Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2023
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie. Competenţă după calitatea persoanei

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei. Competenţă după materie și după calitatea persoanei

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie

- competenţă după calitatea persoanei

 

C. proc. pen., art. 29 pct. 1 lit. a)

 

            În conformitate cu dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile săvârșite exclusiv de persoanele care au calitatea de senator, deputat sau europarlamentar.

            În raport cu dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competenţa de judecată în primă instanţă a persoanelor care au calitatea de membru în Comitetul Regiunilor al Uniunii Europene nu aparţine Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, iar art. 4 din Regulamentul de procedură al Comitetului Regiunilor, potrivit căruia membrii Comitetului Regiunilor beneficiază de privilegiile și imunităţile prevăzute de Protocolul privind imunităţile și privilegiile, nu conferă membrilor Comitetului Regiunilor calitatea de europarlamentar.    

 

I.C.C.J., Secţia penală, sentinţa nr. 1055 din 26 noiembrie 2013

 

Prin sentinţa nr. 216 din 21 mai 2013, Tribunalul Prahova, Secţia penală, a admis  excepţia de necompetenţa după calitatea persoanei, excepţie invocată de apărătorul inculpatei I.V. și, în temeiul art. 42 și art. 29 C. proc. pen. raportat la art. 9 - art. 10 din Protocolul privind privilegiile și imunităţile Comunităţilor Europene, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 23 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- S.M. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- I.V. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- N.V. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- R.S. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- V.T. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.S. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.G. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.V. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- V.D. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- T.P. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.S. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.M. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.C. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.;

- O.D. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.

La termenul de judecata din 20 mai 2013, inculpata I.V., prin apărător ales, a ridicat excepţia necompetentei după calitatea persoanei, precizând că are calitatea de raportor-membru al Comitetului Regiunilor din cadrul Uniunii Europene și, conform Protocolului privind privilegiile și imunităţile Comunităţilor Europene, beneficiază pe teritoriul naţional de imunităţile recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări. În prezenta cauză, conform apărării, competenţa după calitatea persoanei aparţine Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

Reţine instanţa de fond că, în prezenta cauză, competenţa este determinată de calitatea inculpatei de membru, în mandatul 2010 - 2015, în Comitetul Regiunilor din cadrul Uniunii Europene. Din înscrisurile depuse procedural la dosarul cauzei la data de 20 mai 2013 rezultă calitatea inculpatei I.V. de reprezentant permanent al României pe lângă Uniunea Europeană respectiv membru al Comitetului Regiunilor.

Instanţa de fond a mai arătat că, prin încheierea de ședinţă din data de 4 octombrie 2012, a respins ca neîntemeiată excepţia privind neregularitatea actului de sesizare al instanţei, excepţie invocată de inculpaţi, prin apărători, și a constatat - în temeiul art. 300 alin. (1) C. proc. pen., că este legal sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploiești.

Examinând însă excepţia necompetentei după calitatea persoanei, excepţie invocată de inculpata I.V., prin avocat D.G., instanţa de fond a reţinut următoarele:

Imunitatea parlamentară permite aplicarea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun pentru membrii Parlamentului European sau pentru personalul asimilat acestora. Conform art. 291 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, pe teritoriul statelor membre, Comunităţile Europene se bucură de privilegiile și imunităţile necesare îndeplinirii misiunii lor în condiţiile stabilite în Protocolul privind privilegiile și imunităţile Comunităţilor Europene. Potrivit dreptului comunitar, în discuţie este beneficiul aplicat „pe teritoriul naţional, imunităţilor recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări.” Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpata I.V. avea această calitate în perioada de referinţă, calitate pe care o are și în prezent. Potrivit art. 10 din Protocol, membrii Parlamentului European beneficiază pe teritoriul naţional de imunităţile recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări. În acest caz, este vorba despre o „imunitate comunitară”, sesiunea are o durată anuală, iar imunitatea parlamentară se aplică pe toată durata mandatului. Conceptul de „durata sesiunilor” a fost explicit interpretat de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (în Hotărârile din 12 mai 1964 și din 10 iulie 1986), în sensul că o sesiune anuală are o durată care corespunde anului în cursul căruia membrii săi se bucură de imunitatea prevăzută în Protocol, în această perioadă fiind incluse și vacanţele parlamentare. Ultimul aliniat al art. 10 prevede excepţia clasică a aplicării prerogativei imunităţii parlamentare, conform căreia aceasta nu poate fi invocată în caz de flagrant delict.

Cauza penală a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, primul termen de judecată fiind stabilit astăzi, 26 noiembrie 2013.

Examinând aspectele juridice ridicate de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie pentru judecarea în primă instanţă a prezentei cauze, se reţin următoarele:

- faptele presupus a fi fost săvârșite de inculpaţi, fapte ce formează obiectul judecăţii în prezenta cauză penală, datează din perioada anilor 2005 - 2007;

- trimiterea în judecată a inculpaţilor a fost dispusă prin rechizitoriul din data de 23 decembrie 2008;

- așa cum menţionează chiar instanţa de fond, verificarea regularităţii rechizitoriului s-a realizat prin încheierea din data de 4 octombrie 2012;

- declinarea competenţei prin prezenta sentinţă a avut loc la data de 21 mai 2013.

A constatat instanţa de fond că inculpata I.V. este membru, în mandatul 2010 - 2015, în Comitetul Regiunilor din cadrul Uniunii Europene. Această calitate nu atrage însă, așa cum greșit a apreciat instanţa de fond, schimbarea competenţei de judecată prin interpretarea dispoziţiilor art. 29 și art. 40 C. proc. pen., întrucât aceasta nu are calitatea de europarlamentar, astfel cum expres se menţionează în dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., și nici nu are beneficiul „imunităţii recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări.”

Instanţa de fond a interpretat greșit noţiunile de „privilegii și imunităţi” menţionate în art. 4 din Regulamentul de procedură al Comitetului Regiunilor (J. O. al Uniunii Europene nr. L 6/14 din 9.1.2010) care face trimitere, în mod generic, la „privilegiile și imunităţile prevăzute de Protocolul privind privilegiile și imunităţile.”

De asemenea, în mod greșit s-a asimilat calitatea de „membru în Comitetul Regiunilor” cu cea de „europarlamentar”, inclusiv prin asimilarea cu imunităţile și privilegiile acestora din urmă, nicio dispoziţie legală/convenţională/protocolară europeană nepermiţând o astfel de concluzie juridică, după cum greșit soluţia declinării competenţei are la bază interpretări generale referitoare la „dreptul comunitar”, la „imunitatea parlamentară”, la „imunitatea comunitară.”

Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., împrejurarea care atrage competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie este exclusiv calitatea persoanei (fiind norme de competenţă după calitatea persoanei), adică calitatea de senator sau deputat (în Parlamentul României) ori calitatea de europarlamentar.

Or, este de necontestat că inculpata menţionată nu are nici calitatea de senator ori de deputat în Parlamentul României și nici calitatea de europarlamentar.

Împrejurarea că, potrivit protocolului diplomatic ori consular, inclusiv la nivelul Uniunii Europene, cu privire la unele persoane se menţionează că beneficiază de anumite privilegii și imunităţi, nu determină schimbarea „calităţii”/„statutului” acestora în „europarlamentar” ori în „senator” sau „deputat” în Parlamentul României.

De altfel, nicio reglementare europeană din cele menţionate de instanţa de fond nu sugerează că membrii Comitetului Regiunilor sunt „echivalaţi”, prin statut, cu „europarlamentarii”, că se bucură de „imunitate” de jurisdicţie penală sau de alte „privilegii” care să pună în discuţie răspunderea penală pentru presupusa săvârșire a unor fapte pe teritoriul României, fapte care nu au legătură cu activitatea decurgând din calitatea de membru al Comitetului Regiunilor.

Privilegiile și imunităţile la care trimite Regulamentul de procedură al Comitetului Regiunilor pentru membrii acestuia se referă la cele general acordate persoanelor care îndeplinesc misiuni de natură diplomatică ori consulară, adică în executarea misiunii sau funcţiei respective (privilegii și imunităţi privind regimul transmiterii de documente oficiale, regimul documentelor de deplasare, libera circulaţie, declaraţiile făcute în exercitarea funcţiei, situaţia familiei, taxele vamale, schimbul valutar, regimul impozitării veniturilor, al achiziţionării unor bunuri etc.), iar nu la privilegii sau imunităţi de jurisdicţie penală pentru presupusa săvârșire a unor fapte pe teritoriul României, fapte care nu au legătură cu activitatea decurgând din calitatea de membru al Comitetului Regiunilor.

De exemplu, chiar și în cazul europarlamentarilor se stipulează (art. 9 - art. 10) că „membrii Parlamentului European nu pot fi subiectul niciunei forme de anchetă, detenţie sau al altor proceduri legale pentru opiniile ori voturile exprimate în exercitarea funcţiilor lor. Pe durata sesiunilor Parlamentului European membrii acestuia beneficiază: a) pe teritoriul statului lor de imunităţile acordate membrilor parlamentului ţării lor; b) pe teritoriul oricărui alt stat membru de imunitate faţă de orice măsură de detenţie și alte proceduri legale. Imunitatea se aplica, de asemenea, membrilor Parlamentului European atunci când aceștia se deplasează sau se înapoiază de la locul de întrunire a Parlamentului European. Imunitatea nu poate fi invocată în cazul în care un membru al Parlamentului European este surprins în flagrant delict și nici nu poate împiedica Parlamentul European să își exercite dreptul de a ridica imunitatea unuia dintre membrii săi.” De asemenea, în preambulul tuturor protocoalelor referitoare la imunităţi și privilegii se menţionează expres principiul potrivit căruia toate persoanele menţionate în protocol „se bucură pe teritoriile statelor membre de privilegiile și imunităţile necesare pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile”, „pentru îndeplinirea misiunii lor.”

Art. 10/respectiv art. 11 din Protocolul privind privilegiile și imunităţile, la care se face trimitere, inclusiv de instanţa de fond, prevede că „reprezentanţii statelor membre care participă la lucrările instituţiilor Comunităţii, consilierii acestora și experţii tehnici se bucură, pe perioada exercitării funcţiilor lor, a călătoriei spre locul de desfășurare a reuniunii și la întoarcere, de privilegiile, imunităţile sau facilităţile obișnuite”/respectiv că „reprezentanţii statelor membre, care iau parte la activităţile desfășurate de instituţii ale Comunităţilor, consilierii lor și experţii în probleme tehnice se bucură, pe durata exercitării funcţiilor lor și în decursul călătoriilor lor către sau de la locul reuniunii, de privilegiile, imunităţile și facilităţile uzuale.”

În sfârșit, potrivit art. 17/ex-art. 18 din același Protocol, „privilegiile, imunităţile și facilităţile sunt acordate funcţionarilor și altor agenţi ai Uniunii exclusiv în interesul acesteia din urmă.”

Faţă de cele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 și urm. C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a trimis cauza privind pe inculpaţii S.M., I.V., N.V., R.S., V.T., S.S., D.G., D.V., V.D., T.P., S.S., D.M., S.C. și O.D. la Tribunalul Prahova, pentru continuarea judecăţii.