ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

 

C O M U N I C A T

 

În şedinţa din 18 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constituit potrivit legii, a soluţionat sesizările în vederea pronunţării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind pronunţate următoarele soluţii:

 

Decizia nr.10 în dosarul nr.3096/1/2020

 

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală, în dosarul nr. 19055/197/2019, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă instanţa penală poate analiza elementele răspunderii civile delictuale a inculpatului în ipoteza în care persoana vătămată se constituie parte civilă cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, dar după finalizarea procedurii de cameră preliminară, iar asigurătorul de răspundere civilă auto refuză să participe în procesul penal ca parte responsabilă civilmente”.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2021.

 

 

Decizia nr.11 în dosarul nr.3104/1/2020

 

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, în dosarul nr.6396/740/2019 (1993/2020), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: dacă formularea cuprinsă în art.335 alin.(3) din Codul penal, respectiv „cu aceeaşi pedeapsă”, face trimitere la pedeapsa prevăzută de art.335 alin.(2) din Codul penal sau face trimitere la pedeapsa prevăzută de art.335 alin.(1) din Codul penal, art.335 alin.(2) din Codul penal sau art.336 din Codul penal, în funcţie de elementul material alternativ al faptei comise.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.(3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2021.

 

 

 Decizia nr.12  în dosarul nr.3274/1/2020

 

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Argeş – Secția penală, în dosarul nr. 12831/280/2019/a1, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

 „1. Dacă infracţiunea de abuz în serviciu, în situaţia în care funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal sau la art. 248 din Codul penal din 1969, la descrierea căreia s-a reţinut indiferent de calitatea persoanelor care sunt acuzate, obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit echivalent cu sumele stabilite drept prejudiciu, în cuantum superior sumei de 10.000 de euro, este de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin raportare la prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din O. U. G. nr. 43/2002.

2. Dacă noţiunea de „folos necuvenit” prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 se circumscrie sintagmei „valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro”, prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) teza a II-a din O. U. G. nr. 43/2002, cu consecinţa atragerii competenţei materiale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie în temeiul art. 13 alin. (1) din O. U. G. nr. 43/2002”.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 februarie 2021.

       

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE