurările din care rezultă implicarea inculpatului B. în ceea ce priveşte administrarea în fapt a societăţii de cadastru, respectiv S.C. UUUUU. S.R.L. fiind reţinute următoarele:

"Martorul EE. a susţinut că "Pentru firma de cadastru i-am propus lui B., care şi-a dat acceptul, ca administrator să fie ZZZZZZ., iar asociat GG.. Pe parcursul anului 2012, întrucât acesta nu a dat dovadă de seriozitate, i-am transmis lui B. acest aspect, care a decis să îl înlocuiască din calitatea de administrator, eu propunându-i-o pe OO., cu care B. a fost de acord. După o perioadă, întrucât aceasta a dat dovadă de seriozitate, B. mi-a transmis să îi propun acesteia să preia şi părţile sociale de la GG., fapt care s-a şi realizat. Pentru a justifica aportul de capital necesar achiziţionării echipamentelor şi autoturismelor la firma S.C. UUUUU. S.R.L., asociatul GG. a încheiat contracte de creditare, în care erau menţionate sume de bani pe care în realitate eu îi dădusem din banii daţi de către B.. Precizez că aceste contracte nu ştiu dacă mai există, întrucât s-au aflat printre documentele pe care B. mi-a cerut să le distrug şi este posibil să se fi întâmplat aceasta. La indicaţiile lui B. am transmis lui AAAAAAA., să încheie contracte de creditare a societăţii pentru banii pe care eu îi dădeam, iar din încasările ulterioare, în baza acestor contracte de creditare, aceasta făcea retrageri de numerar, banii fiind folosiţi în activitatea curentă a firmei, inclusiv pentru plata unor diferenţe de salariu. Nu pot preciza câţi bani i-am dat lui ZZZZZZ. şi AAAAAAA., dar precizez că toate aporturile pe care aceştia le-au adus în firmă provin din banii daţi de B. …[…]…" .

Cu privire la S.C. UUUUU. S.R.L., martora GG. a declarat că "În cursul anului 2011, EE. mi-a propus să devin asociat unic la o firmă care urma să se înfiinţeze, având ca obiect de activitate efectuarea de activităţi cadastrale, ocazie cu care mi-a spus că în fapt firma ar aparţine lui B..

Nu am avut niciun rol în alegerea sediului social al firmei, iar de toate actele necesare înfiinţării şi funcţionării societăţii s-a ocupat administratorul ZZZZZZ.. Pe acesta l-am cunoscut prin intermediul lui EE. şi CC..

Încă de la începutul discuţiei EE. mi-a transmis că eu voi avea doar un rol formal, de administrarea societăţii urmând a se ocupa acesta.

După înfiinţarea societăţii S.C. UUUUU. S.R.L. în luna decembrie 2013 m-am angajat pe post de asistent manager la această firmă la indicaţiile lui EE. şi CC..

Până la momentul respectiv am fost angajată la S.C. D. S.R.L. La sfârşitul anului 2014 EE. mi-a transmis că nu o să mai figurez în acte ca unic asociat, urmând a fi AAAAAAA. cea care va deveni asociat unic la S.C. UUUUU. S.R.L. Pentru părţile sociale pe care le-am cedat lui AAAAAAA. nu am primit nicio sumă de bani. În perioada în care am deţinut calitate de asociat unic în S.C. UUUUU. S.R.L., această societate a avut ca administratori pe ZZZZZZ. şi AAAAAAA.. Deşi am deţinut calitate de asociat unic al S.C. UUUUU. S.R.L. am ştiut de la început că această societate nu îmi aparţine, în fapt ea fiind deţinută de către B., eu neputând lua vreo decizie privind activitatea acestei firme.

La începutul activităţii administratorul ZZZZZZ. m-a sunat de câteva ori şi m-a chemat la BBBBBBB. unde mi-a înmânat nişte documente pe care le-am semnat, dar nu cunosc ce reprezentau acele înscrisuri.

Niciodată nu am depus vreo sumă de bani care să îmi aparţină în contul societăţii S.C. UUUUU. S.R.L., reprezentând aport propriu la capitalul acestei firme. Niciodată nu am primit dividende de la această societate.

Nu am cunoscut decât după declanşarea anchetei despre faptul că S.C. UUUUU. S.R.L. este într-o asociere în participaţiune cu firma SSSSS. pentru operarea hotelului CCCC.. De asemenea, nu am cunoştinţă ca din contul societăţii să fi fost virată suma de 800.000 RON pentru lucrări de renovare a acestui hotel."

În acelaşi sens au fost reţinute ţi declaraţiile martorei OO. .

Conform datelor existente la Registrul Comerţului, S.C. UUUUU. S.R.L. - CUI x, a fost preluată de GG., iar ZZZZZZ. a devenit administrator începând cu data de 07.09.2011, ulterior această funcţie fiind preluată de către OO..

După preluarea societăţii, între această firmă şi autorităţi publice locale, inclusiv primăria Slatina au fost încheiate numeroase contracte.

La data de 27 noiembrie 2012, a fost încheiat acordul cadru de servicii nr. x dintre Primăria Slatina, reprezentată prin B., în calitate de primar şi MM., în calitate de director executiv şi S.C. UUUUU. S.R.L., reprezentată prin ZZZZZZ., având ca obiect executarea unor servicii de cadastru pe o perioadă de 2 ani, preţul maximal al acordului fiind de 589.018 RON cu TVA. Ulterior, au mai fost încheiate mai multe contracte subsecvente, respectiv

- la data de 16 ianuarie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 49.089 RON;

- la data de 03 iunie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 806 RON;

- la data de 17 iunie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 165 RON;

- la data de 26 iunie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 4.581 RON;

- la data de 22 iulie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 209 RON;

- la data de 26 august 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 28.742 RON;

- la data de 20.08.2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 845 RON;

- la data de 10.09.2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 1.726 RON;

- la data de 16.09.2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 632 RON;

- la data de 02 decembrie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 2.888 RON;

- la data de 11 aprilie 2014, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 16.020 RON;

- la data de 20 septembrie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 1.036 RON;

- la data de 18 septembrie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 762 RON;

- la data de 01 octombrie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 94041 RON;

- la data de 09 octombrie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 563 RON;

- la data de 14 octombrie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 48.562 RON;

- la data de 06 noiembrie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 83.095 RON;

- la data de 10 decembrie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 2487 RON;

- la data de 20 mai 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 31.845 RON;

- la data de 29 ianuarie 2014, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 197 RON;

- la data de 10 martie 2014, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 35.812 RON;

- la data de 26 martie 2014, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 644 RON;

- la data de 19 mai 2014, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 3.055 RON;

- la data de 26 mai 2014, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 5.772 RON;

- la data de 03 iunie 2014, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 385 RON;

- la data de 22 noiembrie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 7.373 RON;

- la data de 29 noiembrie 2013, a fost încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr. x, având ca obiect servicii de cadastru executate conform acordului cadru nr. x din 27 noiembrie 2012, cu o valoare de 5.219 RON.

La data de 08 noiembrie 2012, a fost încheiat contractul de servicii nr. x între Direcţia administrarea străzilor şi iluminatului public din Slatina şi S.C. UUUUU. S.R.L., având ca obiect măsurători cadastrale, preţul contractului fiind de 64.516 RON plus TVA.

La data de 09 octombrie 2014 a fost încheiat acordul cadru de servicii nr. x între Primăria municipiului Slatina, reprezentată de A. - în calitate de primar şi CCCCCCC. - în calitate de director executiv şi S.C. UUUUU. S.R.L., reprezentată prin OO., având ca obiect lucrări de cadastru efectuate pe o perioadă de 4 ani la o valoare maximă de 2.089.615 RON

La acest contract cadru au fost încheiate următoarele contracte subsecvente de prestări servicii: nr. x din 06 noiembrie 2014 în valoare de 11.399 RON; nr. x din 11 decembrie 2014 în valoare de 1.717 RON; nr. x din 11 decembrie 2014 în valoare de 15.424 RON; nr. x din 11 decembrie 2014 în valoare de 10.205 RON; nr. x din 11 decembrie 2014 în valoare de 16.056 RON; nr. x din 11 decembrie 2014 în valoare de 7.509 RON; nr. x din 11 decembrie 2014 în valoare de 14.824 RON; nr. x din 19 decembrie 2014 în valoare de 2.663 RON; nr. x din 17 februarie 2015 în valoare de 22.616 RON; nr. x din 17 februarie 2015 în valoare de 235 RON; nr. x din 17 februarie 2015 în valoare de 29.584 RON; nr. x din 03 martie 2015 în valoare de 18.853 RON; nr. x din 03 martie 2015 în valoare de 25.705 RON; nr. x din 09 martie 2015 în valoare de 2.367 RON; nr. x din 17 martie 2015 în valoare de 16.194 RON; nr. x din 17 martie 2015 în valoare de 941 RON; nr. x din 09 martie 2015 în valoare de 2.232 RON; nr. x din 17 februarie 2015 în valoare de 2.026 RON; nr. x din 02 martie 2015 în valoare de 4.935 RON.

În baza relaţiilor comerciale derulate cu Primăria Slatina, S.C. UUUUU. S.R.L. a emis următoarele facturi: nr. x din 18.01.2013 - 16.347 RON, nr. 123 din 18 ianuarie 2013 - 49.089 RON, nr. 119 din 04.01.2013 - 3.348 RON, nr. 144 din 19 aprilie 2013 - 430 RON, nr. 147 din 26 aprilie 2013 - 4.580 RON, nr. 148 din 26 aprilie 2013 - 5.952 RON, nr. 674 din 28 mai 2013 - 651 RON, nr. 667 din 22 mai 2013 - 806 RON, nr. 669 din 22 mai 2013 - 806 RON, nr. 686 din 14 iunie 2013 - 4581 RON, nr. 209 din 17 iulie 2013 - 165 RON, nr. 223 din 28.08.2013 - 28.742 RON, nr. 248 din 15 octombrie 2013 - 48.526 RON, nr. 244 din 03 octombrie 2013 - 210 RON, nr. 245 din 10 octombrie 2013 - 94.041 RON, nr. 246 din 11 octombrie 2013 - 563 RON, nr. 233 din 18 septembrie 2013 - 846 RON, nr. 234 din 18 septembrie 2013 - 633 RON, nr. 235 din 23 septembrie 2013 - 762 RON, nr. 236 din 24 septembrie 2013 - 1.036 RON, nr. 304 din 10 decembrie 2013 - 26.074 RON, nr. 303 din 10 decembrie 2013 - 42.665 RON, nr. 261 din 29 noiembrie 2013 - 911 RON, nr. 266 din 03 decembrie 2013 - 83.095 RON, nr. 512 din 26 februarie 2015 - 4.746 RON, nr. 513 din 26 februarie 2015 - 6.806 RON, nr. 514 din 26 februarie 2015 - 4.428 RON, nr. 515 din 26 februarie 2015 - 6.x RON, nr. 516 din 26 februarie 2015 - 7.963 RON, nr. 517 din 26 februarie 2015 - 2.209 RON, nr. 67 - 3.720 RON, nr. 68 din 06 iunie 2012 - 4.650 RON, nr. 63 din 21 mai 2012 - 1.178 RON, nr. 64 din 21 mai 2012 - 2480 RON, nr. 65 din 21 mai 2012 - 3968 RON, nr. 93 din 11 octombrie 2012 - 1.736 RON, nr. 96 din 18 octombrie 2012 - 2.976 RON, nr. 99 din 23 octombrie 2012 - 496 RON, 288 din 11 martie 2014 - 35.812 RON, nr. 312 din 07.01.2014 - 2.697 RON, nr. 313 din 09.01.2014 - 2.242 RON, nr. 314 din 10 ianuarie 2014 - 2.487 RON, nr. 315 din 21 ianuarie 2014 - 1.726 RON, nr. 316 din 28 ianuarie 2014 - 31.846 RON, nr. 317 din 30 ianuarie 2014 - 198 RON, nr. 318 din 30 ianuarie 2014 - 4.092 RON, nr. 319 din 30 ianuarie 2014 - 1.268 RON, nr. 320 din 30 ianuarie 2014 - 1.316 RON, nr. 321 din 31 ianuarie 2014 - 776 RON, nr. 322 din 30 ianuarie 2014 - 1.045 RON, nr. 323 din 30 ianuarie 2014 - 11.363 RON, nr. 112 din 10 decembrie 2012 - 1.178 RON, nr. 115 din 11 decembrie 2012 - 3.000 RON, nr. 113 din 11 decembrie 2012 - 1.736 RON, nr. 116 din 12 decembrie 2012 - 24.800 RON, nr. 107 din 16 noiembrie 2012 - 2.418 RON, nr. 325 din 03 februarie 2014 - 875 RON, nr. 326 din 04 februarie 2014 - 2163 RON, nr. 327 din 05 februarie 2014 - 1.857 RON, nr. 328 din 06 februarie 2014 - 5.219 RON, nr. 397 din 16 octombrie 2014 - 1.150 RON, nr. 477 din 18 decembrie 2014 - 1.718 RON, nr. 478 din 18 decembrie 2014 - 7.427 RON, nr. 443 din 11 noiembrie 2014 - 11.399 RON, nr. 350 din 16 mai 2014 - 1.779 RON, nr. 401 din 20 mai 2014 - 3.055 RON, nr. 414 din 30 iulie 2014 - 46.x RON, nr. 409 din 10 iulie 2014 - 5.772 RON, nr. 410 din 16 iulie 2014 - 372 RON, nr. 411 din 16 iulie 2014 - 372 RON, nr. 412 din 16 iulie 2014 - 38.754 RON, nr. 419 din 27 august 2014 - 378 RON, nr. 423 din 10 septembrie 2014 - 1.693 RON, nr. 424 din 10.09.2014 - 386 RON, nr. 421 din 08 septembrie 2014 - 3102 RON, nr. 430 din 19 septembrie 2014 - 2.888 RON, nr. 428 din 19. septembrie 2014 - 7.373 RON, nr. 426 din 19 septembrie 2014 - 2.904 RON, nr. 343 din 16 aprilie 2014 - 829 RON, nr. 340 din 07 aprilie 2014 - 645 RON, în baza cărora a încasat suma de 724.811 RON, având de încasat încă 55.012 RON.

De asemenea, S.C. UUUUU. S.R.L. a mai avut încheiat un acord cadru de servicii nr. x din 21.01.2013 cu Primăria municipiului Caracal la care au fost încheiate succesiv mai multe contracte subsecvente de prestări servicii.

Totodată, S.C. UUUUU. S.R.L. a mai avut contracte încheiate cu Primăria comunei Dăneasa, Primăria Drobetu, Primăria Dobrosloveni, comuna Fărcaşele, comuna Milcov, comuna Perieţi, Piatra-Olt, Potcoava, Rusăneşti şi DDDDDDD. toate din judeţul Olt.

În urma derulării unor contracte cu primăria Slatina şi alte primării din judeţul Olt, veniturile S.C. UUUUU. S.R.L. au crescut, fapt ce l-a determinat pe inculpatul B. să decidă asocierea acestei societăţi cu S.C. SSSSS. S.R.L.

Astfel, între cele două firme a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. x din 02 mai 2012, scopul real fiind transferul de bani, sarcina aportului în numerar revenind S.C. UUUUU..

Deşi acest contract a fost semnat în perioada în care inculpatul B. nu mai deţinea nicio funcţie de autoritate publică, 28 martie 2012 - 10 iunie 2012, realizarea lui s-a făcut din dispoziţia inculpatului, iar ordinele de plată aferente contractului, au fost întocmite din dispoziţia lui B.. Astfel, la datele de 22 iunie 2012 au fost viraţi 340.000 RON, la 27 iunie 2012 au fost viraţi 60.000 RON, la 29 noiembrie 2012 au fost viraţi 200.000 RON şi la 14 decembrie 2012 au fost viraţi 200.000 RON, acestea reprezentând tranzacţii financiare, efectuate ca acte de comerţ, suma reprezentând un folos pe care l-a folosit în amenajarea hotelului CCCC. pe care îl deţinea.

Referitor la acest contract au fost reţinute ca fiind relevante declaraţiile martorei OO. şi ale inculpatului G..

Probatoriul administrat a evidenţiat că de la înfiinţare şi până în prezent, societatea a fost administrată de către ZZZZZZ. şi OO., dar în realitate firma a fost coordonată de către inculpatul B. prin intermediul lui EE..

În acest sens, fostul asociat unic GG. a precizat că în cursul anului 2011, EE. i-a propus să devină asociat unic la o firmă care urma să se înfiinţeze, având ca obiect de activitate efectuarea de activităţi cadastrale, ocazie cu care i-a spus că în fapt firma ar aparţine lui B. rolul acesteia fiind formal.

Atributele ce decurg din efectuarea administrării unei societăţi au fost exercitate de inculpatul B. şi în legătură cu solicitarea situaţiilor privind starea financiară a firmei şi cuantumul salariilor angajaţilor.(Declaraţie martora OO. filele x)

Din analiza operaţiunilor financiare a rezultat că inculpatul B., din poziţia de administrator de fapt al S.C. UUUUU. S.R.L., a dispus realizarea tranzacţiilor financiare aferente contractului de asociere în participaţiune, obţinând prin acestea suma de 800.000 RON.

Astfel, acesta a determinat încheierea contractului de asociere în participaţiune şi a dispus efectuarea plăţilor în valoare de 340.000 RON la data de 22 iunie 2012, 60.000 RON la data de 27 iunie 2012, 200.000 RON la data de 29 noiembrie 2012 şi 200.000 RON la data 14 decembrie 2012, prin intermediul martorilor ZZZZZZ. şi OO., către S.C. SSSSS. S.R.L., în scopul folosirii respectivei sume la amenajarea hotelului CCCC..

Totodată din analiza probelor a rezultat că inculpatul B. deţinea în fapt această societate, dar o şi administrea prin intermediul martorilor EE., OO., de la preluare (11.09.2011) şi până în prezent, dispunând schimbarea asociaţilor şi administratorilor, contravaloarea cesiunii, implicându-se constant în activitatea financiară a societăţii, prin asigurarea prin aceeaşi interpuşi a aporturilor de capital, solicitarea de date privind starea financiară a firmei, implicarea societăţii în contractul de asociere în participaţiune, dispoziţii privind transferul de bani."

Din descrierea situaţiei de fapt cu privire la segmentul infracţional privind S.C. UUUUU. S.R.L. rezultă că efectuarea operaţiunilor financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, de către inculpatul B. a vizat următoarele aspecte:

3.1. Inculpatul B. deţinea în fapt această societate, dar o şi administrea prin intermediul martorilor EE. şi OO., începând cu 11 septembrie 2011, dispunând schimbarea asociaţilor şi administratorilor şi contravaloarea cesiunii. Totodată, s-a implicat în activitatea financiară a societăţii, prin asigurarea prin aceeaşi interpuşi a aporturilor de capital şi solicitarea de date privind starea financiară a firmei.

Aceste acte materiale menţionate de procuror prin actul de acuzare, nu constituie operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Aceste acţiuni caracterizează implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţii, fără a constitui activităţi cu valoare sau finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant/profesionist.

Probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti cu privire la aspectele menţionate, constând în audierea inculpatului B., precum şi a martorilor EE., ZZZZZZ. şi OO. a confirmat implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţii UUUUU. S.R.L., începând cu anul 2011, pe perioada cât acesta a fost primar al municipiului Slatina şi o scurtă perioadă după acest moment, până la jumătatea anului 2013.

3.2. Cu privire la încheierea, la data de 27 noiembrie 2012, a acordului cadru de servicii nr. x dintre Primăria Slatina, reprezentată prin B., în calitate de primar şi S.C. UUUUU. S.R.L., precum şi a contractului de servicii nr. x din data de 08 noiembrie 2012 între Direcţia administrarea străzilor şi iluminatului public din Slatina şi S.C. UUUUU. S.R.L.A, implicarea inculpatului B., în calitate de primar, în perioada de referinţă, în încheierea acestor contracte între societatea pe care o administra în fapt şi Primăria municipiului Slatina, are legătură mai degrabă cu exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, conduită incriminată de art. 301 din C. pen. (art. 253¹din C. pen. anterior), privind conflictul de interese.

Din compararea celor două incriminări, art. 301 din C. pen. (art. 253¹din C. pen. anterior) şi art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond a reţinut că elementul material, actul incriminat, se realizează în cazul conflictului de interese în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, iar în cazul infracţiunii din Legea nr. 78/2000, actul are loc în afara funcţiei, însărcinării sau atribuţiei. Chiar dacă în ambele ipoteze există o incompatibilitate cu funcţia respectivă, sursa incompatibilităţii este diferită.

Astfel, în cazul art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, situaţia de incompatibilitate cu funcţia deţinută apare din cauza unui act încheiat în afara serviciului. Spre deosebire de această ipoteză, în cazul conflictului de interese, situaţia de incompatibilitate se produce din cauza unui act încheiat în cadrul atribuţiilor de serviciu.

Ca atare, instanţa nu a reţinut aceste acte materiale în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, nefiind acte îndeplinite în afara funcţiei aşa cum impune norma de incriminare menţionată, ci acte îndeplinite în exercitarea funcţiei de primar.

3.3. La data de 09 octombrie 2014 a fost încheiat acordul cadru de servicii nr. x între Primăria municipiului Slatina, reprezentată de A., în calitate de primar şi S.C. UUUUU. S.R.L., precum şi mai multe acte subsecvente acestuia.

Instanţa a constatat că probatoriul administrat nu relevă că inculpatul B. s-a implicat, în mod concret, în perfectarea contractului, declaraţiile martorilor audiaţi în ambele faze procesuală evidenţiind că administrarea în fapt a societăţii s-a realizat în perioada cât inculpatul a fost primar al municipiului Slatina, respectiv o perioadă scurtă după acest moment. În concret, martorii EE. şi OO. nu au furnizat date privind implicarea inculpatului în administrarea societăţii după jumătatea anului 2013.

3.4. Cu privire la contractul de asociere în participaţiune nr. x/02 mai 2012, încheiat între S.C. UUUUU. S.R.L. şi S.C. SSSSS. S.R.L., procurorul a reţinut prin rechizitoriu că scopul real al contractului a fost transferul unei sume de bani în scopul folosirii acesteia la amenajarea hotelului CCCC..

Din analiza acestor operaţiuni financiare a rezultat că inculpatul B., din poziţia de administrator de fapt al S.C. UUUUU. S.R.L., a dispus realizarea tranzacţiilor financiare aferente contractului de asociere în participaţiune, obţinând prin acestea suma de 800.000 RON pentru a fi folosită la amenajarea hotelului CCCC..

Probatoriul a relevat că acest contract a fost fictiv, fiind încheiat pentru a justifica transferul unei sume de bani, necesară pentru continuarea lucrărilor la hotelul CCCC..

Ca atare, s-a reţinut că încheierea acestui contract şi a documentelor fiscale subsecvente a vizat efectuarea unor operaţiuni fictive care pot caracteriza infracţiunea de spălare a banilor ori de evaziune fiscală şi nu intră în categoria operaţiunilor financiare, ca acte de comerţ, la care se referă art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, operaţiuni care, în accepţiunea dispoziţiei legale menţionate, sunt reale.

4. Efectuarea de către inculpatul B. de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia cu privire la SCA BB. şi Asociaţii

În legătură cu acest segment al activităţii infracţionale a inculpatului circumscrisă infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, prin actul de acuzare au fost reţinute următoarele:

În contextul dorinţei de a înfiinţa o societate comercială care să asigure servicii integrate, în care să se regăsească şi asistenţa juridică, acest fapt nefiind posibil legal, inculpatul B. a dispus martorului EE. să întreprindă demersuri pentru înfiinţarea unei societăţi civile profesionale. În acest scop au fost identificaţi martorii Y. şi BB., de profesie avocaţi.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, la data de 14.09.2011, a fost înfiinţată Societatea civilă profesională de avocaţi BB. şi Asociaţii, formată din avocaţii Y. şi BB., având sediul în municipiul Slatina, strada x nr. 18. În cadrul societăţii, avocatul coordonator a fost desemnată BB., aceasta având capacitatea de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii. Societatea a funcţionat până la 01.08.2013 când, în urma retragerii avocatului Y., societatea şi-a încetat activitatea.

Deşi profesia de avocat poate fi exercitată doar în conformitate cu prevederile legii nr. 51/1995, fiind o profesie liberală, forma de asociere de societate civilă profesională fiind reglementată de art. 5 din această lege, inculpatul B. a identificat prin crearea unei astfel de forme de asociere profesională o oportunitate de afacere, în urma căreia să poată obţină un folos.

Prin numirea martorei BB. în calitate de avocat coordonator, inculpatul a girat în fapt activitatea cabinetului. Mai mult, prin condiţiile impuse celor doi avocaţi, referitoare la încheierea contractelor, stabilirea onorariilor şi a sumelor de bani pe care aceştia urmau să le primească, inculpatul B. a acţionat în cadrul SCA BB. şi Asociaţii pe principiile unei societăţi comerciale autentice.

În acest sens au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile martorilor Y. şi BB..

După înfiinţarea SCA BB. şi Asociaţii, din dispoziţia inculpatului B. au fost încheiate contracte de asistenţă juridică cu firmele pe care acesta le deţinea şi controla, dar şi cu firme deţinute de către Consiliul local Slatina.

Astfel, au fost încheiate următoarele contracte:

- la 19 decembrie 2011, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/2011 între SCPA BB. şi Asociaţii şi S.C. SSSSS. S.R.L., având ca obiect asistenţa juridică, iar onorariul a fost stabilit la 500 RON/lună, facturarea serviciilor urmând să se efectueze la fiecare trei luni;

- la 21 noiembrie 2011, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/2011 între SCPA BB. şi Asociaţii şi S.C. EEEEEEE. S.R.L., având ca obiect asistenţa juridică, iar onorariul a fost stabilit la 500 RON/lună;

- la 21 noiembrie 2011, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/2011 între SCPA BB. şi Asociaţii şi S.C. J. S.R.L., având ca obiect asistenţa juridică, iar onorariul a fost stabilit la 500 RON/lună;

- la 28 iunie 2013, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/2013 între SCPA BB. şi Asociaţii şi S.C. CCCC. S.R.L., având ca obiect asistenţa juridică, iar onorariul a fost stabilit la 620 RON/lună;

- la 25 noiembrie 2011, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/2011 între SCPA BB. şi Asociaţii şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect asistenţa juridică, iar onorariul a fost stabilit la 3.000 RON/lună;

- la 17.01.2012, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/2012 între SCPA BB. şi Asociaţii şi S.C. LLL. S.A., având ca obiect asistenţa juridică, iar onorariul a fost stabilit la 500 euro/lună;

- la 21 martie 2012, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/2012 între SCPA BB. şi Asociaţii şi S.C. C. S.R.L., având ca obiect asistenţa juridică, iar onorariul a fost stabilit la 3000 RON/lună;

- la 16.09.2011, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/2011 între SCPA BB. şi Asociaţii şi S.C. BBBB. S.R.L., având ca obiect asistenţa juridică, iar onorariul a fost stabilit la 3.000 RON/lună;

- la 01 octombrie 2011, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/2011 între SCPA BB. şi Asociaţii şi S.C. UUUUU. S.R.L., având ca obiect asistenţa juridică, iar onorariul a fost stabilit la 1.000 RON/lună.

După aproximativ doi ani de la înfiinţarea acestei societăţi, cei doi avocaţi au intenţionat să înceteze colaborarea, dar aceasta s-a efectuat numai după ce inculpatul B. şi-a dat acceptul (declaraţia martorei BB. filele x)

Precizările martorei BB. în legătură cu stabilirea de către inculpatul B. a firmelor cu care trebuiau încheiate contracte şi a cuantumului onorariului perceput reduce rolul celor doi avocaţi exclusiv la acela de angajaţi ai unei societăţi care asigură "servicii juridice", inculpatul considerând acest cabinet ca pe o societate comercială propriu.

Societatea a funcţionat până la 01 august 2013 când şi-a încetat activitatea, în urma retragerii avocatului Y..

Din analiza probatoriului administrat a rezultat că inculpatul B., din poziţia de administrator/coordonator de fapt al SCA BB. şi Asociaţii a dispus încheierea următoarelor contracte de asistenţă juridică: la 19 decembrie 2011, contractul de asistenţă juridică anterior menţionate în urma cărora au fost încasaţi de societatea de avocatură 149.290 RON, acesta reprezentând folosul obţinut de SCA BB. şi Asociaţii".

Înalta Curte a reţinut că dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în cazul de faţă, privind activitatea infracţională a unui ministru al Guvernului României, senator în Parlamentul României, care a deţinut şi calitatea de primar al municipiului Slatina, trebuie coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care reglementează într-un capitol distinct incompatibilităţile:

- pentru parlamentar, în art. 82 se statuează în mod expres că "(1) calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

- pentru ministru, membru al Guvernului României, în art. 84 se precizează că - (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

Or, în mod evident, societatea civilă profesională de avocaţi nu intră în categoria celor limitativ prevăzute de textele legale anterior menţionate, fiind o întreprindere civilă (necomercială), în concepţia noului C. civ.. Activităţile desfăşurate în cadrul profesiilor liberale, cum sunt şi activităţile liberale, rămân civile şi nu sunt comerciale, nu au caracter economic, cum sunt societăţile comerciale.

Titularul întreprinderii profesiei liberale încasează un onorariu care reprezintă preţul muncii sale, remuneraţie care este diferită de regimul juridic al noţiunii de profit. În doctrina dreptului comercial, "actele de comerţ" au fost definite ca fiind "actele juridice, faptele juridice şi operaţiunile comerciale prin care se realizează producţia de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor, cu scopul de a obţine profit" (Drept comercial român, Ediţia a VI-a, S. D., C.).

Prin urmare, s-a constatat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii, în varianta reţinută în cauză, întrucât operaţiunile financiare nu au fost realizate ca acte de comerţ şi nu sunt incompatibile cu funcţia pe care o îndeplinea inculpatul la momentul încheierii contractelor de asistenţă juridică.

Ca atare, instanţa nu a reţinut aceste acte materiale în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

5. Efectuarea de către inculpatul B. de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia cu privire la S.C. CCCC. S.R.L.

Prin rechizitoriu, cu privire la aceste acte materiale, au fost reţinute următoarele:

"Societatea S.C. CCCC. S.R.L., CUI x a fost înfiinţată în anul 2013, din dispoziţia inculpatului B. pe fondul intenţiei acestuia de a interpune încă o firmă S.C. SSSSS. S.R.L., care avea luat în închiriere de la FFFFFFF. spaţiile fostului hotel. La momentul înfiinţării firmei lucrările de reamenajare a spaţiului luat în chirie de către S.C. SSSSS. S.R.L. efectuate de către S.C. J. S.R.L. încă nu erau finalizate. Cunoscând că aceste lucrări au beneficiat de foarte mulţi bani a căror provenienţă nu putea fi justificată, inculpatul B. a decis înfiinţarea unei alte societăţi, care să preia în baza unui contract de subînchiriere noua locaţie, fără a trebui să justifice, în eventualitatea unor controale.

În acest context a fost reţinută declaraţia martorei JJ. care a confirmat rolul inculpatului B. în înfiinţarea societăţii şi administrarea viitoare a acestei afaceri.

Astfel, la data de 12 iunie 2013 a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, cu sediul social în Slatina, str. x, corp C1, camera 4, judeţul Olt, iar la data de 01 iulie 2013 a fost încheiat contractul de comodat nr. x între S.C. SSSSS. S.R.L., în calitate de comodant şi S.C. CCCC. S.R.L., în calitate de comodatar, având ca obiect punerea la dispoziţie a imobilului situat în Slatina, str. x, complex hotel, în scopul folosirii acestuia ca sediu secundar al S.C. CCCC. S.R.L.

La data de 01 iulie 2013, prin decizia nr. 1 a asociatului unic al S.C. CCCC. S.R.L., JJ., s-a decis cooptarea unui nou asociat, respectiv S.C. SSSSS. S.R.L., în urma acestei decizii, JJ. urmând să deţină 20% din capitalul social, iar S.C. SSSSS. S.R.L., reprezentată prin M. urma să deţină 80% . În aceeaşi dată a avut loc şi contractul de cesiune părţi sociale între JJ. şi S.C. SSSSS. S.R.L.

După înfiinţarea firmei, conform celor stabilite de către inculpatul B., la data de 01 iulie 2013 a fost încheiat contractul de subînchiriere nr. x între S.C. SSSSS. S.R.L. şi S.C. CCCC. S.R.L., obiectul fiind închirierea spaţiilor, chiria fiind în cuantum de 16.667 RON fără TVA.

Acest contract de subînchiriere a avut la bază contractul de închiriere nr. x/19 decembrie 2011, încheiat între GGGGGGG. şi S.C. SSSSS. S.R.L., încheiat pe o durată de 20 de ani, având ca obiect închirierea spaţiilor aparţinând fundaţiei în care anterior funcţionase un alt hotel.

La data de 01 august 2013 a fost încheiat actul adiţional nr. x la contractul de subînchiriere mai sus prezentat prin care s-a prelungit perioada de valabilitate a acestui contract cu un an, respectiv de la data de 01 ianuarie 2014 până la data de 01 ianuarie 2015, iar chiria a fost stabilită începând cu data acestui contract de subînchiriere la valoarea de 20.000 RON fără TVA pe lună.

La data de 31 decembrie 2014 a fost încheiat actul adiţional nr. x la contractul de subînchiriere nr. x/01 iulie 2013 prin care s-a prelungit durata de valabilitate a contractului până la data de 31 decembrie 2015.

La data de 10 iunie 2014 a fost încheiat contractul de comodat între S.C. CCCC. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., având ca obiect punerea la dispoziţie cu titlu gratuit de către ultima firmă menţionată a unui sediu situat în Slatina, str. x, corp C1, camera 4, judeţul Olt, pentru o durată de 10 ani.

După darea în funcţiune a hotelului, conform dispoziţiilor inculpatului B., sumele de bani încasate de către S.C. CCCC. S.R.L. îi erau remise de către JJ. lui F., care mai departe le dădea inculpatului B..

Potrivit declaraţiilor martorei JJ. această afacere nu îî aparţinea martorei, ea fiind de fapt doar un executant al dispoziţiilor inculpatului B. transmise prin F., martora declarând că "din câte am auzit, proprietarul în fapt al hotelului ar fi B.".

Lipsa exercitării în fapt a atribuţiilor ce decurg din funcţia de administrare a S.C. CCCC. S.R.L. au rezultat şi din faptul că martora JJ. deşi figura în acte ca asociat şi administrator al acestei societăţi, în realitate avea statut de simplu angajat, ea fiind remunerată pe măsura acestei calităţi. De asemenea, administrarea în fapt a firmei de către inculpatul B. rezultă şi din dispoziţiile acestuia referitoare la schimbarea persoanei care urma să se ocupe de afacere.

În acest sens au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile martorilor JJ. a şi Q..

Deşi între S.C. CCCC. S.R.L. şi S.C. SSSSS. S.R.L. exista un contract de subînchiriere, până la începutul anului 2015 nu se emisese încă nicio factură şi nici nu se efectuase vreo plată fiscalizată. Banii proveniţi din încasări, după plata cheltuielilor de funcţionare, fiind înmânaţi de către martora JJ. inculpatului F., care îi remitea mai departe inculpatului B..

Controlul inculpatului B. asupra S.C. CCCC. S.R.L. s-a realizat prin intermediul inculpatului F., care a declarat că JJ. îi transmitea atât lui, în mod direct, date despre activitatea curentă a firmei, dar cunoaşte că au fost situaţii în care i le-a transmis direct lui B..

În urma probatoriului administrat a rezultat că era de notorietate în Municipiul Slatina că "hotelul CCCC." îi aparţine lui B., martorii P., M., U., S., R., XX., Y., BB., EE., CC. şi inculpaţii A., G., F. şi H. confirmând acelaşi lucru. Mai mult, din depoziţiile martorului P. a reieşit că firma S.C. K. S.R.L. a livrat, din dispoziţiile inculpatului B. tâmplăria pentru geamuri şi sistemul exterior de faţadă, iar S.C. L. S.R.L., conform celor declarate de inculpatul H. a efectuat lucrări de amenajare a parcării hotelului, din dispoziţia aceluiaşi inculpat.

În anul 2013, S.C. CCCC. S.R.L. a avut încasări de 314.139 RON, în anul 2014 a avut încasări de 1.153.584 RON, iar până în martie 2015 a avut încasări de 351.709 RON.

În baza contractului nr. x din 01 iulie 2013 au fost emise facturile: nr. x/06.01.2015, în valoare de 240.000 RON, plătită prin ordinele de plată nr. x/17 februarie 2015, nr. 46/18 februarie 2015 şi nr. 47/19 februarie 2015 în valoare de 75.000 RON, 75.000 RON şi 90.000 RON şi factura nr. x/26 februarie 2015, în valoare de 116.667 RON, încasată la data de 02 martie 2015.

Din analiza acestor operaţiuni financiare a rezultat că inculpatul B., din poziţia de administrator de fapt al S.C. CCCC. S.R.L., a dispus realizarea tranzacţiilor financiare aferente contractului de subînchiriere, obţinând prin acesta folosul utilizării de către S.C. CCCC. S.R.L. a spaţiilor în care funcţionează hotelul, iar pentru S.C. SSSSS. S.R.L. suma de suma de 356.667 RON.

Totodată din analiza probelor a rezultat că inculpatul B. deţinea în fapt această societate, şi o administra prin intermediul martorei JJ. şi a inculpatului F., dispunând cu privire la stabilirea sediului social, încheierea de contracte comerciale, de asistenţă juridică, implicându-se constant în activitatea financiară a societăţii, prin asigurarea aporturilor de capital, solicitarea de date privind starea financiară a firmei, dispoziţii privind transferul de bani.

Deşi implicarea inculpatului B. în administrarea S.C. CCCC. S.R.L. a rezultat din declaraţiile martorilor JJ. şi Q., instanţa de fond a reţinut că operaţiunea financiară efectuată, constând în încheierea, din dispoziţia inculpatului, a contractului nr. x din 01 iulie 2013 între această societate şi S.C. SSSSS. S.R.L. a fost una fictivă, menită să asigure disimularea, prin acest mecanism, a unor sume de bani către inculpat.

Aşadar, probatoriul a relevat că acest contract a fost fictiv, nu a fost efectuată nicio plată a chiriei fiind încheiat pentru a ascunde provenienţa unor sume de bani.

Ca atare, încheierea acestui contract şi a documentelor fiscale subsecvente a vizat efectuarea unor operaţiuni fictive care pot caracteriza infracţiunea de spălare a banilor ori de evaziune fiscală şi nu intră în categoria operaţiunilor financiare, ca acte de comerţ, la care se referă art. 12 lit.)a din Legea nr. 78/2000, operaţiuni care, în accepţiunea dispoziţiei legale menţionate, sunt reale.

Prin urmare, instanţa de fond nu a reţinut acest act material în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

6. Efectuarea de către inculpatul B. de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia cu privire la S.C. E. S.R.Lşi S.C. E. S.R.L.

Cu privire la acest segment al activităţii infracţionale, prin rechizitoriu a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:

Aşa cum a fost înţelegerea iniţială dintre inculpatul B. şi martorul EE., în grupul de firme coordonat de inculpat a fost inclusă o firmă de contabilitate, respectiv S.C. E. S.R.L., CUI x.

Din depoziţia martorei R. a rezultat că deşi avea o societate comercială şi calitatea de contabil autorizat, unde era asociat unic şi administrator, martora a renunţat la administrarea în fapt a societăţii odată cu mutarea sediului în str. x şi acceptarea propunerii făcute de inculpatul B., de a folosi această firmă, conform intereselor lui.

De la acest moment, septembrie 2011, R. a încetat să-şi mai exercite atribuţiile conferite de lege referitoare la administrarea societăţii, aceasta fiind efectuată de către B. prin intermediul lui EE.. Astfel, au fost angajaţi KK. şi HHHHHHH. din dispoziţiile martorului EE., care au primit dispoziţii exprese cu privire la sarcinile ce le reveneau în firmă, activitatea martorei R. limitându-se doar la evidenţa contabilă a firmelor pe care le avea înainte în portofoliu.

Cu privire la spaţiul în care urma să funcţioneze societatea, acesta era pus la dispoziţie de către firma QQQQ. S.R.L., care era deţinută tot de către inculpatul B..

Exercitând rolul de administrator în fapt al S.C. E. S.R.L., inculpatul B. a dispus încheierea unor contracte de servicii de contabilitate cu firmele pe care le deţinea prin alţi interpuşi.

