Audiovizual. Emisiune de televiziune. Publicitate mascată. Decizie de sancţionare. Condiţii de legalitate.

Legea nr. 504/2002, art. 27 alin. (1)

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic:           Audiovizual

                                    C.N.A

                                    Decizie

                                    Emisiune de televiziune

                                    Publicitate mascată

                                    Somaţie prealabilă

 

                                               

Potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (1) din Decizia nr.787/2006 a Consiliului Naţional al Audiovizualului „este interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât cele de teleshopping, în care să fie prezentate bunuri sau servicii individualizate care pot fi  identificate de public, de marcă, producător ori, prin modalităţi de comercializare (...)”, iar potrivit  art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, publicitatea şi teleshopingul se difuzează grupat, trebuie să fie uşor de identificat prin marcaje corespunzătoare şi trebuie să fie separate de alte părţi ale serviciului de programe, prin semnale optice şi acustice.

Faţă de aceste dispoziţii, constituie o formă de publicitate mascată, prezentarea în cadrul unei emisiuni de televiziune a unor informaţii legate exclusiv de activitatea desfăşurată de către o anumită societate,  în condiţiile în care nu s-a putut demonstra că, pe tema abordată au fost oferite o serie de informaţii cu caracter general, care să vizeze mai multe firme având acelaşi obiect de activitate.

Sancţionarea anterioară a societăţii de televiziune  pentru încălcarea repetată a aceloraşi dispoziţii legale,  face ca lipsa somaţiei prealabile  prevăzute de art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2004 să nu atragă nulitatea deciziei atacate.

I.C.C.J. , Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 4176 din 19 noiembrie 2008

 

 

            Prin contestaţia înregistrată la 3 septembrie 2007, S.C. O S.R.L. Bucureşti, a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea deciziei emise de acesta cu nr. 613/14 august 2007 şi exonerarea de plata amenzii contravenţionale în cuantum de 5.000 lei.

            În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că emisiunea transmisă  la 20 iulie 2007, pentru difuzarea căreia postul a fost sancţionat contravenţional a avut un caracter informativ şi nicidecum publicitar, după cum greşit s-a reţinut de către Consiliul Naţional al Audiovizualului. S-a mai susţinut că decizia de sancţionare este lovită de nulitate, fiind emisă în absenţa somaţiei pe care o impun dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 504/2002.

            Prin sentinţa civilă nr. 270/30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins  contestaţia reţinând pentru aceasta că decizia de sancţionare este legală, emiterea ei nefiind condiţionată sub sancţiunea nulităţii  de existenţa prealabilă a unei somaţii.

            Pe fondul cauzei, se reţine caracterul pur publicitar al emisiunii difuzate în 20 iulie 2007, în care s-au oferit informaţii detaliate privind firma de selecţie a forţei de muncă şi plasarea acesteia- fără ca postul de televiziune să o fi marcat corespunzător.

            Împotriva acestei sentinţe a declarat  recurs S.C. O S.R.L. susţinând în esenţă că decizia de sancţionare a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor  imperative prevăzute de art.91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 în sensul absenţei somaţiei prealabile, deşi aceasta era obligatorie având în vedere atât dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea audiovizualului cât şi dispoziţiile art. 112 alin. (1) din Codul audiovizualului.

            Recurenta a invocat şi netemeinicia deciziei de sancţionare – faţă de specificul emisiunii difuzate şi în care au fost prezentate informaţii cu caracter general privind posibilităţile de plecare la muncă în afara teritoriului ţării, fără a se preciza o societate anume.

            Recursul nu este fondat.

            În conformitate cu dispoziţiile art. 112 alin. (1) din Decizia nr.787/2006 a Consiliului Naţional al Audiovizualului „este interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât cele de teleshopping, în care să fie prezentate bunuri sau servicii individualizate care pot fi  identificate de public, de marcă, producător ori, prin modalităţi de comercializare – aceste restricţii nu se referă la denumirea companiilor producătoare de bunuri”.

            Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, publicitatea şi teleshoppingul se difuzează grupat, trebuie să fie uşor de identificat prin marcaje corespunzătoare şi trebuie să fie separate de alte părţi ale serviciului de programe prin semnale optice şi acustice.

            În raport de aceste dispoziţii şi având în vedere că prin emisiunea difuzată la 20 iulie 2007 recurenta-reclamantă a făcut public modul în care o anume firmă de plasare a forţei de muncă „PJ” se ocupă de întocmirea dosarelor pentru ocuparea unor  locuri de muncă în străinătate şi de selecţia personalului, temeinic şi legal a fost apreciat ca echivalând cu o formă de publicitate mascată.

            Deşi a contestat, recurenta-reclamantă nu a putut demonstra că în fapt au fost oferite pe tema respectivă informaţii cu caracter general care să vizeze mai multe  firme de plasare a forţei de muncă, precum şi condiţiile generale cerute de acestea, toate informaţiile difuzate fiind legate exclusiv de firma „PJ”.

            În ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 91 alin.2 din Legea nr. 504/2004 a audiovizualului, invocată de recurentă drept temei de constatare a nulităţii deciziei de sancţionare, în mod corect s-a reţinut că postul de televiziune a mai fost sancţionat cu somaţie publică, pentru încălcarea aceloraşi dispoziţii legale, caz în care în conformitate cu dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2004 a fost amendat  cu 2.500 lei – decizia nr.253/20 martie 2007.

            Or, în condiţiile în care scopul urmărit de legiuitor este de a proteja şi respecta anumite valori în domeniul audiovizual, în raport cu o anumită tematică expres reglementată, prin dispoziţiile alin. (3) al art. 91 este evident că  în situaţia încălcării repetate a aceloraşi dispoziţii legale, emiterea somaţiei pentru fiecare articol şi alineat din decizia de reglementare devine excesivă.

            Astfel fiind, este evident că intenţia legiuitorului nu a fost să sancţioneze cu nulitatea deciziei – lipsa somaţiei prevăzute de art. 91 alin.2, cu atât mai mult atunci când pentru acelaşi gen de fapte, cum este şi cazul în speţă, reclamanta a mai fost sancţionată .

            Recursul a fost respins ca nefondat.