Apel tardiv. Cerere adresată instanței de recurs pentru repunerea în termenul de apel

 

Cuprinsul pe materii: Drept procesual civil. Apel tardiv. Cerere de repunere în termenul de apel

 

Index alfabetic : Drept procesual civil

-          Apel

-          Tardivitate

-          Repunerea în termen

-          Competența instanței

 

C. proc. civ. : art. 103

 

            În aplicarea art. 103 C. proc. civ., se reține că cererea de repunere în termen este un incident procedural asupra căruia se pronunță instanța competență să soluționeze calea  de atac. Ca urmare, cererea de repunere în termenul de declarare a apelului se adresează instanței de apel, aceasta fiind competentă să soluționeze cererea, iar nu instanța de recurs.

 

Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 3790 din 20 mai 2004

 

Prin sentința civilă nr. 4656 din 30 mai 2003, Judecătoria Cluj- Napoca a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, referitor la un   imobil preluat abuziv de către statul român și a respins ca neîntemeiate alte capete de cerere. 

  Reclamanții au declarat apel, referitor la capetele de cerere ce nu

s-au admis.

Prin decizia civilă nr. 937/A/2003, Tribunalul Cluj a admis excepția tardivității formulării apelului și, pe cale de consecință, l-a respins ca tardiv. 

Împotriva deciziei, reclamanții au declarat recurs, solicitând  repunerea în termenul de declarare a apelului. În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții, domiciliați în Germania, au avut un mandatar la domiciliul căruia s-au comunicat toate actele de procedură, dar că în vara anului 2003 mandatarul a fost plecat din țară. Se apreciază că,  în această situație, reclamanții s-au aflat într-o împrejurare mai presus de voința lor, de natură a înlătura efectele decăderii din termenul de declarare a apelului.

Pe fondul cauzei, se arată faptul că reclamanții nu au putut iniția procedura prevăzută de Legea nr. 112/1995, deoarece erau cetățeni germani și abia Legea nr. 10/2001 a deschis persoanelor aflate în această situație posibilitatea declanșării procedurilor reparatorii.

Analizând motivele de recurs invocate, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și, pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți. 

Conform art. 103 C. proc. civ., „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

Prin urmare, articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul în care termenele prevăzute de lege nu sunt respectate și chiar dacă nu operează cu noțiunea ca atare, cuprinde și dispoziții referitoare la instituția repunerii în termen.

În cauza de față, este de necontestat faptul că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, atât timp cât sentința civilă a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost comunicată mandatarului reclamanților la data de 25 iulie 2003, iar cererea de apel a fost depusă la data de 13 august 2003.

Înainte de a intra în analiza elementelor pe care reclamanții-recurenți le-au invocat pentru a motiva cererea de repunere în termen, urmează a se stabili în ce măsură Curtea poate soluționa o astfel de cerere.

Prin natura ei, cererea de repunere în termen este un incident procedural, motiv pentru care asupra ei se poate pronunța doar instanța competentă să soluționeze calea de atac ori să îndeplinească un anumit act de procedură. Acesta este motivul pentru care, asupra unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului, nu se poate pronunța decât instanța investită cu soluționarea apelului, chiar dacă, sub sancțiunea nulității, cererea de apel se depune la instanța a cărei hotărâre este atacată.

Pentru identitate de rațiune, Curtea urmează a constata că este inadmisibilă și cererea prin care reclamanții - recurenți solicită repunerea în termenul de apel în cadrul unei proceduri ce are ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care apelul a fost respins ca tardiv.

Soluția respingerii ca inadmisibilă a cererii de repunere în termenul de declarare a apelului atrage, pe cale de consecință, și respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva deciziei civile a Tribunalului Cluj. Cererea de apel, din data de 13 august 2003, nu cuprinde nici o referire la faptul că s-ar solicita repunerea în termen deși, așa cum s-a arătat, era evident că fusese depusă după termenul prevăzut de lege. În condițiile în care nu putea să dispună din oficiu repunerea în termen, tribunalul a procedat corect, invocând excepția tardivității și respingând apelul ca atare, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.