Astfel, în baza dispoziţiilor inculpatului B., S.C. E. S.R.L. a încheiat următoarele contracte:

- contractul nr. x/01 ianuarie 2012 încheiat între S.C. E. S.R.L. ŞI S.C. P..A. BB. şi Asociaţii.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 2.000 RON;

- contractul nr. x/01 decembrie 2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. SSSSS. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 12.500 RON;

- contractul nr. x/01 octombrie 2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. UUUUU. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/30 noiembrie 2011, 80/30 decembrie 2011, 8/30.01.2012, 27/29 februarie 2012, 51/30 martie 2012, 62/30 aprilie 2012, 90/31 mai 2012, 115/30 iunie 2012, 139/30 iulie 2012, 171/30.08.2012, 197/30.09.2012, 218/31 octombrie 2012, 246/30 noiembrie 2012, 270/31 decembrie 2012, 12/31.01.2013, 33/28 februarie 2013, 66/31 martie 2013, 102/30 aprilie 2013, 143/30 mai 2013, 166/28 iunie 2013, 205/31 iulie 2013, 242/30.08.2013, 267/30.09.2013, 309/31 octombrie 2013, în baza cărora societatea a încasat suma de 23.808 RON;

- contractul nr. x/01 octombrie 2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. EEEEEEE. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/30 noiembrie 2011, 81/30 decembrie 2011, 11/30.01.2012, 30/29 februarie 2012, 53/30 martie 2012, 63/30 aprilie 2012, 95/31 mai 2012, 119/30 iunie 2012, 144/30 iulie 2012, 176/30.08.2012, 202/30.09.2012, 219/31 octombrie 2012, 247/30 noiembrie 2012, 276/31 decembrie 2012, 13/31.01.2013, 34/28 februarie 2013, 67/31 martie 2013, 103/30 aprilie 2013, 142/30 mai 2013, 167/28 iunie 2013, 206/31 iulie 2013, 243/30.08.2013, 268/30.09.2013, 310/31 octombrie 2013, 334/30 noiembrie 2013 în baza cărora societatea a încasat suma de 12.896 RON;

- contractul nr. x/01.09.2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/30 noiembrie 2011, 78/30 decembrie 2011, 5/30 ianuarie 2012, 23/29 februarie 2012, 48/30 martie 2012, 58/30 aprilie 2012, 84/31 mai 2012, 111/30 iunie 2012, 134/30 iulie 2012, 166/30 august 2012, 192/30.09.2012, 214/31 octombrie 2012, 242/30 noiembrie 2012, 264/31 decembrie 2012, 8/31.01.2013, 29/28 februarie 2013, 62/31 martie 2013, 98/30 aprilie 2013, 147/30 mai 2013, 162/28 iunie 2013, 201/31 iulie 2013, 238/30.08.2013, 263/30.09.2013, 305/31 octombrie 2013, 336/30 noiembrie 2013, în baza cărora societatea a încasat suma de 14.000 RON;

- contractul nr. x/01 octombrie 2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/30 noiembrie 2011, 79/30 decembrie 2011, 6/30 ianuarie 2012, 24/29 februarie 2012, 49/30 martie 2012, 61/30 aprilie 2012, 88/31 mai 2012, 113/30 iunie 2012, 136/30 iulie 2012, 168/30.08.2012, 194/30.09.2012, 217/31 octombrie 2012, 245/30 noiembrie 2012, 266/31 decembrie 2012, 11/31.01.2013, 32/28 februarie 2013, 65/31 martie 2013, 101/30 aprilie 2013, 144/30 mai 2013, 165/28 iunie 2013, 204/31 iulie 2013, 241/30.08.2013, 266/30.09.2013, 308/31 octombrie 2013, 337/30 noiembrie 2013 în baza cărora societatea a încasat suma de 12.896 RON;

- contractul nr. x/01 martie 2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/31 octombrie 2011, 75/30 noiembrie 2011, 89/30 decembrie 2011, 9/30 ianuarie 2012, 28/29 februarie 2012, 45/30 martie 2012, 81/30 aprilie 2012, 106/31 mai 2012, 131/30 iunie 2012, 156/30 iulie 2012, 163/30 august 2012, 183/30 septembrie 2012, 213/31 octombrie 2012, 234/30 noiembrie 2012, 282/31.112.2012, 4/31 ianuarie 2013, 28/28 februarie 2013, 57/31 martie 2013, 97/30 aprilie 2013, 148/30 mai 2013, 155/28 iunie 2013, 200/31 iulie 2013, 236/30 august 2013, 291/30 septembrie 2013, 300/31 octombrie 2013, 326/30 noiembrie 2013, 343/30 decembrie 2013, în baza cărora societatea a încasat suma de 66.960 RON;

- contractul nr. x/01 martie 2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/30 decembrie 2013, 327/30 noiembrie 2013, 235/30 august 2013, 299/31 octombrie 2013, 55/31 octombrie 2011, 69/30 noiembrie 2011, 83/30 decembrie 2011, 1/30.01.2012, 20/29 februarie 2012, 39/30 martie 2012, 80/30 aprilie 2012, 100/31 mai 2012, 126/30 iunie 2012, 150/30 iulie 2012, 157/30 august 2012, 184/30 septembrie 2012, 212/31 octombrie 2012, 235/30 noiembrie 2012, 281/31 decembrie 2012, 1/31.01.2013, 27/28 februarie 2013, 56/31 martie 2013, 96/30 aprilie 2013, 149/30 mai 2013, 156/28 iunie 2013, 199/31 iulie 2013, 235/30.08.2013, în baza cărora societatea a încasat suma de 80.600 RON;

- contractul încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. BBBB. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/30 ianuarie 2012, 25/29 februarie 2012, 50/30 martie 2012, 68/30 aprilie 2012 89/31 mai 2012, 114/30 iunie 2012, 137/30 iulie 2012, 169/30 august 2012, 195/30 septembrie 2012, 224/31 octombrie 2012, 252/30 noiembrie 2012, 268/31 decembrie 2012, 18/31 ianuarie 2013, 44/28 februarie 2013, 72/31 martie 2013, 107/30 aprilie 2013, 138/30 mai 2013, 171/28 iunie 2013, 211/31 iulie 2013, 262/30 august 2013, 297/30 septembrie 2013, 313/31 octombrie 2013, în baza cărora societatea a încasat suma de 93.000 RON;

- contractul nr. x/10 aprilie 2012 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/30 aprilie 2012, 92/31 mai 2012, 117/30 iunie 2012, 141/30 iulie 2012, 173/30.08.2012, 199/30.09.2012, 229/31 octombrie 2012, 256/30 noiembrie 2012, 272/31 decembrie 2012, 22/31.01.2013, 48/28 februarie 2013, 76/31 martie 2013, 111/30 aprilie 2013, 134/30 mai 2013, 175/28 iunie 2013, 215/31 iulie 2013, 250/30.08.2013, 274/30.09.2013, 317/31 octombrie 2013, 340/30 noiembrie 2013 în baza cărora societatea a încasat suma de 10.000 RON;

- contractul nr. x/01 decembrie 2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. IIIIIII. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/31 octombrie 2013, 270/30 septembrie 2013, 244/30.08.2013, 169/28 iunie 2013, 209/31 iulie 2013, 41/28 februarie 2013, 16/31 ianuarie 2013, 279/31 decembrie 2012, 250/30 noiembrie 2012, 222/31 octombrie 2012, 204/30.09.2012, 179/30.08.2012, 147/30 iulie 2012, 121/30 iunie 2012, 97/31 mai 2012, 66/30 aprilie 2012, 55/30 martie 2012, 32/29 februarie 2012, 16/30.01.2012, în baza cărora societatea a încasat suma de 9.000 RON;

- contractul încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. CCCC. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/30 noiembrie 2013, 322/31 octombrie 2013, 287/30 septembrie 2013, 261/30 august 2013, 169/28 iunie 2013, 226/31 iulie 2013, în baza cărora societatea a încasat suma de 11.160 RON.

Având în vedere că martora KK., deşi era angajată la S.C. E. S.R.L. se ocupa exclusiv de contabilitatea firmelor deţinute prin interpuşi de către inculpatul B., acesta a decis înfiinţarea unei alte societăţi comerciale, care să preia serviciile de contabilitate. Astfel, i-a trasat martorului EE. această dispoziţie, urmând ca acesta să o ducă la îndeplinire, asigurând, conform indicaţiilor primite de la B., atât spaţiu locativ, cât şi disponibilităţile băneşti pentru înfiinţarea societăţii.

Conform dispoziţiilor inculpatului B., S.C. E. S.R.L. a preluat o parte din contractele avute de către firmele controlate de către acesta, încheind următoarele contrate:

- contractul nr. x din 15 decembrie 2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x din 31 martie 2014, 30 din 31 ianuarie 2014, 14 din 30 decembrie 2013, 322 din 30 noiembrie 2014, 57 din 28 februarie 2012, 294 din 31 octombrie 2014, 263 din 30 septembrie 2014, 239 din 30 august 2014, 420 din 03 martie 2015, 347 din 30 noiembrie 2014, 357 din 31 decembrie 2014, 386 din 31 ianuarie 2015, 209 din 31 iulie 2014, 181 din 30 iunie 2014, 140 din 31 mai 2014, 118 din 30 aprilie 2014, în baza cărora societatea a încasat suma de 5.400 RON;

- contractul nr. x din 15 decembrie 2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. CCCC. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x din 31.01.2014, 95 din 31 martie 2014, 17 din 30 decembrie 2013, 333 din 30 noiembrie 2014, 303 din 31 octombrie 2014, 68 din 28 februarie 2014, 274 din 30 septembrie 2014, 431 din 03 martie 2015, 247 din 30 august 2014, 220 din 31 iulie 2014, 397 din 31 ianuarie 2015, 125 din 30 aprilie 2014, 192 din 30 iunie 2014, 364 din 31 decembrie 2014, în baza cărora societatea a încasat suma de 8.000 RON;

- contractul nr. x din 15 decembrie 2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. EEEEEEE. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/31 martie 2014, 46 din 31 ianuarie 2014, 21 din 30 decembrie 2013, 308 din 31 octombrie 2014, 73 din 28 februarie 2014, 279 din 30 septembrie 2014, 434 din 03 martie 2015, 251 din 30 august 2014, 224 din 31 iulie 2014, 402 din 31 ianuarie 2015, 338 din 30 noiembrie 2014, 197 din 30 iunie 2014, 156 din 31 mai 2014, 107 din 30 aprilie 2014, în baza cărora societatea a încasat suma de 9.000 RON;

- contractul nr. x din 15 decembrie 2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. IIIIIII. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x din 31.012.014, 93 din 31 martie 2014, 16 din 30 decembrie 2013, 330 din 30 noiembrie 2014, 300 din 31 octombrie 2014, 65 din 28 februarie 2014, 271 din 30 septembrie 2014, 244 din 30 august 2014, 424 din 03 martie 2015, 217 din 31 iulie 2014, 394 din 31 mai 2015, 361 din 31 decembrie 2014, 189 din 30 iunie 2014, 148 din 31 mai 2014, în baza cărora societatea a încasat suma de 1.000 RON.

- contractul nr. x din 15 decembrie 2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. UUUUU. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x din 31 martie 2014, 28 din 31 ianuarie 2014, 2 din 15 decembrie 2013, 12 din 30 decembrie 2013, 320 din 30 noiembrie 2014, 55 din 28 februarie 2014, 290 din 31 octombrie 2014, 261 din 30 septembrie 2014, 237 din 30 august 2014, 418 din 03 martie 2015, 207 din 31 iulie 2014, 384 din 31 ianuarie 2015, 355 din 31 decembrie 2014, 179 din 30 iunie 2014,138 din 31 mai 2014, 112 din 30 aprilie 2014, în baza cărora societatea a încasat suma de 3.000 RON;

- contractul nr. x/15 decembrie 2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. SSSSS. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x din 31 martie 2014, 44 din 31 ianuarie 2014, 306 din 31 octombrie 2014, 277 din 30.09.2014, 71 din 28 februarie 2014, 441 din 03 martie 2015, 250 din 30 august 2014, 400 din 31 ianuarie 2015, 223 din 31 iulie 2014, 195 din 30 iunie 2014, 127 din 30 aprilie 2014, 157 din 31 mai 2014, 367 din 31 decembrie 2014, 336 din 30 noiembrie 2014, 444 din 31 martie 2015, în baza cărora societatea a încasat suma de 3.500 RON;

- contractul nr. x din 15 decembrie 2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x din 31 martie 2014, 25 din 31 ianuarie 2014, 317 din 30 noiembrie 2014, 52 din 28 februarie 2014, 287 din 31 octombrie 2014, 258 din 30.09.2014, 426 din 03 martie 2015, 234 din 30 august 2014, 204 din 31 iulie 2014, 381 din 31 ianuarie 2015, 352 din 31 decembrie 2014, 176 din 30 iunie 2014, 135 din 31 mai 2014, 114 din 30 aprilie 2014, în baza cărora societatea a încasat suma de 1.350 RON;

- contractul nr. x din 20 decembrie 2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. BBBB. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x din 31 martie 2014, 32 din 31 ianuarie 2014, 324 din 30 noiembrie 2014, 15 din 30 decembrie 2013, 293 din 31 octombrie 2014, 59 din 28 februarie 2014, 450 din 31 martie 2015, 265 din 30 septembrie 2014, 241 din 30 august 2014, 415 din 03 martie 2015 din 211 din 31 iulie 2014, 388 din 31 ianuarie 2015, 359 din 31 decembrie 2014, 183 din 30 iunie 2014, 142 din 31 mai 2014, 120 din 30 aprilie 2014.

- contractul nr. x din 05 ianuarie 2015 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise factura nr. x din 09 martie 2015 în baza cărora societatea a încasat suma de 5.580 RON;

- contractul nr. x din 15 decembrie 2013 încheiat S.C. E. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L.

În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x din 31 martie 2014, 45 din 31 ianuarie 2014, 20 din 30 decembrie 2013, 307 din 31 octombrie 2014, 278 din 30 septembrie 2014, 72 din 28 februarie 2014, 443 din 31 martie 2015, 433 din 03 martie 2015, 230 din 31 iulie 2014, 401 din 31 ianuarie 2015, 368 din 31 decembrie 2014, 196 din 30 iunie 2014, 337 din 30 noiembrie 2014, 155 din 31 mai 2014, 128 din 30 aprilie 2014, în baza cărora societatea a încasat suma de 1.050 RON".

Probatoriul anterior menţionat precum şi cel administrat în cursul cercetării judecătoreşti a relevat implicarea inculpatului în administrarea S.C. E. S.R.L şi S.C. E. S.R.L., în perioada 2011-2013.

Cu privire la contractul nr. x/05 ianuarie 2015 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L., din declaraţia martorei KK. a rezultat implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţii S.C. E. S.R.L., în cursul anului 2013, aşa încât acest act material nu a fost reţinut în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000.

Instanţa a reţinut că, în perioada de referinţă, administratorii societăţilor au declarat că nu şi-au exercitat în fapt atribuţiile de administrator. Astfel, martora KK. a declarat că deşi figura ca administrator al S.C. E. S.R.L., "administrarea în fapt cu privire la deciziile importante ale firmei a fost făcută de către B. prin intermediul lui EE.".

De asemenea, martora R. a declarat cu prilejul audierii la instanţă că îşi menţine afirmaţia făcută la urmărire penală potrivit căreia inculpatul B. deţinea prin intermediul unor interpuşi controlul asupra unor firme în care aparent acesta nu avea nicio calitate. Totodată, şi-a menţinut declaraţia data la urmărire penala în care a arătat că în calitate de asociat şi administrator la S.C. E. S.R.L. "a avut încheiate contracte cu mai multe firme despre care cred ca erau controlate de inculpatul B., respectiv I., CCCC., D., J., UUUUU., C. şi QQQQ.".

Cu privire la spaţiul în care urma să funcţioneze societăţile, acesta era pus la dispoziţie de către firma QQQQ. S.R.L., care era deţinută tot de către inculpatul B..

În legătură cu implicarea inculpatului în activitatea celor două societăţi martorul EE. a declarat următoarele: "Aveam întâlniri periodice cu B. în cadrul cărora îi prezentam situaţiile financiare şi anume modul cum cheltuiam banii investiţi", "În vara anului 2011 înainte de a înfiinţa cele 3 societăţi am avut discuţii cu B. în cadrul cărora acesta mi-a prezentat planul de afaceri, care viza o estimare a activităţii celor 3 societăţi, respectiv cheltuieli, venituri, profitul estimat şi cotele parţi pe care urma sa le avem după amortizarea investiţiei".

Totodată, martora KK. a declarat cu prilejul audierii sale la instanţă:

"În cadrul celor doua societăţi E. numele lui B. a fost vehiculat de mai multe ori în legătura cu stabilirea onorariul pentru clienţi sau în legătura cu colaborarea cu anumiţi clienţi. Eu personal nu am discutat cu B. şi, de altfel, nici nu l-am cunoscut. Personal, nu cunosc ce rol avea exact B. în legătura cu S.C. E., dar atunci când era nevoie să ia o decizie nu neapărat importantă, căci nu au existat, discutam cu EE., iar acesta uneori spunea că trebuie să discute cu B.", "Am bănuit încă de la început că eu voi fi doar un administrator de formă şi nu eu voi lua deciziile în firmă".

Implicarea inculpatului, în condiţiile administrării în fapt a societăţii, privind numirea şi revocarea administratorilor, stabilirea sediului social, solicitarea de date privind starea financiară a firmei, facilitarea încheierii unor contracte comerciale nu constituie operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Înalta Curte a reţinut că aceste acţiuni caracterizează implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţii, fără a constitui activităţi cu valoare sau finalitate financiară cuantificabilă în monedă, care are legătură în mod direct cu activitatea unui comerciant/profesionist.

Exercitând rolul de administrator în fapt al celor două societăţi, inculpatul B. a dispus încheierea contractelor de servicii de contabilitate anterior menţionate cu firmele pe care le deţinea prin alţi interpuşi, cum ar fi: S.C. I. S.R.L., S.C. CCCC. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. UUUUU. S.R.L., S.C. C., S.C. QQQQ. S.R.L., S.C. P..A. BB. şi Asociaţii şi S.C. SSSSS. S.R.L.

Dispoziţiile date de inculpat, în perioada 2011-2013, privind încheierea contractelor anterior menţionate constituie operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în urma cărora au fost încasaţi 255.820 RON, acesta reprezentând folosul obţinut de S.C. E. S.R.L. şi 37.880 RON, acesta reprezentând folosul obţinut de S.C. E. S.R.L.

Prin urmare, a reţinut Înalta Curte, caracterul necuvenit rezidă tocmai din faptul că inculpatul a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, aflat în stare de incompatibilitate legală atrasă de funcţia de demnitate publică pe care o deţinea la acel moment, neavând relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii şi al elementului intenţional motivul pentru care a efectuat acele operaţiuni.

Articolul 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie reglementează o infracţiune de pericol deoarece legea specială cere ca folosul necuvenit să fie urmărit, neavând relevanţă dacă folosul necuvenit este pentru subiectul activ sau pentru un terţ.

Infracţiunea se consumă în momentul în care persoana acuzată a efectuat actele de comerţ în scopul de a obţine un folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul. În consecinţă, fapta este infracţiune atunci când există scopul obţinerii de foloase necuvenite, indiferent dacă foloasele au fost sau nu obţinute.

Aşadar, obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite nu constituie componente ale laturii obiective ale infracţiunii şi nu condiţionează existenţa acesteia, fiind suficient şi necesar, numai ca acesta să acţioneze în acest scop.

Împrejurarea că inculpatul a urmărit obţinerea unui profit reflectat în sume de bani s-a reţinut a fi dovedită şi prin declaraţia dată în timpul cercetării judecătoreşti când a declarat că a hotărât cu privire la înfiinţarea societăţilor într-o discuţie cu martorii EE., CC. şi soţii F. " Fiecare dintre ei mi-a spus ce ar vrea să facă în viitor, adică formulau trei-patru propuneri pe care le analizam împreună, care ar fi costurile şi cu ce i-aş putea ajuta eu şi dacă în viitor aş putea să am şi beneficii de pe urma acestor afaceri, în măsura în care i-aş fi împrumutat cu sume de bani pentru înfiinţarea şi dotarea iniţială a acelor societăţi. Rolul meu, în derularea acestor afaceri, a fost exclusiv financiar, respectiv punerea la dispoziţie a capitalului de plecare."

Orice modalitate de obţinere a foloaselor contrară legii realizează scopul cerut de norma de incriminare, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop (a se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sentinţa penală nr. 1039 din 22 noiembrie 2013, dosar nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 94 din 13 octombrie 2014, ÎCCJ - Completul de 5 Judecători).

Caracterul necuvenit al folosului poate decurge fie din folosirea unor practici interzise în care ar urma să fie obţinut, fie în raport de persoana care nu putea să îl obţină în mod licit, fie poate fi consecinţa naturii bunurilor care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză.

În cauza de faţă, caracterul necuvenit al folosului material decurge, din faptul că inculpatul a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, aflat în stare de incompatibilitate legală atrasă de funcţia pe care o deţinea în acea perioadă de timp.

Prin faptele sale, inculpatul a acţionat cu intenţie întrucât nu numai că nu s-a menţinut dincolo de orice suspiciune de natură a deturna prestigiul funcţiei, ci dimpotrivă, în deplină cunoştinţă de cauză a exercitat operaţiuni financiare în scopul de a obţine profit din anumite activităţi comerciale pentru societăţile pe care le administra în fapt sau foloase pentru sine, ştiind că o persoană învestită cu atributul funcţiei sale este incompatibilă a exercita acest tip de acte.

În consecinţă, fiind dovedit că activităţile desfăşurate de inculpatul B. în modalitate descrisă anterior, constituie operaţiuni comerciale, ca acte de comerţ, dată fiind calitatea sa de primar şi senator, în perioada de referinţă (2011- 2015) acesta aflându-se în stare de incompatibilitate legală, astfel cum rezultă din prevederile din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, fiind astfel îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu referire la S.C. E. S.R.L şi S.C. E. S.R.L.

În afara acestor operaţiuni financiare desfăşurate în legătură cu S.C. E. S.R.L şi S.C. E. S.R.L. au fost descrise anterior la pct. 1.4 şi 2.11 operaţiuni financiare dispuse de acelaşi inculpat în activitatea S.C. D. S.R.L. şi S.C. C.

Astfel, activitatea infracţională are o dimensiune faptică inferioară celei din actul de trimitere în judecată şi numai pentru aceasta s-a dispus condamnarea inculpatului.

Actele materiale în legătură cu care instanţa de fond a apreciat că nu se reţin în conţinutul infracţiunii, au fost înlăturate, fără a fi necesară scindarea unităţii legale de infracţiune şi transformarea ei într-un concurs omogen de infracţiuni, care nu ar ţine seama de situaţia de fapt probată, inclusiv din perspectiva tipicităţii subiective a activităţii infracţionale reţinute.

Cu ocazia audierii, poziţia procesuală a inculpatului B. referitoare la săvârşirea acestei infracţiuni a fost una nesinceră, în totală contradicţie cu probele existente.

Sintetizând, sub aspectul situaţiei de fapt instanţa de fond a reţinut că, inculpatul B., în calitate de primar şi senator a deţinut şi administrat în fapt, prin intermediul unor persoane interpuse, în perioada 2011-2013, S.C. E. S.R.L, S.C. E. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. şi a efectuat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul persoanelor legal învestite în acest sens, operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţiile deţinute, în scopul de a obţine profit din anumite activităţi comerciale pentru societăţile pe care le administra în fapt sau foloase pentru sine.

În drept,

1. Cu privire la inculpatul B.:

1.1. Fapta inculpatului B. care, în perioada 2009-2010, a acceptat promisiunea martorului denunţător N., administrator la S.C. PPP. S.R.L., de a-i remite suma de 15.640.310,43 RON, reprezentând 20% din valoarea totală, de 78.201.552,15 RON, a celor trei contracte încheiate la 13 mai 2010, 30 iulie 2010 şi 04.08.2010 cu LLL. S.A., privind reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă şi canalizare în oraşele Scorniceşti, Potcoava, Drăgăneşti Olt, Piatra Olt şi în municipiul Slatina şi, în perioada 2011-2013, a primit de la acesta, în mai multe tranşe, suma totală de 1.500.000 euro (6.200.000 RON), în mod direct, prin intermediul inculpatului A. şi printr-un mecanism de transfer, disimulare şi încheierea de documente fictive, derulat de S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., cu ajutorul inculpaţilor A., F., G., H. şi a martorilor denunţători P. şi M., în schimbul exercitării influenţei sale pe lângă membrii comisiilor de licitaţie din cadrul LLL., în vederea atribuirii contractelor anterior menţionate societăţii PPP. S.R.L. şi pe lângă funcţionarii din cadrul Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, precum şi pe lângă judecătorii din cadrul Curţii de Apel în vederea respingerii contestaţiilor formulate de ceilalţi participanţi la licitaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei;

1.2. Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 2012 - 2013, a iniţiat şi a derulat prin persoane interpuse un mecanism financiar fictiv între S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., martorul denunţător P., pe de o parte, şi între S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., CCCC., pe de altă parte, pentru disimularea sumei de 3.080.000 RON, reprezentând o parte din preţul traficului de influenţă anterior descris, cu scopul de a dobândi foloasele provenite din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, sub forma bunuri (3 lingouri din aur, opere de artă) şi sub forma unor servicii şi amenajări în beneficiul CCCC., pe care îl deţine şi controlează prin interpuşi şi, în aceeaşi perioadă, a iniţiat şi derulat prin numiţii GGGG. Maria, T. şi S. un mecanism ce a avut drept rol schimbarea şi disimularea sumei de 2.558.658 RON provenită din săvârşirea aceleiaşi infracţiuni de trafic de influenţă, sub forma unor tablouri şi alte opere de artă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002;

1.3. Fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de primar şi senator a deţinut şi administrat în fapt, prin intermediul unor persoane interpuse, în perioada 2011-2013, S.C. E. S.R.L, S.C. E. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. şi a efectuat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul persoanelor legal învestite în acest sens, operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţiile deţinute, în scopul de a obţine profit din anumite activităţi comerciale pentru societăţile pe care le administra în fapt sau foloase pentru sine, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior.

Infracţiunile descrise la pct. 1.1.1.2. şi 1.3. au fost săvârşite în condiţiile concursului real, fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptelor.

2. Cu privire la inculpatul A.:

2.1. Fapta inculpatului A. care, cu intenţie, în perioada 2011-2013, l-a ajutat pe inculpatul B. să primească de la martorul denunţător N. sume de bani reprezentând preţul traficului de influenţă, respectiv, în perioada aprilie 2011- iulie 2011, a primit, în mai multe tranşe, de la martorul denunţător N., suma de 2.500.000 RON, pe care a remis-o inculpatului B., iar în perioada 2012- 2013, l-a ajutat pe inculpatul B. să primească suma de 2.480.000 RON, din suma de 3.080.000 RON remisă de martorul denunţător N., dar supusă unui mecanism (iniţiat şi coordonat de inculpatul A.) de transfer şi disimulare prin încheierea de documente fictive, prin intermediul S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L, cu sprijinul inculpaţilor F., G., H. şi al martorilor P. şi M., sume de bani din care inculpatul B. a achiziţionat bunuri sau au fost efectuate lucrări de amenajare şi dotare a hotelului CCCC. din municipiul Slatina, pe care îl deţine şi îl controlează prin interpuşi acelaşi inculpat, cunoscând că aceste sume de bani, provin din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei;

2.2. Fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada 2011 - 2013, prin acţiunile săvârşite l-a ajutat pe inculpatul B. să transfere şi să disimuleze suma de 3.080.000 RON provenită din infracţiunea de trafic de influenţă, pe segmentele infracţionale S.C. PPP. S.R.L. - S.C. K. S.R.L., apoi S.C. K. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei.

Infracţiunile descrise la pct. 2.1 şi 2.2. au fost săvârşite în condiţiile concursului real, fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptelor.

3. Cu privire la inculpatul F.:

3.1. Fapta inculpatului F. care, cu intenţie, în perioada 2012- 2013, prin intermediul S.C. J. S.R.L. pe care o controla în fapt, în numele şi pentru inculpatul B., l-a ajutat pe inculpatul B. să primească suma de 1.240.000 RON, reprezentând preţul exercitării influenţei, remisă de martorul denunţător, prin S.C. PPP. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., şi, în final, fiind pusă la dispoziţia inculpatului B., prin S.C. J. S.R.L., pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii pentru amenajarea şi dotarea hotelului CCCC., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei şi prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare în prezent;

3.2. Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 2011-2013, l-a ajutat pe inculpatul B., prin intermediul martorilor P. şi M. şi a inculpatului G., să obţină transferul şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei sumei de 1.330.258 RON, pe segmentul infracţional S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L. - CCCC., cunoscând că această sumă provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă comisă de inculpatul B. întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de spălare a banilor, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei;

3.3. Fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada 2011-2013, prin acţiunile săvârşite, i-a ajutat pe martorii P. şi M., precum şi pe inculpatul G., să falsifice mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin atestarea la momentul întocmirii a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în: actul adiţional nr. x din 28 iunie 2012 la contractul nr. x din 27 februarie 2012, actul adiţional nr. x din 30 noiembrie 2012 la contractul nr. x din 27 februarie 2012, anexele acestora, următoarele facturi emise de S.C. I. S.R.L.: factura fiscală nr. x din 22 ianuarie 2013 în valoare de 223.420,72 RON, factura fiscală nr. x din 22.01.2013 în valoare de 239.568 RON, factura fiscală nr. x din 22.01.2013 în valoare de 274.483,92 RON, factura fiscală nr. x din 24 aprilie 2013 în valoare de 193.158,52 RON, factura fiscală nr. x din 30 aprilie 2013 în valoare de 202.120 RON şi factura fiscală nr. x din 15 mai 2013 în valoare de 213.280 RON, contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23.01.2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, următoarele facturi emise de SC. J. S.R.L. către S.C. I. S.R.L.: nr. 055 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21.01.2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25 aprilie 2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29 aprilie 2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17 mai 2013 pentru suma de 213.752 RON, documente ce au stat la baza relaţiilor comerciale fictive dintre S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) Din C. pen. anterior, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei.

Infracţiunile descrise la pct. 3.1,3.2. şi 3.3. au fost săvârşite în condiţiile concursului real, fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptelor.

4. Cu privire la inculpatul G.:

4.1. Fapta inculpatului G. care, cu intenţie, în perioada 2012- 2013, l-a ajutat pe inculpatul B. ca, prin intermediul S.C. J. S.R.L. al cărei director general era, să primească suma de 1.240.000 RON de la martorul denunţător N., prin intermediul S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., cunoscând că această sumă reprezintă preţul exercitării influenţei de către inculpatul B. pentru atribuirea contractelor de lucrări către S.C. PPP. S.R.L. şi să o folosească pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii la hotelul CCCC. întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei;

4.2. Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 2012 - 2013, a transferat şi disimulat suma de 1.240.000 RON, pe segmentul infracţional S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L. - CCCC., cunoscând că această sumă provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă comisă de inculpatul B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002;

4.3. Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 2012 - 2013, a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin atestarea la momentul întocmirii a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012 şi în următoarele facturi emise de SC. J. S.R.L. către S.C. I. S.R.L.: nr. 055 din 21.01.2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25 aprilie 2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29 aprilie 2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17 mai 2013 pentru suma de 213.752 RON, înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale fictive dintre S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei.

Infracţiunile descrise la pct. 4.1,4.2. şi 4.3. au fost săvârşite în condiţiile concursului real, fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptelor.

5. Cu privire la inculpatul H.:

5.1. Fapta inculpatului H. care, cu intenţie, în perioada 2012- 2013, l-a ajutat pe inculpatul B. ca prin intermediul S.C. L. S.R.L., să primească suma de 1.240.000 RON de la martorul denunţător N. prin S.C. PPP. S.R.L., cunoscând că această sumă reprezintă preţul exercitării influenţei de către inculpatul B. pentru atribuirea contractelor de lucrări către această societate, reprezentată de martorul denunţător N., sumă ce a fost pusă la dispoziţia inculpatului B. prin intermediul martorului P. şi folosită pentru achiziţionarea de bunuri (opere de artă din Franţa), întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei.

5.2. Fapta aceluiaşi inculpat, care, în perioada 2012 - 2013, prin acţiunile săvârşite a transferat şi disimulat suma de 1.240.000 RON, pe segmentul infracţional S.C. K. S.R.L. - S.C. L. S.R.L. pe de o parte şi S.C. L. S.R.L. - martorul denunţător P., pe de altă parte, cunoscând că această sumă provine din săvârşirea de infracţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002;

5.3. Fapta aceluiaşi inculpat, care, în perioada 2012 - 2013, a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin atestarea la momentul întocmirii a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19 iunie 2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x din 10 iulie 2012 la contractul nr. x din 19 iunie 2012, Anexa 1 la actul adiţional denumită "Lista cuprinzând cantităţile de lucrări", contractul de închiriere nr. x din 10 iulie 2012 şi factura nr. x din data de 28. ianuarie 2013, înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale fictive dintre S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei.

Infracţiunile descrise la pct. 5.1,5.2. şi 5.3. au fost săvârşite în condiţiile concursului real, fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei.

Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţii B., A., F., G. şi H. corespunde incriminării din C. pen. anterior, în vigoare la data comiterii infracţiunilor.

Anterior momentul trimiterii în judecată a inculpaţilor a intrat în vigoare noul Din C. pen., precum şi Legea nr. 187/2012 care au adus schimbări, printre altele şi în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de influenţă, spălare a banilor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinute în sarcina acestora, în specia, asupra limitelor pedepsei închisorii pentru aceste infracţiuni.

Modificările ivite ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior şi C. pen. în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată că infracţiunea de trafic de influenţă, infracţiunea de spălare a banilor şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalităţile concrete în care au fost comise de inculpaţi, continuă să fie incriminate, având, aşadar, corespondent în noile legi penale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă:

S-a reţinut săvârşirea de către inculpatul B. a infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei şi prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare în prezent.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A., F., G. şi H. s-a reţinut participaţia acestora la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei şi prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare în prezent.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data comiterii faptei, infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din C. pen., de dare de mită - prevăzută la art. 255 din C. pen., de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din C. pen. şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 din C. pen. se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.

Conform art. 79 pct. 2 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), articolul 6 a fost modificat urmând a avea următorul cuprins:

"Infracţiunile de luare de mită, prevăzută la art. 289 din C. pen., dare de mită, prevăzută la art. 290 din C. pen., trafic de influenţă, prevăzută la art. 291 din C. pen., şi cumpărare de influenţă, prevăzută la art. 292 din C. pen., se pedepsesc potrivit prevederilor acelor texte de lege. Dispoziţiile art. 308 din C. pen. se aplică în mod corespunzător".

La momentul comiterii faptei, în conformitate cu art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

În prezent, art. 291 alin. (1) din C. pen. prevede că pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În C. pen. în vigoare, dispoziţiile art. 291 alin. (1) incriminează traficul de influenţă, cu unele elemente de diferenţiere faţă de reglementarea anterioară, modificări care nu influenţează încadrarea juridică a faptei prin raportare la această nouă reglementare.

Astfel, potrivit dispoziţiei legale menţionate, constituie infracţiunea de trafic de influenţă pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani închisoare.

Spre deosebire de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, art. 291 alin. (1) din C. pen. prevede că acţiunea este săvârşită de persoana care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public şi care promite că îl va determina să adopte o anumită conduită, iar ca modalităţi alternative de comitere a faptei prevede, alături de îndeplinirea ori neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public şi urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui astfel de act, respectiv îndeplinirea unui act contrar.

Aceste elemente de diferenţiere nu restrâng sfera de incidenţă a textului anterior şi nu au efecte cu privire la fapta concretă de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpaţilor.

Sub aspectul sancţiunii, în art. 291 din noul C. pen. au fost modificate limitele legale ale pedepsei, în sensul stabilirii unei limite maxime legale reduse, de la 2 la 7 ani închisoare, faţă de 2 la 10 ani închisoare, cum au fost prevăzute de reglementarea anterioară.

Prin urmare, s-a constatat că maximul special al pedepsei închisorii este mai redus în legea penală nouă (7 ani faţă de 10 ani), pe când minimul special al pedepsei este acelaşi în cazul ambelor legi penale succesive, anume 2 ani închisoare.

Având în vedere că legea penală nouă a menţinut minimul special şi a redus maximul special al pedepsei închisorii, alegerea legii penale mai favorabile se realizează in concreto, având în vedere pedeapsa spre care urmează să se orientează instanţa în cazul fiecăruia dintre inculpaţi.

Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor incriminată în art. 29 din Legea nr. 656/2002 atât la momentul comiterii faptei, cât şi în prezent:

În sarcina inculpaţilor B., G. şi H. s-a reţinut săvârşirea, în calitate de autori, a infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (inculpatul B.) şi prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 (inculpaţii G. şi H.), precum şi participaţia în forma complicităţii a inculpaţii A. şi F. la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei şi prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, potrivit legii în vigoare în prezent.

Atât dispoziţiile art. 26 din C. pen. anterior şi art. 48 din C. pen. cât şi cele privind stabilirea pedepsei în caz de participaţie, prevăzute de art. 2 7 din C. pen. anterior şi art. 49 din C. pen. au un conţinut identic.

Atât în forma anterioară modificării prin art. 111 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cât şi în noua reglementare, condiţiile de incriminare nu au fost modificate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656 din 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în vigoare la data comiterii faptei, prevăd următoarele:

"Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni."

După modificările intervenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., conţinutul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656 din 2002 a rămas neschimbat cu excepţia sancţiunii, care potrivit legii noi a menţinut minimul special la 3 ani închisoare şi a fost redus maximul special, de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare.

În concluzie, maximul special al pedepsei închisorii este mai redus în legea penală nouă (10 ani faţă de 12 ani), pe când minimul special al pedepsei este acelaşi în cazul ambelor legi penale succesive, anume 3 ani închisoare.

Aşadar, legea penală nouă a menţinut minimul special şi a redus maximul special al pedepsei închisorii, urmând ca alegerea legii penale mai favorabile să se realizeze în concret, având în vedere pedeapsa spre care urmează să se orientează instanţa pentru fiecare dintre inculpaţi.

Cu referire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:

În sarcina inculpaţilor G. şi H. s-a reţinut săvârşirea, în calitate de autori, a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 din C. pen. anterior, potrivit legii în vigoare la data comiterii faptelor şi prevăzute de art. 322 alin. (1) din C. pen., potrivit legii în vigoare, în prezent şi a inculpatului F., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, potrivit legii în vigoare la data comiterii faptei şi prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., potrivit legii în vigoare, în prezent.

Dispoziţiile art. 26 din C. pen. anterior şi art. 48 din C. pen. cât şi cele privind stabilirea pedepsei în caz de participaţie, prevăzute de art. 27 din C. pen. anterior şi art. 49 din C. pen. au un conţinut identic.

Potrivit art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Cu privire la modurile arătate în art. 288 din C. pen. anterior, s-a reţinut că această dispoziţie legală menţiona: falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod.

În conformitate cu art. 322 alin. (1) din C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 320 şi art. 321 din C. pen. prevăd ca modalităţi falsificarea prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, precum şi falsificarea cu prilejul întocmirii înscrisului, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

Actuala reglementare numai aparent lărgeşte sfera de incriminare a falsului în înscrisuri sub semnătură privată prin menţionarea expresă a ipotezei de fals intelectual, întrucât practica judiciară, cu privire la interpretarea dată textului în varianta anterioară intrării în vigoare a noului Din C. pen., statuase că asemenea acţiuni intrau în sfera de tipicitate a falsului în înscrisuri sub semnătură privată.

Având în vedere majorarea limitelor sancţiunii în cazul închisorii, în mod evident legea veche este in abstracto mai favorabilă. Cât priveşte pedeapsa amenzii aprecierea s-a făcut prin compararea limitelor acestei pedepse în funcţie de cuantumul zilelor amendă stabilit.

Cât priveşte infracţiunea prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului B., instanţa de fond a constatat că textul de incriminare nu a fost modificat de la momentul comiterii faptei şi până la judecarea cauzei.

Potrivit legii vechi, faptele inculpatului constituie o unitate legală de infracţiune, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior, potrivit cărora infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Tratamentul sancţionator este reglementat în art. 42 din C. pen. anterior, pedeapsa pentru infracţiunea continuată fiind pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani, potrivit art. 34 din C. pen. anterior.

Tratamentul sancţionator prevăzut de legea nouă în art. 36 alin. (1) din C. pen. este de asemenea, mai blând, în raport cu cel aplicabil potrivit legii vechi, întrucât infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.

Regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., este mai sever decât tratamentul sancţionator prevăzut de C. pen. anterior, întrucât în cauză, la pedeapsa cea mai grea s-ar impune, în mod obligatoriu, adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în mod evident ar îngreuna, în abstract, situaţia inculpaţilor.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Raportat la modificarea limitelor de pedeapsă anterior menţionate, instanţa a apreciat că nu este suficientă pentru alegerea legii mai favorabile compararea limitelor speciale de pedeapsă din legile succesive, întrucât nu cuantumul abstract al pedepselor prevăzute de legile succesive este hotărâtor, ci pedeapsa concretă ce ar putea fi aplicată ca urmare a individualizării pedepsei.

Pentru o analiză in concreto a legii mai favorabile instanţa a apreciat că se impune cu prioritate individualizarea cuantumului pedepsei ce urmează a fi aplicată fiecăruia dintre inculpaţi.

Ca atare, la individualizarea pedepsei în ceea ce-l priveşte pe inculpaţii B., A., F., G. şi H., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen.

Sub acest aspect, Înalta Curte a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite de inculpaţi, ridicat, prin natura infracţiunii de corupţie comisă (trafic de influenţă) şi a unor infracţiuni în legătură cu infracţiuni de corupţie (spălare a banilor, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia), cuantumul însemnat al sumei de bani ce a făcut obiectul traficului de influenţă, dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 (cu referire la inculpaţii F. şi A.), dar şi cele prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în cazul inculpatului F., gradul de pericol social al infracţiunilor ce fac obiectul acuzaţiilor, circumstanţele personale ale inculpaţilor, aşa cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar.

În raport cu criteriile arătate, instanţa a apreciat că nu se impune coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege în urma aplicării unor circumstanţe atenuante potrivit art. 74 din C. pen. anterior, buna conduită anterior săvârşirii faptelor urmând a fi avută în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate.

Cu referire la inculpatul G. s-a reţinut că acesta a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682 din 2002 privind protecţia martorilor şi, în susţinerea cererii sale, a depus adresa emisă în dosarul nr. x/2015 din 22 februarie 2016 de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, din care rezultă că, în opinia parchetului, acesta poate beneficia de aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, întrucât în dosarul anterior menţionat a furnizat informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682 din 2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Potrivit art. 2 lit. a) pct. 1 din legea menţionată, martorul este persoana care se află în situaţia de a avea calitatea de martor, potrivit C. proc. pen., şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni.

Aceeaşi lege defineşte şi noţiunea de infracţiune gravă, prevăzându-se în art. 2 alin. (1) lit. h) categoriile de infracţiuni considerate grave, însă, sub acest aspect, instanţa notează că prin Decizia nr. 67/2015 Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care nu a comis o infracţiune gravă este neconstituţională.

Având în vedere conţinutul adresei menţionate anterior, precum şi dispoziţiile legale mai sus enunţate, instanţa a constatat că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiţii privind denunţarea şi facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane, aşa încât nu va face aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G..

Inculpaţii F. şi A. au solicitat aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi au depus în susţinerea acestei cererilor formulate înscrisuri provenind de la Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.

Astfel, din adresa emisă în dosarul nr. x/2014 la 25 iunie 2015 de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, a rezultat că în prezenta cauză, inculpatul F. a furnizat informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului, cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în legătură cu infracţiunea de trafic de influenţă, de către inculpatul B., aşa încât denunţul şi a declaraţiile sale au condus la identificarea inculpatului ultim menţionat şi trimiterea acestuia în judecată, în stare de arest preventiv.

Totodată, din adresa emisă în dosarul nr. x/2015 la 22 februarie 2016 de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, a rezultat că în urma denunţurilor formulate de inculpatul A. la datele de 27 mai 2015 şi 29 mai 2015 a fost trimis în judecată, la data de 25 noiembrie 2015, inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. .

Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Prin urmare, raportat la conţinutul adreselor anterior menţionate şi actele dosarului s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile privind reţinerea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cu privire la inculpaţii F. şi A..

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., Înalta Curte a reţinut că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă sunt situate, potrivit legii de la data comiterii faptei între 2 ani şi 10 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 2 ani şi 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 ani şi 12 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 3 ani şi 10 ani închisoare, iar pentru infracţiunea prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea 78/2000 limitele au rămas neschimbate fiind între un an şi 5 ani închisoare.

Aşadar, în procesul de individualizare a pedepsei, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului B., atitudinea sa procesuală şi vârsta, instanţa supremă a constatat că se impune stabilirea unor pedepse orientate către mediu şi potrivit legii în vigoare, ar urma să fie aplicate pedepse în cuantum de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen., de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiunii, prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa rezultantă ar urma să fie de 8 ani închisoare.

Totodată, Înalta Curte a reţinut că potrivit legii vechi, aplicarea unor pedepse orientate către mediu, în raport cu limitele superioare mai mari prevăzute de textele de incriminare incidente, ar impune stabilirea unor pedepse de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în varianta anterioară modificărilor intervenite prin Legea 187/2012 şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Ca efect al aplicării art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, pedeapsa rezultantă, în condiţiile în care nu ar fi aplicat un spor ar fi tot de 8 ani închisoare.

Prin urmare, s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile aplicării legii penale mai favorabile, urmând a fi aplicată legea în vigoare.

