Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

COMUNICAT

            În şedinţa din 12 octombrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat un număr de 8 dosare în care au fost declarate recursuri în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se următoarele soluţii:

            - Prin decizia nr. 21, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că, procurorul din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism poate exercita calea ordinară de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de judecată într-o cauză de competenţa direcţiei, în condiţiile în care, la judecată, a participat un procuror de la parchetul de pe lângă instanţa competentă.

            - Prin decizia nr. 22, admiţându-se recursul în interesul legii s-a stabilit:

            În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală se stabileşte că durata arestului la domiciliu, executat în străinătate, măsură preventivă privativă de libertate, în accepţiunea art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, trebuie luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi dedusă din  durata închisorii aplicate de instanţele române.

            - Prin decizia nr. 23, admiţându-se recursul în interesul legii s-a stabilit:

            În interpretarea art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, se stabileşte că instanţa, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzut de Codul penal român.

            - Prin decizia nr. 24, admiţându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că, sentinţa prin care instanţa, sesizată direct prin cerere de revizuire, se desesizează şi trimite cauza procurorului competent conform art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală, poate fi atacată cu recurs.

            - Prin decizia nr. 25, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:

            În interpretarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, se stabileşte că pentru a putea beneficia de liberare condiţionată, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la muncă din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze trebuie să execute efectiv, fracţia întreagă, prevăzută de art. 59 alin. 1, respectiv art. 59¹ alin. 1 din Codul penal.

- Prin decizia nr. 26, admiţându-se recursul în interesul legii s-a stabilit:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 184 alin. 4¹ din Codul penal şi art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, se stabileşte că:

Fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai, care a produs o vătămare corporală din culpă constituie, după cum urmează:

1. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai este concomitent, atât în stare de ebrietate, cât şi cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, se va reţine concurs real între infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 4¹ din Codul penal şi cea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată;

2. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai se află în stare de ebrietate fără însă a avea o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, fapta sa constituie infracţiunea unică prevăzută de art. 184 alin. 4¹ din Codul penal.

3. În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real între infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 3 din Codul penal şi art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 sau între art. 184 alin. 4 din Codul penal şi art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

- Prin decizia nr. 27, se respinge propunerea de promovare a unui recurs în interesul legii în legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, înaintată de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, în lipsa sesizării Secţiilor Unite în condiţiile art. 329 din Codul procedură civilă.

- Prin decizia nr. 28, admiţându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că, prima de concediu prevăzută de art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă controlorilor financiari (în prezent auditori publici externi) şi celorlalte categorii de personal contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Conturi.

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Purtător de cuvânt al

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecător

Cristina Mădălina Buta