Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

 

C O M U N I C A T

 

 

În şedinţa din 22 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, legal constituit în fiecare dintre cauze, a soluţionat sesizările în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind pronunţate următoarele soluţii:

 

 

Decizia nr.1  în dosarul nr.2208/1/2017

 

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. 1810/84/2016 şi, în consecinţă, stabileşte că:

Dispoziţiile art. 6 Capitolul 1 Anexa 5 din Legea nr. 63/2011 se interpretează în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi nu se aplică şi personalului didactic din învăţământul preşcolar care îşi desfăşoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2018. 

 

 

Decizia nr.2  în dosarul nr.2351/1/2017

 

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secția a V-a civilă, în dosarul nr. 26347/212/2015, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind natura juridică a proceselor-verbale întocmite în baza Ordonanţei de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activității Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 144/2014, de către inspectorii antifraudă şi posibilitatea contestării acestora.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2018.  

 

 

Decizia nr.3  în dosarul nr.2420/1/2017

 

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Gorj – Secţia I civilă, în dosarul nr. 15721/318/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, raportat la dispoziţiile art. 453 şi art. 394 alin. (3) din acelaşi cod şi art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C din 22 aprilie 1999, precum şi la Decizia nr. 19 din 18 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în sensul de a se stabili dacă sintagma «închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei» din cuprinsul art. 452 din Codul de procedură civilă face referire la dosarul în care s-au ocazionat cheltuielile de judecată sau la dosarul în care se solicită, pe cale principală, cheltuielile de judecată, în condiţiile în care art. 394 alin. (3) din acelaşi cod prevede că după închiderea dezbaterilor părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă”.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2018.    

 

 

Decizia nr.4  în dosarul nr.2524/1/2017

 

Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilă, în dosarele nr. 4337/107/2016 şi nr. 4768/107/2016, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă dobânda legală penalizatoare acordată prin hotărâri judecătorești pentru eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești cu titlu de drepturi salariale, reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j¹) din Legea privind Codul fiscal nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare [art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare], supuse impozitării și plății celorlalte contribuții sau reprezintă despăgubiri în sensul art. 42 lit. b) din Legea nr. 571/2003 [art. 62 lit. h) din Legea nr. 227/2015], nesupuse impozitului".

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2018.

 

 

Decizia nr.5  în dosarul nr.2195/1/2017

 

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Covasna - Secția civilă, în dosarul nr. 161/248/2014, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 329 din Codul de procedură civilă, coroborate cu art. 103 din Codul civil, ale art. 53 din Codul civil, coroborate cu art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, vizând prezumția legală a capacității de folosință, posibilitatea înlăturării acesteia prin aplicarea unei prezumții judiciare, precum și raportul între cele două tipuri de prezumții.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2018.

 

 

Decizia nr.6  în dosarul nr.2477/1/2017

 

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă, în dosarul nr. 16817/212/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept vizând interpretarea sintagmei „contracte de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare” prevăzută de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2018.

 

 

Decizia nr.7  în dosarul nr.2506/1/2017

 

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 1256/303/2017, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2, 3, 4 din Codul de procedură civilă prin raportare la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, respectiv de a stabili dacă, pentru încheierea valabilă a unui contract la distanţă, nu mai este necesară semnătura olografă sau electronică a debitorului, primirea mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa, fiind suficientă pentru încheierea valabilă a contractului, deci pentru a conferi valoare de titlu executoriu contractului de credit încheiat în această modalitate.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2018. 

 

 

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

 

Purtător de cuvânt al

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecător Minodora Condoiu