Cu privire la inculpatul A., instanţa a făcut aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi în aceste condiţii, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă s-a situat, potrivit legii de la data comiterii faptei între un an şi 5 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între un an şi 3 ani şi 6 luni închisoare, iar pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legii de la data comiterii faptei între un an şi 6 luni şi 6 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între un an şi 6 luni şi 5 ani închisoare.

Totodată, s-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise în concurs real cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1152 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia penală nr. 2498/07 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13²din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 din C. pen. anterior, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior, fiindu-i stabilită pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 86¹ din C. pen. anterior, precum şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen. anterior.

Prin urmare, în prezenta cauză s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere şi aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni prin includerea şi a pedepsei de 4 ani închisoare anterior menţionată.

Aşadar, în procesul de individualizare a pedepsei, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului A., atitudinea sa procesuală şi vârsta, s-au stabilit pedepse orientate către mediu în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Potrivit legii vechi, păstrând proporţionalitatea în raport cu limitele superioare mai mari prevăzute de textele de incriminare incidente, s-a reţinut că pedepsele ar urma să fie de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta anterioară modificărilor intervenite prin Legea 187/2012.

În ambele situaţii, s-a reţinut că pedeapsa cea mai grea este cea de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1152 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Slatina ce se impune a fi executată ca efect al anulării suspendării sub supraveghere a executării.

La pedeapsa de 4 ani închisoarea, în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. ar urma să se adauge un de un an şi 8 luni, reprezentând o treime din cele două pedepse stabilite în prezenta cauză, de câte 2 ani şi 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În cazul aplicării art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoarea, Înalta Curte a reţinut că s-ar impune, raportat la amploarea activităţii infracţionale, aplicarea unui spor de 6 luni închisoare, ceea ce ar conduce la stabilirea unei pedepse rezultante de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Prin urmare, pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care ar putea fi aplicată inculpatului pe baza legii vechi.

Toate aceste aspecte au relevat, aşadar, în considerarea celor expuse, că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpatului.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, punând în balanţă circumstanţele reale ale comiterii faptelor, calitatea de funcţionari publici de care s-au folosit în comiterea faptelor inculpaţii B. şi A., Înalta Curte a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin executarea în regim de detenţie a pedepselor aplicate acestora.

Cu privire la inculpatul F., instanţa a făcut aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi, în aceste condiţii, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă s-au situat, potrivit legii de la data comiterii faptei între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare, iar potrivit legii noi, între 8 luni şi 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legii de la data comiterii faptei între un an şi 4 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între un an şi 3 ani şi 4 luni închisoare şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit legii de la data comiterii faptei între o lună şi 8 luni închisoare, iar potrivit legii noi, între 2 luni şi un an închisoare.

Aşadar, în procesul de individualizare a pedepsei, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului F., atitudinea sa procesuală şi vârsta, au fost stabilite pedepse orientate către mediu, iar potrivit legii în vigoare, instanţa a reţinut că ar urma să fie aplicate pedepse în cuantum de un an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de un an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 şi de 8 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen.. Ca efect al aplicării art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedeapsa rezultantă a fost stabilită la un an şi 6 luni închisoare la care s-ar adăugat o treime din totalul celorlalte două pedepse de un an şi 6 luni închisoare şi 8 luni închisoare, rezultând 2 ani, 2 luni şi 20 de zile de închisoare.

Totodată, potrivit legii vechi, păstrând proporţionalitatea în raport cu limitele prevăzute de textele de incriminare incidente, instanţa de fond a reţinut că pedepsele ar urma să fie de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta anterioară modificărilor intervenite prin Legea 187/2012 şi de 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior.

Ca efect al aplicării art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, pedeapsa rezultantă, în condiţiile în care instanţa apreciază că nu se impune aplicarea unui spor ar fi tot de 2 ani închisoare.

Prin urmare, s-a constatat că pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care ar putea fi aplicată inculpatului pe baza legii vechi.

Toate aceste aspecte au relevat, aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpatului.

Totodată, sub aspectul modalităţii de executare, raportat la cuantumul pedepsei rezultante şi datele personale favorabile care au format convingerea instanţei că inculpatul are aptitudinea de a se reeduca fără a executa pedeapsa în regim de detenţie, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a dispoziţiilor art. 86¹ din C. pen. anterior şi, în consecinţă, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² din C. pen. anterior.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G. instanţa a reţinut că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă sunt situate, potrivit legii de la data comiterii faptei între 2 ani şi 10 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 2 ani şi 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 ani şi 12 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 3 ani şi 10 ani închisoare şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 luni şi 2 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 6 luni şi 3 ani închisoare.

Aşadar, în procesul de individualizare a pedepsei, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, atitudinea sa procesuală şi vârsta, instanţa a reţinut că se impune stabilirea unor pedepse orientate către mediu şi potrivit legii în vigoare, ar urma să fie aplicate pedepse în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen., de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 şi de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) din C. pen.. Ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiunii, prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa rezultantă ar urma să fie de 3 ani închisoare la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte două pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an şi 6 luni închisoare, rezultând 4 ani şi 4 luni închisoare.

Potrivit legii vechi, păstrând proporţionalitatea în raport cu limitele prevăzute de textele de incriminare incidente, pedepsele ar urma să fie de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta anterioară modificărilor intervenite prin Legea 187/2012 şi de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior.

Ca efect al aplicării art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, pedeapsa rezultantă, în condiţiile în care instanţa apreciază că nu se impune aplicarea unui spor ar fi de 3 ani închisoare.

Prin urmare, pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care ar putea fi aplicată inculpatului pe baza legii vechi.

Toate aceste aspecte au relevat, aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpatului .

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul H. limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă sunt situate, potrivit legii de la data comiterii faptei între 2 ani şi 10 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 2 ani şi 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 ani şi 12 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 3 ani şi 10 ani închisoare şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 luni şi 2 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 6 luni şi 3 ani închisoare.

Aşadar, în procesul de individualizare a pedepsei, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, atitudinea sa procesuală şi vârsta, se impune stabilirea unor pedepse orientate către mediu şi potrivit legii în vigoare, ar urma să fie aplicate pedepse în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen., de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. .(1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 şi de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) din C. pen. Ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiunii, prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa rezultantă ar urma să fie de 3 ani închisoare la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte două pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an şi 6 luni închisoare, rezultând 4 ani şi 4 luni închisoare.

Ca efect al aplicării art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, pedeapsa rezultantă, în condiţiile în care instanţa apreciază că se impune aplicarea unui spor de 6 luni închisoare ar urma să fie de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Prin urmare, pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care ar putea fi aplicată inculpatului pe baza legii vechi.

Toate aceste aspecte au relevat, aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpatului .

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, punând în balanţă circumstanţele reale ale comiterii faptelor, calitatea de administratori ai unor societăţi comerciale de care s-au folosit în comiterea faptelor inculpaţii G. şi H., Înalta Curte a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin executarea în regim de detenţie a pedepselor aplicate acestora.

Referitor la pedepsele accesorii, instanţa a constatat că gravitatea infracţiunilor săvârşite constituie un argument pertinent şi suficient pentru a conduce la concluzia că inculpaţii sunt nedemni să exercite funcţii publice sau implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Totodată, în baza art. 291 alin. (2) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 6.200.000 RON, sumă primită de inculpat ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă.

Cât priveşte regimul derogator al confiscării în cazul infracţiunii de spălare a banilor, nu se poate face aplicarea în cauză a dispoziţiilor speciale din Legea nr. 656/2002, în condiţiile în care suma de bani a fost confiscată în temeiul art. 291 alin. (2) din C. pen., dispoziţii cuprinse în regimul sancţionator al infracţiunii principale, întrucât ar constitui o dublă sancţionare a inculpatului.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva sentinţei penale nr. 74 din data de 8 februarie 2018, pronunţate de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2015, au declarat apel, în termenul legal, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelanţii intimaţi inculpaţi H., B., A. şi G..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 15 martie 2019, sub nr. x/2019 fiind fixat primul termen la data de 16 aprilie 2019.

II. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

La termenul din data de 16 aprilie 2019, deliberând asupra cererilor de amânare formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi G., A. şi B., în vederea angajării unor apărători şi pentru pregătirea apărării, Înalta Curte, Completul de 5 judecători le-a apreciat ca fiind întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 356 alin. (3) C. proc. pen., le-a admis şi a dispus acordarea unui singur termen în acest sens;

Prin încheierea din data de 11 iunie 2019 s-au dispus următoarele:

I. În ceea ce priveşte cererea de probatorii formulată de apelantul G., a fost admisă proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată.

II. În ceea ce priveşte cererea de probatorii formulată de apelantul A.: A fost admisă în parte proba testimonială solicitată, constând în reaudierea martorilor N., P., V., KKK., M., II. şi WW.;

A fost respinsă proba testimonială constând în audierea martorilor JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL. şi MMMMMMM..

A fost admisă în parte proba cu proba cu înscrisuri solicitată, astfel cum a fost formulată.

Totodată, s-a dispus emiterea următoarelor adrese:

- către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a preciza dacă autorizaţiile de interceptare a convorbirilor telefonice sau a comunicărilor au fost puse în executare de către Serviciul Român de Informaţii;

- către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a comunica stadiul procesual al soluţiilor de disjungere/clasare dispuse prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 19 mai .2015 cu privire la martorii N., P. şi M..

A fost încuviinţată solicitarea de depunere a unei copiei a încheierii de şedinţă din data de 23 mai 2017 pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară în dosarul nr. x/2015 (rămasă definitivă la data de 26 februarie 2018) şi pune în vedere apelantului prin apărător să întreprindă demersurile necesare în acest sens;

Au fost respinse solicitările de emitere a a adreselor către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală.

A fost respinsă solicitarea de emitere a unor adrese către Primăriile oraşelor Slatina, Scorniceşti, Potcoava, Drăgăneşti Olt şi Piatra Olt pentru a se comunica care a fost perioada de timp în care au fost eliberate autorizaţiile către S.C. PPP. S.R.L. solicitate de aceasta în vederea executării contractelor semnate cu S.C. LLL. S.A.

A fost respinsă cererea privind efectuarea unei expertize financiar-contabile;

III. În ceea ce priveşte cererea de probatorii solicitată de apelantul B.:

A fost admisă, în parte proba testimonială solicitată, constând în reaudierea martorilor OO., N., P. şi M.;

A fost admisă solicitarea de audiere a intimatului F.;

A fost respinsă proba testimonială constând în reaudierea martorilor W., R., AAA., EEE. şi NN.;

A fost admisă, în parte proba testimonială solicitată, constând în audierea martorului TTT.;

A fost respinsă proba testimonială constând în reaudierea martorilor W., R. AAA., EEE. şi NN..

A fost respinsă proba testimonială constând în audierea martorilor NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE. şi FFFFFFFF..

A fost admisă în parte proba cu proba cu înscrisuri solicitată, astfel cum a fost formulată, în sensul emiterii adresei încuviinţate şi apelantului A. la pct. 2.1, în sensul de a preciza dacă autorizaţiile de interceptare a convorbirilor telefonice sau a comunicărilor au fost puse în executare de către Serviciul Român de Informaţii;

A fost încuviinţată proba cu înscrisuri constând în emiterea unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie pentru înaintarea suportului optic ce conţine declaraţia inculpatului B. din 31 martie 2015, în vederea audierii în şedinţă publică;

A fost încuviinţată proba cu înscrisuri constând în emiterea unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a comunica stadiul procesual al soluţiilor de disjungere/clasare dispuse prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 19.05.2015 cu privire la martorii N., P. şi M., probă încuviinţată şi inculpatului A.;

A fost respinsă solicitarea de emitere a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a comunica dacă a existat vreo cooperare/colaborare/conlucrare între Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală şi SRI implicând echipe mixte de ofiţeri SRI - procurori în momentul efectuării actelor de urmărire penală sau al actelor premergătoare să se comunice în mod concret şi complet în ce a constat această cooperare şi în ce a constat sprijinul pe care SRI 1-a acordat în obţinerea probelor precum şi în instrumentarea dosarului de urmărire penală;

A fost respinsă solicitarea de emitere a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a comunica dacă în urma efectuării actelor premergătoare sau actelor de urmărire penală s-au efectuat raportări către SRI de către procurorul de caz sau de către procurorul şef de secţie, iar în caz afirmativ să depună la dosarul prezentei cauze toate aceste raportări/informări/comunicări/alte forme de corespondenţă;

A fost respinsă solicitarea de emitere a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a comunica dacă a existat un plan comun de acţiune Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală şi SRI raportat la această cauză, iar în caz afirmativ să se comunice integral conţinutul acestui plan de acţiune;

A fost respinsă solicitarea de emitere a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a comunica dacă a existat un plan al SRI de supraveghere operativă a subiecţilor procesuali din prezenta cauză în afara celor autorizate potrivit prevederilor legale incidente;

A fost respinsă solicitarea de emitere a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a comunica dacă au existat investigaţii informative desfăşurate de către SRI cu privire la această cauză, ce nu se regăsesc în dosarul de urmărire penală, iar în caz afirmativ să se comunice toate datele, informaţiile şi/sau înscrisurile cu privire la aceste investigaţii efectuate;

A fost respinsă solicitarea de emitere a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală, în cazul în care se va răspunde că suportul acordat de către SRI în prezenta cauză a fost un suport de specialitate, să comunice în ce a constat acest suport de specialitate acordat de aceste entităţi cu privire la această cauză;

A fost respinsă solicitarea de emitere a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a comunica dacă SRI a efectuat orice alte acte şi activităţi de urmărire penală în această cauză, iar în cazul în care răspunsul este afirmativ să se indice în concret şi complet în ce au constat aceste acte şi/sau activităţi;

A fost respinsă solicitarea de emitere a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a comunica dacă SRI a efectuat orice act şi/sau activitate cu referire la prezenta cauză în intervalul ce cuprinde durata urmăririi penale.

A fost respinsă solicitarea de emitere a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie- Structura Centrală pentru a preciza dacă informaţiile comunicate de SRI au avut caracter clasificat şi au fost destinate exclusiv procurorului de caz ori judecătorului de la fond.

A fost respinsă cererea privind efectuarea unei expertize financiar-contabile solicitate;

IV. În ceea ce priveşte cererea de probatorii formulată de apelantul H.:

A fost admisă proba testimonială solicitată, constând în reaudierea martorului P.;

A fost respinsă proba cu înscrisuri constând în depunerea, în copie, a ordonanţei din data de 28 ianuarie 2019 a Direcţiei Naţională Anticorupţie- Structura Centrală dispusă în dosarul nr. x/2018.

V. Au fost respinse celelalte probe solicitate de apelanţii inculpaţi G., A., H. şi B..

La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2019, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în majoritate, a pus în discuţia părţilor sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare cu privire la interpretarea dispoziţiilor:

1. Art. 19 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 325 alin. (1) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, art. 58 alin. (3) din Directiva (UE) 849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 60 din 2005 a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 70/2006 a Comisiei, art. 4 din Directiva (UE) 1371/2017 din 5 iulie 2017 a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 26 iulie 1995 trebuie interpretate în sensul că se opun adoptării unei decizii de către un organ exterior puterii judecătoreşti, Curtea Constituţională a României, care să soluţioneze o excepţie procesuală care ar viza o eventuală nelegală compunere a completurilor de judecată, în raport de principiul specializării judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (neprevăzut de Constituţia României) şi să oblige o instanţă de judecată să trimită cauzele, aflate în calea de atac a apelului, spre rejudecare, în primul ciclu procesual la aceeaşi instanţă ?

2. Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolul 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun constatării de către un organ exterior puterii judecătoreşti a nelegalei compuneri a completurilor de judecată din cadrul unei secţii a instanţei supreme (completuri compuse din judecători în funcţie, care la momentul promovării îndeplineau inclusiv condiţia specializării solicitată pentru a promova la secţia penală a instanţei supreme) ?

3. Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii trebuie interpretată în sensul că permite instanţei naţionale să înlăture aplicarea unei decizii a instanţei de contencios constituţional, care interpretează o normă inferioară Constituţiei, de organizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inclusă în legea internă privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, normă interpretată în mod constant, în acelaşi sens, de o instanţă de judecată timp de 16 ani ?

4. Conform articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Principiul liberului acces la justiţie, include specializarea judecătorilor şi înfiinţarea unor completuri specializate la o instanţă supremă ?

Cauza a fost amânată la solicitarea apărătorilor aleşi ai intimaţilor inculpaţi G., H., A., B. şi F. pentru pregătirea apărării cu privire la cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 octombrie 2019 Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în majoritate, a dispus sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare.

În baza art. 267 alin. (3) TFUE a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu următoarele întrebări preliminare:

1. Articolul 19 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 325 alin. (1) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, articolul 58 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, articolul 4 din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 26 iulie 1995 trebuie interpretate în sensul că se opun adoptării unei decizii de către un organ exterior puterii judecătoreşti, Curtea Constituţională a României, care să soluţioneze o excepţie procesuală care ar viza o eventuală nelegală compunere a completurilor de judecată, în raport de principiul specializării judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (neprevăzut de Constituţia României) şi să oblige o instanţă de judecată să trimită cauzele, aflate în calea de atac a apelului (devolutivă), spre rejudecare, în primul ciclu procesual la aceeaşi instanţă?

Totodată, s-a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea cererii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sub nr. C-811/19 .

Prin Hotărârea Curţii (Marea Camera) din 21 decembrie2021 s-a stabilit:

(1) Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism dc cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei este, atât timp cât nu a fost abrogată, obligatorie în toate elementele sale pentru România. Obiectivele de referinţă care figurează în anexa la aceasta urmăresc să asigure respectarea dc către acest stat membru a valorii statului dc drept prevăzut la articolul 2 TUE şi au caracter obligatoriu pentru statul membru respectiv, în sensul ca acesta din urma este ţinut să ia masurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, ţinând seama în mod corespunzător, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alin. (3) TUE, de rapoartele întocmite de Comisia Europeana pe baza deciziei respective, în special de recomandările formulate în rapoartele menţionate.

(2) Articolul 325 alin. (1) TFUE coroborat cu articolul 2 din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind protejarea intruselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată Ia Luxemburg la 26 iulie 1995, precum şi Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementari sau unei practici naţionale potrivit căreia hotărârile în materie de corupţie şi de frauda în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA) care nu au fost pronunţate, în A. instanţă, de completuri de judecată specializate în această materie sau, în apel, de completuri dc judecata ai căror membri au fost desemnaţi toţi prin tragere la sorti sunt lovite de nulitate absolută, astfel încât cauzele de corupţie şi de frauda în domeniul TVA-ului în discuţie trebuie, dacă este cazul, în urma unei căi extraordinare de atac împotriva unor hotărâri definitive, să fie rejudecate în A. instanţă şi/sau în apel, în măsura în care aplicarea acestei reglementari sau a acestei practici naţionale este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracţiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie în general. Obligaţia de a se asigura ca astfel de infracţiuni fac obiectul unor sancţiuni penale care au un caracter efectiv şi disuasiv nu scuteşte instanţa de trimitere de verificarea respectării necesare a drepturilor fundamental garantate la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fără ca aceasta instanţă să poată aplica un standard naţional de protecţie a drepturilor fundamentale care să implice un asemenea risc sistemic de impunitate.

(3) Articolul 2 şi articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, precum şi Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că nu sc. opun unei reglementari sau unei practici naţionale potrivit căreia deciziile Curţii Constituţionale naţionale sunt obligatorii pentru instanţele de drept comun, cu condiţia ca dreptul naţional să garanteze independenţa Curţii Constituţionale menţionate în special faţă dc puterile legislative şi executiva, astfel cum este impusă de aceste dispoziţii. În schimb, aceste dispoziţii din Tratatul UE şi decizia menţionată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementari naţionale potrivit căreia orice nerespectare a deciziilor Curţii Constituţionale naţionale de către judecătorii naţionali de drept comun este de natură să angajeze răspunderea lor disciplinară.

(4) Principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari sau unei practici naţionale potrivit căreia instanţele naţionale de drept comun sunt ţinute de deciziile Curţii Constituţionale naţionale şi nu pot, din acest motiv şi cu riscul săvârşirii unei abateri disciplinare, să lase neaplicata din oficiu jurisprudenţa rezultată din deciziile menţionate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curţii, că această jurisprudenţă este contrară articolului 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, articolului 325 alin. (1) TFUE sau Deciziei 2006/928.

Prin Rezoluţia din Camera de consiliu din 7 ianuarie 2022, având în vedere că la data de 21 decembrie 2021, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat asupra cauzelor preliminare conexate C-357/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, precum şi dispoziţiile art. 2 alin. (7) din Legea nr. 340/2009 Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a constatat că se impune citarea părţilor în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei cu nr. x/2019 şi reluării judecării apelurilor declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi inculpaţii G., B., A., H., împotriva sentinţei penale nr. 74 din data de 8 februarie 2018, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2015, privind şi pe intimatul inculpat F..

Prin urmare a fost fixat termen, în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei, la data de 14 februarie 2022.

La termenul din data de 14 februarie 2022 deliberând asupra cererii formulate de doamna judecător GGGGGGGG. adresată Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizând clarificarea compunerii completului de judecată Penal 3-2019, în opinie majoritară, s-a constatat că potrivit art. 23 alin. (1) lit. f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a acesteia revine organului colegial al instanţei supreme.

În opinie minoritară, s-a apreciat că aspectele menţionate în cererea formulată de doamna judecător GGGGGGGG. respectiv, participarea unui judecător desemnat iniţial ca membru titular în compunerea completului de judecată Penal 3-2019 la soluţionarea cauzei de faţă sunt chestiuni care excedează competenţei organului colegial.

În vederea soluţionării de către Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a cererii formulată de către doamna judecător GGGGGGGG., membru titular al completului învestit cu soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019, precum şi pentru discutarea repunerii cauzei pe rol, s-a acordat termen la data de 14 martie 2022.

La termenul din data de 14 martie 2022, examinând cererea formulată de doamna judecător GGGGGGGG., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, penal 3-2019, în majoritate, a reţinut că doamna judecător HHHHHHHH. a fost desemnata membru titular al Completului de 5 Judecători Penal 3 - 2019, conform procesului-verbal de tragere la sorţi din 3 ianuarie 2019 si a Hotărârii Colegiului de conducere nr. 2 din 3 ianuarie 2019.

Faţă de împrejurarea că doamna judecător HHHHHHHH., membru al Completului de 5 Judecători, Penal 3 - 2019 a fost detaşată la Institutul Naţional al Magistraturii începând cu data de 1 noiembrie 2019, pentru o perioadă de 3 ani, în urma tragerii la sorţi care a avut loc la data de 1 noiembrie 2019, în locul doamnei judecător HHHHHHHH. a fost desemnat domnul judecător IIIIIIII., din cadrul secţiei Penale, ca membru titular în compunerea completului Penal 3 - 2019, conform hotărârii nr. 217 din 6 noiembrie 2019 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza aprobării noii compuneri a completului de 5 judecători Penal 3-2019 prin Hotărârea nr. 217 din 6 noiembrie 2019 a Colegiului de conducere, domnul IIIIIIII. a devenit membru titular al completului de 5 Judecători Penal 3 2019 pentru toate dosarele aflate pe rolul acestuia.

Prin Hotărârea nr. 1204 din 21 octombrie 2021, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât încetarea detaşării la Institutul Naţional al Magistraturii a doamnei HHHHHHHH., judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 01 noiembrie 2021, ca urmare a solicitării doamnei judecător.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 44 şi art. 46 alin. (1) - (4) din Regulamentul privind organizarea si funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instanţa supremă, în majoritate, a reţinut că, exceptând cazurile de incompatibilitate sau de absenţă, judecătorul devenit membru titular al unui complet de 5 judecători prin tragere la sorţi, urmată de emiterea hotărârii Colegiului de conducere pentru aprobarea compunerii completului, nu poate fi înlocuit din compunerea completului decât în cazul eliberării din funcţie sau al imposibilităţii de exercitare a funcţiei pentru o perioadă mai mare de 3 luni, printr-o nouă procedură de tragere la sorţi, urmată de emiterea unei noi hotărâri a Colegiului de conducere.

Aşadar, încetarea detaşării doamnei judecător HHHHHHHH. nu poate conduce la redobândirea de către aceasta, de drept a calităţii de membru titular al completului şi nu poate produce efecte asupra Hotărârii Colegiului de conducere nr. 217 din 6 noiembrie 2019 în sensul excluderii din compunerea completului a domnului judecător IIIIIIII. devenit membru titular prin tragere la sorţi.

Prin urmare, s-a reţinut că Completul de 5 judecători Penal 3 - 2019 care va soluţiona prezenta cauză va avea următoarea compunere: Preşedinte- JJJJJJJJ.- preşedintele secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Judecători: KKKKKKKK., GGGGGGGG., IIIIIIII. şi LLLLLLLL..

În vederea discutării repunerii pe rol a prezentei cauze şi reluării judecării apelurilor declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi inculpaţii G., B., A., H., împotriva sentinţei penale nr. 74 din data de 8 februarie 2018, pronunţate de secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2015, privind şi pe intimatul inculpat F., a fost stabilit termen la data de 18 aprilie 2022.

La termenul din data de 18 aprilie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a dispus repunerea pe rol a prezentei cauze şi reluarea judecăţii. La acest termen, după deliberare, cu majoritate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a admis cererea formulată de apelantul intimat inculpat B., apreciind că se impune discutarea cu prioritate a motivului de apel privind nelegala compunere a completului de judecată care a soluţionat cauza în fond.

În opinie minoritară s-a apreciat necesar a fi amânată pronunţarea în vederea verificării practicii instanţei supreme cu referire la momentul punerii în discuţie a acestui motiv de nelegalitate al hotărârii apelate şi totodată, s-a susţinut ca acest motiv de apel trebuia fi pus în discuţia părţilor la finalul cercetării judecătoreşti ulterior administrării probatoriului.

Având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 391 alin. (1) din C. proc. pen., a fost stabilit termen pentru pronunţare la data de 23 mai 2022 şi ulterior la data de 27 iunie 2022.

La data de 27 iunie 2022 Înalta Curte - Completul de 5 Judecători văzând dispoziţiile art. 395 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit cărora dacă în cursul deliberării instanţa apreciază că o anumită împrejurarea trebuie lămurită şi este necesară reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din data de 26 mai 2022, privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, pentru a da posibilitatea părţilor de a formula concluzii şi pentru respectarea principiului contradictorialităţii, a repus cauza pe rol constatând că este necesară lămurirea acestor aspecte ale cauzei referitoare la întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale ca urmare a declarării ca neconstituţional a art. 155 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea din data de 26 septembrie 2022, în baza art. 250²din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor aparţinând inculpatului B., astfel cum au fost menţinute prin sentinţa penală nr. 74 din data de 8 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015

Totodată, a fost admisă cererea de suspendare a cauzei formulată de apelantul intimat inculpat B., prin apărător ales şi, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen., s-a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

La termenul din data de 12 decembrie 2022 Înalta Curte- Completul de 5 Judecători, constatând că niciunul dintre intimaţi inculpaţi nu au înţeles să se prevaleze de dreptul de a solicita continuarea procesului penal în cazul constatării unei eventuale împliniri a termenului de prescripţie a răspunderii penale şi văzând că apărătorii aleşi ai inculpaţilor nu au formulat cereri în sensul constatării intervenirii prescripţiei răspunderii penale, a apreciat că se impune începerea cercetării judecătoreşti cu administrarea probelor încuviinţate prin încheierea de şedinţă din data de 11 iunie 2019, motiv pentru care a amânat judecarea cauzei şi a acordat termen la data de 16 ianuarie 2023, la care au fost citaţi martorii N., P., V., KKK., M..

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2023 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a luat act de faptul că apelantul intimat inculpat H. doreşte continuarea procesului penal.

Totodată, la acelaşi termen, după deliberare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a dispus prorogarea discutării cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulate de reprezentantul Ministerului Public pentru un termen de judecată ulterior.

În continuare, având în vedere dispoziţiile cuprinse în încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 12 decembrie 2022, în baza art. 420 alin. (5) raportat la art. 381, art. 382 şi art. 119 şi următoarele din C. proc. pen., după verificarea identităţii şi depunerea jurământului, potrivit art. 121 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen., şi după ce i-a pus în vedere obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se, totodată, atenţia că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a procedat la audierea martorului N., acordând posibilitatea reprezentantului Ministerului Public, apelanţilor intimaţi inculpaţi H., A. şi G., intimatului inculpat F., apărătorilor prezenţi ai apelanţilor intimaţi inculpaţi, precum şi apărătorului prezent al intimatului inculpat să adreseze întrebări.

În vederea continuării cercetării judecătoreşti cu administrarea probei testimoniale în cadrul căreia urmează a fi audiaţi martorii P., V., KKK., M., II., WW., OO. şi TTT., cauza a fost amânată fiind acordat termen la data de 13 februarie 2023.

La termenul din data de 13 februarie 2023, în baza art. 420 alin. (5) raportat la art. 381, art. 382 şi art. 119 şi următoarele din C. proc. pen., după verificarea identităţii şi depunerea jurământului, potrivit art. 121 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen., şi după ce au fost puse în vedere obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-se, totodată, atenţia că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a procedat la audierea martorilor P., V., M., II., WW., OO., acordând posibilitatea reprezentantului Ministerului Public, apelanţilor intimaţi inculpaţi H., A. şi G., intimatului inculpat F., apărătorilor prezenţi ai apelanţilor intimaţi inculpaţi, precum şi apărătorului prezent al intimatului inculpat să adreseze întrebări.

La acelaşi termen, având în vedere că mandatul de aducere privind pe martorul KKK. la adresa de reşedinţă nu a putut fi pus în executare întrucât la adresa indicată locuieşte o altă persoană, iar dovada de citare cu acesta la adresa de domiciliu din Spania s-a întors cu menţiunea "destinatar necunoscut", precum şi faptul că martorul TTT. se află în imposibilitate obiectivă şi temporară de a fi audiat la acest termen de judecată, instanţa a supus discuţiei procurorului şi părţilor utilitatea probei testimoniale cu reaudierea martorului KKK., respectiv cu audierea martorului TTT., în sensul de a preciza dacă se mai impune sau nu administrarea acestor probe.

După deliberare, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, precum şi tezele probatorii pentru care a fost încuviinţată proba testimonială cu reaudierea martorului KKK., respectiv cu audierea martorului TTT., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a constatat că administrarea acestei probe nu mai este utilă pentru soluţionarea prezentei cauze, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus ca proba testimonială să nu mai fie administrată.

La acelaşi termen a fost pusă în discuţie nota de probatorii depusă de către apărătorul apelantului intimat inculpat A..

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, după deliberare, a respins cererea de probatorii formulată de apelantul intimat inculpat A., apreciind că probatoriul administrat în cauză până la acest moment este suficient.

Totodată, urmare a manifestării de voinţă exprimată de reprezentantul Ministerului Public, care a arătat că înţelege să retragă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a luat act de retragerea de către Ministerul Public a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În continuare, Preşedintele Completului de 5 Judecători a pus în discuţie cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apelantul intimat inculpat H..

Susţinerile şi concluziile părţilor cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apelantul intimat inculpat H. au fost susţinute în şedinţă publică şi se regăsesc consemnate în partea introductivă a încheierii de şedinţă din dosarul asociat nr. x/2019, dosar ce are ca obiect această cerere de sesizare şi s-a aflat la poziţia 2 în ordinea listei de şedinţă de la acest termen.

După deliberare cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în ceea ce îl priveşte pe apelantul intimat inculpat B. şi respectiv, de apelantul intimat inculpat A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în majoritate, a apreciat că aceste cereri se circumscriu motivelor de apel declarate în cauză şi nu se impune punerea lor în discuţie la acest moment.

În opinia minoritară, s-a apreciat că s-ar impune punerea în discuţie a cererilor de schimbare a încadrării juridice în acord cu decizia Curţii Constituţionale nr. 250/2019 şi, de asemenea, în afara celor două chestiuni, a unei alte cereri de schimbare de încadrare juridică vizând forma unităţii de infracţiune referitoare la traficul de influenţă, în sensul reţinerii formei continuate.

La interpelarea Preşedintelui Completului de 5 Judecători, în sensul de a preciza dacă mai sunt cereri de formulat în cauză, apărătorul apelantului intimat inculpat B. a arătat că înţelege să formuleze o nouă cerere de probatorii, respectiv: - emiterea unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea ataşării la dosarul cauzei a ordonanţei 9/P/2019 din data de 28 ianuarie 2019 cu referire la martorii denunţători, P. şi M.; - depunerea la dosarul cauzei a adresei nr. x/29 martie 2021, prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a precizat că pe rolul acestei unităţi de parchet s-a aflat înregistrat dosarul penal nr. x/2020, înregistrat în urma denunţului formulat de numitul B..

Suplimentar cererii de probatorii, apărătorul apelantului intimat inculpat B. a solicitat acordarea unui termen pentru dezbateri, în măsura în care va considera că este posibilă la acest termen închiderea cercetării judecătoreşti şi păşirea în dezbateri.

La interpelarea Preşedintelui Completului de 5 Judecători, în sensul de a preciza dacă mai sunt cereri de formulat în cauză, apărătorul apelantului intimat inculpat A. a susţinut că, din pronunţarea soluţiei instanţei cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză, înţeles că urmează ca a fi pusă în discuţie, din oficiu, o cerere de schimbare de încadrare juridică vizând forma unităţii de infracţiune referitoare la traficul de influenţă, în sensul reţinerii formei continuate. Totodată, apărătorul a arătat că solicită acordarea unui termen pentru dezbateri şi pregătirea apărării în acest sens.

Preşedintele Completului de 5 Judecători a adus la cunoştinţă apărării apelantului intimat inculpat A. faptul că nu se va pune în discuţie, din oficiu, o schimbare de încadrare juridică, opinia majoritară fiind în sens contrar.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, după deliberare, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. a respins cererea referitoare la efectuarea unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a fi comunicate relaţiile la care apărarea apelantului intimat inculpat B. a făcut referire, ca nefiind utilă cauzei.

În ceea ce priveşte cea de a doua solicitare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a încuviinţat proba cu înscrisul depus de apărarea apelantului intimat inculpat B., constând în adresa nr. x/29 martie 2021, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi a constatat administrată această probă.

Referitor la cea de a treia solicitare comună a apărării apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A. vizând acordarea unui termen pentru etapa dezbaterilor, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a respins-o, urmând a fi efectuate la acest termen toate actele de procedură care sunt necesare.

Nemaifiind cereri de formulat ori excepţii de invocat, în temeiul art. 420 alin. (6) şi (11) din C. proc. pen. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească, a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri. Amplele susţineri ale apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor H., G. şi F. au fost consemnate în încheierea de dezbateri de la termenul din 6 martie 2023, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a stabilit termen pentru pronunţare la data de 6 aprilie 2023.

III. Sinteza criticilor formulate de către apelanţi

III.1. Prin motivele de apel formulate în scris (filele x vol. I) şi prin concluziile scrise susţinute şi oral în faţa instanţei de control judiciar, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie.

Astfel, în raport de criteriile de individualizare judiciară a pedepselor prevăzute de art. 72 din C. pen. anterior (art. 74 din C. pen. în vigoare), în apelul parchetului s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor B., A., G. şi H. nu sunt just individualizate şi prin urmare nu sunt apte să răspundă cerinţelor de coerciţie şi reeducare şi nu reflectă gradul concret de pericol social al faptelor şi persoanei inculpaţilor.

Cu privire la inculpatul B. prin motivele de apel formulate s-a susţinut că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, orientată spre mediu (nu corespunde gradului de pericol social concret al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Niciunul dintre criteriile învederate de instanţa de fond "circumstanţele reale şi personale, atitudinea sa procesuală şi vârsta, "nu justifică orientarea pedepsei spre mediu ci, dimpotrivă, conturează o periculozitate sporită a faptelor şi persoanei inculpatului, ce impuneau o sancţionare mai severă, aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special (7 ani).

Totodată, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen., prin motivele de apel formulate s-a susţinut că aceasta nu reflectă prin cuantum gradul de pericol social al faptei comise.

Astfel, fapta a fost comisă pe o perioadă de 4 ani (2011-2015), în formă continuată, cu o pluralitate de acţiuni relative la 7 societăţi comerciale, instanţa reţinând vinovăţia inculpatului în legătură cu operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia relative la 4 societăţi - S.C. E. S.R.L., D. S.R.L., S.C. C.

Pedeapsa este orientată spre minimul special (1-5 ani) fără ca în operaţiunea de individualizare să se reflecte forma continuată a infracţiunii, conform art. 36 din C. pen., cel puţin prin prisma orientării pedepsei spre maximul special.

În raport de argumentele expuse, s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. până la maximul special.

Criticile formulate de Ministerul Public au vizat şi pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2003 de 6 ani închisoare, susţinându-se prin motivele de apel formulate că se impune a fi redozată, în raport de modalităţile concrete de săvârşire a infracţiunii.

Totodată, s-a susţinut că datele ce caracterizează persoana inculpatului - din perspectiva funcţiilor şi calităţilor deţinute de inculpat (primar al municipiului Slatina (2008-28.03.2012, 10.06.2012 - decembrie 2012), senator în Parlamentul României, Ministru delegat pentru Buget şi Ministru de Finanţe) şi a nivelului de instruire dar şi a vârstei pledează pentru tipul de infracţionalitate de corupţie la nivel înalt ce se impune a fi reprimată sever de organele judiciare.

Cu referire la inculpatul A., procurorul a solicitat majorarea pedepselor aplicate acestui inculpat, peste limita de 4 ani închisoare şi majorarea sporului de 6 luni aplicat de instanţa de fond, conform art. 34 alin. (1) lit. b), astfel încât să reflecte în mod real "amploarea activităţii infracţionale", concursul de infracţiuni săvârşit şi specializarea inculpatului în săvârşirea infracţiunii de corupţie

Prin motivele de apel formulate s-a susţinut că pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpatului pentru complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea alt. 5 C. pen. şi complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, nu răspund cerinţelor de exemplaritate în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Totodată, circumstanţele personale ale inculpatului, care a fost condamnat definitiv anterior pentru infracţiuni concurente de corupţie (4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13² raportat la art. 248 din C. pen. cu art. 41 alin. (2) din C. pen. prin sentinţa penală nr. 1152/2011 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 2498/2012 a Curţii de Apel Craiova), a avut în cursul judecăţii o poziţie procesuală parţial sinceră, s-a apreciat că nu puteau constitui un temei de evaluare pozitivă în dozarea pedepsei.

Cu referire la pedepsele aplicate inculpaţilor G. şi H., prin motivele de apel formulate s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate acestor inculpaţi pentru concursul de infracţiuni săvârşit, cu menţinerea sporului aplicat inculpatului H..

Astfel, în raport de ajutorul concret dat inculpatului B., autor al infracţiunii de trafic de influenţă, de fiecare dintre inculpaţii G. şi H. în primirea sumelor distincte de câte 1.240.000 RON (1.330.258 conform rechizitoriului pentru G., confirmată de achiziţiile la CCCC. - filele x hotărâre) prin intermediul societăţilor pe care le-a administrat (S.C. J. S.R.L. în cazul inculpatului G. şi S.C. L. S.R.L. în cazul inculpatului H. şi persoanele juridice şi fizice enumerate) de la martorul denunţător N. "cunoscând că reprezintă preţ al traficului exercitării influenţei de către autorul B." şi perioada în care s-a derulat activitatea infracţională 2012-2013, s-a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare (orientată spre minimul special - 2-10 ani închisoare), nu reflectă, prin cuantum pericolul social concret al infracţiunii săvârşite de fiecare dintre inculpaţi.

Şi în cazul infracţiunii de spălare de bani, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, instanţa s-a orientat pentru ambii inculpaţi, la o pedeapsă de 3 ani închisoare - minimul special prevăzut de norma de incriminare (3-12 ani) fără a fi avute în vedere modalităţile concrete de comitere (transfer şi disimulare a provenienţei banilor) prin circuite distincte, persoana inculpaţilor - poziţie procesuală oscilantă, parţial sinceră, şi, cuantumul sumei supuse operaţiunii de "spălare"- 1.240.000 RON si durata activităţii infracţionale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a susţinut că pedeapsa de 1 an închisoare nu reflectă prin cuantum, amploarea activităţii infracţionale, numărul mare de înscrisuri falsificate, scopul săvârşirii falsurilor (atestarea tranzacţiilor comerciale fictive) pentru a fi creată aparenţa de legalitate a transferării şi disimulării originii ilicite a sumelor de bani.

III. 2. Prin motivele de apel formulate apelantul inculpat B. a solicitat în principal, admiterea apelului şi în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. desfiinţarea sentinţei penale nr. 74/08 februarie 2018 si rejudecarea cauzei în fond de către un complet specializat pentru judecarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate acestora.

Având în vedere faptul în cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost niciodată constituite completuri specializate pentru judecarea în A. instanţă a infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate, prevăzute de Legea nr. 78/2000, contrar normei imperative art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), respectiv având în vedere că nelegala compunere a instanţei reprezintă o cauză de nulitate absolută potrivit art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a solicitat admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către un complet specializat din cadrul aceleiaşi instanţe.

În subsidiar apelantul inculpat a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond întrucât aceasta nu s-a pronunţat asupra mai multor fapte ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Criticând soluţia dispusă de instanţa de fond, prin motivele de apel formulate de inculpat s-a susţinut că pentru fiecare dintre acuzaţiile din conţinutul unităţii legale care au determinat trimiterea în judecată ar fi trebuit să se pronunţe o soluţie dictată de probele din dosar, respectiv de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Din aceasta perspectivă s-a apreciat că lipsa vreunei soluţii în cuprinsul dispozitivului care să reflecte considerentele exprimate de instanţa de fond în privinţa actelor materiale pentru care nu s-a dispus condamnarea poate fi privită ca o contradicţie vădită între considerente şi dispozitiv, împrejurarea ce imprimă un caracter de nelegalitate sentinţei apelate.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate constituie acţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul constitutiv al acesteia, fiind de fapt infracţiuni de sine stătătoare care prin voinţa legiuitorului sunt transformate, în condiţiile art. 35 alin. (1) din C. pen., în unitate legală de infracţiune, în mod greşit instanţa de fond nu a dispus o soluţie pe latură penală, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen.

Într-un al doilea subsidiar apelantul inculpat a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi în rejudecare pronunţarea unei soluţii de achitare a sa cu privire la toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Susţinând netemeinicia sentinţei penale apelate prin motivele de apel formulate, inculpatul B. a arătat că soluţia de condamnare pentru cele trei infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată se bazează pe o greşita stabilire de către instanţa de fond a situaţiei de fapt, greşita interpretare a probelor şi, în final pe greşita apreciere potrivit căreia în cauză ar fi întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Astfel, sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, apelantul a criticat greşita sa condamnare susţinând că din probatoriul administrat în cauză rezultă, pe de o parte că nu se poate stabili existenţa faptelor, iar pe de altă parte că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale acestei infracţiuni.

Plecând de la modalitatea în care a fost reţinută săvârşirea acestei infracţiuni, respectiv în doua modalităţi sau variante alternative ale elementului material al infracţiunii, respectiv acceptarea promisiunii şi primirea apărarea a susţinut că declaraţiile martorilor N., WWW. şi EEE. se impun a fi înlăturate întrucât, fie sunt nerelevante în privinţa faptului probator, fie sunt infirmate de declaraţiile altor martori audiaţi în cauză.

În cazul infracţiunii de trafic de influentă s-a susţinut că nu există niciun fel de probe care să creeze convingerea unui observator obiectiv cu privire la existenţa, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a promisiunii inculpatului de a determina pe membrii comisiilor de licitaţie în vederea atribuirii de lucrări societăţii PPP. S.R.L., respectiv pe funcţionarii din cadrul Consiliului Naţional pentru soluţionarea contestaţiilor şi pe judecătorii din cadrul curţii de apel în vederea respingerii contestaţiilor formulate de participanţii la licitaţie care au fost eliminaţi.

Or, câtă vreme această condiţie ataşată elementului material este o condiţie ce vizează însăşi tipicitatea infracţiunii, lipsa unor probe care să o dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, creează cadrul legal pentru pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Totodată, apelantul inculpat a susţinut că, în mod netemeinic, instanţa de fond a dispus condamnarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor. Astfel, reţinerea în sarcina inculpatului a concursului de infracţiuni constând în săvârşirea de către aceeaşi persoană atât a infracţiunii de trafic de influentă cât şi a infracţiunii de spălare de bani în varianta prevăzută de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002 intră în contradicţie cu considerentele deciziei nr. 418 din 2018 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia în cazul infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 nu poate fi subiect activ persoana care deţine calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.

În considerarea acestui raţionament sentinţa penală apelată apare ca fiind nelegală în privinţa soluţiei de condamnare pentru săvârşirea acestei infracţiuni întrucât motivele pe care aceasta se sprijină contravin deciziei menţionate, ale cărei considerente impun pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe art. 11 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Totodată, s-a susţinut că infracţiunea de trafic de influenta astfel cum este descrisă în actul de sesizare se consuma la momentul la care mecanismul de transfer s-a epuizat, adică sumele de bani au ajuns la ultima dintre persoanele juridice considerate a fi parte a acestui mecanism. În acelaşi timp acuzarea susţine că însuşi mecanismul de transfer folosit pentru primirea sumelor de bani reprezintă şi acţiunea infracţiunii de spălare de bani.

Or, este de principiu că cele două infracţiuni pot fi săvârşite în condiţiile unui concurs real de infracţiuni, dar nu şi în condiţiile unui concurs ideal de infracţiuni, întrucât pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani situaţia premisa constă în existenta la momentul oricăreia dintre operaţiunile prevăzute de art. 29 a bunurilor rezultate din infracţiunea predicat pentru ca asupra lor sa poată fi exercitata acţiunea respectivă. În situaţia de faţă acţiunea ce reprezintă elementul material al acţiunii de spălare de bani este plasată de acuzare ab initio la un moment anterior celui al consumării infracţiunii de trafic de influenţă şi concomitent cu acţiunea ce reprezintă elementul material al infracţiunii predicat.

Sentinţa penală a fost criticată şi sub aspectul greşitei soluţii de condamnare dispuse cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, apelantul a susţinut că niciuna dintre faptele cu privire la care s-a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu pot fi considerate operaţiuni financiare în sensul art. 1 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege.

Totodată, apelantul a susţinut că niciuna dintre faptele cu privire la care s-a dispus condamnarea sa nu a fost săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite în condiţiile în care în actul de sesizare al instanţei sunt descrise relaţii comerciale între persoane juridice despre care se susţine ca ar fi fost deţinute/coordonate de apelantul inculpat, împrejurare care, în opinia sa, exclude caracterul necuvenit, nedatorat.

III. 3. Prin motivele de apel formulate apelantul inculpat H. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi în rejudecare reanalizarea şi reaprecierea, în mod obiectiv, a probatoriului administrat şi pronunţarea unei soluţii de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă şi spălare de bani (constatând că lipseşte latura subiectivă) şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată (reţinând că lipseşte un element constitutiv al laturii obiective).

În speţă, prin motivele de apel s-a susţinut că întreaga interpretare realizată în actul de sesizare preluată de instanţa de fond cu referire la complicitatea la infracţiunea de trafic de influenţă reţinut în sarcina inculpatului B. este lipsită de substanţa unui probatoriu care să conducă la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul H. ar fi cunoscut despre foloasele materiale obţinute de inculpatul B. de la martorul N..

În acest sens, apărarea afirmă că toţi martorii şi toţi inculpaţii audiaţi în cauză, îl înlătură pe inculpat din cercul relaţional al inculpatului B., iar întreaga activitate pe care instanţa de fond a reţinut-o ca fiind complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă a fost desfăşurată pentru a nu-şi altera relaţiile cu factorii de conducere ai oraşului Slatina de atitudinea cărora depindea succesul comercial al societăţii acestuia.

Pe de altă parte, referitor la infracţiunea de spălare de bani s-a susţinut că lipsa unui element constitutiv al infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă (elementul subiectiv) determină inexistenţa aceluiaşi element al infracţiunii de spălare de bani.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals sub înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina sa inculpatul a susţinut că nu sunt realizate condiţiile obiective ale acestei infracţiuni întrucât înscrisurile nu sunt rezultatul unei contrafaceri a scrierii sau subscrierii şi nu se poate susţine că este alterat astfel încât să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 288 din C. pen. din 1968.

III. 4. Prin motivele de apel formulate apelantul inculpat G. a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie şi a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, reţinerea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2002 şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 din C. pen. anterior şi, pe cale de consecinţă redozarea pedepsei a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condiţiile art. 86¹ din C. pen. anterior.

În esenţă, apelantul inculpat a susţinut că instanţa de fond a judecat cauza cu nesocotirea dispoziţiilor referitoare la individualizarea pedepselor prevăzute de art. 74 din C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 682/2002. Astfel, instanţa de fond a apreciat că, deşi inculpatul a formulat un denunţ nu a facilitat şi tragerea la răspundere a altor persoane, susţinere contrazisă de chiar hotărârea de condamnare prin care şi ceilalţi coinculpaţi au suferit condamnări şi de faptul că denunţul a fost iniţial depus în cauza nr. 378/P/2014 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ce a format obiectul prezentei cercetări judecătoreşti în fond.

ANALIZA CRITICILOR FORMULATE

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi, în limitele impuse de art. art. 417 C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept, prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în A. instanţă şi în apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Soluţia din prezentul dosar este unanimă în ceea ce priveşte respingerea criticilor de legalitate, în ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor, individualizarea sancţiunilor, data la care se împlineşte termenul de prescripţie a răspunderii penale, legea mai favorabilă.

I. Critici de legalitate:

A. Referitoare la motivul de apel ce vizează incidenţa în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 417/2019 prin care se tinde la desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în A. instanţă se constată caracterul nefondat al criticilor formulate:

Apelanţii intimaţi inculpaţi B., A., H. şi G. au susţinut că sentinţa penală nr. 74 din 8 februarie 2018 pronunţată de secţia penală a instanţei supreme a fost pronunţată de un complet a cărui compunere a fost nelegală şi a invocat în acest sens incidenţa Deciziei nr. 417/03 iunie 2019 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către instanţa supremă a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în A. instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000.

Instanţa de contencios constituţional a statuat în sensul că toate cauzele înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi soluţionate de aceasta în A. instanţă anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive, urmează a fi rejudecate, în condiţiile art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., de completurile specializate alcătuite potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

În urma deciziei C-811/19 a CJUE (ce urmează a fi menţionată mai jos), instanţa de apel a procedat însă la soluţionarea prezentei cauze şi la evaluarea vinovăţiei inculpaţilor având în vedere necesitatea evitării impunităţii persoanelor bănuite a fi săvârşit o infracţiune, precum şi dată fiind readministrarea probelor de vinovăţie de către instanţa de apel. Având în vedere complexitatea cauzei şi durata considerabilă de desfăşurare a procedurii se constată că termenele de prescripţie a răspunderii penale în cauză urmează a se împlini, conform C. pen. în vigoare, în cursul lunii octombrie 2023 (pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi respectiv pentru infracţiunea de spălarea banilor), fiind împlinite pentru infracţiunile de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale (pentru inculpatul B.), astfel că, prin reluarea procedurii riscul de impunitate devine o certitudine în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii trimişi în judecată.

În acest context se constată că în faţă instanţei de apel, instanţă legal constituită drepturile de apărare al inculpaţilor din cauza de faţă au fost respectate, fiind administrate mijloace de probă esenţiale pentru soluţionarea cauzei.

Examinând criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că, în prezenta cauză, s-a dispus sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la interpretarea normelor de drept comunitar apreciate relevante sub aspectul aplicării deciziei instanţei de contencios constituţional, cererea preliminară fiind înregistrată sub nr. C-811/19 (cauza Euro Box şi alţii) .

La data de 21 decembrie 2021, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Marea Cameră, a pronunţat hotărârea în cauzele conexate C 357/19, C 379/19, C 547/19, C 811/19 şi C 840/19, statuând astfel:

"1. Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei este, atât timp cât nu a fost abrogată, obligatorie în toate elementele sale pentru România. Obiectivele de referinţă care figurează în anexa la aceasta urmăresc să asigure respectarea de către acest stat membru a valorii statului de drept prevăzute la articolul 2 TUE şi au caracter obligatoriu pentru statul membru respectiv, în sensul că acesta din urmă este ţinut să ia măsurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, ţinând seama în mod corespunzător, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alin. (3) TUE, de rapoartele întocmite de Comisia Europeană pe baza deciziei respective, în special de recomandările formulate în rapoartele menţionate.

2. Articolul 325 alin. (1) TFUE coroborat cu articolul 2 din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Luxemburg la 26 iulie 1995, precum şi Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia hotărârile în materie de corupţie şi de fraudă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA) care nu au fost pronunţate, în A. instanţă, de completuri de judecată specializate în această materie sau, în apel, de completuri de judecată ai căror membri au fost desemnaţi toţi prin tragere la sorţi sunt lovite de nulitate absolută, astfel încât cauzele de corupţie şi de fraudă în domeniul TVA ului în discuţie trebuie, dacă este cazul, în urma unei căi extraordinare de atac împotriva unor hotărâri definitive, să fie rejudecate în A. instanţă şi/sau în apel, în măsura în care aplicarea acestei reglementări sau a acestei practici naţionale este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie în general. Obligaţia de a se asigura că astfel de infracţiuni fac obiectul unor sancţiuni penale care au un caracter efectiv şi disuasiv nu scuteşte instanţa de trimitere de verificarea respectării necesare a drepturilor fundamentale garantate la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fără ca această instanţă să poată aplica un standard naţional de protecţie a drepturilor fundamentale care să implice un asemenea risc sistemic de impunitate.

3. Articolul 2 şi articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, precum şi Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia deciziile curţii constituţionale naţionale sunt obligatorii pentru instanţele de drept comun, cu condiţia ca dreptul naţional să garanteze independenţa curţii constituţionale menţionate în special faţă de puterile legislativă şi executivă, astfel cum este impusă de aceste dispoziţii. În schimb, aceste dispoziţii din Tratatul UE şi decizia menţionată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale potrivit căreia orice nerespectare a deciziilor curţii constituţionale naţionale de către judecătorii naţionali de drept comun este de natură să angajeze răspunderea lor disciplinară.

4. Principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia instanţele naţionale de drept comun sunt ţinute de deciziile curţii constituţionale naţionale şi nu pot, din acest motiv şi cu riscul săvârşirii unei abateri disciplinare, să lase neaplicată din oficiu jurisprudenţa rezultată din deciziile menţionate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curţii, că această jurisprudenţă este contrară articolului 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, articolului 325 alin. (1) TFUE sau Deciziei 2006/928."

Constatând că prezenta cauză are ca obiect o acuzaţie în materie penală vizând infracţiuni de corupţie la nivel înalt, inculpatul B. fiind senator în Parlamentul României în legislatura 2012-2016 şi ministru delegat pentru buget şi ministru al Finanţelor Publice, în Guvernul României, în perioada august 2014- martie 2015 perioade de timp în care se reţine săvârşirea faptei, infracţiuni a căror sancţionare intră sub incidenţa dreptului Uniunii şi având în vedere elementele de interpretare a dispoziţiilor europene aplicabile furnizate de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, va lăsa neaplicată Decizia nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale, aplicarea standardului instituit prin decizia ultim menţionată, relativ la noţiunea de instanţă constituită potrivit legii, fiind de natură a genera încălcarea deciziei Curţii de Justiţie, a dispoziţiilor articolul 325 alin. (1) TFUE, precum şi obiectivele de referinţă enunţate în anexa la Decizia 2006/928, în condiţiile în care viciul constatat nu este de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil potrivit standardelor europene.

În raport cu argumentele în susţinerea inaplicabilităţii sau lipsei de efect a deciziei pronunţate de instanţa europeană, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători subliniază caracterul obligatoriu al dezlegării date prin hotărârea prealabilă pronunţată chiar în cauza dedusă judecăţii (C-811/19), instanţa naţională fiind ţinută de decizia pronunţată cu titlu preliminar de Curte în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor dreptului Uniunii în cauză, în vederea soluţionării litigiului principal (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 1978, Simmenthal, 106/77, Hotărârea din 5 aprilie 2016, PFE, C 689/13).

Astfel cum se precizează în paragraful 257 al deciziei menţionate, jurisprudenţa instanţei europene a afirmat în mod constant că instanţa naţională care a exercitat opţiunea sau şi a îndeplinit obligaţia de a sesiza Curtea cu o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 TFUE este obligată a face tot ceea ce este necesar pentru a înlătura o reglementare sau o practică naţională care ar constitui un eventual obstacol în calea eficacităţii depline a normelor dreptului Uniunii. Această obligaţie face parte integrantă din atribuţiile de instanţă a Uniunii care îi revin instanţei naţionale însărcinate cu aplicarea, în cadrul competenţei sale, a normelor dreptului Uniunii, iar exercitarea acestei puteri constituie o garanţie inerentă independenţei judecătorilor care decurge din articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE.

În concret, principiul supremaţiei impune instanţei naţionale însărcinate cu aplicarea dispoziţiilor dreptului Uniunii obligaţia, în cazul în care nu poate să procedeze la o interpretare a reglementării naţionale care să fie conformă cu cerinţele dreptului Uniunii, să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept în litigiul cu care este sesizată, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aştepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naţionale pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional.

Or, astfel cum s-a reţinut în paragraful 253 al deciziei, din jurisprudenţa Curţii rezultă că articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, articolul 325 alin. (1) TFUE, precum şi obiectivele de referinţă enunţate în anexa la Decizia 2006/928 sunt formulate în termeni clari şi precişi şi nu sunt însoţite de nicio condiţie, astfel încât ele au efect direct, în acest sens Curtea menţionând ca relevante Hotărârea din 5 decembrie 2017, M. A. S. şi M. B., C 42/17, precum şi Hotărârea din 18 mai 2021, MMMMMMMM. şi alţii, C 83/19, C 127/19, C 195/19, C 291/19, C 355/19 şi C 397/19.

În ce priveşte conţinutul principiului supremaţiei dreptului comunitar, Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa constantă şi a reamintit în cuprinsul paragrafelor 244-262 din decizie, că instituirea prin Tratatul CEE a unei ordini juridice proprii, acceptată de statele membre pe bază de reciprocitate, are drept corolar imposibilitatea statelor menţionate de a face să prevaleze, împotriva acestei ordini juridice, o măsură unilaterală ulterioară sau de a opune dreptului născut din Tratatul CEE norme de drept naţional, indiferent de natura acestora, existând altfel riscul ca acest drept să îşi piardă caracterul comunitar şi ca fundamentul juridic al Comunităţii înseşi să fie pus în discuţie. Curtea a considerat astfel că, deşi a fost încheiat sub forma unui acord internaţional, Tratatul CEE constituie carta constituţională a unei comunităţi de drept, iar caracteristicile esenţiale ale ordinii juridice comunitare astfel constituite sunt în special supremaţia acesteia în raport cu dreptul statelor membre şi efectul direct al unei întregi serii de dispoziţii aplicabile statelor membre şi resortisanţilor lor.

În acest sens există o jurisprudenţă constantă şi bogată a Curţii, anterioară aderării României la Uniunea Europeană, relevante fiind hotărârile pronunţate în cauzele nr. 26/62 -van Gend&Loos din data de 5 februarie 1963, nr. 6/64 -Costa din data de 15 iulie 1964, nr. 106/77 -Simmenthal din data de 9 martie 1978, nr. 11/70 -Internationale Handelgesellschaft din data de 17 decembrie 1970, al cărei caracter obligatoriu pentru toate instituţiile statelor membre, inclusiv instanţele naţionale, a fost cunoscut, acceptat şi asumat de statul român.

Curtea a adăugat că, întrucât articolul 4 alin. (2) TUE prevede că Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, aceasta nu poate respecta o astfel de egalitate decât dacă statele membre se află, în temeiul principiului supremaţiei dreptului Uniunii, în imposibilitatea de a face să prevaleze, împotriva ordinii juridice a Uniunii, o măsură unilaterală, indiferent de natura acesteia.

În acest context, Curtea a arătat că, în exercitarea competenţei sale exclusive de a furniza interpretarea definitivă a dreptului Uniunii, acesteia îi revine sarcina de a preciza întinderea principiului supremaţiei dreptului Uniunii în raport cu dispoziţiile relevante ale acestui drept, întinderea menţionată neputând depinde nici de interpretarea unor dispoziţii ale dreptului naţional, nici de interpretarea unor dispoziţii de drept al Uniunii reţinute de o instanţă naţională, care nu corespund interpretării Curţii.

Potrivit Curţii, efectele asociate principiului supremaţiei dreptului Uniunii se impun tuturor organelor unui stat membru, fără ca dispoziţiile interne, inclusiv de ordin constituţional, să poată împiedica acest lucru. Instanţele naţionale sunt ţinute să lase neaplicată, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aştepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naţionale pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional (par. 245-252 din decizia amintită).

Curtea a reiterat recent în jurisprudenţa sa, în urma sesizării de către o altă instanţă română, statuând explicit şi categoric prin Hotărârea pronunţată în cauza C-430/21 la data de 22 februarie 2022 că "Articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 şi cu articolul 4 alin. (2) şi (3) TUE, cu articolul267 TFUE, precum şi cu principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naţionale în virtutea căreia instanţele de drept comun ale unui stat membru nu au abilitarea să examineze compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei legislaţii naţionale pe care curtea constituţională a acestui stat membru a constatat-o ca fiind conformă cu o dispoziţie constituţională naţională care impune respectarea principiului supremaţiei dreptului Uniunii."

Prin aceeaşi decizie, Curtea a reamintit că deţine o competenţă exclusivă pentru a furniza interpretarea definitivă a dreptului Uniunii, iar în cadrul acestei competenţe îi revine sarcina de a preciza întinderea principiului supremaţiei care nu poate depinde nici de interpretarea unor dispoziţii de drept naţional, nici de interpretarea unor dispoziţii ale dreptului Uniunii reţinute de o instanţă naţională care nu corespunde interpretării Curţii (paragraf 52 din hotărârea pronunţată în cauza C-430/21).

Competenţa exclusivă include şi interpretarea articolului 4 alin. (2) TUE, Curtea fiind singura abilitată să verifice dacă o obligaţie de drept a Uniunii încalcă identitatea naţională a unui stat membru (paragraf 68 şi urm. din hotărârea pronunţată în cauza C-430/21 şi jurisprudenţa anterioară citată).

Ca atare, sunt nefondate susţinerile prin care se tinde la înlăturarea obligativităţii interpretării date de Curte dispoziţiilor de drept al Uniunii relevante în cauză sau la restrângerea competenţei instanţei naţionale de a da efect direct articolului 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, articolului 325 alin. (1) TFUE, precum şi obiectivelor de referinţă enunţate în anexa la Decizia 2006/928, conform interpretării instanţei de contencios european şi în raport de reperele oferite de aceasta instanţei de trimitere în vederea aplicării dreptului Uniunii.

În ceea ce priveşte incidenţa dreptului Uniunii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reaminteşte elementele de interpretare furnizate de Curte în paragrafele 188-194, în sensul că, în ce priveşte România, obligaţia de combatere a corupţiei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, este completată de angajamentele asumate la încheierea negocierilor de aderare, concretizat ulterior prin adoptarea Deciziei 2006/928 care obligă statul român să adopte norme de drept penal şi de procedură penală care să permită aplicarea unor sancţiuni penale cu caracter efectiv şi disuasiv în ce priveşte faptele de corupţie şi în special corupţie la nivel înalt, independent de o eventuală atingere adusă intereselor financiare ale Uniunii.

Odată stabilită incidenţa dreptului Uniunii, Înalta Curte reţine că prin decizia preliminară, Curtea, reunită în Marea Cameră, a confirmat jurisprudenţa sa rezultată din hotărârea pronunţată în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 şi C-397/19, potrivit căreia MCV este obligatoriu în toate elementele sale pentru România, actele adoptate înainte de aderare de instituţiile Uniunii fiind obligatorii de la data aderării sale. Aceasta este situaţia Deciziei 2006/928, care este obligatorie în toate elementele sale pentru România atât timp cât nu a fost abrogată. Obiectivele de referinţă care urmăresc să asigure respectarea statului de drept au de asemenea caracter obligatoriu, România fiind ţinută să ia măsurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, ţinând seama de recomandările formulate în rapoartele întocmite de Comisie.

În acest context se reţine că apelanţii inculpaţi au susţinut că decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din data de 21 decembrie 2022 este caducă întrucât, la această dată România nu mai este supusă mecanismului de cooperare şi verificare, acesta fiind ridicat şi, prin urmare, este evident că a dispărut şi temeiul pentru aplicarea hotărârii CJUE.

Contrar celor reţinute de inculpaţi, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în jurisprudenţa sa Curtea a amintit că, chiar dacă normele care guvernează organizarea justiţiei în statele membre, în special cea referitoare la compunerea completurilor de judecată în materie de corupţie, intră, de principiu, în competenţa statelor respective, acestea sunt totuşi ţinute să respecte obligaţiile care decurg pentru ele din dreptul Uniunii.

Este adevărat că sancţiunile şi procedurile penale instituite pentru combaterea acestor infracţiuni intră în competenţa statului membru, însă această competenţă este limitată, printre altele, de principiul efectivităţii, în acelaşi sens fiind menţionate şi hotărârile pronunţate în cauzele Scialdone -C-574/15 şi Dzivev şi alţii -C-310/16.

Este, de asemenea, cert că, în primul rând, obligaţia de a lua măsurile necesare revine legiuitorului naţional care trebuie să garanteze că regimul procedural corespunde acestor exigenţe, însă instanţelor naţionale le revine sarcina de a da efect deplin obligaţiilor care decurg din articolul 325 alin. (1) TFUE, precum şi din Decizia 2006/928 şi de a lăsa neaplicate dispoziţiile interne care împiedică aplicarea unor sancţiuni efective şi disuasive pentru a combate astfel de infracţiuni (par. 193-194 din decizie), susţinerile apelantului inculpat în sens contrar fiind în contradicţie atât cu considerentele deciziei, cât şi cu jurisprudenţa consacrată a Curţii referitoare la această chestiune de drept la care face referire instanţa de contencios european.

În considerarea obligaţiei ce incumbă instanţei naţionale de a lăsa neaplicate dispoziţiile interne care împiedică aplicarea unor sancţiuni efective şi disuasive, Înalta Curte constată că, aplicarea Deciziei nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curţii Constituţionale ar avea drept consecinţă rejudecarea în A. instanţă a cauzei de faţă, iar o astfel de rejudecare are în mod inevitabil ca efect prelungirea duratei procedurilor penale aferente.

Or, pe lângă faptul că România s-a angajat să reducă durata procedurii pentru cauzele de corupţie, Curtea de Justiţie a reamintit că, ţinând seama de obligaţiile specifice care îi incumbă României în temeiul Deciziei 2006/928, reglementarea şi practica naţionale în această materie nu pot avea drept consecinţă prelungirea duratei anchetelor privind infracţiunile de corupţie sau slăbirea în orice alt mod a luptei împotriva corupţiei (par. 197 din decizie).

Această constatare a contrarietăţii efectelor Deciziei nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale cu dispoziţiile de drept al Uniunii ce instituie obligaţii formulate în termeni clari şi precişi şi nu sunt însoţite de nicio condiţie, este suficientă prin ea însăşi pentru ca instanţa să dea efect direct obiectivelor de referinţă enunţate în anexa la Decizia 2006/928 şi să lase neaplicată decizia instanţei de contencios constituţional, orice altă interpretare a dreptului Uniunii fiind contrară elementelor de interpretare furnizate de Curtea de Justiţie şi de natură a antrena răspunderea statului român.

Mai mult, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aplicarea Deciziei nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale, respectiv desfiinţarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în A. instanţă ar atrage necesitatea unei duble judecări a cauzei în A. instanţă.

Având în vedere competenţa exclusivă a Înaltei Curţi în soluţionarea tuturor infracţiunilor de corupţie săvârşite de persoane care ocupă cele mai importante poziţii în statul român, în cadrul puterii executive, legislative şi judecătoreşti, jurisprudenţa Curţii Constituţionale menţionată, astfel cum însăşi Curtea a constatat, are un impact direct şi generalizat asupra respectivei categorii de persoane şi asupra tuturor cauzelor pronunţate în materie într-un interval considerabil de timp.

Cât priveşte Decizia nr. 417/2019, aceasta este incidentă, potrivit Curţii Constituţionale, în apel, în toate cauzele pronunţate în fond de Înalta Curte în materie de corupţie în intervalul de timp 2003-23 ianuarie 2019, când, prin hotărâre de colegiu, Înalta Curte a constatat că toate completurile secţiei penale sunt specializate în materie de corupţie.

Or, aplicarea succesivă a deciziilor menţionate presupune o dublă judecată a cauzei în A. instanţă şi, eventual, în apel, iar reluarea ciclului procesual, dată fiind complexitatea cauzelor şi durata considerabilă de timp a procedurii până la pronunţarea unei hotărâri definitive, ar prelungi durata procedurilor şi în mod inevitabil, s-ar depăşi termenele de prescripţie aplicabile, riscul de impunitate devenind în acest fel sistemic faţă de categoria de persoane menţionată, fiind de notorietate că, pronunţarea unei hotărâri definitive în materie, are loc deseori la limita împlinirii termenului de prescripţie. Astfel, cauzelor obiective (de pildă, vacanţa judecătorească) şi subiective (de exemplu, necesitatea citării repetate a martorilor în vederea audierii sau formularea unor cereri de amânare ce tind la tergiversarea cauzei) care duc la prelungirea duratei procedurilor în materie de corupţie la nivel înalt, li se adaugă reluarea ciclurilor procesuale.

Mai mult, relevantă sub aspectul riscului împlinirii termenului de prescripţie, este şi interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022, cu referire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26 aprilie 2018 şi nr. 358/26 mai 2022, şi care face inaplicabile termenele de prescripţie specială, după cum s-a precizat mai sus şi creează riscul de prescripţie generală, dar şi obligaţia motivării hotărârilor odată cu pronunţarea soluţiei care prelungeşte durata procedurii în fond şi în apel cu încă câteva luni, dacă luăm în considerare durata termenului de recomandare.

Dincolo de aceste împrejurări care fundamentează riscul împlinirii termenului de prescripţie, riscul de impunitate rezultă şi din dificultatea de a readministra probele testimoniale, trecerea timpului fiind de natură a altera memoria martorilor sau de a face imposibilă audierea lor, fie pentru că aceştia nu se mai prezintă în instanţă, fie pentru că refuză să reitereze declaraţiile, fie din cauza vârstei sau a încetării din viaţă.

Mai mult, caracterul disuasiv implică cu necesitate aplicarea unei sancţiuni penale într-un termen rezonabil, or, soluţionarea unei cauze la limita împlinirii termenului de prescripţie, urmare a prelungirii procedurilor, nu este de natură să realizeze acest obiectiv şi cu atât mai puţin angajamentul asumat de statul român prin punctul I(4) din Anexa IX la Actul de aderare, respectiv să "accelereze considerabil lupta împotriva corupţiei, în special împotriva corupţiei de nivel înalt", angajament concretizat prin adoptarea Deciziei 2006/928".

Ca atare, în raport cu reperele de interpretare a dreptului Uniunii necesare pentru soluţionarea litigiului principal oferite de instanţa de contencios european menţionate la paragrafele 200-202, practica naţională, rezultat al aplicării deciziilor Curţii Constituţionale amintite, este de natură a împiedica sancţionarea, în mod efectiv şi disuasiv, a persoanelor care ocupă cele mai importante poziţii în statul român pentru săvârşirea unor fapte de corupţie la nivel înalt, de o manieră incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Or, potrivit hotărârii Curţii de Justiţie pronunţată în cauzele conexate C 83/19, C 127/19, C 195/19, C 291/19, C 355/19 şi C 397/19, punctul 2:

"Articolele 2, 37 şi 38 din Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană coroborate cu articolele 2 şi 49 TUE trebuie interpretate în sensul că Decizia 2006/928 intră, în ceea ce priveşte natura sa juridică, conţinutul său şi efectele sale în timp, în domeniul de aplicare al Tratatului între statele membre ale Uniunii Europene şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană. Această decizie este obligatorie în toate elementele sale pentru România atât timp cât nu a fost abrogată. Obiectivele de referinţă care figurează în anexa la aceasta urmăresc să asigure respectarea de către acest stat membru a valorii statului de drept prevăzută la articolul 2 TUE şi au caracter obligatoriu pentru statul membru respectiv, în sensul că acesta din urmă este ţinut să ia măsurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, ţinând seama în mod corespunzător, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alin. (3) TUE, de rapoartele întocmite de Comisie pe baza Deciziei 2006/928, în special de recomandările formulate în rapoartele menţionate."

În privinţa semnificaţiei sintagmei "risc sistemic de impunitate", se impune o A. observaţie şi anume, aceea că aprecierea existenţei un astfel de risc nu se raportează la situaţia concretă din cauză, noţiunea "sistemic" exclude de plano o astfel de interpretare.

O a doua observaţie vizează conceptul de "risc", concept care exprimă probabilitatea unor întâmplări negative şi impactul acesteia, riscul fiind un eveniment incert sau o condiţie care, dacă apare, produce un efect asupra unor obiective. Cu alte cuvinte, evaluarea existenţei unui risc presupune o deducţie logică bazată pe un set de împrejurări care fundamentează în mod rezonabil presupunerea obiectivă că, în cazul de faţă o anumită practică judiciară are aptitudinea de a produce un anumit efect.

De altfel, riscul sistemic de impunitate nu are semnificaţia împlinirii iminente a termenului de prescripţie într-o cauză dată, semnificaţie care ar genera, prin ea însăşi, o practică judiciară neunitară şi nici nu se rezumă în mod exclusiv la împlinirea termenului de prescripţie, ci la orice altă împrejurare care ar avea aptitudinea de a produce acest rezultat, în dezlegarea dată de Curtea de Justiţie la punctul 2 din dispozitiv nefiind menţionată această condiţie limitativă. Faptul că în considerentele deciziei se face referire punctuală la împlinirea termenului de prescripţie este datorată necesităţii de a analiza argumentele prezentate de instanţele de trimitere, însă cauzele care atrag impunitatea pot fi multiple, iar Curtea nu a restrâns în dispozitivul hotărârii pronunţate posibilitatea de evaluare a riscului de impunitate prin raportare la criteriul prescripţiei.

Revine instanţei aprecierea asupra existenţei unui "risc sistemic de impunitate", în considerarea competenţelor sale de instanţă a Uniunii abilitată să dea efect direct dreptul Uniunii astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiţie. De altfel, existenţa unui risc face obiectul evaluării şi în cadrul altor proceduri, de pildă, cele având ca obiect luarea unor măsuri preventive sau a unor măsuri asigurătorii.

Cât priveşte referirea la un număr considerabil de cauze în explicitarea noţiunii de "risc sistematic" utilizată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Taricco şi alţii, C 105/14, criteriul de evaluare nu poate fi unul abstract, o astfel de evaluare ar avea un caracter arbitrar şi ar face imposibilă însăşi aplicarea dezlegării date de Curte. Criteriul de apreciere este unul concret şi este cel oferit de Curte în paragraful 201 al deciziei menţionate, respectiv prin raportare la numărul de cauze pronunţate în materie de corupţie, faţă de o categorie de persoane. Or, astfel cum însăşi Curtea a observat, deciziile Curţii Constituţionale sunt susceptibile să aibă un impact direct şi generalizat, chiar dacă limitat în timp, şi chiar au produs acest efect. Aşadar, statistic vorbind, riscul de impunitate este sistemic prin raportarea efectului deciziilor instanţei de contencios constituţional la numărul de cauze aflate pe rol sau pronunţate în materie de instanţa supremă, în intervalul de timp de referinţă.

În altă ordine de idei, CJUE a statuat că obligaţia de a se asigura că astfel de infracţiuni fac obiectul unor sancţiuni penale care au caracter efectiv şi disuasiv nu scuteşte instanţa naţională de verificarea respectării drepturilor fundamentale garantate la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fără ca această instanţă să poată aplica un standard naţional de protecţie a drepturilor fundamentale care să implice un asemenea risc sistemic de impunitate. Or, cerinţele care decurg din acest articol nu împiedică o eventuală neaplicare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la completurile specializate din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Sub acest aspect, Curtea a evidenţiat reperele concludente în paragrafele 205-209 din decizie, respectiv faptul că o neregularitate comisă cu ocazia compunerii completurilor de judecată determină o încălcare a articolului 47, atunci când această neregularitate este de o asemenea natură şi gravitate încât creează un risc real ca alte ramuri ale puterii, în special, executivul, să poată exercita o putere discreţionară nejustificată care să pună în pericol integritatea procesului de compunere al completurilor de judecată şi să creeze o îndoială legitimă în percepţia justiţiabililor asupra independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, Curtea menţionând în acest sens hotărârile pronunţate în cauzele C-542/18 RX-II, C-543/18 RX-II şi C-487/19.

Or, în cauză nu regăsim niciunul dintre criteriile enunţate, modalitatea de constituire a completurilor de judecată care au soluţionat acuzaţii de corupţie în cadrul instanţei supreme, necontestată şi îmbrăţişată unanim de practica judiciară a instanţei supreme, nu se circumscrie unei încălcări a cărei gravitate să justifice rezonabil efectele pe care Curtea Constituţională le ataşează deciziei.

De altfel, Curtea de Justiţie afirmă explicit că deşi Curtea Constituţională a statuat că practica Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie anterioară deciziilor în discuţie, nu era conformă cu dispoziţiile naţionale aplicabile, "nu rezultă că această practică era viciată de o încălcare vădită a unei norme fundamentale a sistemului judiciar din România de natură să pună în discuţie caracterul de instanţă "constituită în prealabil prin lege" -paragraful 207 şi, ca atare, "...cerinţele care decurg din articolul 47 al doilea paragraf A. teză din cartă nu împiedică neaplicarea jurisprudenţei rezultate din Deciziile nr. 685/2018 şi nr. 417/2019 în cauzele C 357/19, C 840/19 şi C 811/19."- par. 209, teza finală.

Această apreciere este confirmată, după cum a arătat Curtea la paragraful 208, de hotărârea din 23 ianuarie 2019 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de interpretarea acesteia de către Curtea Constituţională. Astfel, cerinţa specializării care rezultă din Decizia nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale a fost considerată ca îndeplinită prin simpla adoptare a unui act formal precum hotărârea din 23 ianuarie 2019 a Colegiului de conducere, împrejurare care nu face decât să confirme că judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au făcut parte din completurile de judecată în materie de corupţie înainte de adoptarea acestei hotărâri erau specializaţi în această materie.

Mai mult, constituirea unor complete specializate la nivelul Înaltei Curţi apare ca fiind o chestiune pur formală în considerarea specializării judecătorilor din cadrul secţiei penale a instanţei supreme, relevante în această privinţă fiind chiar considerentele Deciziei nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale dintre care cităm exemplificativ paragraful 147:

"Faptul că toţi judecătorii sunt specializaţi nu înseamnă decât că alegerea componenţei completurilor specializate se va face dintre toţi aceştia."

Curtea de Justiţie a amintit că "atunci când o instanţă a unui stat membru este chemată să controleze conformitatea cu drepturile fundamentale a unei dispoziţii sau a unei măsuri naţionale care, într-o situaţie în care acţiunea statelor membre nu este în întregime determinată de dreptul Uniunii, pune în aplicare acest drept în sensul articolului 51 alin. (1) din cartă, articolul 53 din cartă confirmă că autorităţile şi instanţele naţionale sunt libere să aplice standarde naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale, cu condiţia ca această aplicare să nu compromită gradul de protecţie prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curte, şi nici supremaţia, unitatea şi caracterul efectiv al dreptului Uniunii (Hotărârea din 26 februarie 2013, Akerberg Fransson, C 617/10, EU:C:2013:105, punctul 29, Hotărârea din 26 februarie 2013, Melloni, C 399/11, EU:C:2013:107, punctul 60, precum şi Hotărârea din 29 iulie 2019, Pelham şi alţii, C 476/17, EU:C:2019:624, punctul 80)."(paragraf 211).

În acest context se impune a se preciza că toţi judecătorii secţiei penale a instanţei supreme au fost numiţi în funcţie potrivit normelor constituţionale, de Preşedintele României, la propunerea Consiliul Superior al Magistraturii.

Evaluând concret condiţia amintită, în paragraful 212, Curtea consideră că, în măsura în care, se constată că aplicarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale rezultate din deciziile respective implică un risc sistemic de impunitate "aplicarea standardului naţional de protecţie invocat de PM, presupunând că ar fi dovedit, ar fi de natură să compromită supremaţia, unitatea şi caracterul efectiv al dreptului Uniunii, în special a articolului 325 alin. (1) TFUE coroborat cu articolul 2 din Convenţia PIF, precum şi a Deciziei 2006/928. Astfel, în această ipoteză, aplicarea respectivului standard naţional de protecţie ar implica un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie în general, cu încălcarea cerinţei care rezultă din dispoziţiile menţionate de a prevedea sancţiuni efective şi disuasive pentru combaterea infracţiunilor de această natură".

Ca atare, dând efect direct articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, articolul 325 alin. (1) TFUE, precum şi Deciziei 2006/928, în interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, prin hotărârea pronunţată la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, va lăsa neaplicată Decizia nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale, aplicarea standardului instituit prin decizia ultim menţionată, relativ la noţiunea de instanţă constituită potrivit legii, fiind de natură a genera un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracţiuni de corupţie la nivel înalt, cu încălcarea dispoziţiilor menţionate, în condiţiile în care viciul constatat nu este de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil potrivit standardelor europene.

De altfel, Curtea Constituţională, în controlul de constituţionalitate a art. 277 alin. (2) şi alin. (4) din C. civ. (Decizia nr. 534 din 18 iulie 2018, Publicată în Monitorul Oficial nr. 842 din 3 octombrie 2018) a dat prevalenţă dreptului comunitar întrucât, prin interpretarea pe care a dat-o, a făcut o aplicare directă a hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Astfel, pornind de la cele statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea Constituţională a aplicat în cadrul controlului de constituţionalitate pe care l-a efectuat cu privire la dispoziţiile art. 277 alin. (2) şi alin. (4) din C. civ., normele de drept european cuprinse în articolul 21 alin. (1) TFUE şi cele ale articolului 7 alin. (2) din Directiva 2004/38. Potrivit jurisprudenţei sale constante cu privire la nerespectarea unor acte de drept european, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, şi prin Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, Curtea a statuat că "folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate, ca normă interpusă celei de referinţă, implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate.

De asemenea, având în vedere şi hotărârea preliminară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 21 decembrie 2021 prin care s-au examinat în mod concret întrebările preliminare din cauza de faţă, relevând incidenţa dreptului comunitar în cauza respectivă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători consideră că, pe lângă obligativitatea analizării hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin prisma articolului 267 TFUE ca urmare a hotărârii preliminare anterior menţionate, aceasta are loc implicit prin dispoziţiile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României.

În consecinţă, instanţele judecătoreşti, ca de altfel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt obligate, atunci când, prin prisma atribuţiilor lor jurisdicţionale, interpretează dispoziţiile naţionale care sunt în conflict cu normele de drept comunitar, să dea prevalenţă celor din dreptul comunitar, tocmai ca urmare a incidenţei art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României.

De altfel, în situaţiile mai sus menţionate, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor articolului 267 TFUE fie de către Curtea Constituţională a României, fie de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fie de instanţele judecătoreşti, aspect ce se circumscrie normelor constituţionale mai sus menţionate.

B. Referitor la susţinerile apelantului - inculpat B. în sensul nelegalităţii probelor constând în interceptările telefonice efectuate în cauză, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că prin adresa nr. x/2014 din data de 24 iulie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a rezultat că punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate în cauză a fost efectuată de ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al D.N.A., cu "sprijinul strict de natură tehnică" al Serviciului Român de Informaţii, prin intermediul căruia doar s-a realizat accesarea Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor. Prin aceeaşi adresă, s-a arătat că "Direcţia Naţională Anticorupţie a recepţionat prin propria structură (Serviciul Tehnic) semnalul de comunicaţii interceptat, iar fişierele de date rezultate au fost descărcate şi imprimate pe suporturi optice de către ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al D.N.A.". De asemenea, s-a comunicat că măsura de supraveghere tehnică prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., constând în înregistrarea discuţiilor purtate în datele de 24 februarie 2015, 03 martie 2015 şi 13 martie 2015, a fost pusă în executare de către Serviciul Tehnic al D.N.A, fără vreo implicare sau sprijin al S.R.I.

Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 26/2019 s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul României, pe de-o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii a Protocolului nr. x din 4 februarie 2009 şi respectiv, existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul României, pe de-o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii a Protocolului nr. x din 8 decembrie 2016, doar cu privire la dispoziţiile art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 9. Prin considerentele acestei decizii, a fost definit în mod explicit ca fiind "suport tehnic" şi astfel, exclus de la incidenţa sancţiunii nulităţii absolute determinată de lipsa de competenţă funcţională şi materială a unui alt organ decât cel de urmărire penală, procedeul transmiterii de către serviciul de informaţii a semnalului interceptat către Serviciul Tehnic din cadrul D.N.A. Concret, instanţa de contencios constituţional a arătat că "Pe lângă suportul tehnic prevăzut de art. 39 - 45 din protocol, art. 32 - 38 din acelaşi act se referă, expressis verbis, la punerea în executare a activităţilor dispuse prin autorizaţiile emise de instanţele competente.

Astfel, textul analizat al protocolului prevede exact punerea în executare a activităţilor dispuse prin autorizaţiile emise de instanţele competente de către un serviciu secret contrar art. 91² alin. (1) teza întâi din C. proc. pen. din 1968. Cu alte cuvinte, protocolul a reglementat competenţa Serviciului Român de Informaţii de a pune în executare mandatul de supraveghere tehnică în cadrul procesului penal, fără să fie organ de urmărire penală. Astfel, deşi C. proc. pen. nu a acordat serviciului secret această competenţă, Ministerul Public, din proprie iniţiativă, îi transferă acestuia o competenţă proprie procurorului. Practic, acest protocol operează, în mod indirect, o adăugire la prevederile C. proc. pen., competenţa dispunerii unei măsuri procesuale fiind transferată de către chiar titularul său - Ministerul Public - unui serviciu secret. În dreptul public se aplică principiul delegata potestas non delegatur, astfel încât Ministerul Public nu are competenţa de a-şi transfera/delega competenţele rezultate din textul constituţional al art. 131" (par. 165). În consecinţă, se constată că instanţa de contencios constituţional, sancţionând punerea în executare a măsurii supravegherii tehnice de către un alt organ decât cel de urmărire penală, a delimitat explicit şi a exclus de la sancţiunea nulităţii absolute procedeul care se încadra în dispoziţiile art. 39 - 45 din protocolul analizat care constituiau un suport tehnic, acesta constând în esenţă în transmiterea semnalului interceptat prin mijloacele tehnice ale Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor direct către D.N.A.

Or, în cauza de faţă, D.N.A a comunicat instanţei că măsurile de supraveghere tehnică au fost puse în executare prin recepţionarea prin propria structură (Serviciul Tehnic) a semnalului de comunicaţii interceptat cu sprijinul tehnic al S.R.I., iar operaţiunile de descărcare şi imprimare pe suporturi optice s-a realizat de către ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. În ceea ce priveşte măsurile de supraveghere tehnică constând în supravegherea video, audio sau prin fotografiere, acestea au fost puse în executare exclusiv de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. - Serviciul Tehnic.

În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte - Completul de 5 judecători nu identifică nicio încălcare a vreunei dispoziţii legale privind punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate în cauză, acestea încadrându-se totodată şi în exigenţele care derivă din decizia Curţii Constituţionale nr. 26/2019.

În egală măsură, în ceea ce priveşte susţinerile apelanţilor - inculpaţi B. şi A. referitoare la fiabilitatea probelor constând în declaraţiile martorilor care au formulat şi denunţuri în cauză, critici însuşite şi de apelantul - inculpat H., Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., probele nu au valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Legea procesual penală nu ierarhizează normativ valoarea probelor administrate în procesul penal, soluţia dată cauzei impunându-se a fi rezultatul aprecierii concrete, de către organele judiciare, a ansamblului probator administrat în desfăşurarea procesului penal. Este necontestat că, pentru stabilirea existenţei faptei prevăzute de legea penală şi a vinovăţiei unei persoane, o singură probă directă poate fi suficientă, după cum este necontestat şi faptul că o singură probă indirectă nu are o forţă echivalentă, fiind necesar ca ea să se coroboreze întotdeauna cu alte elemente probatorii, din care să rezulte cu certitudine împrejurările esenţiale pentru completa lămurire a cauzei.

Aşadar, declaraţiile persoanelor la care apelanţii - inculpaţi se referă folosind denumirea sui generis de "martori - denunţători", calitate procesuală neprevăzută de dispoziţiile procesual penale, urmează a fi evaluate în contextul ansamblului probator administrat în cauză, neexistând motive pentru a le fi acordată o pondere mai mare sau una mai redusă în raport cu argumentele prezentate de apelanţi.

În ceea ce priveşte susţinerile apărării privind lipsa de credibilitate a martorilor denunţători, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că aparenta implicare a martorilor în activitatea infracţională nu poate constitui motivul determinant şi singular al înlăturării declaraţiilor acestora. Faptul că martorul denunţător ar putea fi considerat, aşa cum susţine apărarea, o persoană interesată în cauză (în raport de cauza de nepedepsire) nu determină automat caracterul neveridic al declaraţiilor acestuia, lipsa sa de sinceritate neputând fi prezumată ci numai stabilită în concret, în urma examinării declaraţiilor sale în contextul restului probatoriului existent.

Mărturiile denunţătorilor, în măsura în care se coroborează cu întregul material probator, urmează să primească eficienţă juridică în procedură publică şi contradictorie, cu respectarea dispoziţiilor referitoare la audierea martorilor.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că interpretarea asigurată de judecătorul fondului asupra probatoriului administrat, inclusiv asupra declaraţiilor martorilor denunţători, s-a făcut prin analiza atentă şi exhaustivă a întregului probatoriu, dând relevanţă acelor probe ce configurează adevărul judiciar desprins în cauza de faţă.

De aceea instanţa de control judiciar apreciază că probatoriul administrat în toate fazele procesuale, astfel cum va fi analizat în cele ce succed, a confirmat situaţia de fapt reţinută prin sentinţă, iar declaraţiile martorilor denunţători se coroborează cu celelalte declaraţii date de martori, respectiv de inculpaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.

II. Critici de temeinicie formulate de inculpaţii B., A., H. şi G.:

1). În esenţă, inculpatul B. a susţinut netemeinicia sentinţei apelate întrucât:

- În mod greşit s-a reţinut că fapta există şi că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, întrucât din probele administrate nu a rezultat că inculpatul ar fi promis că îi va determina pe membrii comisiilor de licitaţii să atribuie contractele către societatea martorului N.

- În mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, în condiţiile reţinerii incidenţei Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418/2018 prin care s-a stabilit că nu poate avea calitatea de subiect activ persoana care a comis infracţiunea din care provin bunurile supuse operaţiunilor de spălare. Totodată, inculpatul a susţinut că nu era posibilă condamnarea sa pentru spălare de bani în condiţiile reţinerii comiterii acesteia simultan cu infracţiunea de trafic de influenţă, fiind obligatorie anterioritatea infracţiunii predicat.

- Inculpatul a susţinut că în mod greşit, instanţa de fond nu a pronunţat o soluţie de achitare cu privire la actele materiale pe care le-a considerat că nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi calificate drept operaţiuni financiare şi totodată, a calificat în mod eronat alte operaţiuni ca îndeplinind această condiţie, reţinând comiterea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

2). Inculpatul A. a susţinut netemeinicia sentinţei penale apelate arătând că:

- actele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare nu constituie două infracţiuni în concurs real, trafic de influenţă şi spălarea banilor în forma de participaţie a complicităţii ci, fie o infracţiune unică, aceea de favorizare a infractorului, fie doar aceea de spălarea banilor, în forma complicităţii.

- solicitările de schimbare a încadrării juridice au ca element determinant momentul consumării infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului B.. Astfel, actele materiale imputate inculpatului se circumscriu doar etapei aferente consumării infracţiunii de trafic de influenţă şi se circumscriu unei infracţiuni unice de favorizarea infractorului.

- lipsa de corespondent între faptele de spălarea banilor reţinute în sarcina autorului, inculpatul B. cu cele reţinute în sarcina complicelui A.. În acest context s-a susţinut că pentru a putea discuta despre existenta unei complicităţi imputabile inculpatului A., rigoarea juridică şi principiul legalităţii procesului penal impune ca autorului să i se reţină aceleaşi modalităţi ale elementului material. În egala măsură, lipsa de corespondenta între fapta autorului şi cea a complicelui se remarca si în ceea ce priveşte perioadele de timp imputate autorului, respectiv complicelui, aspect în raport de care, de asemenea, infracţiunea de spălarea banilor a complicelui nu poate subzista independent, în mod disociat, fără a fi grefată pe o fapta principală, imputată autorului.

- din probele administrate a rezultat că inculpatul nu a cunoscut circuitul financiar al banilor de la martorul P. către societăţile din circuitul financiar, aflând despre acestea ulterior începerii urmăririi penale, şi nici despre împrumutul acordat de S.C. L. către P., sau despre faptul ca ar fi fost cumpărate tablouri sau alte bunuri din aceste sume de bani.

Sentinţa penală a fost criticată pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, care au fost apreciate ca excesive în raport de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului care a avut o conduită procesuală corectă, a dat declaraţii în cauză, şi s-a prezentat la toate termenele de judecată

3) Inculpatul H. a susţinut netemeinicia soluţiei de condamnare a sa pentru infracţiunea de trafic de influenţă, sub forma complicităţii pentru următoarele motive:

- probele administrate în cauză nu fac dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil că acesta a acţionat cu intenţie în vederea sprijinirii inculpatului B.. Astfel, inculpatul a susţinut că nu a cunoscut împrejurarea că banii primiţi de către S.C. L. S.R.L. de la S.C. K., transferaţi ulterior martorului P. provin din comiterea unei infracţiuni. De asemenea, în cauză nu este probată existenţa unei înţelegeri infracţionale între inculpaţii B. şi H..

Sentinţa penală a fost criticată şi sub aspectul soluţiei de condamnare a sa pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, inculpatul H. susţinând că operaţiunile de transfer a sumelor de bani din contul K. S.R.L. în contul L. S.R.L., iar apoi din L. S.R.L. contul personal al martorului denunţător P., în corelaţie cu operaţiunile de falsificare a documentaţiei care a stat la baza acelor transferuri, reprezintă chiar modalitatea de comitere a pretinsei infracţiuni de trafic de influenţă, prin care s-a realizat primirea sumelor preţ al traficului de influenţă de către inculpatul B.. Din această perspectivă, s-a susţinut că acţiunile reţinute în sarcina acestui inculpat se pot subsuma, ipotetic doar modalităţii normative specifice infracţiunii de trafic de influenţă în forma complicităţii şi nu a celor specifice infracţiunii de spălarea banilor.

În ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. de la 1968 s-a susţinut că, prin raportare la decizia nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, precum şi a deciziei HP nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În subsidiar hotărârea a fost criticată pentru netemeinicie atât sub aspectul cuantumului pedepsei stabilite cât şi a modalităţii de executare a acesteia.

4) Inculpatul G. a criticat sentinţa penală solicitând în principal constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În subsidiar sentinţa penală a fost criticată sub aspectul greşitei individualizării pedepsei aplicate cu încălcarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. anterior şi art. 19 din Legea 680/2002.

A. Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă

În raport cu ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că A. instanţa a reţinut o situaţie de fapt conformă cu realitatea, analizând şi interpretând în mod judicios probele administrate.

Contrar susţinerilor apelantului - inculpat B., Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că declaraţiile martorului N., pe lângă faptul că au prezentat o constanţă de natură să creeze convingerea veridicităţii împrejurărilor de fapt relatate, se coroborează cu declaraţiile altor persoane audiate în cauză.

Astfel, din perspectiva existenţei în materialitatea sa şi a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că potrivit art. 257 din C. pen. de la 1969, constituie infracţiunea de trafic de influenţă primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, iar potrivit art. 291 din noul C. pen., constituie infracţiunea de trafic de influenţă pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are sau care lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Referitor la situaţia premisă, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că în cursul anului 2009, S.C. LLL. S.A. a scos la licitaţie 3 lucrări privind reabilitarea şi extinderea reţelei de apă şi canalizare, în cadrul unui proiect cu finanţare europeană, respectiv:

S.C. LLL. S.A. avea ca acţionari Consiliul Local Slatina, Consiliul Judeţean Olt şi Consiliile locale Drăgăneşti Olt, Piatra Olt şi Scorniceşti, majoritar fiind Consiliul Local Slatina şi, în calitatea sa de autoritate contractantă în ceea ce privea lucrările menţionate, aceasta constituia comisiile de licitaţii pentru atribuirea contractelor de executare a lucariilor.

În concret, din declaraţiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că directorul LLL., martorul NN. a desemnat prin decizii componenţa comisiilor de evaluare a ofertelor pentru licitaţiile vizând reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă în localităţile menţionate, desemnând în genere aceleaşi persoane, diferind doar calităţile acestora şi atribuţiile ce le reveneau în cadrul comisiilor. Spre exemplu, în cazul proiectului referitor la municipiul Slatina, martorul NN. a desemnat pe martorii AAA. - preşedintele comisiei, GGG. - secretar, TT., ZZ. şi FFF. - membri, iar în cazul proiectului de reabilitare a reţelei de apă din comunele Scorniceşti şi Potcoava, au fost numiţi în comisia de evaluare a ofertelor martorii RR. - preşedinte, GGG. - secretar, FFF., QQ. şi EEE. - membri .

Aşadar, existenţa comisiilor de organizare a licitaţiilor pentru atribuirea lucrărilor aferente proiectelor de reabilitare şi dezvoltare a reţelelor de apă şi atribuţiile de serviciu referitoare la evaluarea ofertelor depuse de participanţii la licitaţii şi desemnarea câştigătorilor acestora ce reveneau martorilor desemnaţi în calitate de membri în aceste comisii constituiau situaţia premisă pe care s-a grefat activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B..

De altfel, existenţa situaţiei premisă rezultă şi din declaraţiile martorului N. referitoare la contactarea inculpatului B., prin intermediul unei alte persoane, în scopul de a-i solicita sprijinul pentru câştigarea licitaţiilor, împrejurări care au fost confirmate chiar de inculpat prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Astfel, inculpatul a susţinut că TTT. i-a cerut să îl sprijine pe martorul N. pentru a câştiga licitaţiile ce erau organizate pentru atribuirea lucrărilor menţionate şi că, în acest context, a fost de acord să se întâlnească cu acesta din urmă la sediul societăţii pe care o deţinea S.C. PPP. S.R.L.

Această apărare nu înlătură propria vinovăţie, ci confirmă realitatea acuzaţiei şi conduita infracţională. Un eventual motiv subsidiar al conduitei inculpatului B., dorinţa de a satisface cererea unei persoane cu o funcţie importantă în partid, chiar real dacă ar fi (aspect neprobat însă în cauză) nu conduce la înlăturarea propriei vinovaţii atunci când inculpatul a solicitat sume de bani în folosul propriu pentru a determina câştigarea licitaţiilor de către N.. Acceptând apărarea inculpatului, rezultă că acesta a urmărit fraudarea licitaţiilor şi a premeditat săvârşirea infracţiunii,

Probele administrate în cauză, aşa cum vor fi prezentate în continuare, conduc instanţa de apel la reţinerea următoarei baze factuale:

În perioada 2009-2010, inculpatul B. a acceptat promisiunea martorului N., administrator la S.C. PPP. S.R.L., ca în schimbul traficării influenţei în vederea atribuirii contractelor de lucrări de reabilitare mai sus arătate către S.C. PPP. S.R.L de a primi 20% din valoarea totală a unor contracte de reabilitare a reţelei de apă şi a primit, în mod efectiv, direct sau prin intermediari, în perioada 2011-2013, sume de bani în considerarea contractelor respective.

Astfel, în perioada 2009-2010, inculpatul B. a acceptat promisiunea martorului N., administrator la S.C. PPP. S.R.L., de a primi un procent de 20% din valoarea totală a următoarelor contracte:

- contractul încheiat la data de 13 mai 2010, având ca obiect reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă şi canalizare în oraşele Scorniceşti şi Potcoava, în valoare de 22.888.538,64 RON;

- contractul încheiat la data de 30 iulie 2010, având ca obiect reabilitarea şi extinderea reţelei de apă şi canalizare în municipiul Slatina, în valoare de 36.008.472,51 RON;

- contractul încheiat la data de 04 august 2010 având ca obiect reabilitarea şi extinderea reţelei de apă şi canalizare în oraşele Drăgăneşti Olt şi Piatra Olt, în valoare de 19.304.541 RON.

Din suma totală reprezentând 20% din valoarea contractelor, sumă care a făcut obiectul promisiunii, inculpatul B. a primit, în mod efectiv, direct sau prin intermediari, în perioada 2011-2013, mai multe sume de bani, după cum urmează:

- în perioada ianuarie- martie 2011, a primit, în mod direct, de la martorul denunţător N., la sediul S.C. PPP. S.R.L., suma totală de 1.200.000 RON (în 3 tranşe a câte 400.000 RON fiecare);

- în perioada aprilie- decembrie 2011 a primit, prin intermediul inculpatului A., suma totală de 2.500.000 RON, de la martorul denunţător N. (în 5 tranşe a câte 500.000 RON fiecare);

- în perioada 2012-2013 a primit 3.080.000 RON, prin intermediul S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., cu ajutorul inculpaţilor A., F., G., H. şi a martorilor denunţători P. şi M., de la martorul denunţător N., sumă de bani care a fost supusă unui mecanism de transfer şi disimulare prin încheierea de documente fictive prin aceste societăţi comerciale.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul B. a acceptat promisiunea şi, în final, a primit sumele de bani anterior menţionate de la martorul denunţător, în schimbul traficării influenţei în vederea atribuirii contractelor de lucrări mai sus arătate către S.C. PPP. S.R.L., societate aparţinând martorului denunţător N..

Din perspectiva influenţei pe care inculpatul B. a pretins că o poate exercita, asupra persoanelor menţionate mai sus, s-a reţinut ca fiind relevantă în cauză împrejurarea că acesta avea calitatea de primar al municipiului Slatina la momentul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, în modalitatea acceptării promisiunii, dar şi de preşedinte al organizaţiei judeţene a QQQ.. Ulterior acestui moment, în perioada în care a primit direct sau indirect foloasele pretinse (2011-2013), inculpatul avea, de asemenea, calitatea de primar iar, din decembrie 2012, a devenit senator.

Din perspectiva elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine, în acord cu argumentele expuse prin sentinţa atacată, că din declaraţiile martorului N. coroborate cu cele ale inculpatului B. a rezultat că A. întâlnire dintre aceştia a avut loc în anul 2009 la sediul S.C. PPP. S.R.L.

În cadrul acestei întâlniri, martorul N. i-a spus inculpatului că "în cazul în care mă va ajuta să câştig una dintre licitaţii, îi ofer echivalentul în bani a 20% din suma încasată fără TVA. B. a acceptat propunerea mea şi mai mult s-a oferit să mă ajute să câştig toate cele trei obiective la care urma să licitez" . Martorul a reiterat aceste afirmaţii şi în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, arătând că după ce a luat la cunoştinţă de intenţia organizării unor licitaţii cu privire la cele trei obiective, l-a contactat pe inculpatul B., căruia i-a spus că "doream să câştigăm cel puţin o licitaţie. Pentru câştigarea a cel puţin uneia dintre licitaţii, i-am promis lui B. că îi voi da cu titlu de mită contravaloarea 20% din sumele încasate în urma derulării contractului, dar fără TVA. Având în vedere această propunere B. a acceptat-o şi mi-a promis că va face demersuri în vederea obţinerii celor trei contracte de către S.C. PPP. S.R.L." .

Prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul B. a confirmat, chiar dacă a nuanţat, înţelegerea avută cu martorul N., arătând că la rugămintea lui TTT. a acceptat să se întâlnească cu martorul, a avut reprezentarea clară că i s-a solicitat să intervină în favoarea societăţii acestuia şi că "în 2010 am mai avut o întâlnire la sediul PPP., ocazie cu care N. mi-a oferit o sumă de bani, pe care a dat de înţeles că o are la dispoziţie, arătând direct printr-o mişcare a capului către un colţ al camerei, unde s-ar fi aflat aceasta. Eu i-am spus că mă ţin de partea mea de înţelegere şi că nu îmi trebuie nimic în plus, iar când am ajuns la Slatina i-am relatat acest aspect şi administratorului public, A. şi i-am spus că refuz să mă mai întâlnesc personal cu N., iar domnul A. a spus că se va întâlni el" .

Deşi inculpatul a încercat să relativizeze plasarea în timp a înţelegerii cu martorul N. şi nu a recunoscut detaliile discuţiilor iniţiale, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că nu există nicio îndoială rezonabilă cu privire la aceea că faptele s-au petrecut de maniera expusă anterior, declaraţiile martorului fiind consecvente atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii în A. instanţă şi al apelului, unde a arătat că "I-am comunicat inculpatului B. că intenţionez să particip la licitaţii şi că vreau să le câştig şi i-am oferit acestuia un comision de 20% din valoarea contractelor care s-ar fi derulat. Inculpatul B. a acceptat oferta mea şi mi-a spus că poate influenţa câştigarea licitaţiilor de către mine întrucât lucrările ţineau de Consiliul Judeţean Olt şi acolo "sunt oamenii lui".

A. modalitate alternativă.

În raport cu probele administrate, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că în cursul anului 2009, inculpatul B., în cadrul unei întâlniri avută cu martorul N. la sediul S.C. PPP. S.R.L., a acceptat promisiunea acestuia că îi va remite 20% din valoarea încasărilor (fără TVA) pe care urma să le realizeze, în schimbul exercitării influenţei asupra funcţionarilor publici din cadrul S.C. LLL. S.R.L., pentru a asigura câştigarea licitaţiilor referitoare la lucrările de reabilitare şi extindere a reţelelor de apă în localităţile Slatina, Drăgăneşti-Olt, Piatra-Olt, Scorniceşti şi Potcoava de către societatea martorului.

- Referitor la condiţiile ataşate elementului material, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine următoarele:

- Dincolo de orice îndoială, acceptarea de către inculpatul B. a promisiunii făcute de martorul N. s-a făcut în mod direct, în cadrul discuţiei pe care aceştia au avut-o la sediul S.C. PPP. S.R.L. şi a vizat obţinerea unor sume de bani, cuantificate prin indicarea unui procent din sumele pe care societatea martorului urma să le încaseze pentru executarea lucariilor ce formau obiectul licitaţiilor în discuţie. În acest context, absenţa indicării unei sume determinate nu afectează îndeplinirea condiţiei ataşate elementului material, aceasta fiind cel puţin determinabilă prin raportarea procentului la încasările viitoare şi având astfel, o semnificaţie financiară evidentă.

În acest context prezintă relevanţă declaraţiile inculpatului B. din faza de urmărire penală, (...) În acel context, TTT. mi-a dat un bileţel pe care era un număr de telefon şi un nume, respectiv N., şi mi-a spus că firma acelei persoane este mare şi ar îndeplini condiţiile pentru a realiza proiectele LLL.. Mi-a cerut să iau legătura cu el şi să mă conving că ceea ce a spus este adevărat, şi totodată, TTT. mi-a precizat că şi el a fost "domn" cu mine şi cu slătinenii, pentru că Slatina primise cele mai multe fonduri pentru reabilitarea blocurilor. Imediat am luat legătura cu N. şi am mers la sediul PPP.. Atunci l-am cunoscut pe N., care mi-a prezentat activitatea societăţii PPP. şi mi-a spus că va participa la toate licitaţiile LLL.." (declaraţia din 04.09.2017, fil. 115-128 din dosar, vol. VII).

Totodată, inculpatul a relatat că "TTT. l-a lăsat să înţeleagă, în mod lipsit de orice echivoc, că alocarea unor fonduri necesare pentru lucrări la Primăria Slatina, cum ar fi reabilitări de blocuri, bazine de înot şi altele se va face cu condiţia că dacă o altă firmă decât cea a domnului N. va câştiga una sau alta dintre licitaţiile de reabilitare amintite mai devreme, acestea să fie anulate pentru a-i mai da o şansă domnului N. şi firmei dumnealui să le câştige pe toate. Prin urmare, contribuţia mea era aceea să intervin, dacă este cazul, pentru anularea licitaţiilor, asigurând astfel lui N. o nouă şansă pentru ca acesta să le poată câştiga pe toate. Ştiam că numitul N. a fost consilier personal al preşedintelui României, împrejurare care m-a făcut să înţeleg instantaneu interesul manifestat de către domnul TTT. pentru promovarea firmei domnului N., PPP., despre care ştiam că ar fi condusă din umbră de greii QQQ. de la acea vreme, printre care se afla şi domnul TTT.." (declaraţia din 31.03.2015, din dosarul de urmărire penală, vol. 4 fil. 60-66).

Cele două declaraţii ale inculpatului relevă că, înainte de a avea A. întâlnire cu martorul denunţător, a înţeles care trebuia să fie contribuţia sa, respectiv "contribuţia mea era aceea să intervin" şi, în acest context, l-a contactat pe martorul denunţător, deplasându-se personal la sediul firmei acestuia pentru a-şi trafica influenţa pe care funcţiile deţinute, de primar şi conducător al unei organizaţii politice la acel moment, o prefigurau.

- Referitor la condiţia ca subiectul activ al infracţiunii să aibă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că inculpatul B. i-a comunicat în mod direct martorului N. că are influenţă asupra funcţionarilor publici din cadrul LLL., folosind expresia "acolo sunt oamenii mei".

Nu prezintă relevanţă sub aspectul consumării infracţiunii faptul că inculpatul nu a individualizat persoanele asupra cărora avea influenţă, fiind suficientă determinarea lor prin raportare la unitatea menţionată şi atribuţiile pe care le deţineau în materia organizării licitaţiilor de care martorul era interesat.

De asemenea, sub aspectul caracterului real al influenţei, se reţine că din probele administrate în cauză a rezultat că S.C. LLL. S.A. constituia o entitate care avea ca acţionari Consiliul Local Slatina (majoritar), Consiliul Judeţean Olt şi Consiliile Locale Drăgăneşti Olt, Piatra Olt şi Scorniceşti .

Prin urmare, numirile în cadrul S.C. LLL. S.A depindeau de voinţa acţionarilor, unde, aşa cum s-a arătat, majoritar era Consiliul Local Slatina. La data comiterii faptelor, inculpatul B. deţinea funcţia de primar al Municipiului Slatina şi totodată, de preşedinte al organizaţiei judeţene Olt a partidului QQQ.., care avea o reprezentare semnificativă în cadrul consiliului local Slatina astfel încât, în acord cu argumentele expuse prin hotărârea atacată, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că prin prisma funcţiilor deţinute, acesta avea posibilitatea de a influenţa atât deciziile referitoare la numirile în cadrul LLL., cât şi modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici care îşi desfăşurau activitatea în cadrul acestei entităţi.

Mai mult, aşa cum s-a reţinut şi de către A. instanţă, cel puţin în ceea ce priveşte pe martorele RR. şi R., care au avut calitatea de membri ai comisiilor de licitaţii, inculpatul avea o influenţă care exceda calităţii lor de angajate în cadrul LLL., fapt relevat de împrejurarea că ulterior au fost angajate în cadrul unei societăţi pe care B. o controla în fapt, S.C. C. S.R.L., una în calitate de cenzor, iar cealaltă în calitate de contabil .

De asemenea, Înalta Curte - Completul de 5 judecători notează că din declaraţiile martorului N. a rezultat că acesta a avut în mod limpede reprezentarea faptului că inculpatul B., prin prisma funcţiilor pe care le deţinea, avea o influenţă asupra funcţionarilor din cadrul S.C. LLL. S.A., fapt care l-a şi determinat să încerce să îl contacteze pe acesta prin intermediul unui alt om politic.

De altfel, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul B. nici nu a contestat în vreun fel reala influenţă pe care o avea asupra funcţionarilor publici din cadrul LLL., relatând că la momentul când i s-a solicitat sprijinul de către TTT., a fost de acord să intervină în favoarea martorului N.. Ulterior, la momentul când s-a întâlnit cu N., inculpatul B. a confirmat implicit reala influenţă pe care o avea asupra funcţionarilor publici, promiţând intervenţia pentru câştigarea tuturor celor trei licitaţii organizate de LLL..

Referitor la calitatea de funcţionari publici ai martorilor asupra cărora inculpatul avea influenţă, în acord cu argumentele expuse de A. instanţă, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că aceştia erau directorul general al S.C. LLL. S.A., martorul NN. şi membrii comisiilor de licitaţii constituite prin decizia acestuia. În raport cu forma de organizare şi structura acţionariatului LLL., Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că aceasta era o persoană juridică cu capital integral de stat, astfel încât, ţinând seama şi de atribuţiile se serviciu ce reveneau martorilor menţionaţi anterior, aceştia aveau calitatea de funcţionari publici în sensul art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Concluzia expusă este valabilă şi prin raportare la dispoziţiile art. 147 alin. (1) din C. pen. de la 1969, ţinând seama de conţinutul art. 145 din acelaşi cod care reglementau în categoria unităţilor în care îşi desfăşurau activitatea funcţionarii publici, autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public şi raportau termenul "public" şi la administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

- În ceea ce priveşte promisiunea că va determina funcţionarii publici să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că din declaraţiile martorului N. coroborate cu declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, a rezultat că B., după ce a acceptat promisiunea martorului, i-a spus acestuia că va face demersuri în vederea obţinerii celor trei contracte de către S.C. PPP. S.R.L., afirmaţie care în contextul în care inculpatul a susţinut că la LLL. sunt "oamenii lui" a reprezentat o promisiune explicită că îi va determina pe funcţionarii publici să atribuie contractele către societatea martorului.

Deşi prin rechizitoriu nu au fost formulate acuzaţii referitoare la modalitatea în care s-au derulat procedurile de organizare şi atribuire a lucrărilor aferente celor trei proiecte, în acord cu argumentele expuse de A. instanţă, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că în cauză nu există probe suficiente din care să rezulte exercitarea unei influenţe în favoarea S.C. PPP. S.R.L. care a fost desemnată câştigătoare a tuturor celor trei contracte. Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat şi prin hotărârea atacată, nu prezintă relevanţă sub aspectul consumării infracţiunii împrejurarea că influenţa ar fi fost exercitată efectiv sau că S.C. PPP. S.R.L. ar fi îndeplinit criteriile necesare pentru câştigarea licitaţiilor, relevantă fiind promisiunea exercitării influenţei asupra funcţionarilor publici, inclusiv pentru îndeplinirea unui act privitor la atribuţiile lor de serviciu.

De asemenea, în acord cu argumentele expuse de A. instanţă, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că în cauză nu există probe suficiente şi relevante din care să rezulte promisiunea de exercitare a unei influenţe şi cu atât mai mult exercitarea unei asemenea influenţe de către inculpat asupra membrilor Comisiei Naţionale pentru Soluţionarea Contestaţiilor sau asupra judecătorilor din cadrul curţii de apel, în scopul respingerii contestaţiilor formulate de unii dintre participanţii la licitaţii.

Din perspectiva urmării imediate, a legăturii de cauzalitate şi a laturii subiective a infracţiunii, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că a fost adusă atingere valorii sociale referitoare la relaţiile în legătură cu serviciul, a căror normală desfăşurare presupune să nu existe suspiciuni că funcţionarii publici ar putea fi influenţaţi de alte persoane, că această atingere a fost cauzată în mod direct prin actele comise de inculpatul B. şi că acesta a comis fapta cu intenţie directă, respectiv a acceptat că prin fapta sa va pune în pericol relaţiile de serviciu care constituie obiectul juridic al infracţiunii de trafic de influenţă.

Acceptarea de către inculpat a promisiunii formulate de martorul denunţător în schimbul traficării influenţei, astfel cum a fost descrisă anterior, relevă, într-o A. etapă a dinamicii infracţionale, respectiv, în perioada 2009-2010, că inculpatul B. a acţionat în plan obiectiv şi subiectiv cu scopul traficării influenţei sale. Totodată, acceptarea promisiunii de a-i fi remisă o sumă de bani, chiar dacă constituie un început de punere în executare a hotărârii infracţionale, reprezintă, prin voinţa legiuitorului, momentul consumării infracţiunii de trafic de influenţă, fără însă ca aceasta să se fi epuizat, din moment ce, în succesiunea actelor de executare, a urmat primirea foloaselor acceptate de către inculpatul B..

A doua modalitate alternativă.

În acord cu aspectele expuse de A. instanţă, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că după încheierea contractelor dintre S.C. LLL.. S.A. şi S.C. PPP. S.A. în perioada mai - august 2010, în mod repetat, la diferite intervale de timp, martorul N. i-a remis inculpatului B. sume de bani în numerar, în contul "comisionului" de 20% pe care i l-a promis acestuia cu ocazia înţelegerii iniţiale.

Din declaraţia martorului N. a rezultat că, în perioada ianuarie - martie, în trei ocazii, inculpatul a fost la sediul S.C. PPP. S.R.L. unde martorul i-a înmânat sume de bani de câte 400.000 de RON, totalizând 1.200.000 de RON (declaraţia din data de 16 decembrie 2015 dată în faţa primei instanţe, filele x).

În faţa instanţei de apel, martorul a arătat că "i-am remis inculpatului B. suma de 400 mii de RON în bancnote de 500 RON, care erau puse în 8 plicuri şi pe care inculpatul le-a băgat în buzunarele pardesiului şi hainei cu care era îmbrăcat. I-am spus inculpatului B. că dacă nu poate să mai treacă pe la mine am să îl caut eu la Slatina pentru a-i da următorul comision. După această întâlnire, a mai avut loc o întâlnire cu inculpatul B. în Slatina la un restaurant despre care ştiam că îi aparţine unde i-am mai remis acestuia o sumă de ordinul sutelor de mii de RON, însă nu îmi amintesc exact cât. După această a doua întâlnire, am mai avut o întrevedere cu inculpatul B. însă acesta mi-a spus că vom ţine legătura prin intermediul viceprimarului, inculpatul A., care avea biroul chiar lângă acesta" .

Ulterior, în cursul anului 2011, după cum a rezultat din declaraţiile aceluiaşi martor, coroborate cu declaraţiile inculpatului B., remiterea sumelor de bani s-a realizat prin intermediul inculpatului A., care a primit de la martor în aceeaşi modalitate, în numerar, sume cuprinse între 400.000 şi 600.000 de RON, totalizând 2.500.000 RON, pe care i-a predat ulterior inculpatului.

De asemenea, aşa cum s-a arătat anterior, din probele administrate a rezultat că în vara anului 2011, cu ocazia uneia dintre întâlnirile avute cu inculpatul A., martorul N. i-a spus acestuia că nu mai are posibilitatea plăţii în numerar a sumelor de bani convenite, astfel încât, la indicaţiile inculpatului, a remis suma de 3.080.000 de RON ce constituia de asemenea obiect al traficului de influenţă, disimulată în încheierea unor contracte fictive de prestări servicii.

Concret, din probele administrate, a rezultat că S.C. PPP. S.R.L. (reprezentată de martorul N.) a încheiat trei contracte fictive cu S.C. K. S.R.L. (reprezentată de martorul P.), în baza cărora a plătit contravaloarea a trei facturi, două în valoare de 1.240.000 de RON, iar a treia, parţial, în valoare de 600.000 de RON.

Pentru ca banii să ajungă la inculpatul B., inculpatul A. i-a spus martorului P. să încheie alte contracte fictive cu S.C. L. S.R.L. ce aparţinea inculpatului H., în baza cărora s-au efectuat plăţi pentru transmiterea sumei de 1.000.000 de RON, şi totodată, prin intermediul S.C I. S.R.L., administrată de martorul M., contracte fictive cu S.C J. S.R.L., administrată de inculpaţii G. şi F., în baza cărora s-a efectuat plăţi pentru transmiterea sumei 2.080.000 RON.

Pentru ca suma de 1.000.000 de RON, primită în cont de la S.C. L. S.R.L. să ajungă în final la inculpatul B., la cererea inculpatului, martorul P. a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare pentru înstrăinarea unui imobil cu S.C. L. S.R.L. administrată de inculpatul H..

Astfel, formal P. vindea către S.C. L. un imobil preluând cu titlu de "avans" chiar suma de 1.000.000 RON pe care o plătise anterior societatea sa către S.C. L. în baza contractului fictiv încheiat anterior şi pe care o încasase de la S.C. PPP.. Din declaraţiile martorului P. a rezultat că în realitate imobilul îi aparţinea inculpatului B. şi că în baza antecontractului a încasat de la S.C. L. S.R.L. suma de 1.000.000 RON cu titlul de avans, în condiţiile în care ştia că acel antecontract nu avea să fie finalizat şi că, avansul primit masca suma provenită din înţelegerea iniţială avută de inculpat cu N., suma fiind plătită de S.C. K. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. chiar cu o zi înainte în baza contractului fictiv încheiat anterior. După încasarea avansului de 1.000.000 de RON, martorul P. a pus suma pe un card pe care i l-a pus la dispoziţie inculpatului B., care intenţiona să efectueze o deplasare în Franţa pentru a achiziţiona diverse opere de artă.

În acest sens se reţin declaraţiile martorului P. (...) "Tot atunci mi-a spus ca trebuie sa închei cu S.C. L. un antecontract de vânzare cumpărare a unui teren eu care îl deţineam în Slatina şi prin care sc. L. urma sa îmi plătească I mil de RON in contul meu personal.

Tot Vxxâlcov mi-a spus ca tranzacţia nu se va definitiva şi ca avansul acela de 1 mil de RON îl va rezolva el mai târziu. (...) Terenul din Slatina ce urma sa fac obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, deşi apărea ca fiind al meu, în realitate era al lui B., pentru ca el îmi dăduse banii pentru a-l achiziţiona iar eu am fost doar la notar pentru a semnat contractul prin care am devenit proprietarul terenului.

(...) Revenind la suma de bani din contul meu personal care urma sa fie achiziţionate tablouri din Franţa de către dl. B., arat următoarele. B. mi-a spus că trebuie să am în contul meu personal suma de aproximativ 2 mil de RON. Am fost de acord să pun suma de 300 de mii de RON pentru ca aşa trebuia, adică aşa mi s-a cerut de dl. B.. Am fost de acord sa plătesc aceasta suma de bani pentru a nu avea probleme in derularea contractelor şi întârzieri la plata lucrărilor. Si celelalte fapte tot din acest considerent le-am făcut pentru ca nu aveam nici un interes din cumpărarea tablourilor sau din transferul sumelor de bani de la S.C. PPP. prin K. la S.C. J. sau L..(...)"

În ceea ce priveşte transferul sumei de 1.346.031,16 RON de la S.C. K. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător P.) la S.C. I. S.R.L. (reprezentată de martorul M.) - diferenţa până la sumele încasate de S.C. K. S.R.L. de la S.C. PPP. S.R.L. (reprezentată de martorul N.), aşa cum s-a arătat anterior, pentru ca banii să ajungă la inculpatul B., S.C. K. S.R.L. a încheiat contracte fictive cu S.C. I. S.R.L şi subsecvent cu S.C. J. S.R.L. administrată de inculpaţii G. şi F., care aparent vizau achiziţionarea de bunuri şi servicii pentru CCCC., imobil care în fapt îi aparţinea tot inculpatului B..

Aşadar, în esenţă, subsecvent acceptării promisiunii formulate de martorul N., (care a acţionat având în vedere evaluarea unei influenţe reale pe care inculpatul o avea, mizând pe aceasta) inculpatul B. a primit în perioada 2011 - 2013, la diferite intervale de timp, suma totală de 1.500.000 de euro (6.200.000 de RON) în mai multe modalităţi, respectiv:

- în numerar, direct sau prin intermediul inculpatului A.;

- prin disimularea în încheierea unor contracte fictive încheiate între S.C. PPP. S.R.L.(reprezentată de martorul N.) - S.C. L. S.R.L. (reprezentată de martorul P.) - S.C. L. S.R.L. (reprezentată de inculpatul H.), urmată de un antecontract în baza căruia S.C. L. S.R.L. i-a plătit lui P. suma de 1.000.000 RON, pe care acesta a pus-o la dispoziţia inculpatului B., suma fiind depusă pe card;

- prin disimularea, în încheierea unor contracte fictive între S.C. K. S.R.L. şi S.C. I. (martor M.) şi S.C. J. S.R.L. (inculpaţii G. şi F.), sumele fiind folosite pentru finanţarea unor lucrări la un hotel deţinut în fapt de inculpatul B..

În raport cu situaţia de fapt expusă, în acord cu cele constatate de A. instanţă, Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că fapta inculpatului B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Referitor la momentul săvârşirii infracţiunii se constată că, deşi infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului B. s-a consumat la data actului iniţial, de pretindere a unui procent de 20% din valoarea totală a unor contracte de reabilitare a reţelei de apă (dată la care s-a realizat elementul material al traficului de influenţă în modalitatea normativă a "pretinderii"), actele subsecvente constând în primirea, în mai multe rânduri, a folosului necuvenit pretins, se circumscriu în mod natural laturii obiective a aceleiaşi infracţiuni.

Aceste acte ulterioare se află în strânsă legătură, obiectiv şi subiectiv, cu acţiunea iniţială de pretindere, săvârşirea ultimului act de primire având, juridic, semnificaţia epuizării infracţiunii, moment distinct şi ulterior celui al consumării sale.

Unitatea naturală a infracţiunii rezultă din împrejurarea că actul de pretindere a procentului de 20% din valoarea totală a unor contracte de reabilitare a reţelei de apă şi actele de primire constituie toate împreună acţiunea specifică a infracţiunii de trafic de influenţă, ele raportându-se la acelaşi folos material ce urma să fie dobândit de inculpatul B. pentru intervenţia sa constând în aceea că va determina pe funcţionarii publici să atribuie contractele de reabilitare a reţelei de apă către societatea martorului N..

Tot o formă de unitate naturală colectivă de infracţiune există şi în cazul infracţiunii cu conţinuturi alternative atunci când activitatea infracţională este formată din mai multe acte care, săvârşite cu aceeaşi ocazie şi în strânsă legătură între ele, realizează în mod cumulativ mai multe dintre conţinuturile alternative, multiplicitatea internă derivând în acest caz din divizarea firească a activităţii infracţionale în acţiunile prevăzute de lege în mod alternativ, dar realizată în fapt în mod cumulativ şi producerea unor rezultate uneori diferite. Caracterul de unitate este imprimat de echivalenţa juridică a conţinuturilor alternative, datorită căreia actele săvârşite cu aceeaşi ocazie se integrează într-o singură acţiune constitutivă, iar rezultatele produse echivalente, ca şi actele care le-au cauzat se adiţionează, înglobându-se într-un rezultat integral unic. La infracţiunile cu conţinutul alternative nu numai acţiunea poate fi prevăzută de lege sub forma unor modalităţi alternative ci şi rezultatul. În asemenea caz dacă s-au produs concomitent rezultate eterogene acesta se însumează datorită echivalenţei lor juridice integrându-se într-un rezultat unitar, consecinţa unei activităţi infracţionale unice.

În acest sens, se reţine în doctrină că "acţiunea sau inacţiunea unică ce caracterizează infracţiunea simplă poate fi uneori segmentată, în fapt, în mai multe acte constitutive care leagă între ele în mod natural, formând acţiunea sau inacţiunea constitutivă a infracţiunii. Este vorba în acest caz de o pluralitate internă, intrinsecă însuşi conţinutului constitutiv al infracţiunii care nu se poate converti într-o pluralitate de infracţiuni. Această pluralitate internă rezultă din condiţiile de fapt ale săvârşirii infracţiunii, în sensul că, prin natura lucrurilor, actele de cele mai multe ori similare şi cvasi similare se leagă între ele, dând naştere unei acţiuni constitutiv unice. Unitatea infracţiunii este determinată de această sudură realizată în mod natural între actele prin care se înfăptuieşte executarea elementului material al infracţiunii.

(...)Aceeaşi situaţie urmează a fi adoptată şi atunci când conţinuturile alternative sunt caracterizate nu prin modalităţi diferite ale acţiunilor săvârşite, ci prin modalităţi diferite ale rezultatelor produse de o acţiune unică.

Pentru ca actele aparţinând unor modalităţi alternative de săvârşire să se poată integra într-o unitate naturală de infracţiuni este necesar, în principiu, ca ele să fie săvârşite cu aceeaşi ocazie, într-o coeziune obiectivă şi subiectivă care le reuneşte în mod firesc într-o activitate infracţională unică. În general, atunci când se comit la intervale mai mari de timp, acţiunile alternative pot constitui fie o unitate legală de infracţiuni, de tipul infracţiunii continuate, dacă au fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, fie un concurs real de infracţiuni, dacă fiecare dintre ele a fost impulsionat de o poziţie subiectivă unică.

Dar există şi situaţii când, chiar dacă între diferitele momente în care se săvârşesc actele specifice modalităţii alternative se scurge un anumit interval de timp această împrejurare nu împiedică reunirea acestor acte într-o unitate naturală de infracţiuni. O asemenea situaţie există atunci când conţinuturile alternative reprezintă trepte succesive, în forme distincte, dar legate între ele de realizarea unui iter criminis. În cazul în care fiecare dintre modalităţile alternative reprezintă o fază de desfăşurare, iar ele se succed în ordinea pe care o implică ace iter criminis care este specific incriminării respective, unitatea infracţiunii rămânând neştirbită chiar dacă între momentele realizării acestor modalităţi alternative se interpune câte un interval mai mare de timp. Unitatea astfel conturată este forma unităţii naturale de infracţiune.

Astfel, în cazul luării de mită, dacă funcţionarul pretinde o sumă de bani pentru a face un act privitor la îndatoririle sale de serviciu şi apoi, după un interval de timp, primeşte această sumă, cele două acte - pretinderea şi primirea - deşi prevăzute ca modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii, sunt în realitate două faze succesive ale unei activităţi infracţionale unice.

Trecerea unui interval de timp mai mare între realizarea modalităţilor alternative nu exclude unitatea infracţiunii nici în cazul în care modalităţile alternative sunt prevăzute sub forma unor rezultate diferite pe care le poate produce aceeaşi acţiune sau inacţiune. Indiferent de împrejurarea că un rezultat se produce într-un anumit moment, iar altul la un interval mai îndelungat după producerea primului, cele două rezultate se îmbină între ele caracterizând aceeaşi infracţiune unică.

Se poate conchide că unitatea naturală de infracţiune poate exista nu numai în cazul actelor plurale săvârşite cu aceeaşi ocazie într-o cvasisimultaneitae, dar şi atunci când ele chiar mai distanţate în timp se integrează sub aspect faptic în complexul de elemente care, în formularea incriminării îi caracterizează unitatea.

(Vasile Papadopol, Doru Pavel -Formele unităţii infracţionale în dreptul penal român, Casa de editură şi presă Şansa S.R.L., Bucureşti, 1992.).

2. Referitor la inculpatul A.

Examinând criticile formulate se constată caracterul nefondat al acestora.

Astfel, un prim motiv de apel vizează netemeinicia sentinţei penale apelate, apărarea inculpatului solicitând admiterea cererii de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpatul A. din două infracţiuni de complicitate la trafic influenţă şi complicitate la spălarea banilor în infracţiunea unică de favorizare a infractorului.

În argumentarea cererii de schimbare a încadrării juridice, s-a susţinut, în esenţă, că infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune de acţiune şi instantanee şi se consumă în momentul realizării oricăreia dintre modalităţile alternative ale elementului material, or, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în forma complicităţii reţinându-se în sarcina sa săvârşirea de acte materiale ulterioare consumării infracţiunii principale de trafic de influenţă, începând cu aprilie 2011. În aceste condiţii, actele sale se circumscriu infracţiunii de favorizare a infractorului.

În cauză, raportat la situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi reţinută de instanţa de fond, dar şi faţă de probatoriul administrat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că fapta, astfel cum a fost reţinută şi recunoscută de inculpatul A., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei, pentru următoarele considerente:

Astfel, instanţa de control judiciar, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine că acuzaţia de trafic de influenţă adusă inculpatului A. constă în aceea că, în perioada 2011-2013, l-a ajutat pe inculpatul B. să primească de la martorul denunţător N. sume de bani reprezentând preţul traficului de influenţă, respectiv, în perioada aprilie 2011- iulie 2011, a primit, în mai multe tranşe, de la martorul denunţător N., suma de 2.500.000 RON, pe care a remis-o inculpatului B., iar în perioada 2012- 2013, l-a ajutat pe inculpatul B. să primească suma de 2.480.000 RON, din suma de 3.080.000 RON remisă de martorul denunţător N., dar supusă unui mecanism (iniţiat şi coordonat de inculpatul A.) de transfer şi disimulare prin încheierea de documente fictive, prin intermediul S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L, cu sprijinul inculpaţilor F., G., H. şi al martorilor P. şi M., sume de bani din care inculpatul B. a achiziţionat bunuri sau au fost efectuate lucrări de amenajare şi dotare a hotelului CCCC. din municipiul Slatina, pe care îl deţine şi îl controlează prin interpuşi acelaşi inculpat, cunoscând că aceste sume de bani, provin din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Referitor la momentul săvârşirii infracţiunii se constată că, deşi infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina autorului, inculpatul B. s-a consumat la momentul realizării elementul material al traficului de influenţă în modalitatea normativă a "acceptării", actele subsecvente constând în primirea, în mai multe rânduri, a folosului necuvenit, se circumscriu în mod natural laturii obiective a aceleiaşi infracţiuni.

În acest sens, se impune observaţia că, astfel cum s-a subliniat în cele ce preced, în cazul infracţiunilor al căror element material cunoaşte variante normative alternative, săvârşirea uneia dintre acestea marchează consumarea infracţiunii, ceea ce nu înseamnă, însă, că săvârşirea faptei şi în alte modalităţi regăsite în norma de incriminare ar fi complet lipsită de relevanţă penală. Comiterea ulterioară a altor variante alternative ale elementului material al traficului de influenţă obiectivează, atunci când între actele succesive există o strânsă legătură obiectivă şi subiectivă, etape diferite de realizare a unei activităţi ilicite unice, împreună alcătuind o unitate naturală de infracţiune.

A raţiona în sens contrar înseamnă a admite că, atunci când activitatea ilicită a infractorului cunoaşte o succesiune de acte subsumate unei infracţiuni unice, de natură a agrava răspunderea sa penală, contribuţiile ulterioare actului iniţial să fie plasate în afara sferei de aplicare a legii penale şi, prin aceasta, să devină lipsite de consecinţe juridice, în pofida indisolubilei lor legături cu activitatea originară, ce a marcat momentul consumativ al infracţiunii.

Aşadar, întrucât infracţiunea de trafic de influenţă este susceptibilă de desfăşurare în timp, având modalităţi alternative de comitere, iar intervenţia inculpatului A. pe acest lanţ infracţional este concomitentă cu desfăşurarea infracţiunii de trafic de influenţă nu se poate concluziona că tot ajutorul dat inculpatului B. a fost ulterior momentului săvârşirii infracţiunii.

În acest context, similar celor reţinute de instanţa de fond instanţa de control judiciar constată că, ulterior acceptării promisiunii de către inculpatul B., activitatea ilicită a acestuia a continuat, întreruperile intervenite între actele succesive comise fiind determinate de natura şi specificul activităţii infracţionale, acesta urmărind primirea sumei acceptate anterior, acţiune a cărei executare a menţinut dinamica faptei până la momentul epuizării şi nu a afectat unitatea naturală a infracţiunii de trafic de influenţă. Aşadar, actele de complicitate ale inculpatului A., care a ajutat pe traficantul de influenţă să obţină folosul, respectiv implicarea sa în toată această dinamică infracţională, pe parcursul căreia a intervenit cu acţiuni menite a înlesni demersurile inculpatului şi a-l ajuta să-şi asigure primirea sumei de bani ce reprezenta preţul traficului, reprezintă acte de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă şi nu a infracţiunii de favorizare a făptuitorului.

Totodată, contrar apărării în raport de argumentaţia ce precede se constată că în speţă nu este incidentă dezlegarea dată prin decizia nr. 5/2019 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la interpretarea şi aplicarea art. 174, cu referire la art. 154 alin. (2) teza I din C. pen., prin care s-a stabilit:

"prin data săvârşirii infracţiunii şi, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor simple a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp se înţelege momentul apariţiei primei pagube ori al obţinerii primului folos necuvenit.

Astfel, obiectul recursului în interesul legii a vizat exclusiv infracţiunile simple ce constau într-o unică acţiune sau inacţiune, care prezintă particularitatea producerii unei pagube ori realizării unui folos necuvenit pe o perioadă de timp, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din C. pen., folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 301 din C. pen., statuându-se că momentul de debut al curgerii termenului de prescripţie a răspunderii penale este cel în care s-a produs A. pagubă sau s-a obţinut primul folos patrimonial, întrucât doar atunci sunt întrunite toate condiţiile cerute de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii în configuraţia sa tipică, acesta fiind momentul în care fapta săvârşită a produs rezultatul cerut de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii în forma tip.

Or, pentru argumentele deja prezentate, în cazul infracţiunilor al căror element material cunoaşte variante normative alternative, săvârşirea uneia dintre acestea marchează consumarea infracţiunii, ceea ce nu înseamnă, însă, că săvârşirea faptei şi în alte modalităţi regăsite în norma de incriminare ar fi complet lipsită de relevanţă penală. Comiterea ulterioară a altor variante alternative ale elementului material al traficului de influenţă obiectivează, atunci când între actele succesive există o strânsă legătură obiectivă şi subiectivă, etape diferite de realizare a unei activităţi ilicite unice, împreună alcătuind o unitate naturală de infracţiune.

Unitatea naturală colectivă de infracţiune presupune, aşadar, o anumită desfăşurare în timp, cunoscând un moment al consumării infracţiunii - cel al săvârşirii primei modalităţi alternative a elementului material şi un moment distinct al epuizării - echivalent datei săvârşirii ultimei variante normative, în cazul nostru ultimul act de primire. Contrar susţinerilor inculpatului, acest moment al epuizării are relevanţă penală, el marcând data săvârşirii infracţiunii şi, implicit, data în raport de care se stabileşte legea penală aplicabilă întregii activităţi ilicite şi se calculează termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Un alt motiv de apel a vizat dispoziţia de condamnare a inculpatului A. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, în forma de participaţie a complicităţii, inculpatul susţinând că pronunţarea soluţiei de condamnare este rezultatul unei interpretări eronate a mijloacelor de probă administrate în cauză, ansamblul probator nefiind de natură a susţine integral soluţia de condamnare, nefiind dovedite faptele materiale constând în primirea banilor şi nici actele subsecvente creării circuitului financiar.

În ceea ce priveşte caracterizarea demersului infracţional al inculpatului, probatoriul administrat în cauză atestă nu numai că inculpatul A. a cunoscut despre existenţa înţelegerii infracţionale dintre inculpatul B. şi martorul N., dar şi că l-a ajutat pe inculpatul B., facilitând primirea de către acesta din urma a preţului traficului de influenţă.

Astfel, inculpatul A. a confirmat existenţa unei înţelegeri dintre cumpărătorul şi traficantul de influenţă arătând că are cunoştinţă, că, " pe baza unei înţelegeri anterioare" cu martorul denunţător N., acesta urma să îi remită inculpatului B. 20% din valoarea contractelor de execuţie pe care către S.C. PPP. S.R.L. le încheiase cu S.C. LLL. S.A., aspect susţinut şi de martorul denunţător, care i-a spus lui A. că:

"…are un angajament financiar faţă de B.", aranjament cu privire la care A. a avut "reprezentarea că este mită, atunci când dl. B. mi-a dat detaliile menţionate anterior" .

Deşi inculpatul A. a susţinut că a aflat abia în 2011 despre existenţa înţelegerii cu martorul denunţător, din declaraţiile sale din cursul urmăririi penale rezultă că anterior acestui moment, respectiv în anul 2009, inculpatul B. i-a spus "că N. este reprezentantul lui TTT. că trebuie să ajute S.C. PPP. S.R.L. să câştige licitaţiile la LLL.", iar "După întâlnirea cu domnul N., când am ajuns în Slatina, i-a spus despre aceasta şi tot ce am discutat administratorului public, domnului A.. (declaraţia din data de 31.03.2015- urmărire penală).

Probatoriul a confirmat că inculpatul A. avea reprezentarea reală a demersurilor inculpatului B. facilitând denunţătorului N. legătura cu acest inculpat.

Astfel, potrivit declaraţiilor inculpatului A. interacţiunea intre cei doi a fost generată de nerespectarea clauzelor contractuale de către N., motiv pentru care inculpatul B. i-ar fi dat numărul de telefon al martorului denunţător N. şi, în perioada următoare, s-au întâlnit la Primăria Slatina, prilej cu care martorul N. i-a arătat un bilet pe care scria că are un angajament faţă de inculpatul B. pe care nu poate să îl mai susţină în numerar şi i-a solicitat să îi recomande o firmă prin care să poată să respecte angajamentul pe care şi l-a asumat (declaraţia din 19.06.2017 din dosar, fil. 95-102, vol. VII).

Martorul denunţător N. a descris contextul în care a apelat la această modalitate de remitere a banilor prin intermediul unor societăţi comerciale şi anume, "situaţia financiară a firmei devenise precară" întrucât "în vara anului 2011, din cauza unor probleme economice nu am mai avut capacitatea financiară să retrag în numerar bani din contul S.C. PPP. S.R.L., această operaţiune fiindu-mi interzisă de către bancă, aspect pe care l-am adus la cunoştinţă şi lui B., căruia nu i-am mai putut da sumele de bani stabilite iniţial. Având în vedere această situaţie, B. a început să facă presiuni asupra mea pentru a-mi onora angajamentul, existând situaţii în care nu a mai emis la timp autorizaţiile de intrare pe lucrare, fiind amendaţi astfel de către Primăria Slatina sau de diverse autorităţi locale aflate în subordinea Primăriei Municipiului Slatina. De asemenea, au existat situaţii în care S.C. PPP. S.R.L. a făcut obiectul unei campanii de denigrare în presa locală cu toate că aceasta nu era fundamentată". În acest context, inculpatul B. i-a comunicat martorului denunţător că, în continuare, vor ţine legătura "prin viceprimarul A., eventualele sume de bani urmând a-i fi remise tot prin intermediul viceprimarului" (declaraţia din 11 septembrie 2014, fil. 53-64 din dosarul de urmărire penală, vol. 5).

Urmare acestei solicitări inculpatul A. a luat legătura cu B., care i-a indicat conduita de urma şi i-a cerut să îl pună pe martorul denunţător în legătură cu prietenul său P., administrator la S.C. K. S.R.L.

Conformându-se cerinţelor inculpatului B., inculpatul A. i-a propus martorului "P. să desfăşoare o relaţie comercială cu N., astfel încât sumele de bani să parvină mai departe lui B., prin societatea lui P.. Acesta a fost de acord, au intrat în contact şi mi s-a adus la cunoştinţă că au şi încheiat un prim contract în acest sens, au stabilit toate detaliile şi au decis să încheie mai multe contracte în valoare de 1 milion de RON fiecare. …Rolul meu a fost doar acesta, de a-i pune în contact pe cei doi, adică pe N. şi P." (declaraţia inculpatului A. din 21 aprilie 2015 din dosarul de urmărire penală, filele x,vol. 4).

La acest moment inculpatul A. ştia cu exactitate care este sursa banilor şi că aceştia provin din săvârşirea unor infracţiuni de corupţie de către inc. B., iar în consecinţă, a transmis aceste informaţii şi către martorul P., implicit, acesta fiind pe deplin conştient de scopul şi consecinţele acţiunilor sale viitoare acceptând cele propuse.

Sub acest aspect, martorul denunţător P. a declarat următoarele:

"Între anii 2009-2014 am avut mai multe contracte încheiate cu Primăria Slatina. În perioada în care am încheiat contracte cu primăria Slatina primar a fost până în 2012 inculpatul B., iar viceprimar A., iar din anul 2012 a devenit primar A..

În anul 2012 am fost contactat de A., m-am întâlnit cu acesta, iar atunci mi-a spus ca are de încasat suma de 1 mil de RON de la S.C. PPP. şi mi-a cerut sa iau legătura cu N. dându-mi numărul de telefon al acestuia. Nu mi-a precizat exact ce era cu aceasta sumă de bani, dar mi-a cerut sa îl ajut pentru a încasa aceasta suma, urmând ca ulterior să îmi precizeze ce sa fac cu ea.

L-am sunat pe domnul N. şi m-am prezentat la sediul firmei acestuia din partea lui A.. Încă de la începutul discuţiei mi-am dat seama ca acesta ştie despre ce este vorba şi am stabilit împreună să întocmesc o factura de 1 mil de RON fără TVA, iar N. s-a oferit să întocmească un contract fictiv care să vizeze efectuare de către S.C. K. a unor lucrări de reabilitare blocuri în Bucureşti Sector 1, unde eu mai aveam şi alte lucrări.".

Totodată, martorul denunţător P. şi-a menţinut declaraţia dată în faza urmăririi penale potrivit căreia la momentul întâlnirii cu martorul N., acesta ştia că fusese trimis la el de către inculpatul A., iar în legătură cu sumele primite de la S.C. PPP. a arătat că a cunoscut că acestea nu au acoperire în derularea unor contracte reale ci actele sunt fictive.

În legătură cu aspectele menţionate martorul N. a declarat următoarele:

"În cursul anului 2011,(…), la sediul S.C. PPP. S.R.L. s-a prezentat o persoană care mi-a spus că se numeşte "P." şi că este reprezentantul firmei S.C. K., fiind trimis de viceprimarul A.. Acesta mi-a confirmat faptul că are cunoştinţă că banii trebuie să ajungă la A., societatea sa fiind doar un paravan pentru a intra în posesia banilor. Pentru a da o aparenţă de legalitate virării sumelor de bani, i-am propus lui "P." să încheiem mai multe contracte succesive având ca obiect anveloparea de blocuri în municipiul Bucureşti, activitate pe care S.C. PPP. S.R.L. o desfăşura în realitate, între societatea mea şi K. fiind încheiat contract de subantrepriză"(declaraţia din 11.09.2014, fil. 53-64 din dosarul de urmărire penală, vol. 5.).

A. a negat primirea vreunei sume de bani, în numerar, de la martorul denunţător N., confirmând implicarea sa, exclusiv, în ceea ce priveşte transmiterea folosului către inculpatul B., prin intermediul unor societăţi comerciale (declaraţia inculpatului din data de 21 aprilie 2015, filele x).

Primirea sumelor de bani de către inculpatul A. a fost însă confirmată atât de martorul N., care a declarat că i-a remis personal aceste sume de bani inculpatului, cu prilejul mai multor întâlniri pe care le-a avut cu acesta în municipiul Slatina, cât şi de inculpatul B. care a recunoscut că a primit sume de bani de la N., prin intermediul inculpatului A..

În mod evident atât martorul N. cât şi inculpatul B. au confirmat primirea de către inculpatul A., în modalităţi diferite, a unor sume de bani având provenienţa ilicită, respectiv a unor foloase provenite din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie.

Probatoriul administrat a reliefat, totodată, că inculpatul A. era implicat activ în dinamica infracţională, reţinându-se în acest sens declaraţia martorului N. care confirmă faptul că "inculpatul A. nu făcea nimic fără acceptul inculpatului B. precizând că, ori de câte ori mă întâlneam cu inculpatul A. acesta îi trimitea un email inculpatului B. şi aştepta acceptul lui. De asemenea, ori de cât ori aveam vreo problemă legată de autorizaţii sau lucrări inculpatul A. îl suna pe inculpatul B.."

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului M.:

"Am aflat de la P. că A. i-a cerut acestuia ca prin intermediul societăţii comerciale K. S.R.L. să fie virate de la PPP. S.R.L. nişte sume de bani, care trebuiau să ajungă la B.".

Totodată, din declaraţia martorului denunţător N. rezultă că acesta îl anunţa telefonic pe inculpatul A. după efectuarea fiecărei plăţi, viceprimarul confirmând de fiecare dată că avea deja cunoştinţă despre plăţi, evident în baza relaţiei cu martorul P. şi inculpatul B..

Referitor la remiterea unor sume de bani în mod direct prin intermediul unor societăţi comerciale între care s-au încheiat contracte fictive relevanţă prezintă şi declaraţia martorului P. care a precizat cu prilejul audierii la instanţă, la întrebarea formulată de apărătorul ales al inculpatului A.:

"De ce îl anunţa pe A. ca banii au fost viraţi de la S.C. PPP. către S.C. K.?" că "Aşa a fost discuţia iniţială ca atunci când primesc banii de la S.C. PPP. sa îl anunţ pe acesta".

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei a rezultat că între S.C. PPP. S.R.L şi S.C. K. S.R.L au fost încheiate trei contracte de prestări servicii, respectiv: contractul nr. x din data 07 noiembrie 2011 având ca obiect reabilitarea termică a imobilului din Calea x, scara F; contractul nr. x din data 26 octombrie 2012 având ca obiect reabilitarea termică a imobilului situat în Bucureşti, strada x nr. 18, bloc R6 şi contractul nr. x din 15 ianuarie 2013.

În baza contractelor mai sus menţionate, reprezentanţii S.C. K. S.R.L. au facturat către S.C. PPP. S.R.L., în total suma de 3.720.000 RON, din care au încasat în total suma de 3.080.000 RON, suma de 640.000 RON rămânând neachitată.

Acest segment al traseului banilor de la S.C. PPP. S.R.L. către S.C. K. S.R.L., a fost descris de cumpărătorul de influenţă N., administrator şi asociat majoritar la S.C. PPP. S.R.L. şi confirmat prin declaraţiile lui P. care a subliniat că toată documentaţia referitoare la relaţia S.C. PPP. S.R.L. - S.C. K. S.R.L. a fost întocmită fictiv, implicit cu date nereale, cu scopul de a asigura aparenţa de legalitate a transferului sumelor în discuţie, sume care în realitate reprezintă o parte din banii daţi pentru realizarea elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă. A rezultat că S.C. K. S.R.L. nu a executat în realitate lucrările contractate de la S.C. PPP. S.R.L., scopul întocmirii formale a acestor documente justificative fiind doar acela de la disimula provenienţa precum şi adevărata destinaţie a banilor.

Fictivitatea contractelor încheiate între S.C. PPP. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., prin care s-a justificat transferul sumelor de bani, precum şi destinaţia acestora, au fost confirmate şi de martorul V., care a declarat că de la fratele său a aflat că aceste contracte încheiate cu S.C. PPP. S.R.L., cât şi facturile emise sunt fictive, întrucât S.C. K. S.R.L. nu a executat lucrările din contracte, banii încasaţi au fost transferaţi unor firme din Slatina pe baza unei înţelegeri între administratorul S.C. PPP. S.R.L., N. şi inculpatul A..

În acelaşi mod, pentru ca banii să ajungă la inculpatul B., inculpatul A. i-a spus martorului P. să încheie contracte fictive cu S.C. L. S.R.L. ce aparţinea inculpatului H., în baza căruia s-au efectuat plăţi pentru transmiterea sumei de 1.000.000 de RON, şi totodată, prin intermediul S.C I. S.R.L., administrată de martorul M., contracte fictive cu S.C J. S.R.L., administrată de inculpaţii G. şi F., în baza căruia s-au efectuat plăţi pentru transmiterea sumei 2.080.000 RON.

Declaraţiile martorului denunţător P., administratorul S.C. K. S.R.L., ale martorilor M., ale inculpaţilor F., A., G., actele încheiate între societăţile comerciale implicate în mod fictiv în circuitul comercial în care sunt vehiculate sumele de bani, preţ al traficului de influenţă, facturile fiscale precum şi actele contabile aferente operaţiunilor comerciale fictive încheiate pentru disimularea sumelor primite sunt probe interpretate corect de către A. instanţă atât în ceea ce priveşte starea de fapt cât şi dispoziţiile legale incidente.

Un alt circuit al mecanismului de transfer s-a realizat pe segmentul S.C. PPP. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător N.) - S.C. K. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător P.) - S.C. I. S.R.L. (reprezentată de martorul denunţător M.) - S.C. J. S.R.L. (reprezentată de inculpaţii G. şi F.) - inculpatul B..

Implicarea inculpatului A. pe acest palier a rezultat şi din depoziţia inculpatului F. care în legătura cu activităţile desfăşurate de S.C. J. S.R.L. a arătat că a ţinut legătura cu inculpatul B." prin intermediul inc. A." .

Totodată, martorul M. a precizat că inculpatul A. a fost cel care a stabilit că suma de 1.240.000 RON de la S.C. PPP. S.R.L trebuie sa ajungă la S.C. J. S.R.L. . Martorul a arătat că la sfârşitul anului 2012 ori începutul anului 2013, vărul său P., administrator la S.C. K. S.R.L., i-a relatat termenii înţelegeri avute cu N., administratorul S.C. PPP. S.R.L., cât şi cu inculpatul A., viceprimar al municipiului Slatina, în sensul transferării unei sume de bani provenită de la S.C. PPP. prin intermediul firmei sale S.C. K. S.R.L., către S.C. J. S.R.L.

Între S.C. K. S.R.L., reprezentată de P. şi S.C. I. S.R.L., reprezentată de M., urmare a contractului cadru de prestări servicii nr. x/27.02.2012, între cele două societăţi comerciale a fost încheiat, în mod fictiv, actul adiţional nr. x/28.06.2012, prin care în calitate de prestator, S.C. I. S.R.L. s-a obligat să execute lucrări montaj-demontaj schelă şi refacere termo-sistem la obiectivul Spitalul Bagdasar Arseni Bucureşti (dosarul de urmărire penală, vol. 18, fil. 47-50, 57-58).

De asemenea, în mod fictiv, între aceleaşi părţi a mai fost încheiat actul adiţional nr. x noiembrie 2012 la contractul nr. x/27 februarie 2012, obiectul acestuia fiind executarea de lucrări de termo-izolare cu polistiren pentru obiectivele beneficiarului S.C. K. S.R.L. La acest act adiţional au fost întocmite şi două anexe cuprinzând lucrările ce ar fi trebuit executate (dosarul de urmărire penală, vol. 18 fil. 59-60).

În baza celor două acte adiţionale, S.C. I. S.R.L. a emis către S.C. K. S.R.L. şase facturi: factura fiscală nr. x din 22 ianuarie 2013 în valoare de 223.420,72 RON, factura fiscală nr. x din 22 ianuarie 2013 în valoare de 239.568 RON, factura fiscală nr. x din 22 ianuarie 2013 în valoare de 274.483,92 RON, factura fiscală nr. x din 24 aprilie 2013 în valoare de 193.158,52 RON, factura fiscală nr. x din 30 aprilie 2013 în valoare de 202.120 RON şi factura fiscală nr. x din 15 mai 2013 în valoare de 213.280 RON .

S.C. K. S.R.L. a efectuat plata facturilor anterior menţionate, prin ordine de plată, în data de 28 februarie 2013 pentru suma de 200.000 RON, în data de 04 martie 2013 pentru suma de 50.000 RON, în 26.03.2013 pentru suma de 487.472,64 RON, în 13 mai 2013 pentru suma de 193.158,52 RON, în 16 mai 2013 pentru suma de 202.120 RON şi în data de 21 mai 2013 pentru suma de 213.280 RON, în total, 1.346.031,16 RON, astfel cum rezultă din fişa analitică aflată în dosarul de urmărire penală .

Ulterior Între S.C. I. S.R.L., în calitate de beneficiar şi S.C. J. S.R.L., în calitate de prestator, a fost încheiat, în mod fictiv, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, prin care prestatorul se obliga să execute lucrări de refacere termo-sistem şi montaj - demontaj schelă pentru obiectivul Spital Bagdasar Arseni din Bucureşti .

Totodată, a fost încheiat, în mod fictiv, actul adiţional nr. x din 04.12.2012 la contractul cadru nr. x din 09 iulie 2012, prin care S.C. J. S.R.L. s-a obligat să execute lucrări de reabilitare termică la obiectivul bloc z - scările A-C, din municipiul Slatina, judeţul Olt (dosarul de urmărire penală, fila x).

În consecinţă, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă în mod cert că inculpatul A. a facilitat denunţătorului N. legătura cu inculpatul B., acesta fiind cel care a promis traficarea de influenţă şi a primit şi prin intermediul inculpatului A. preţul, suma de bani ce formează obiectul infracţiunii de trafic de influenţă.

3. Inculpatul H. a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie sub aspectul soluţiei de condamnare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, sub forma complicităţii întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a acţionat cu intenţie în vederea sprijinirii inculpatului B.. Astfel, inculpatul H. a susţinut că nu a cunoscut împrejurarea că banii primiţi de către S.C. L. S.R.L. de la S.C. K., transferaţi ulterior martorului P. provin din comiterea unei infracţiuni.

În examinarea criticilor formulate se constată că acuzaţia adusă inculpatului H. - infracţiunea de trafic de influenţă sub forma complicităţii, faptă prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei, constă în aceea că, în perioada 2012- 2013, l-a ajutat pe inculpatul B. ca prin intermediul S.C. L. S.R.L., să primească suma de 1.240.000 RON de la martorul denunţător N. prin S.C. PPP. S.R.L., cunoscând că această sumă reprezintă preţul exercitării influenţei de către inculpatul B. pentru atribuirea contractelor de lucrări către această societate, reprezentată de martorul denunţător N., sumă ce a fost pusă la dispoziţia inculpatului B. prin intermediul martorului P. şi folosită pentru achiziţionarea de bunuri (opere de artă din Franţa.)

În cauză, raportat la situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi reţinută de instanţa de fond, dar şi faţă de probatoriul administrat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că fapta, astfel cum a fost reţinută prin actul de sesizare şi sentinţa penală apelată, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută în art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru următoarele considerente:

Astfel, instanţa de control judiciar în temeiul efectului devolutiv al apelului, conform art. 417 din C. proc. pen., analizând actele şi lucrările dosarului, reţine că acuzaţia adusă inculpatului H. a fost recunoscută în parte de acesta, în sensul că a arătat contribuţia sa cu amendamentul că nu a cunoscut faptul că sumele de bani provin din infracţiuni, cu atât mai puţin din infracţiunea de trafic de influenţă.

Contrar celor afirmate de inculpat, instanţa de control judiciar constată că disponibilitatea inculpatului H. de a participa alături de inculpatul B. la săvârşirea unor infracţiuni sau de a obţine foloase din săvârşirea acestora rezultă din chiar denunţul pe care l-a formulat în cauză, prin care a sesizat infracţiunile de corupţie, fapte constând în pretinderea şi primirea de către inculpatul B., de la inculpatul H. a contravalorii unor lucrări la trei imobile din municipiul Slatina şi la parcarea hotelului CCCC., în schimbul primirii sau desfăşurării în bune condiţii a unor contracte pe care S.C. L. S.R.L. le avea în derulare cu Primăria Slatina.

Astfel din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că inculpatul B. controla, în fapt, o întreagă reţea de societăţi comerciale, acţionând în afara cadrului legal, fiind cert că respectivele contracte reprezentau contracte simulate, ce ascundeau înţelegerea reală între inculpaţi sumele de bani ce urma să fie achitate în temeiul unor astfel de convenţii nereprezentând contravaloarea unor reale prestaţii, ci preţul influenţei traficate.

În aceeaşi manieră, pentru a se realiza transmiterea folosului către traficantul de influenţă, B., derularea mecanismului de transfer a sumelor de bani de la S.C. K. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. s-a realizat prin întocmirea unor acte fictive.

Astfel, din analiza înscrisurilor aflate la dosar a rezultat că relaţia dintre S.C. K. S.R.L., reprezentată de martorul P. şi S.C. L. S.R.L., reprezentată de inculpatul H., s-a derulat în baza Contractului cadru de prestări servicii nr. x din 19 iunie 2012 care a avut ca obiect "stabilirea unor relaţii cadru de colaborare între părţile contractante privind execuţia de către Prestator a unor lucrări de specialitate la obiectivele Beneficiarului".

La data de 28 ianuarie 2013 S.C. L. S.R.L. a emis factura nr. x pentru suma de 1.238.598,80 RON, la rubrica "denumirea produselor sau a serviciilor" fiind înscrisă menţiunea "Contravaloare lucrări cf. contractului nr. x/19 iunie 2012".

Suma de 1.238.598,80 RON pentru care a fost emisă factura de mai sus, a fost virată în trei tranşe, prin intermediul a trei ordine de plată, respectiv nr. 145 din 21 martie 2013 pentru suma de 500.000 RON (inclusiv TVA), nr. 169 din 22 martie 2013 pentru suma de 500.000 RON (inclusiv TVA) şi nr. 181 din 26 martie 2013 pentru suma de 238.598,80 RON.

La data de 22 martie 2013, între P., în calitate de promitent vânzător şi S.C. L. S.R.L., în calitate de promitent cumpărător, a fost încheiată o convenţie cu denumirea de "Antecontract de vânzare cumpărare", prin care P. s-a obligat faţă de S.C. L. S.R.L. să vândă "terenul, categoria de folosinţă curţi-construcţii, în suprafaţă de 25.036,52 mp, situat în intravilanul mun. Slatina, Parc Aleea Oltului pe DN6, jud. Olt, identificat cu număr cadastral x, având următoarele vecinătăţi: la N - Consiliul local Slatina, Lac Agrement Consiliul local Slatina, la E - Consiliul local Slatina, la S - DN6 Craiova - Bucureşti, iar V - Consiliul local Slatina, conform schiţei de plan cadastrale."

Din extrasul de cont nr. 1330 aferent contului x al cărui titular este S.C. L. S.R.L., rezultă că la data de 22.03.2013 societatea comercială anterior menţionată a plătit către martorul P., în contul x deschis la YYY.., suma de 1.000.000 RON. În rubrica "Descrierea tranzacţiei", în dreptul acestei operaţiuni de plată, s-a făcut menţiunea "cv. pl. part a preţ de vânzare".

Astfel, cum rezultă din declaraţiile inculpatului H. acesta a cunoscut de la început faptul că societatea comercială pe care o reprezenta nu va executa vreodată lucrările contractate ci doar va încasa banii de la S.C. K. S.R.L., urmând să-i remită mai departe lui P. în baza unui alt circuit de documente.

Audiat cu privire la aceste aspecte martorul P. a susţinut:"(...) înainte de semnarea contractului, m-am întâlnit cu H., nu mai ştiu unde, ocazie cu care am discutat despre modalitatea de încheiere şi semnare a contractului. Acesta ştia despre ceea ce urmează să facem, însă nu cunosc cu exactitate de la cine. Cu aceeaşi ocazie, H. mi-a spus că din partea S.C. L. S.R.L. contractul va fi semnat de administratorul de atunci al societăţii, respectiv PPPP.."

Practic, inculpatul H. a fost implicat în mod direct în două ramuri ale traseului fraudulos al banilor, în A. parte a consimţit şi participat la întocmirea fictivă a documentaţiei aferente relaţiei S.C. K. S.R.L. - S.C. L. S.R.L., iar ulterior a documentaţiei aferente transferului aceleiaşi sume către martorul P..

Astfel, cum rezultă din probatoriul cauzei plata sumei de 1.000.000 RON către martorul P. a fost efectuată în data de 22 martie 2013, în ziua încheierii contractului, în condiţiile în care în aceeaşi zi, înainte de această plată, S.C. L. S.R.L. încasase de la S.C. K. S.R.L. acceaşi sumă de 1.000.000 RON prin două ordine de plată, unul cu o zi înainte, respectiv nr. 145 din 21 martie 2013 pentru suma de 500.000 RON, iar unul în aceeaşi zi, respectiv nr. 169 din 22 martie 2013 pentru suma de 500.000 RON. Mai mult decât atât, în data de 26 martie 2013, S.C. L. S.R.L. a încasat şi suma de 238.598,80 RON, aferentă TVA pentru cei 1.000.000 RON, prin ordinul de plată nr. x, modalitate prin care autorii au creat aparenţa unei operaţiuni economice valide şi prin care s-au asigurat că întreaga sumă de 1.000.000 RON va ajunge la destinatarul real al acesteia.

În legătură cu aspectele menţionate martorul P. a precizat că "discuţiile cu reprezentanţii S.C. L., respectiv H., privind încheierea contractelor, a facturilor şi remiterea sumelor de bani au fost purtate de către vărul meu, M., la indicaţiile mele, în sensul că eu l-am trimis la H.. Fac precizarea că vărul meu ştia că toate aceste operaţiuni sunt fictive şi că totul reprezintă o mită mascată."

Acelaşi martor a declarat că "la momentul derulării acestor operaţiuni, atât F., H. cât şi G. cunoşteau faptul că aceste sume de bani erau date cu titlu de mită, iar documentele justificative erau fictive, ulterior, aceştia aflând că banii respectivi provin de fapt de la S.C. PPP. S.R.L. şi nu de la S.C. K. S.R.L."

Martorul M., reprezentantul S.C. I. S.R.L., a confirmat cele declarate de martorul P. precum şi aspectele rezultate din întregul ansamblu probator arătând că întreaga documentaţie pe care s-a bazat relaţia S.C. K. S.R.L. - S.C. L. S.R.L. este fictivă şi în consecinţă nu reflectă realitatea şi că toate acestea au fost întocmite cu scopul predefinit de a disimula adevărata natură a provenienţei sumei de 1.238.598,80 RON şi de a face posibil transferul acesteia către beneficiarul real, în speţă inculpatul B..

Totodată, martorul M. a menţionat că "actele privind această sumă de bani primită de S.C. L. au fost întocmite în urma discuţiei pe care am purtat-o cu inculpatul H. care cunoştea că suma de bani provine de la S.C. K. şi am bănuit ca ştie şi că la K. ajunsese de la S.C. PPP.. Astfel am hotărât cu acesta să întocmim un contract fictiv de lucrări, pe care în fapt eu l-am întocmit, însa a fost semnat de P. şi inculpatului H. care sa justifice provenienţa suma de bani."

De asemenea, despre implicarea inculpatului H., martorul P. a declarat "în ceea ce priveşte achiziţionarea acelui teren, am discutat cu H. constatând că acesta ştia despre caracterul fictiv al tranzacţiei şi cred că a fost informat în prealabil de B., care mi-a zis că în realitate nu eu voi returna banii lui H., de acest fapt urmând să se ocupe chiar B.. (...)La sfârşitul anului 2013 m-am întâlnit cu H. întrucât expira perioada în care trebuia sa încheiem contractul de vânzare comparare, am hotărât sa facem un act adiţional de prelungire a termenului şi ne-am plâns unul la altul ca am rămas încurcaţi în aceasta deşi domnul B. trebuia să o rezolve."

Aşadar, în raport de toate mijloacele de probă analizate (declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul H. l-a ajutat pe inculpatul B. să primească prin intermediul contractelor fictive încheiate între S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., suma de 1.238.598,80 RON, sume pe care ulterior le-a transferat în contul personal al martorului P., disimulând operaţiunile de transfer prin întocmirea de documente fictive, suma de bani fiind folosită de inculpatul B. pentru achiziţionarea de tablouri din Franţa, înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în special contractele fictive, simulate, încheiate şi plăţile dispuse), în concordanţă cu interpretările şi concluziile primei instanţei, se apreciază că inculpatul H. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, sub forma complicităţii, în maniera şi modalitatea descrise în rechizitoriu.

Conform art. 48 din C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. În cazul unei infracţiuni de trafic de influenţă, în literatura de specialitate s-a arătat că, dacă autorul infracţiunii de trafic de influenţă (inculpatul B.) după ce a pretins un anumit folos pentru a determina un funcţionar să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, a şi primit folosul prin intermediul altei persoane, această din urmă persoană va răspunde în calitate de complice, deoarece l-a ajutat pe autor să realizeze unul din conţinuturile alternative ale infracţiunii (C. pen.. Comentariu pe articole, G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L. V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.-M. Vasile, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2016, pag. 920, paragraf 12).

Ca atare, având în vedere toate aceste aspecte, se constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului H. şi recunoscută de acesta corespunde participaţiei penale în forma complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, criticile formulate de acesta fiind, prin urmare nefondate.

4. Inculpatul G. a criticat sentinţa penală solicitând în principal constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, respectiv complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În subsidiar sentinţa penală a fost criticată sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate cu încălcarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. anterior şi art. 19 din Legea 680/2002. În esenţă, s-a susţinut că, deşi la data de 15 aprilie 2015, inculpatul G. a formulat un denunţ, urmare acestuia, conform adresei nr. x/2015, Direcţia Naţională Anticorupţie reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2002, instanţa de fond la stabilirea pedepsei nu a avut în vedere şi dispoziţiile art. 19 din Legea 680/2002, astfel că inculpatul nu a beneficiat de reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege.

Cu privire la motivul de apel prin care se tinde la încetarea procesului penal, invocându-se împlinirea termenului de prescripţie generală, prin raportare la deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale.

În examinarea criticilor formulate, instanţa de control judiciar constată că în sarcina inculpatului G. s-a reţinut că în perioada 2012 - 2013, l-a ajutat pe inculpatul B. ca, prin intermediul S.C. J. S.R.L. al cărei director general era, să primească suma de 1.240.000 RON de la martorul denunţător N., prin intermediul S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., cunoscând că această sumă reprezintă preţul exercitării influenţei de către inculpatul B. pentru atribuirea contractelor de lucrări către S.C. PPP. S.R.L. şi să o folosească pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii la hotelul CCCC., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzute de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, în sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut că, în perioada 2012 - 2013, a transferat şi disimulat suma de 1.240.000 RON, pe segmentul infracţional S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L. - CCCC., cunoscând că această sumă provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă comisă de inculpatul B., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Cu privire la acelaşi inculpat s-a reţinut că, în perioada 2012 - 2013, a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin atestarea la momentul întocmirii a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012 şi în următoarele facturi emise de SC. J. S.R.L. către S.C. I. S.R.L.: nr. 055 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25 aprilie 2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29 aprilie 2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17 mai 2013 pentru suma de 213.752 RON, înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale fictive dintre S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior.

Examinarea criticilor formulate presupune implicit stabilirea legii penale mai favorabile, cu menţiunea că aspectele care privesc întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de spălare de bani urmează a fi analizate distinct.

În acest context, se constată că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă se situau, potrivit legii de la data comiterii faptei între 2 ani şi 10 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 2 ani şi 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 ani şi 12 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 3 ani şi 10 ani închisoare şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 luni şi 2 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 6 luni şi 3 ani închisoare.

Din această perspectivă, al limitelor de pedeapsă stabilite s-ar putea constata că dispoziţiile C. pen. în vigoare sunt mai favorabile inculpatului.

În examinarea caracterului favorabil al dispoziţiilor C. pen. în vigoare se constată că instanţa de fond a stabilit în sarcina inculpatului G. pedepse orientate către mediu şi, având în vedere aceleaşi criterii de individualizare, potrivit legii în vigoare, ar fi urmat să fie aplicate pedepse în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen., de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 şi de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) din C. pen.

În situaţia reţinerii incidenţei legii penale în vigoare, ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiunii, prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa rezultantă ar urma să fie de 3 ani închisoare la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte două pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an şi 6 luni închisoare, rezultând 4 ani şi 4 luni închisoare.

În acest context, analizând efectele deciziilor Curţii Constituţionale, instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 din C. pen.

În ceea ce priveşte durata termenului general de prescripţie a răspunderii penale, se constată că infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, infracţiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656 din 2002 se pedepseşte cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani închisoare, iar infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Potrivit art. 154 din C. pen. - (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

În ceea ce priveşte cursul termenului prescripţiei, constată că, în cauză, acesta a fost suspendat succesiv pe durata a două perioade distincte.

O A. perioadă este aceea cuprinsă între data de 17 octombrie 2019 (dată la care a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene; cauza fiind suspendată în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 340/2009) - 21 decembrie 2021 (dată la care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat asupra cauzelor preliminare conexate C-357/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19), rezultând un interval de 2 ani 2 luni şi 5 zile.

Cauza a mai fost suspendată în intervalul 26 septembrie 2022-12 decembrie 2022 în vederea soluţionării sesizării ce a format obiectul dosarului nr. x/2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în total 2 luni şi 15 zile.

În acest interval de timp a operat şi suspendarea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale, în baza prevederilor art. 156 alin. (1) din C. pen., atâta timp cât, prin soluţionarea definitivă a conflictului juridic de drept penal, exercitarea în continuare a acţiunii penale nu mai este posibilă. Astfel, potrivit textului de lege menţionat, cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea 340/2009 ce prevăd că suspendarea judecării este obligatorie dacă cererea este formulată în faţa unei instanţe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, precum şi art. 475 din C. proc. pen. continuarea procesului penal nu s-a putut realiza în acest interval, fapt ce atrage, pe cale de consecinţă, şi suspendarea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale, potrivit art. 156 alin. (1) din C. pen.

Durata de timp însumat a perioadelor de suspendare a cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale este de aproximativ 2 ani şi 4 luni şi 20 de zile.

Prin urmare în raport de data săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi, respectiv de spălarea banilor (mai 2013) reţinute în sarcina inculpatului durata termenului general de prescripţie a răspunderii penale nu s-a împlinit în prezenta cauză, acesta urmând a se împlini în cursul luni octombrie 2023 .

Dispoziţiile anterioare ar putea fi apreciate ca fiind favorabile doar din perspectiva împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Acest aspect nu poate determina însă reţinerea legii noi ca fiind lege penală mai favorabilă prin raportare la deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale în condiţiile în care, astfel cum a fost precizat în cele ce preced termenul general de prescripţie nu este împlinit pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat, iar prin aplicarea dispoziţiilor C. pen. în vigoare ar rezulta o pedeapsă într-un cuantum superior celui rezultat prin reţinerea legii vechi.

Toate aceste aspecte relevă, aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche mai favorabilă inculpatului, criticile formulate sub acest aspect fiind neîntemeiate.

Inculpatul G. a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682 din 2002 privind protecţia martorilor şi, în susţinerea cererii sale, a depus adresa emisă în dosarul nr. x/2015 din 22 februarie 2016 de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, din care rezultă că, în opinia parchetului, acesta poate beneficia de aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, întrucât în dosarul anterior menţionat a furnizat informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului.

Se constată că aplicabilitate art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a unor cerinţe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta şi stadiul cauzei în care se urmăreşte producerea efectelor atenuante de pedeapsă.

Categoria cerinţelor ce ţin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea, de către martorul participant la o infracţiune, a unui denunţ împotriva altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave şi, pe de altă parte, facilitarea, de către acelaşi martor denunţător, a identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate.

Ambele cerinţe au caracter cumulativ, simplul denunţ formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunţate şi tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea privind protecţia martorilor, republicată.

Înalta Curte constată că nu se confirmă susţinerile apelantului inculpat G. cu privire la întrunirea condiţiilor de incidenţă a dispoziţiilor legale invocate.

Astfel din actele dosarului a rezultat că la data de la data de 15 aprilie 2015, inculpatul G. a formulat un denunţ în cauza 378/P/2014 dosar din care au fost preluate probatorii în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de la lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aspectele relatate fiind deja cunoscute organelor judiciare din denunţurile formulate anterior fără a rezulta date şi informaţii care să confirme că denunţul a fost cu adevărat valorificat. Prin urmare, nu sunt întrunite cumulativ cele două condiţii privind denunţarea şi facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane, motiv pentru care se constată că, în mod corect instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G..

Totodată, inculpatul G. a afirmat că, deşi pentru coinculpaţii F. şi A. instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2002 şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul său acest lucru nu s-a aplicat, aspect care atrage netemeinicia hotărârii instanţei de fond, care pentru aceeaşi atitudine procesuală nu a aplicat acelaşi tratament juridic.

Contrar celor susţinute de inculpat, din verificarea dispozitivul sentinţei penale apelate rezultă că de faţă de inculpaţii F. şi A. s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile privind reţinerea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cu privire la inculpaţii F. şi A., şi nu ale art. 19 din Legea nr. 682/2002.

B. Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor

Prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B., G. şi H. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (inculpatul B.) şi prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 (inculpaţii G. şi H.) precum şi a inculpaţilor A. şi F., pentru complicitate la infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În fapt, s-a reţinut săvârşirea de către inculpatul B. a unei infracţiuni de spălare a banilor, constând în aceea că, în perioada 2012 - 2013, a iniţiat şi derulat prin persoane interpuse un mecanism financiar fictiv între S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., P., pe de o parte, şi între S.C. PPP. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., CCCC., pe de altă parte, care a avut drept rol transferul către sine precum şi disimularea sumei de 3.080.000 RON, reprezentând o parte din preţul exercitării propriei influenţe, toate acestea pentru a dobândi bunurile provenite din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, sub forma unor opere de artă şi sub forma unor servicii, amenajări şi bunuri, în beneficiul CCCC., pe care îl deţine şi controlează prin interpuşi, şi că în aceeaşi perioadă, a iniţiat şi derulat prin numiţii GGGG. MARIA, T. şi S. un mecanism ce a avut drept rol schimbarea şi disimularea sumei de 2.558.658 RON provenită din infracţiunea de trafic de influenţă sub forma unor opere de artă.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. s-a reţinut că în perioada 2011 - 2013, l-a ajutat pe inculpatul B. să transfere şi să disimuleze suma de 3.080.000 RON provenită din infracţiunea de trafic de influenţă, pe segmentele infracţionale S.C. PPP. S.R.L. - S.C. K. S.R.L., apoi S.C. K. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L.

Cu privire la inculpatul F. s-a reţinut că, în perioada 2012- 2013, a primit suma de 1.330.258 RON, prin intermediul S.C. J. S.R.L. pe care o controla în fapt în numele şi pentru inculpatul B., de la S.C. PPP. S.R.L. şi, ulterior, de la S.C. K. S.R.L., sumă pe care a pus-o la dispoziţia inculpatului B., pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii pentru amenajarea şi dotarea hotelului CCCC., ajutându-l pe inculpatul B. să săvârşească infracţiunea de trafic de influenţă, respectiv să primească de la S.C. PPP. S.R.L. suma de bani menţionată ca preţ al exercitării influenţei.

În perioada 2011-2014, inculpatul F. l-a ajutat pe inculpatul B., prin intermediul numiţilor P., M. şi G., să obţină transferul şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei sumei de 1.346.031 RON, pe segmentul infracţional S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L. - CCCC., cunoscând că această sumă provine din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

De asemenea, în aceeaşi perioadă, inculpatul F. i-a ajutat pe P., M. şi G., să falsifice mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin atestarea la momentul întocmirii a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în: actul adiţional nr. x/28.06.2012 la contractul nr. x/27.02.2012, actul adiţional nr. x/30.11.2012 la contractul nr. x/27.02.2012, anexele acestora, următoarele facturi emise de S.C. I. S.R.L.: factura fiscală nr. x din 22.01.2013 în valoare de 223.420,72 RON, factura fiscală nr. x din 22.01.2013 în valoare de 239.568 RON, factura fiscală nr. x din 22.01.2013 în valoare de 274.483,92 RON, factura fiscală nr. x din 24.04.2013 în valoare de 193.158,52 RON, factura fiscală nr. x din 30.04.2013 în valoare de 202.120 RON şi factura fiscală nr. x din 15.05.2013 în valoare de 213.280 RON, contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09.07.2012, actul adiţional nr. x din 09.07.2012, actul adiţional nr. x din 04.12.2012, actul adiţional nr. x din 10.12.2012 şi actul adiţional din 4 din 23.01.2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09.07.2012, următoarele facturi emise de SC. J. S.R.L. către S.C. I. S.R.L.: nr. 055 din 21.01.2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21.01.2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21.01.2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25.04.2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29.04.2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17.05.2013 pentru suma de 213.752 RON, documente ce au stat la baza relaţiilor comerciale fictive dintre S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L.

În sarcina inculpatului G. s-a reţinut că, în perioada 2012- 2013, l-a ajutat pe inculpatul B. ca, prin intermediul S.C. J. S.R.L. al cărei director general era, să primească suma de 1.330.258 RON, prin intermediul S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. de la S.C. PPP. S.R.L. şi să o folosească pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii la hotelul CCCC., ajutându-l pe inculpatul B. să săvârşească infracţiunea de trafic de influenţă.

În aceeaşi perioadă, prin acţiunile săvârşite a transferat şi disimulat suma de 1.330.258 RON, pe segmentul infracţional S.C. K. S.R.L. - S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L. - CCCC., cunoscând că această sumă provine din săvârşirea de infracţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Ansamblul elementelor faptice relevante în privinţa faptelor subsumate infracţiunii de spălare a banilor deduse judecăţii a fost corect reţinut de către instanţa de fond, în urma unei analize judicioase a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală (înscrisurile acte bancare, contracte, documente financiar contabile), cât şi pe parcursul celor două grade de jurisdicţie, Înalta Curte constată, la rândul său, că succesiunea şi conţinutul actelor obiective relevante au fost temeinic stabilite de către A. instanţă.

Pentru soluţionarea căii de atac formulate în speţă se impune observaţia prealabilă că motivele de apel vizează, în mod exclusiv, argumentarea juridică a soluţiei de condamnare, respectiv încadrările juridice date actelor de conduită, împrejurările factuale în care s-a procedat la "albirea" folosului infracţional obţinut de inculpatul B. urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, precum şi demersurile concrete efectuate în acest scop nu au fost criticate de participanţii procesuali, în cel de-al doilea grad de jurisdicţie (nu se neagă încheierea contractelor sau primirea banilor, criticile fiind legate de aspectul subiectiv al cunoaşterii provenienţei sumelor de bani). Prin urmare, antamând chestiuni eminamente de drept, apelurile ce vizează soluţia de condamnare pentru infracţiunile de spălarea banilor, nu impun o reevaluare detaliată a coordonatelor factuale, care decurg în principal din acte contabile, astfel cum au fost redate în considerentele instanţei de fond, menţionate mai sus în prezenta decizie, analiza acestora urmând a se efectua, în cele ce succed, numai în măsura necesară justei soluţionări a căii de atac.

Apărarea contestă cunoaşterea provenienţei sumelor de bani şi, astfel, semnificaţia juridică a folosirii a banilor proveniţi din infracţiuni al căror autor este şi autorul infracţiunii de spălare de bani şi apreciază că urmarea materiala a unor infracţiuni nu poate reprezenta şi elementul material al infracţiunii de spălare de bani. Ambele susţineri sunt nefondate având în vedere că situaţia de fapt descrie o schimbare sau transfer al banilor obţinuţi de un om politic în urma traficării influenţei sale în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a sumelor de bani, astfel că aprecierea apărării că acest tip de conduită se situează în afara ilicitului penal contravine însuşi scopului legii de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni. Situaţia de fapt nu descrie o simplă achiziţie de bunuri cu banii proveniţi din traficarea influenţei, ci este prezentat un mecanism financiar în care au fost implicate mai multe persoanei fizice, dar şi şase societăţi comerciale, care au avut rolul de a ascunde sursa ilicită a banilor şi de a facilita folosirea lor în achiziţia prin interpuşi de opere de artă sau în achiziţia de produse şi servicii pentru un hotel aparţinând inculpatului şi în raport de care inculpatul a exercitat acte de serviciu contrare funcţie sale politice.

Referitor la critica ce poartă asupra legalităţii soluţiei de condamnare a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, Înalta Curte reţine că apărarea s-a prevalat de Decizia nr. 418 din 2018 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia în cazul infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 nu poate fi subiect activ persoana care deţine calitatea de subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, solicitându-se achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În susţinerea motivului de apel s-a arătat că infracţiunea de spălare de bani poate fi comisă în condiţiile unui concurs real de infracţiuni, dar nu şi în condiţiile unui concurs ideal cu infracţiunea de trafic de influenta, situaţia premisa a acesteia constând în existenta la momentul oricăreia dintre operaţiunile prevăzute de art. 29 a bunurilor rezultate din infracţiunea predicat.

Critica este nefondată.

Prioritar, Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că, de la data săvârşirii faptei până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit mai multe modificări ale normei de incriminare a infracţiunii de spălarea banilor, astfel încât se impune analizarea acestora pentru a evalua implicaţiile asupra acuzaţiei aduse inculpatului B..

Astfel, sub imperiul Legii nr. 656/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 16/2016 a stabilit:

"Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile". În motivarea acestei soluţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune".

Pornind de la această interpretare oficială cu caracter obligatoriu realizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care nu a operat nicio diferenţă între modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, a dispus admiterea excepţiei de neconstituţionalitate invocate şi a constatat că "dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale".

În considerentele deciziei antemenţionate s-a reţinut că "Dacă primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni, cea de-a treia variantă normativă, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, nu vizează, în mod direct, scopul ascunderii provenienţei bunurilor despre care autorul infracţiunii cunoaşte că provin din săvârşirea de infracţiuni. De asemenea, analiza aceloraşi modalităţi normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat. Aceste acţiuni pot fi săvârşite de acelaşi subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracţiunii predicat. Prin urmare, o asemenea reglementare, în privinţa elementului material al infracţiunii, nu ridică probleme din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie.

Spre deosebire de acestea, dobândirea sau deţinerea, ce constituie două dintre modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, sunt, în realitate, situaţii de fapt rezultate, în mod inevitabil, din comiterea infracţiunii din care provin bunurile dobândite sau deţinute, şi nu acţiuni separate, de sine stătătoare, care să poată fi săvârşite de autorul infracţiunii predicat la un moment ulterior consumării acesteia, pe baza unei rezoluţii infracţionale distincte. Aşa fiind, prin natura lor, dobândirea şi deţinerea bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni, de către subiectul activ al infracţiunilor în cauză, nu pot fi disociate de infracţiunile predicat şi, prin urmare, nu pot fi analizate ca infracţiuni separate.

La rândul său, modalitatea alternativă ce constă în folosirea bunurilor, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni, de către subiectul activ al infracţiunii în cauză, este o acţiune care poate fi realizată ulterior momentului consumării infracţiunii predicat, potrivit unei rezoluţii infracţionale distincte, însă, prin natura sa, activitatea de folosire a unor bunuri de către persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, în scopul obţinerii acestor bunuri, este o activitate mai degrabă firească, ce nu presupune, în sine, existenţa unei noi rezoluţii infracţionale. Aceasta, întrucât, în mod logic, de regulă, dobândirea licită sau ilicită a unor bunuri se face în vederea folosirii lor. Prin urmare, simpla folosire a bunurilor rezultate din comiterea unei infracţiuni de către subiectul activ al infracţiunii săvârşite nu corespunde de plano scopului avut în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de a disimula provenienţa bunurilor obţinute din infracţiuni. Dacă însă această "folosire" a bunurilor presupune activităţi de schimbare sau transfer al bunurilor în scopul ascunderii sau disimulării originii lor ilicite, atunci se realizează elementele de tipicitate ale variantelor normative de la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Aşa fiind, reţinerea, ca infracţiune distinctă, respectiv infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, a oricăreia dintre faptele de dobândire, deţinere şi, respectiv, folosire de bunuri care provin din săvârşirea unor infracţiuni, în sarcina subiectului activ al infracţiunii din care provin bunurile, implică tragerea acestuia la răspundere penală, de două ori, pentru săvârşirea aceloraşi fapte."

Aşa cum rezultă din motivarea deciziei instanţei de contencios constituţional, reglementarea infracţiunii prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 îndeplineşte cerinţele de claritate şi coerenţă logică doar în condiţiile în care autorul acestei infracţiuni este diferit de autorul infracţiunii predicat. Practic, incriminarea analizată vizează o tăinuire, iar tăinuirea poate fi comisă doar de o persoană diferită de autorul infracţiunii din care provin bunurile tăinuite.

Având în vedere această decizie a Curţii Constituţionale, în noua reglementare infracţiunea a fost reconfigurată în sensul impus de decizia instanţei de contencios constituţional, prevăzându-se expressis verbis la art. 49 alin. (1) lit. c) că fapta constituie infracţiune doar atunci când "dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri (…) cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni" este realizată "de către o altă persoană decât subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile".

Se constată totodată că, prin decizia instanţei de contencios constituţional s-a constatat neconstituţionalitatea interpretării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, exclusiv în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (pct. 2 din dispozitiv), celelalte statuări ale instanţei supreme privind interpretarea normei de incriminare, păstrându-şi caracterul obligatoriu.

Statuând asupra primei chestiuni de drept supuse interpretării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă modalităţi ale elementului material.

În considerentele aceleiaşi decizii s-a arătat că realizarea oricărei modalităţi a elementului material va conduce la consumarea infracţiunii şi că odată consumată infracţiunea, realizarea altei modalităţi a elementului material în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale va fi lipsită de consecinţe juridice. Relevant pentru situaţia supusă dezbaterii este exemplul pe care instanţa supremă îl oferă "De exemplu, cel care deţine un bun despre care ştie că provine din săvârşirea unei infracţiuni comite infracţiunea de spălare de bani. Dacă ulterior această persoană transferă acest bun, vom fi în prezenţa aceleiaşi infracţiuni, realizându-se doar o nouă modalitate a elementului material, fără relevanţă juridică."

Potrivit art. 4 teza I din C. pen. "Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.", dezincriminarea operând, potrivit art. 3 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen., atunci când o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii. Per a contrario, dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta continuă să fie incriminată de legea nouă, iar intervenirea unor modificări în conţinutul constitutiv al infracţiunii nu presupune per se dezincriminarea faptei ce face obiectul acuzaţiei.

Subscriind orientării jurisprudenţiale constante cu privire la sfera conceptului de "obiect al judecăţii" în ceea ce priveşte "fapta arătată prin actul de sesizare" -fapta descrisă şi încadrată juridic, legiuitorul a reglementat atât posibilitatea schimbării încadrării juridice -art. 386 din C. proc. pen., cât şi posibilitatea schimbării calificării faptei printr-o lege nouă - art. 49 alin. (2) din C. proc. pen., obiectul sesizării rămânând acelaşi cât timp fapta căreia i se dă o altă încadrare juridică decât cea dată prin actul de sesizare rămâne în limitele descrierii iniţiale, adică în limitele acuzaţiei iniţiale.

Procedând la analiza acuzaţiei aduse inculpatului B. în acest context normativ, apărut ca urmare deciziei CCR, menţionată mai sus, pronunţată după data soluţiei de condamnare din sentinţa instanţei de fond şi în raport de principiile aplicării în timp a legii penale, Înalta Curte constată că fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată corespunde tipicităţii obiective a infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea 656/2002, urmare a reconfigurării normei de incriminare care a exclus posibilitatea reţinerii modalităţii alternative prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea 656/2002, astfel încât suntem în prezenţa unei cauze de schimbare a calificării faptei ce a făcut obiectul acuzaţiei de spălare de bani, iar nu a unei schimbări de încadrare juridică propriu-zisă. Astfel, schimbarea încadrării juridice vizează norma de incriminare, forma infracţiunii, variantele agravate şi/sau atenuate, precum şi cele de bază sau asimilate şi participaţia penală, în considerarea semnificaţiei sintagmei "săvârşirea unei infracţiuni" astfel cum este definită de art. 174 din C. pen., iar nu şi identificarea modalităţii normative alternative a elementului material.

Reţinem în acest sens că infracţiunea de spălare de bani a fost realizată printr-o pluralitate de acţiuni astfel cum au fost descrise anterior şi care, fiecare în parte, constituie modalităţi alternative ale elementului material, grupate şi identificate prin notarea cu a), b) şi c) prin voinţa legiuitorului, notare care însă nu înlătură unitatea infracţiunii fiind vorba despre o infracţiune simplă care înglobează mai multe acţiuni, modalităţi alternative de săvârşire specifice unităţii naturale colective ca formă a infracţiunii simple. Consecinţa reglementării modalităţilor normative alternative este aceea că se reţine ca încadrare juridică forma simplă a infracţiunii, realizarea mai multor variante alternative neavând semnificaţia unor acte materiale distincte cu relevanţă sub aspectul încadrării juridice.

Actele prin care sunt săvârşite modalităţile alternative de comitere a aceleiaşi infracţiuni se unesc în mod firesc într-o singură infracţiune, aflându-ne într-o situaţie de unitate naturală în care dinamica infracţională se opreşte odată cu producerea ultimului rezultat din cadrul modalităţilor alternative ale elementului material.

Aşadar, se observă că descrierea acuzaţiei adusă inculpatului B. reflectă aceste considerente teoretice, activitatea subsecventă de primire a foloaselor iniţial pretinse, activitate complexă prin care s-a realizat "albirea" produsului infracţional fiind înglobată în unitatea infracţională prin raportare la faptul că inculpatul a fost beneficiarul final al circuitelor financiare şi al bunurilor rezultate în urma transferurilor efectuate, dându-se relevanţă momentului producerii ultimului rezultat, cu toate consecinţele ce decurg din această constatare, respectiv că, deşi au fost descrise modalităţile alternative, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, s-a reţinut doar modalitatea alternativă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, considerată a îngloba, în cazul inculpatului B., celelalte modalităţi alternative descrise.

Faptul că în construirea acuzaţiei s-a considerat că a operat o absorbţie naturală a modalităţilor alternative comise anterior actelor finale de dobândire a produsului infracţional disimulat, reiese din identitatea descrierii faptelor de spălare de bani pentru care au fost trimişi în judecată în calitate de coautori, inculpaţii G. şi H., şi de complici, inculpaţii A. şi F., faptele fiind încadrate juridic prin raportare la modalităţile alternative prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, acţiuni la care s-a limitat participaţia penală a acestora.

Ca atare, deşi critica inculpatului B. este fundamentată pe modificări aduse normei de incriminare, aceste modificări nu au aptitudinea de a produce consecinţa pretinsă, aceea a dezincriminării, atât timp cât fapta ce face obiectul judecăţii, în maniera în care a fost concepută acuzaţia, realizează elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni în considerarea altor modalităţi alternative ale elementului material şi care au dobândit relevanţă penală urmare a reconfigurării infracţiunii.

Subliniem că acuzaţia, astfel cum a fost adusă la cunoştinţa inculpatului, cuprinde toate elementele factuale pentru stabilirea modalităţii alternative de săvârşire a infracţiunii în raport de modificările normelor legale incidente, aplicarea legii în timp unei situaţii de fapt descrise în toate elementele relevante fiind chintesenţa deliberării, iar în lipsa oricărei date şi informaţii cu caracter de noutate pretinsa încălcare a obiectului judecăţii nu este fondată. Pentru toate aceste considerente, instanţa de control judiciar a apreciat că nu există elemente esenţiale în conturarea încadrării juridice potrivit legii în vigoare, a căror modificare să reclame o schimbare de încadrare juridică în sensul art. 386 din C. proc. pen., infracţiunea de spălare de bani rămânând în forma de bază, consumată, a autoratului, astfel cum a fost încadrată iniţial, chiar dacă se va reţine comiterea acesteia în modalităţile normative alternative prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Contrar tezei apărării, acuzaţia privind infracţiunea de spălare de bani a avut ca obiect sumele de bani reprezentând comisionul pretins şi primit de inculpatul B., sume de bani ce constituie produs infracţional de la momentul consumării faptei corelative de cumpărare de influenţă, indiferent de momentul la care beneficiarul infracţiunii de corupţie a intrat efectiv în posesia banilor direct sau indirect.

Conversia sau transferul de bunuri, despre care cel ce o realizează cunoaşte că provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la o activitate infracţională, cu scopul ascunderii sau a disimulării originii ilicite a acestor bunuri, este constituită dintr-un act distinct de actul care reprezintă infracţiunea predicat, chiar dacă această spălare a banilor este efectuată de autorul respectivei infracţiuni predicat. Pentru a garanta respectarea articolului 50 din cartă, este de competenţa unei instanţe naţionale să verifice că faptele materiale constitutive ale infracţiunii predicat, nu sunt identice cu cele pentru care o persoană este urmărită penal în temeiul articolului 29 alin. (1) litera (a) din Legea nr. 656/2002, ţinând seama de precizările indicate în jurisprudenţa CJUE (Cauza C-790/19, Hotărârea Curţii, Camera a doua, din data de 2 septembrie 2021 punctele 78-80). O încălcare a principiului ne bis in idem este exclusă în ipoteza în care se constata că faptele care au condus la declanşarea urmăririi iniţiate pentru spălarea banilor în temeiul articolului 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 nu sunt identice cu cele constitutive ale infracţiunii predicat. (Cauza C-790/19, Hotărârea Curţii, Camera a doua, din data de 2 septembrie 2021 punctele 82 şi 85). În consecinţă, precizarea calificării juridice a infracţiunilor comise de inculpatul B. este în conformitate standardul referitor la conţinutul infracţiunii astfel cum rezultă din jurisprudenţa CJUE.

Astfel, A. instanţă a reţinut explicit că probatoriul analizat, demonstrează că după ce a intrat în posesia sumei de 3.700.000 RON, în numerar, inculpatul B., prin intermediul martorilor GGGG. Maria, T., S. şi al inculpatului F., a achiziţionat opere de artă, în valoare de 2.558.658 RON, a schimbat banii, proveniţi din traficarea influenţei sale, în bunuri şi, în acelaşi timp, prin interpunerea persoanelor menţionate, pe numele cărora a cumpărat operele de artă, a disimulat adevărata natură a dispoziţiei, a circulaţiei şi proprietăţii asupra bunurilor şi asupra drepturilor asupra acestora. Prin manoperele utilizate, inculpatul a creat o aparenţă asupra aspectelor legate de persoana care este adevăratul proprietar al operelor de artă şi pentru a înlătura orice suspiciune şi pentru a îngreuna descoperirea proprietarului real a fracţionat activitatea de achiziţionare a acestora.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători observă că circuitele financiare subsecvente transferurilor realizate de cumpărătorul de influenţă, martorul denunţător N., au avut ca obiect folosul infracţiunii de trafic de influenţă primit prin interpuşi de către inculpatul B., infracţiunea de spălare de bani având ca obiect sume de bani rezultate din comiterea infracţiunii predicat -trafic de influenţă.

Cu privire la critica ce poartă asupra temeiniciei soluţiei de condamnare a inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, Înalta Curte reţine că se susţine, în esenţă, lipsa unor probe care să conducă la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acesta ar fi cunoscut că sumele de bani transferate provin din săvârşirea de infracţiuni.

În susţinerea motivului de apel s-a arătat că inculpatul H. nu a făcut parte din cercul relaţional al inculpatului B., iar întreaga activitate pe care instanţa de fond a reţinut-o ca fiind complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă a fost realizată pentru a nu periclita relaţiile cu factorii de conducere ai oraşului Slatina.

Critica este nefondată.

Sub aspect subiectiv infracţiunea de spălare de bani este condiţionată de reprezentarea mentală a subiectului activ cu privire la faptul că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, aspect ce rezultă atât din modalitatea de reglementare a incriminării pentru această faptă, cât şi din standardele şi recomandările internaţionale, legislaţia europeană, jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg şi practica judiciară naţională recentă. În acest sens, apar relevante dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, "Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective."

Aşadar, cunoaşterea provenienţei bunurilor de către inculpatul H. decurge din chiar participarea la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă -infracţiune predicat, fiind lipsit de relevanţă dacă acesta cunoştea în detaliu înţelegerea dintre cei implicaţi, precum şi mobilul faptei de spălare de bani comisă de acesta.

C. Cu referire la acuzaţiile privind săvârşirea de către inculpatul B. a infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Prin motivele de apel astfel cum au fost precizate la termenul din data de 6 martie 2023, apărătorul inculpatului a solicitat achitarea inculpatului B. în temeiul art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., în legătură cu care apărarea a făcut referire doar la celelalte acte materiale reţinute de către A. instanţă relativ la cele patru societăţi în legătură cu care aceasta a reţinut existenţa infracţiunii.

În subsidiar, apărătorul a solicitat a se constata intervenirea prescripţiei răspunderii penale în legătură cu această infracţiune, în condiţiile în care acuzarea a apreciat că aceasta s-a epuizat la data emiterii rechizitoriului.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în formă continuată, reţinându-se, în esenţă, că "în calitate de primar, senator, ministru a deţinut şi administrat în fapt, prin intermediul unor persoane interpuse, începând din anul 2011 şi până în prezent, S.C. E. S.R.L - CUI x, S.C. E. S.R.L. - CUI x, S.C. UUUUU. S.R.L. - CUI x, Societatea Civilă de Avocaţi BB. şi Asociaţii, S.C. D. S.R.L. - CUI x, S.C. CCCC. S.R.L. - CUI x şi S.C. C. - CUI x - S.C. QQQQ. S.R.L. - CUI x a efectuat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul persoanelor legal învestite în acest sens, operaţiuni financiare, ca acte de comerţ (tranzacţii financiare aferente operaţiunilor comerciale ce au decurs din contractele comerciale încheiate, a dispus cu privire la schimbarea formei juridice a societăţilor, la schimbarea asociaţilor şi administratorilor, la achiziţionarea de imobile, asigurarea spaţiului locativ, a stabilit contravaloarea cesiunilor, a dispus şi facilitat încheierea de contracte comerciale şi documente fiscale, s-a implicat constant în activitatea financiară a societăţilor, prin asigurarea banilor necesari aporturilor de capital, a solicitat date privind starea financiară a firmelor şi a dispus cu privire la transferul de bani), incompatibile cu funcţiile deţinute şi a încheiat tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, obţinând pentru sine un folos în cuantum de 2.272.200 RON (7 acte materiale în raport cu firmele S.C. E. S.R.L - CUI x, S.C. E. S.R.L. - CUI x, S.C. UUUUU. S.R.L. - CUI x, Societatea Civilă de Avocaţi BB. şi Asociaţii, S.C. D. S.R.L. - CUI x, S.C. CCCC. S.R.L. - CUI x şi S.C. C. - CUI x şi S.C. QQQQ. S.R.L. - CUI x, societate deţinută în integralitate de către S.C. C.)".

Prin sentinţa penală apelată s-a reţinut că inculpatul B., în calitate de primar şi senator a deţinut şi administrat în fapt, prin intermediul unor persoane interpuse, în perioada 2011-2013, S.C. E. S.R.L, S.C. E. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. şi a efectuat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul persoanelor legal învestite în acest sens, operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţiile deţinute, în scopul de a obţine profit din anumite activităţi comerciale pentru societăţile pe care le administra în fapt sau foloase pentru sine, acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în formă continuată. S-au reţinut ca acte materiale doar contractele încheiate între S.C. D. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L.; contractele cu privire la achiziţionarea la data de 20 iunie 2013 de către S.C. C. din dispoziţia inculpatului, a unui imobil situat în Bucureşti, strada x nr. 16; cu privire la contractele încheiate de S.C. E. S.R.L, S.C. E. S.R.L. Operaţiunile financiare dispuse de inculpat în activitatea S.C. UUUUU. S.R.L., Societatea Civilă de Avocaţi BB. şi Asociaţii, S.C. D. S.R.L., S.C. CCCC. S.R.L. S.C. C. şi S.C. QQQQ. S.R.L.

Actele materiale în legătură cu care instanţa a apreciat că nu se reţin în conţinutul infracţiunii, au fost înlăturate, fără a fi necesară scindarea unităţii legale de infracţiune şi transformarea ei într-un concurs omogen de infracţiuni, care nu ar ţine seama de situaţia de fapt probată, inclusiv din perspectiva tipicităţii subiective a activităţii infracţionale reţinute.

Materialul probator administrat în faţa instanţei de control judiciar nu a relevate aspecte care să conducă la schimbarea situaţiei de fapt reţinute de către instanţa de fond, în contextul în care înscrisurile depuse în susţinerea acuzaţiei sunt insuficiente calitativ (din perspectiva informaţiilor furnizate) pentru a conduce la infirmarea concluziei primei instanţe.

În examinarea criticilor formulate de inculpatul B., care au vizat greşita sa condamnare, instanţa de control judiciar, reţine că potrivit art. 12 lit. a) în teza I-a din Legea nr. 78/2000, este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, dacă este săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fapta care constă în efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Din conţinutul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 rezultă că elementul material al infracţiunii presupune îndeplinirea a două condiţii esenţiale:

- incompatibilitatea dintre funcţia/atribuţia/însărcinarea publică şi efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, să rezulte explicit din legea care guvernează activitatea ori statutul funcţiei respective (Decizia Curţii Constituţionale nr. 243/2017, publicată în M. Of. Nr. 527 din 6 iulie 2017, paragraful 38);

Întrucât raţiunea instituirii unei incompatibilităţi este aceea de a asigura cinstea, onestitatea sau imparţialitatea persoanei care exercită funcţia publică sau atribuţia ori însărcinarea, dispoziţia legală vizează desfăşurarea activităţii prohibite circumscrisă unei funcţii incompatibile, indiferent dacă aceasta din urmă este exercitată în drept sau în fapt.

Scopul principal al instituirii incompatibilităţilor este acela de a proteja mandatul şi, în mod indirect, de a garanta electoratului independenţa persoanei care îl reprezintă.

- operaţiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerţ.

Prin urmare, pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective, este necesar ca operaţiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerţ, iar operaţiunile financiare, ca acte de comerţ, să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Prohibirea unor asemenea operaţiuni, are ca finalitate atât asigurarea respectării principiilor economiei de piaţă şi a libertăţii economice, cât şi protejarea demnităţii persoanelor care ocupă anumite funcţii/atribuţii/însărcinări publice, scopul incriminării infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 constituindu-l ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei, atribuţiei sau însărcinării primite trebuie să se abţină de la efectuarea de astfel de operaţiuni.

În ceea ce priveşte activitatea prohibită, a cărei realizare este incriminată de norma menţionată, aceasta constă în operaţiuni financiare, ca acte de comerţ. Aşadar, legat de operaţiunile financiare, ca element material al infracţiunii în analiză se constată că legiuitorul a incriminat, în mod expres, în art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 doar operaţiunile financiare ca specie a operaţiunilor comerciale şi nu operaţiunile comerciale în general comise în condiţiile şi scopurile prevăzute de acelaşi text de lege.

Jurisprudenţa anterioară a atestat, cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, următoarele:

Noţiunea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ a fost desluşită şi definită anterior modificării legislative de către practica judiciară (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 333 din 21 octombrie 2014, în esenţă a arătat că un act de comerţ reprezintă un act de speculaţie sau o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor, făcută în mod organizat, iar conform doctrinei comerciale actele de comerţ sunt actele juridice, faptele juridice şi operaţiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor, cu scopul de a obţine profit.).

Scopul incriminării acestei fapte îl constituie ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea şi onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei sau calităţii pe care o deţin, trebuie să se abţină de la efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 1334 din 17 aprilie 2013).

Această infracţiune este asimilată infracţiunii de corupţie şi are ca obiect juridic relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, care impun o atitudine corectă, onestă a persoanelor care efectuează operaţiuni financiare, ca acte de comerţ... În plan subiectiv, infracţiunea se comite numai se comite numai cu intenţie directă, calificată prin scop, în sensul obţinerii pentru sine de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite." (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 836 din 13 februarie 2013).

(…) legat de operaţiunile financiare, ca element material al infracţiunii în analiză, legiuitorul a incriminat în mod expres, în art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, doar operaţiunile financiare ca specie a operaţiunilor comerciale şi nu operaţiunile comerciale în general comise în condiţiile şi scopurile prevăzute de acelaşi text de lege.

Efectuarea de operaţiuni financiare înseamnă realizarea unor tranzacţii privitoare la bani sau credite. Pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii, legea impune realizarea a două cerinţe esenţiale: a) în primul rând, ca operaţiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerţ (legea, art. 3 pct. 11 din Codul comercial - consideră ca acte de comerţ, operaţiunile de bancă si schimb (prin operaţiuni de bancă sunt înţelese acele acţiuni care au ca scop final un act de speculaţie sau intermediere în circulaţia bunurilor, făcută într-un mod organizat; operaţiunile de schimb constau în schimbul monedelor, fie sub forma obişnuită, manuală, fie sub forma schimbului aşa-zis tras când moneda de schimb este predată într-un loc, iar moneda schimbată urmează a fi predată în alt loc; fapte de comerţ - potrivit art. 4 din Codul comercial - sunt socotite celelalte contracte si operaţiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezulta din însăşi actul în sine/nu sunt considerate ca fapte de comerţ - potrivit art. 5 din Codul comercial - cumpărarea de produse sau de mărfuri ce se face pentru uzul sau consumaţiunea cumpărătorului ori a familiei sale, revânzarea acestor lucruri); b) în al doilea rând, pentru ca operaţiunile financiare ca acte de comerţ să poată constitui elementul material al infracţiunii, legea impune ca ele sa fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană; prin ea însăşi simpla efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ nu determină existenţa elementului material al infracţiunii, efectuarea de operaţiuni financiare are aşadar relevanţă penală si poate constitui elementul material al infracţiunii numai dacă este săvârşită ca acte de comerţ si daca acestea sunt incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană/incompatibilitatea trebuie să rezulte din lege pentru că numai astfel ea condiţionează si deopotrivă determină existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 2053 din 26 mai 2010).

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, incompatibilitatea decurge din modul de exercitare a unui anumit act exterior funcţiei, în afara îndatoririlor de serviciu (respectiv o operaţiune financiară sau o tranzacţie financiară) şi urmăreşte un scop patrimonial care nu trebuie însă efectiv realizat pentru ca fapta să fie infracţiune (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală decizia penală nr. 179 din19 mai 2015, dosar nr. x/2012).

Legea descrie, în prezent, în urma modificării legislative determinate de pronunţarea Deciziei CCR nr. 584/2018, într-o manieră mai clară conduita incriminată, fiind introdusă definiţia operaţiunii financiare ca: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale. Pentru a fi efectuate ca acte de comerţ, operaţiunile financiare trebuie să constituie o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor făcută în mod organizat şi sistematic, în scopul obţinerii de profit

Elementul material, efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, se examinează strict din perspectiva conduitei persoanei acuzate, a consecinţelor şi importanţei activităţii sale.

Caracterul penal şi vinovăţia decurg din fapta persoanei acuzate, care a efectuat operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, în scopul obţinerii unor foloase.

Urmarea prevăzută de lege reprezintă o stare de pericol, fapta pune în pericol valorile sociale protejate de norma penală referitoare la încrederea publică în activitatea desfăşurată de persoane ce exercită anumite funcţii ori atribuţii, care presupun lipsa oricăror acte de angrenare a funcţiei pentru obţinerea unor foloase ce dobândesc, strict în acest context, caracter necuvenit.

Infracţiunea este una de pericol ce se consumă în momentul în care persoana acuzată a efectuat actele de comerţ în scopul de a obţine un folos necuvenit. În consecinţă, fapta este infracţiune atunci când există scopul obţinerii de foloase necuvenite, indiferent dacă foloasele au fost sau nu obţinute.

Legea cere ca folosul necuvenit să fie urmărit, neavând relevanţă dacă folosul necuvenit este pentru subiectul activ sau pentru un terţ. În cazul dat s-a realizat obiectul de activitate al societăţilor, profitul vizând cel puţin patrimoniul acestora.

Caracterul necuvenit al folosului rezultă din modalitatea în care ar urma să fie obţinut, respectiv fie prin folosirea unor practici interzise, fie de către o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit, fie cu privire la bunuri care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză. Orice modalitate de obţinere a foloaselor contrară legii realizează scopul cerut de norma de incriminare, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop.

În consecinţă, caracterul necuvenit al folosului decurge fie din modalitatea în care ar urma să fie obţinut (folosirea unor practici interzise), fie în raport de calitatea persoanei care urmărea să obţină folosul (o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit), fie poate fi consecinţa naturii bunurilor (bunuri care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză).

Prin urmare, infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie presupune:

- subiect activ calificat, putând fi doar o persoană care ocupă o funcţie sau exercită o atribuţie ori însărcinare incompatibile cu efectuarea unor operaţiuni financiare, ca acte de comerţ.

În speţă, probatoriul a evidenţiat că inculpatul B. în perioada iunie 2008 - 28 martie 2012 a deţinut funcţia de primar al municipiului Slatina, în perioada 10 iunie 2012 - decembrie 2012 a fost reales ca primar al municipiului Slatina, iar din decembrie 2012 a deţinut calitatea de senator în Parlamentul României. În perioada august 2014 - decembrie 2014 a fost numit ministru delegat pentru buget, iar în perioada decembrie 2014 - martie 2015 a fost ministrul finanţelor publice în Guvernul României.

Aşadar, în perioada de referinţă inculpatul îndeplinea o funcţie definită în art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, iar potrivit dispoziţiilor art. 2 din aceeaşi lege, persoanele menţionate în art. 1, printre acestea fiind şi cele care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, sunt obligate să îndeplinească atribuţiile ce le revin în exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi normelor de conduită profesională, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile sau însărcinările primite pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Probatoriul administrat a evidenţiat împrejurarea că inculpatul B. administra în fapt S.C. D. S.R.L., (prin intermediul martorei CC.), S.C. QQQQ. S.R.L.

Astfel, cu prilejul audierii de către instanţă, martorii CC., AA., GG. şi HH. au precizat că inculpatul lua toate deciziile în S.C. D. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L. şi fără să ofere o explicaţie credibilă pentru modificarea declaraţiilor de la urmărire penală pe care, de altfel, şi le-au menţinut, au revenit asupra depoziţiilor iniţiale în ceea ce priveşte iniţiativa inculpatului de a fi încheiate contractele menţionate anterior.

Totodată, probatoriul a relevat că inculpatul B. a deţinut 75% din S.C. C., prin DD. şi a exercitat, începând cu anul 2010 atribuţiile specifice administratorului şi unui proprietar de fapt, atât cu privire la această societate, dispunând cu privire la asociaţii şi acţionarii societăţilor, numirea şi revocarea administratorilor, stabilirea formei juridice a societăţilor, stabilirea sediului social, implicându-se în activitatea comercială a firmelor.

Cu privire la implicarea inculpatului cu privire la administrarea în fapt a societăţii C., relevante sunt declaraţiile martorilor P., W., Y., II., M., LL., DD., R., HH. şi EE., dar şi ale inculpaţilor A. şi G..

De asemenea, inculpatul F. confirmă şi faptul că inculpatul B. deţinea şi administra în fapt, prin intermediul S.C. C., S.C. QQQQ. S.R.L.

- element material constând în efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ;

Inculpatul B. a dispus şi efectuat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul persoanelor legal învestite în acest sens, operaţiuni financiare, ca acte de comerţ (tranzacţii financiare aferente operaţiunilor comerciale ce au decurs din contractele comerciale încheiate, a dispus la schimbarea asociaţilor şi administratorilor, la achiziţionarea de imobile, asigurarea spaţiului locativ, a dispus şi facilitat încheierea de contracte comerciale şi documente fiscale, s-a implicat constant în activitatea financiară a societăţilor, prin asigurarea banilor necesari aporturilor de capital), incompatibile cu funcţiile deţinute şi a încheiat tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei)

Astfel, prin persoanele interpuse a negociat şi acceptat condiţiile de încheiere a următoarelor contracte:

- contract de vânzare-cumpărare din data de 20 iunie 2013, încheiat între NNNNNN. S.R.L., reprezentată prin administrator OOOOOO. în calitate de vânzător şi S.C. C., reprezentată prin administrator DD., în calitate de cumpărător, obiectul reprezentându-l un imobil situat în Bucureşti, strada x nr. 16, preţul fiind de 1.650.000 euro.

Împrejurarea că achiziţionarea acestui imobil s-a făcut din dorinţa expresă a inculpatului B., reiese din declaraţiile martorei T. date în ambele faze procesuale prin care a relatat că, "în cursul anului 2013, inculpatul B. mi-a transmis un link al unui site de imobiliare, unde apărea de vânzare imobilul situat în Bucureşti, strada x nr. 16 şi mi-a spus să îl pun în legătură pe agentul imobiliar cu martorul P.".

- contractul nr. x/01.01.2012 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. P..A. BB. şi Asociaţii. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 2.000 RON;

- contractul nr. x/01.12.2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. SSSSS. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 12.500 RON;

- contractul nr. x/01.10.2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. UUUUU. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 23.808 RON;

- contractul nr. x/01.10.2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. EEEEEEE. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x în baza cărora societatea a încasat suma de 12.896 RON;

- contractul nr. x/01.09.2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 14.000 RON;

- contractul nr. x/01.10.2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x în baza cărora societatea a încasat suma de 12.896 RON;

- contractul nr. x/01.03.2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 66.960 RON;

- contractul nr. x/01.03.2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. QQQQ. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 80.600 RON;

- contractul încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. BBBB. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 93.000 RON;

- contractul nr. x/10.04.2012 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x în baza cărora societatea a încasat suma de 10.000 RON;

- contractul nr. x/01.12.2011 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. IIIIIII. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 9.000 RON;

- contractul încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. CCCC. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x/30.11.2013, y/31.10.2013, z/30.09.2013, w/30.08.2013, t/28.06.2013, s/31.07.2013, în baza cărora societatea a încasat suma de 11.160 RON.

- contractul nr. x/15.12.2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 5.400 RON;

- contractul nr. x/15.12.2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. CCCC. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 8.000 RON;

- contractul nr. x/15.12.2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. EEEEEEE. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 9.000 RON;

- contractul nr. x/15.12.2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. IIIIIII. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 1.000 RON.

- contractul nr. x/15.12.2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. UUUUU. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 3.000 RON;

- contractul nr. x/15.12.2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. SSSSS. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 3.500 RON;

- contractul nr. x/15.12.2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 1.350 RON;

- contractul nr. x/20.12.2013 încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. BBBB. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x.

- contractul nr. x/15.12.2013 încheiat S.C. E. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L. În baza acestui contract, au fost emise facturile nr. x, în baza cărora societatea a încasat suma de 1.050 RON".

Referitor la perioada în care au fost încheiate contractele mai sus menţionate, martora R. a declarat că " în perioada septembrie 2011- octombrie 2013, deşi figuram ca administrator al societăţii, în fapt nu mi-am exercitat această funcţie, eu ocupându-mă doar de contabilitatea societăţilor pe care le deţineam anterior în portofoliu, de celelalte aspecte legate de încheiere contracte noi, stabilire preţ servicii, precum şi cheltuielile legate de funcţionarea firmei ocupându-se KK.".

Declaraţiile martorei R. sunt confirmate de cele ale martorei KK., care a declarat că " …[…]… în luna octombrie 2011 am fost angajată la S.C. E. S.R.L., firmă care îşi desfăşura activitatea într-un spaţiu situat în strada x nr. 18. Din cunoştinţele mele ştiu că R. era asociat şi administrator al S.C. E. S.R.L. În perioada în care mi-am desfăşurat activitatea la S.C. E. S.R.L. am ţinut contabilitatea pentru S.C. D. S.R.L., S.C. NNNNNNNN. S.R.L., S.C. OOOOOOOO. S.R.L., S.C. IIIIIII. S.R.L., S.C. EEEEEEE. S.R.L., iar colegul meu ţinea contabilitatea pentru S.C. UUUUU. S.R.L., S.C. PPPPPPPP. S.R.L. …[…]…".

De asemenea, martora a mai susţinut că a avut încheiate contracte cu mai multe firme, despre care crede că erau controlate de către B., respectiv: S.C. I. S.R.L., S.C. CCCC. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. UUUUU. S.R.L., S.C. C., S.C. QQQQ. S.R.L.

- scop constând în obţinerea pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite;

Activitatea desfăşurată de inculpatul B. a vizat îndeplinirea obiectului de activitate al societăţii cu scopul obţinerii de profit. Împrejurarea că inculpatul a urmărit obţinerea unui profit reflectat în sume de bani este dovedită şi prin declaraţia dată în timpul cercetării judecătoreşti când a declarat că a hotărât cu privire la înfiinţarea societăţilor într-o discuţie cu martorii EE., CC. şi soţii F. " Fiecare dintre ei mi-a spus ce ar vrea să facă în viitor, adică formulau trei-patru propuneri pe care le analizam împreună, care ar fi costurile şi cu ce i-aş putea ajuta eu şi dacă în viitor aş putea să am şi beneficii de pe urma acestor afaceri, în măsura în care i-aş fi împrumutat cu sume de bani pentru înfiinţarea şi dotarea iniţială a acelor societăţi. Rolul meu, în derularea acestor afaceri, a fost exclusiv financiar, respectiv punerea la dispoziţie a capitalului de plecare.

- vinovăţie sub forma intenţiei.

Maniera în care inculpatul B. a acţionat, în scopul mascării eforturilor personale, ce ar fi fost licite în lipsa calităţii deţinute, demonstrează evaluarea reală asupra conduitei ilicit penale.

Probatoriul administrat a evidenţiat că inculpatul, în calitate de primar, respectiv de senator a rămas administratorul de fapt al societăţilor comerciale anterior menţionate, calitate în care a desfăşurat activităţi apte a spori patrimoniul societăţii şi a produce beneficii financiare în legătură cu obiectul de activitate. Calitatea de administrator de fapt, ca şi posibilitatea şi predictibilitatea angajării răspunderii sale penale şi civile au fost recunoscute de jurisprudenţă (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia penală nr. 272 din 28 ian. 2013).

Raportat la ansamblul acestor considerente, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciind ca nefondate criticile formulate de apelantul inculpat B., concluzionează că în speţă sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, corespunzător operaţiunilor financiare efectuate de inculpat astfel cum au fost reţinute de instanţa de fond prin sentinţa penală apelată.

D. În legătură cu acuzaţiile privind săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin sentinţa penală s-a reţinut că inculpatul G., în perioada 2012 - 2013 a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin atestarea la momentul întocmirii a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în: contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09.07.2012, actul adiţional nr. x din 09.07.2012, actul adiţional nr. x din 04.12.2012, actul adiţional nr. x din 10.12.2012 şi actul adiţional din 4 din 23.01.2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09.07.2012, următoarele facturi emise de SC. J. S.R.L. către S.C. I. S.R.L.: nr. 055 din 21.01.2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21.01.2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21.01.2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25.04.2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29.04.2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17.05.2013 pentru suma de 213.752 RON, înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale fictive dintre S.C. I. S.R.L. - S.C. J. S.R.L., dispunându-se condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare.

Cu privire la inculpatul H. s-a reţinut că, în perioada 2012 - 2013, a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată, prin atestarea la momentul întocmirii a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19.06.2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x/10.07.2012 la contractul nr. x din 19.06.2012, Anexa 1 la actul adiţional denumită "Lista cuprinzând cantităţile de lucrări", contractul de închiriere nr. x/10.07.2012 şi factura nr. x din data de 28.01.2013, înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale fictive dintre S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L.

Prin sentinţa penală inculpatul H. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Analizând declaraţiile date de inculpaţi în fazele anterioare ale procesului, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că toate elementele probatorii pe care ele le evidenţiază, relevante sub aspectul suspus examinării, au fost corect identificate şi just valorificate de către A. instanţă şi se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (acte financiar contabile, contracte, documente bancare).

Instanţa de fond a examinat detaliat infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinând vinovăţia inculpaţilor, iar probele administrate în apel nu au condus la infirmarea concluziilor sale sub acest aspect.

Criticile formulate de inculpaţii au vizat constatarea incidenţei cauzei de încetare a procesului penal, şi au fost analizate în cuprinsul punctului referitor la infracţiunea de trafic de influenţă.

E. În ce priveşte legea penală mai favorabilă

În speţă, conform datelor reţinute de instanţa de fond, toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor au fost comise sub imperiul vechii legi penale şi sunt judecate după intrarea în vigoare a noilor coduri şi respectiv după modificarea mai multor legi. De la data săvârşirii infracţiunilor şi până la data soluţionării apelului, au intrat în vigoare dispoziţii legale noi (un nou C. pen. şi un nou C. proc. pen. care conţine norme de drept substanţial), aşa încât sunt incidente prevederile art. 5 din C. pen. în vigoare ce reglementează retroactivitatea legii penale noi dacă aceasta are un caracter mai favorabil. Interpretarea textelor de lege din materia aplicării legii penale în timp a fost clarificată prin decizia nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din C. pen., publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014. Curtea Constituţională a decis că art. 5 din C. pen. este constituţional în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În consecinţă, aplicarea legii penale mai favorabile se face prin aprecierea globală şi prin alegerea dispoziţiilor unei singure legi, cu privire la toate instituţiile de drept substanţial incidente. Caracterul mai favorabil al legii se stabileşte după evaluarea comparativă a soluţiei care ar putea fi pronunţată potrivit legii în vigoare la data săvârşirii infracţiunii cu soluţia ce ar putea fi pronunţată potrivit legii în vigoare la data soluţionării apelului. În ambele cazuri, incidenţa dispoziţiilor legale trebuie analizată în mod unitar cu privire la întreaga situaţie juridică a fiecărui inculpat, deci în raport de efectele tuturor instituţiilor de drept penal incidente în cazul fiecărui inculpat conform legii în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor şi conform legii în vigoare la data judecării apelului [în considerentele deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale se stabileşte, de exemplu, în mod expres, în cazul concursului de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile prin metoda aprecierii globale (paragrafele 35-36)].

Faţă de cele ce preced, în analiza incidenţei principiului legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că sfera sa de acţiune nu este limitată la aplicarea pedepsei, ci implică şi alte instituţii de drept substanţial (de exemplu, în cauza de faţă, efectele cauzelor de atenuare a pedepsei, forma continuată, concursul de infracţiuni, prescripţia răspunderii penale, suspendarea individualizării pedepsei sub supraveghere şi reabilitarea de drept).

Aplicarea în concret a legii penale mai favorabile are ca punct de plecare evaluarea menţinerii incriminării atât în legea în vigoare la data săvârşirii infracţiunii cât şi la data soluţionării prezentului apel.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte, Completul de cinci judecători constată că infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată se regăsesc în dispoziţiile penale în vigoare, iar faptele reţinute în concret în sarcina inculpaţilor se încadrează şi în elementele de tipicitate ale infracţiunile din legea în vigoare la data judecării apelului. Infracţiunile de trafic de influenţă, spălare de bani, fals, folosirea funcţiei au corespondent în legea în vigoare, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu au fost dezincriminate, ci pot fi încadrate în noile dispoziţii de incriminare, chiar dacă tiparul legal a suferit anumite modificări.

În acord cu instanţa de fond se constată continuitatea incriminării faptelor care fac obiectul acuzaţiei având în vedere că legea nouă nu suprimă nici una dintre incriminări, nu restrânge sfera de incidenţă a niciunei norme şi, în consecinţă, faptele concrete întrunesc în continuare condiţiile de tipicitate.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă: elementele de diferenţiere dintre art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, art. 291 alin. (1) din C. pen. în vigoare nu restrâng sfera de incidenţă a textului anterior şi nu au efecte cu privire la fapta concretă de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpaţilor.

Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor incriminată în art. 29 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 atât la momentul comiterii faptei, cât şi în prezent incriminarea prezintă aceleaşi elemente de tipicitate. Atât în forma anterioară modificării prin art. 111 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cât şi în noua reglementare, condiţiile de incriminare ale infracţiunii de spălarea banilor nu au fost modificate.

Cu referire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată: actuala reglementare lărgeşte doar aparent sfera de incriminare a falsului în înscrisuri sub semnătură privată prin menţionarea expresă a ipotezei de fals intelectual. Practica judiciară, cu privire la interpretarea dată textului în varianta anterioară intrării în vigoare a noului C. pen., statuase însă, că asemenea acţiuni intrau în sfera de tipicitate a falsului în înscrisuri sub semnătură privată.

Cât priveşte infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului B., textul de incriminare nu a fost modificat de la momentul comiterii faptei şi până la judecarea cauzei.

Modalităţile concrete în care au fost comise de inculpaţi infracţiunile de trafic de influenţă, de spălare a banilor şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată continuă să fie incriminate, având, aşadar, corespondent în noile legi penale.

Faţă de cele ce preced, elementele din conţinutul constitutiv al infracţiunilor se regăsesc şi în legislaţia în vigoare la data judecării căii de atac, astfel încât există o continuitate a semnificaţiei penale a faptelor. În consecinţă, pe baza situaţiei de fapt reţinute de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, Înalta Curte constată că faptele comise de către inculpaţi, astfel cum au fost calificate juridic potrivit legii vechi, corespund noilor dispoziţii de incriminare şi noilor dispoziţii de drept substanţial.

În ceea ce priveşte consecinţele juridice ale infracţiunilor comise de fiecare inculpat, stabilirea legii incidente de către instanţa de fond este corectă şi reprezintă evaluarea efectelor instituţiilor juridice incidente. Declararea ca neconstituţional a textului de lege referitor la prescripţia specială în C. pen. intrat în vigoare în anul 2014 nu schimbă concluzia instanţei de fond. Chiar dacă potrivit legii noi (C. pen. în vigoare la data declarării căii de atac) termenul de prescripţie a răspunderii penale, pentru toate infracţiunile din prezentul dosar s-ar împlini într-un interval scurt, în cursul lunii octombrie 2023 (astfel cum se precizează în cele ce preced, în secţiunea destinată analizei criticilor referitoare la compunerea instanţei de judecată care a pronunţat soluţia atacată), faptul că la data pronunţării deciziei din apel termenul de prescripţie generală nu se împlinise pentru toate infracţiunile (ci doar, potrivit legii noi pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată ori pentru infracţiunea prevăzută de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia), face ca acest criteriu să nu determine prin el însuşi aplicarea legii noi, ci să conducă la analiza în concret a legii incidente, astfel cum a procedat şi instanţa de fond.

Aşa cum rezultă din compararea textelor de lege citate de instanţa de fond, legea nouă este mai favorabilă în ceea ce priveşte cuantumul sancţiunii, însă aprecierea globală a efectelor legilor care s-au succedat impune examinarea unitară a tuturor instituţiilor de drept penal incidente, atât a întregului tratament sancţionator ce ar putea fi aplicat conform legii noi, respectiv efectele formei continuate a infracţiunilor şi a concursului de infracţiuni, care au suferit modificări în legile care s-au succedat de la data săvârşirii infracţiunii şi până în prezent, dar şi în ceea ce priveşte efectele hotărârii penale asupra situaţiei juridice a fiecărui inculpat, respectiv prescripţia răspunderii penale şi reabilitarea (de drept sau judecătorească).

În consecinţă, în afara comparării limitelor de pedeapsă din Codul anterior şi din Codul actual pentru fiecare dintre infracţiunile la care a fost condamnat, instanţa de apel constată că instanţa de fond a verificat şi a ajuns la o concluzie corectă privind modul în care sunt reglementate instituţiile cauzelor de atenuare, respectiv ale formei continuate şi concursului de infracţiuni în legile care s-au succedat, stabilind că situaţia de fapt susţine în continuare, în raport de conţinutul legii noi, reţinerea formei continuate, respectiv a cauzelor de atenuare, concursului de infracţiuni.

Instanţa de apel constată şi că, deşi potrivit legii noi (C. pen. acum în vigoare) ar fi putut interveni prescripţia răspunderii penale pentru unele dintre infracţiuni, legea nouă nu este mai favorabilă întrucât, pe de o parte în cazul pluralităţii de infracţiuni, menţinând orientarea instanţei de fond cu privire la cuantumul sancţiunilor şi stabilindu-le în limitele legii noi, pedeapsa rezultantă aplicată conform legii noi presupune aplicarea unui spor obligatoriu astfel că nu ar fi fost mai redusă decât cea stabilit prin hotărârea atacată, precum şi pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus, la stabilirea legii mai blânde trebuie avute în vedere toate dispoziţiile de drept substanţial, inclusiv cele referitoare la modalitatea de executare a pedepsei, obligaţiile impuse pe perioada termenului de încercare şi, nu în ultimul rând, consecinţele condamnării din perspectiva modului de reglementare al reabilitării de drept.

Menţinerea legii stabilite de instanţa de fond ca fiind incidentă în cauză este determinată, în ceea ce priveşte inculpaţii pentru care legea incidentă este legea în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor, de faptul că

- dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni prevăzut de art. 33-34 din C. pen. anterior au corespondent în dispoziţiile art. 38-39 din C. pen. în vigoare, însă, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, în reglementarea actuală se instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu.

- în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform codului în vigoare la data soluţionării apelului nu mai intervine reabilitarea de drept la expirarea termenului de supraveghere astfel cum era prevăzut în legea în vigoare la data săvârşirii infracţiunii.

- art. 26 din C. pen. anterior şi art. 48 din C. pen. cât şi cele privind stabilirea pedepsei în caz de participaţie, prevăzute de art. 27 din C. pen. anterior şi art. 49 din C. pen. au un conţinut identic.

- deşi tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate prevedea ca pedeapsa pentru infracţiunea continuată să fie pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani, potrivit C. pen. anterior ori 3 ani potrivit C. pen. în vigoare, faptul că instanţa de fond a ales să nu orienteze pedeapsa către acest maximum special face ca legea nouă să nu fie mai favorabilă.

- conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

În sinteză, în legătură cu stabilirea legii penale mai favorabile în cauza de faţă, Înalta Curte constată că, deşi în conformitate cu dispoziţiile în vigoare a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru unele dintre infracţiuni, legea nouă nu poate retroactiva în toate cazurile şi nu poate fi reţinută ca lege penală mai favorabilă pentru toţi inculpaţii. Chiar în condiţiile aplicării dispoziţiilor referitoare la prescripţia răspunderii penale, dată fiind evaluarea în concret a efectelor legilor care s-au succedat asupra situaţiei juridice a inculpaţilor, respectiv prevederile referitoare la efectele concursului de infracţiuni ca o cauză de agravare obligatorie a pedepsei conform legii noi şi prevederile referitoare la efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere (reabilitarea de drept nu mai intervine la expirarea termenului de supraveghere conform legii noi). Prin apreciere globală, după cum se va preciza în cele ce urmează, aplicarea legii noi, în vigoare la data soluţionării apelului, ar genera un tratament sancţionator mult mai aspru pentru unii dintre inculpaţi.

I. Pentru inculpatul B., instanţa de fond a stabilit ca lege incidentă legea în vigoare la data soluţionării cauzei şi nu legea în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor, dispunând în consecinţă, o pedeapsă de patru ani închisoare o pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, precum şi pedeapsa accesorie aferentă pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de şase ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, precum şi pedeapsa accesorie aferentă pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012.

Totodată inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie aferentă pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte (în legătură cu S.C. C., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.). Făcând aplicarea concursului de infracţiuni s-a aplicat o pedeapsă principală de pedeapsa de 8 ani închisoare şi o pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei rezultante, cu pedeapsa accesorie aferentă.

II. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., instanţa de fond a stabilit instanţa de fond a stabilit ca lege incidentă legea în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor, şi nu legea în vigoare la data soluţionării cauzei, dispunând în consecinţă o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, cu pedeapsa accesorie aferenta pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Acelaşi inculpat, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, cu aplicarea pedepsei accesorii aferente pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Ca urmare a unei anulări a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 ani dispuse anterior şi a aplicării regulilor concursului de infracţiuni s-a dispus o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi o pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, cu pedeapsa accesorie aferentă.

III. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F., instanţa de fond a stabilit ca lege incidentă legea în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor şi nu legea în vigoare la data soluţionării cauzei, dispunând în consecinţă condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare şi o pedeapsă accesorie, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.).

Acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare şi o pedeapsa accesorie, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.).

Inculpatul F. a mai fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (cu referire la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012, actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012) şi la pedeapsa accesorie aferentă. În urma aplicării regulilor concursului de infracţiuni s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare şi a unei pedepse accesorii aferente şi, totodată, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de cinci ani cu respectarea unor măsuri de supraveghere.

IV. În ceea ce îl priveşte pe G., instanţa de fond a stabilit ca lege incidentă legea în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor şi nu legea în vigoare la data soluţionării cauzei, dispunând în consecinţă condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.) şi o pedeapsă accesorie.

Acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen.) şi pedeapsa accesorie aferentă.

Inculpatul G. a mai fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi la o pedeapsă accesorie (art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen.), cu referire la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 09 iulie 2012, actul adiţional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adiţional nr. x din 10 decembrie 2012 şi actul adiţional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, precum şi facturile: nr. x din 21 ianuarie 2013, nr. 056 din 21 ianuarie 2013, nr. 057 din 21 ianuarie 2013, nr. 062 din 25 aprilie 2013, nr. 063 din 29 aprilie 2013 şi nr. 064 din 17 mai 2013. În urma aplicării regulilor concursului de infracţiuni s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii.

V. Cu privire la inculpatul H. instanţa de fond a stabilit ca lege incidentă legea în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor şi nu legea în vigoare la data soluţionării cauzei, dispunând în consecinţă condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare şi o pedeapsă accesorie, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.).

Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi o pedeapsă accesorie, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen.). Inculpatul H. a mai fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare şi pedeapsa accesorie pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen.), cu referire la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19 iunie 2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x iulie 2012 la contractul nr. x din 19 iunie 2012 şi anexa 1 la actul adiţional nr. x În aplicarea regulilor concursului de infracţiuni s-a dispus executarea unei pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare şi a unei pedepse accesorii.

În evaluarea în concret a legii penale mai favorabile, instanţa de apel reţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, iar modificările intervenite-în ceea ce priveşte înlăturarea prescripţiei speciale nu produc conduc la schimbarea legii stabilite ca incidente de către instanţa de fond.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă:

În acord cu instanţa de fond, în apel se reţine c

Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor incriminată în art. 29 din Legea nr. 656/2002 atât la momentul comiterii faptei, cât şi în prezent:

Şi în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, legea penală nouă a menţinut minimul special şi a redus maximul special al pedepsei închisorii, urmând ca alegerea legii penale mai favorabile să se realizeze în concret, având în vedere pedeapsa spre care urmează să se orientează instanţa pentru fiecare dintre inculpaţi.

Cu referire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:

Având în vedere majorarea limitelor sancţiunii în cazul închisorii, în mod evident legea veche este in abstracto mai favorabilă. Cât priveşte pedeapsa amenzii aprecierea se va face prin compararea limitelor acestei pedepse în funcţie de cuantumul zilelor amendă stabilit.

Cât priveşte infracţiunea incriminată de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului B., textul de incriminare nu a fost modificat de la momentul comiterii faptei şi până la judecarea cauzei.

Raportat la modificarea limitelor de pedeapsă anterior menţionate, instanţa apreciază că nu este suficientă pentru alegerea legii mai favorabile compararea limitelor speciale de pedeapsă din legile succesive, întrucât nu cuantumul abstract al pedepselor prevăzute de legile succesive este hotărâtor, ci pedeapsa concretă ce ar putea fi aplicată ca urmare a individualizării pedepsei.

Pentru o analiză concretă a legii mai favorabile instanţa de fond a individualizat comparativ sancţiunile conform legilor care s-au succedat, iar concluzia la care a ajuns, cu privire la legea incidentă, este susţinută de mecanismul individualizării sancţiunii.

Astfel, instanţa de fond nu a identificat niciuna din circumstanţele atenuante prevăzute de art. 75 din C. pen. în vigoare care ar putea fi reţinute în cauză şi a apreciat că nu se impune coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege în urma aplicării unor circumstanţe atenuante potrivit art. 74 din C. pen. anterior, buna conduită anterior săvârşirii faptelor urmând a fi avută în vedere ca un criteriu de individualizare la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. instanţa de fond a stabilit pedepse orientate spre mediu şi a analizat succesiunea de legi apreciind că legea nouă este mai favorabilă: limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă sunt, potrivit legii de la data comiterii faptei între 2 ani şi 10 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 2 ani şi 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 ani şi 12 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 3 ani şi 10 ani închisoare, iar pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea 78/2000 limitele au rămas neschimbate fiind între un an şi 5 ani închisoare.

Conform instanţei de fond, potrivit legii vechi, aplicarea unor pedepse orientate către mediu, în raport cu limitele superioare mai mari prevăzute de textele de incriminare incidente, ar impune stabilirea unor pedepse de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în varianta anterioară modificărilor intervenite prin Legea 187/2012 şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Ca efect al aplicării art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, pedeapsa rezultantă, în condiţiile în care nu ar fi aplicat un spor ar fi tot de 8 ani închisoare.

Aplicarea unei cauze de reducere a sancţiunii, ca urmare a documentelor provenind de la Ministerul Public, precum şi precizarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de spălarea de bani, nu schimbă concluzia instanţei de fond, astfel că sunt în continuare îndeplinite condiţiile aplicării legii penale noi, mai favorabile.

Cu privire la inculpatul A., instanţa a stabilit că se impune orientarea sancţiunilor către mediu, iar numărul mare de infracţiuni comise în concurs a determinat ca dispoziţiile codului anterior să fie mai favorabile, nefiind obligatorie aplicarea unui spor egal cu 1/3 din pedepsele care nu se executa.

În mod corect instanţa de fond reţine că ar urma să fie aplicate pedepse în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 26 din C. pen. anterior rap. la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Potrivit legii vechi, păstrând proporţionalitatea în raport cu limitele superioare mai mari prevăzute de textele de incriminare incidente, pedepsele ar fi urmat să fie de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta anterioară modificărilor intervenite prin Legea 187/2012.

În ambele situaţii, pedeapsa cea mai grea era cea de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1152 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Slatina ce se impune a fi executată ca efect al anulării suspendării sub supraveghere a executării.

În cazul aplicării art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoarea, instanţa de fond apreciind că s-ar impune, raportat la amploarea activităţii infracţionale, aplicarea unui spor de 6 luni închisoare, ceea ce ar conduce la stabilirea unei pedepse rezultante de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Raţionamentul instanţei de fond este corect, prin urmare, pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care ar putea fi aplicată inculpatului pe baza legii vechi.

Cu privire la inculpatul F., instanţa de fond a făcut aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi, în aceste condiţii, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă s-au situat, potrivit legii de la data comiterii faptei între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare, iar potrivit legii noi, între 8 luni şi 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legii de la data comiterii faptei între un an şi 4 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între un an şi 3 ani şi 4 luni închisoare şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit legii de la data comiterii faptei între o lună şi 8 luni închisoare, iar potrivit legii noi, între 2 luni şi un an închisoare.

Instanţa de fond a apreciat că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F., atitudinea sa procesuală şi vârsta, impun stabilirea unor pedepse orientate către mediu şi potrivit legii în vigoare, ar urma să fie aplicate pedepse în cuantum de un an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de un an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 şi de 8 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen.. Ca efect al aplicării art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedeapsa rezultantă ar fi de un an şi 6 luni închisoare la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte două pedepse de un an şi 6 luni închisoare şi 8 luni închisoare, rezultând 2 ani, 2 luni şi 20 de zile de închisoare. Conform mecanismului de individualizare stabilit de instanţa de fond, o eventuală prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată ar fi condus la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, însă ar fi făcut imposibilă reabilitarea de drept ca urmare a suspendării executări pedepsei sub supraveghere. Termenul de supraveghere potrivit legii noi este între 2 şi patru ani, iar reabilitarea de drept ar fi intervenit într-un interval cuprins între 5 şi 7 ani în raport de durata termenului de supraveghere, astfel că legea nouă nefiind mai favorabilă (putea conduce, cel mult la acelaşi termen de reabilitare de drept) nu ar fi putut retractiva.

Potrivit legii vechi, păstrând proporţionalitatea în raport cu limitele prevăzute de textele de incriminare incidente, pedepsele ar urma să fie de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta anterioară modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012 şi de 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior.

Ca efect al concursului de infracţiuni, pedeapsa rezultantă a fost de 2 ani închisoare, instanţa dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen. anterior.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G. limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă se situau, potrivit legii de la data comiterii faptei între 2 ani şi 10 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 2 ani şi 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 ani şi 12 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 3 ani şi 10 ani închisoare şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 luni şi 2 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 6 luni şi 3 ani închisoare.

Instanţa de fond a stabilit pedepse orientate către mediu şi potrivit legii în vigoare, ar fi urmat să fie aplicate pedepse în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen., de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 şi de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen.. Ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiunii, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa rezultantă ar urma să fie de 3 ani închisoare la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte două pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an şi 6 luni închisoare, rezultând 4 ani şi 4 luni închisoare. Conform mecanismului de individualizare stabilit de instanţa de fond, o eventuală prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată ar fi condus la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare, superioară celei aplicate conform legii, astfel că legea nouă, nefiind mai favorabilă în ansamblul său nu putea retroactiva.

Conform legii vechi, instanţa de fond a stabilit 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta anterioară modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012 şi de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, iar ca efect al concursului de infracţiuni 3 ani închisoare.

Prin urmare, pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care ar putea fi aplicată inculpatului pe baza legii vechi.

Toate aceste aspecte relevă, aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că lega nouă nu conţine dispoziţii mai favorabile, astfel că se va aplica legea veche în vigoare la data săvârşirii infracţiunii.

Instanţa de fond a stabilit în mod corect şi că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul H. limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă s-au situat potrivit legii de la data comiterii faptei între 2 ani şi 10 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 2 ani şi 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 ani şi 12 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 3 ani şi 10 ani închisoare şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit legii de la data comiterii faptei între 3 luni şi 2 ani închisoare, iar potrivit legii noi, între 6 luni şi 3 ani închisoare.

Instanţa a orientat sancţiunile către mediu, astfel că potrivit legii în vigoare, ar fi urmat să fie aplicate pedepse în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen., de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 şi de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. Ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiunii, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa rezultantă ar fi urmat să fie de 3 ani închisoare la care s-ar fi adăugat o treime din totalul celorlalte două pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an şi 6 luni închisoare, rezultând 4 ani şi 4 luni închisoare. Conform mecanismului de individualizare stabilit de instanţa de fond, o eventuală prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată ar fi condus la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 10 luni, superioară pedepsei de 3 ani şi şase luni stabilită conform legii vechi, astfel că legea nouă, nefiind mai favorabilă în ansamblul sau, nu putea retractiva.

Potrivit legii vechi, păstrând proporţionalitatea în raport cu limitele prevăzute de textele de incriminare incidente, instanţa de fond a stabilit de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta anterioară modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012 şi de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, iar ca efect al aplicării art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, pedeapsa rezultantă, în condiţiile în care instanţa apreciază că se impune aplicarea unui spor de 6 luni închisoare o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Prin urmare, pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care ar putea fi aplicată inculpatului pe baza legii vechi.

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către A. instanţă, formulat de către Ministerul Public şi de apelanţii intimaţi inculpaţi B., A. şi H. se reţin următoarele:

1. În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului B., A. Ministerului Public a solicitat a fi avute vedere atât circumstanţele reale, cât şi cele personale ale inculpaţilor, acestea fiind apte să conducă la aplicarea unei pedepse orientate spre maxim. Cu referire la inculpaţi G. şi H., Ministerul Public a susţinut că pedepsele aplicate de instanţa de fond sunt prea blânde în raport de ajutorul pe care aceştia l-au dat inculpatului B., pentru ca acesta din urmă să intre în posesia preţului traficului de influenţă.

2. Inculpatul B. a solicitat instanţei de control judiciar să constate că, în cauză este împlinit termenul general de prescripţie pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, calculând termenul special de prescripţie de cinci ani cu începere din luna mai 2013, prin raportare la Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale inculpatul a susţinut că termenul de prescripţie pentru această infracţiune este împlinit.

Totodată, inculpatul B. a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate cu reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 prin valorificarea denunţului formulat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, fapt dovedit prin adresa emisă de această unitate de parchet şi depusă la dosarul cauzei.

Inculpatul a susţinut că la reindividualizarea pedepsei, se impune a avea în vedere faptul că iniţiativa faptelor de corupţie nu a aparţinut inculpatului B., ci martorului denunţător N..

Pe de altă parte, nu este de neglijat nici faptul că o perioadă de timp inculpatul B. a colaborat cu organele de urmărire penală, nefiind deloc de neglijat nici realizările pe care inculpatul le-a avut în perioada în care a fost primarul municipiului Slatina, dar şi ulterior în funcţiile de demnitate publică.

Concluzionând, s-a solicitat instanţei de apel ca, în situaţia în care nu va da curs solicitărilor apărării, să menţină limita medie a pedepsei şi să nu aplice o pedeapsă orientată spre maximul acesteia.

3. Inculpatul H. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate având în vedere că judecata în cauza de faţă a depăşit o durată rezonabilă făcând referire în acest sens la cauza Vişan contra României şi la practica judiciară în acest sens, (decizia penală 2348 din 2012, decizia nr. 1921 din 2013 pronunţate de instanţa supremă).

Totodată inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei având în vedere contribuţia sa redusă la săvârşirea infracţiunii, circumstanţele personale (acesta este o persoană cu studii superioare, are o familie organizată, îşi câştigă licit existenţa).

În acest din urmă sens, dacă instanţa de apel va aprecia că este nevoie de menţinerea condamnării ca urmare a reducerii pedepsei, pedeapsa rezultantă urmând a fi aplicată în baza legii vechi, apărătorul a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 86¹din C. pen. anterior

4. Inculpatul G. prin concluziile formulate a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei, având în vedere faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat social, are familie, are doi copii minori, iar pe parcursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei, atât de fond cât şi de apel, s-a prezentat de fiecare dată şi a avut o atitudine sinceră, ajutând ajutat organele judiciare la aflarea adevărului.

Cu referire la inculpatul B.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul B. cu privire la individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat constată ca fiind fondate criticile formulate.

Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că urmare a reconfigurării conţinutului dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în baza Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi, subsecvent, a interpretării obligatorii regăsite în Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, norma de drept penal analizată nu a mai prevăzut, în intervalul 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, vreun act susceptibil de întrerupere a prescripţiei. Evaluată în contextul celorlalte dispoziţii pertinente în materia prescripţiei, această particularitate imprimă C. pen. în vigoare în intervalul de timp limitat, anterior menţionat, caracterul unei legi penale de natură să asigure, în ansamblul său, o situaţie mai favorabilă pentru inculpat şi, astfel, să devină aplicabilă în speţă, în conformitate cu principiul de aplicare a legii penale în timp, prevăzut de art. 5 alin. (2) din C. pen.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători va analiza termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului B., raportându-se, pe de o parte, la durata acestui termen, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 154 alin. (1) din C. pen., iar pe de altă parte, la intervalul de timp în care acesta a curs în cauza de faţă.

În acest sens, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că infracţiunea de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar termenul general de prescripţie este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani.

Cu privire la fapta de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, se reţine că inculpatul B., în calitate de primar şi senator a deţinut şi administrat în fapt, prin intermediul unor persoane interpuse, în perioada 2011-2013, S.C. E. S.R.L, S.C. E. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. şi a efectuat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul persoanelor legal învestite în acest sens, operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţiile deţinute, în scopul de a obţine profit din anumite activităţi comerciale pentru societăţile pe care le administra în fapt sau foloase pentru sine.

Prin urmare termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 care a început să curgă din anul 2013 s-a împlinit pe parcursul anului 2018, în speţă devenind incidentă o cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale cu privire la această infracţiune şi impune soluţia de încetare a procesului penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

În ce priveşte solicitarea formulată de apelantul intimat inculpat B., de reducere a cuantumului pedepsei ca urmare a reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 .

Raportat la conţinutul adresei nr. x din 29 martie 2021 din care a rezultat că pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a fost înregistrat dosarul nr. x/2021 în urma denunţului formulat de B. fiind furnizate informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului în urma cărora inculpata Z. a fost cercetată şi trimisă în judecată se constată că sunt îndeplinite condiţiile privind reţinerea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cu privire la inculpatul B. urmând a se face aplicarea acestor dispoziţii.

Limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 din C. pen. se vor situa, prin reţinerea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, între 1 an şi 3 ani şi 6 luni închisoare, iar pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, între 1 an şi 6 luni şi 5 ani închisoare.

În procesul de individualizare a pedepsei, similar celor reţinute de instanţa de fond, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului B., atitudinea sa procesuală şi vârstă, instanţa de control judiciar constată că se impune stabilirea unor pedepse orientate către maxim, respectiv pedepse în cuantum de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. şi de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002. Ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiunii, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. ar urma să fie de 5 ani închisoare la care se va adăuga 1/3 din cuantumul pedepsei stabilite pentru infracţiunea de trafic de influenţă, respectiv 1 an, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 ani închisoare.

2. Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. cu privire la individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat contrar susţinerilor formulate de apelanţi constată că operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei a fost corect realizată de către A. instanţă, pornind de la limitele speciale ale pedepsei stabilite cu luarea în considerare a criteriile generale de individualizare prevăzute de legea penală mai favorabilă, prevăzute de art. 72 din C. pen. anterior, prin raportare la gradul de pericol social al faptelor evidenţiat de natura infracţiunilor, împrejurările şi modul de comitere a acestora, data săvârşirii faptelor, persoana inculpatului, precum şi contribuţia avută în ansamblul activităţii infracţionale.

Prin sentinţa penală apelată în procesul de individualizare a pedepsei aplicată inculpatului A., raportat la circumstanţele reale şi personale ale acestuia, atitudinea sa procesuală şi vârstă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, instanţa de fond a stabilit pedepse orientate către mediu, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Reevaluând tratamentul sancţionator aplicat inculpatului A. Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi reţine că necesitatea aplicării unei pedepse precum şi stabilirea cuantumului acesteia trebuie să se realizeze prin raportare la pericolul social concret al faptelor respectiv la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Analizând criticile formulate, instanţa de control judiciar apreciază ca fiind neîntemeiate atât solicitările formulate de Parchet vizând aplicarea, în sarcina inculpatului, a unei pedepse într-un cuantum majorat, cât şi solicitările formulate de inculpatul A. care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

Astfel, în acord cu cele stabilite de instanţa de fond, Completul de 5 Judecători reţine că necesitatea aplicării unei pedepse precum şi stabilirea cuantumului acesteia trebuie să se realizeze prin raportare la pericolul social al faptei şi persoana inculpatului, ceea ce instanţa de fond a evaluat şi aplicat corect.

Prin urmare, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite de inculpatul A. care este unul ridicat, prin natura infracţiunii de corupţie comisă (trafic de influenţă) şi a unor infracţiuni în legătură cu infracţiuni de corupţie (spălare a banilor), cuantumul însemnat al sumei de bani ce a făcut obiectul traficului de influenţă, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, circumstanţele personale ale inculpatului, aşa cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar, instanţa de control judiciar constată că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei care, în această nouă configurare, nu ar corespunde gravităţii faptelor comise şi implicit, nu ar fi de natură a atinge scopurile de coerciţie, exemplaritate, dar şi educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată, totodată, că necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii care nu echivalează cu aplicarea unei pedepse excesiv de severe, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ - preventivă, ceea ce A. instanţa a evaluat şi aplicat corect.

Prin urmare, luând în considerare aspectele favorabile de care trebuie să se ţină seama la individualizarea sancţiunii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în acord cu instanţa de fond şi contrar celor solicitate de Ministerul Public şi de inculpatul A., apreciază, în final, că o justă cuantificare a acesteia corespunde menţinerii pedepselor în cuantumul stabilit de instanţa de fond.

3. În examinarea criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul H. cu privire la individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat contrar susţinerilor formulate de apelanţi constată că operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei a fost corect realizată de către A. instanţă, pornind de la limitele speciale ale pedepsei stabilite cu luarea în considerare a criteriile generale de individualizare prevăzute de legea penală mai favorabilă, prevăzute de art. 72 din C. pen. anterior, prin raportare la limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor evidenţiat de natura infracţiunilor, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, data săvârşirii faptelor, persoana inculpatului, precum şi contribuţia avută în ansamblul activităţii infracţionale.

Astfel, prin sentinţa penală în baza art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul H., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Totodată, în baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu referire la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19.06.2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x/10.07.2012 la contractul nr. x din 19.06.2012 şi anexa 1 la actul adiţional nr. 1.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului H. fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, urmând să execute, în final, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Instanţa de control judiciar apreciază că, la individualizarea pedepsei - modul de executare a acesteia, trebuie să se aibă în vedere şi complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecăţii aşa cum au fost arătate anterior, elementele obiective şi subiective ce au condus la săvârşirea infracţiunilor. Aşa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, modul de operare pus la cale de inculpaţi a fost unul elaborat, a vizat primirea unor sume semnificative de bani, fără ca inculpatul B. să aibă aparent vreo legătură cu aceasta şi fără ca acesta să primească în mod nemijlocit banii, primirea preţului traficului de influenţă realizându-se prin intermediari.

Aşadar, în procesul de individualizare a pedepsei, prin raportare la gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite prin natura infracţiunii de corupţie comisă (trafic de influenţă) şi a unor infracţiuni în legătură cu infracţiuni de corupţie (spălare a banilor), cuantumul însemnat al sumei de bani ce a făcut obiectul traficului de influenţă, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, atitudinea sa procesuală şi vârstă, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte- Completul de 5 Judecători constată se impune menţinerea pedepselor stabilite care sunt orientate către mediu de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, pedepsele astfel individualizate fiind de natură a atinge scopurile de coerciţie, exemplaritate, dar şi educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului.

Cu referire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 din C. pen. anterior, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în sarcina inculpatului H. s-a reţinut că a falsificat contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19 iunie 2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenţie de securitatea şi sănătatea muncii, situaţii de urgenţă şi protecţia mediului", actul adiţional nr. x iulie 2012 la contractul nr. x din 19.06.2012, Anexa 1 la actul adiţional denumită "Lista cuprinzând cantităţile de lucrări", contractul de închiriere nr. x/10 iulie 2012 şi factura nr. x din data de 28 ianuarie 2013, înscrisuri care au stat la baza tranzacţiilor comerciale fictive dintre S.C. K. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L.

Cu privire la această infracţiune, a cărei săvârşire a recunoscut-o, inculpatul, prin motivele de apel formulate, a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Analizând criticile formulate instanţa de apel constată că sunt nefondate şi reţine că potrivit art. 290 din C. pen. anterior, apreciată ca fiind legea penală mai favorabilă acestui inculpat, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar termenul general de prescripţie este, potrivit art. 122 alin. (1) lit. e) din C. pen., de 5 ani. Potrivit art. 124 din C. pen. Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată.

Se constată că în cauză a operat suspendarea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale, în intervalul 17 octombrie 2019- 21 decembrie 2021 şi, respectiv 26 septembrie 2022-12 decembrie 2022 .

Durata de timp însumată a perioadelor de suspendare a cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale este de aproximativ 2 ani şi 4 luni