Favorizarea infractorului.complicitate. Suspendarea executării pedepsei. Criterii

 

1. Înțelegerea  între o persoană și autorii furtului, de a transporta bunurile furate cu autoturismul, survenită într-un moment când bunurile fuseseră scoase din  depozit și erau duse spre a fi aruncate peste gardul curții, constituie pentru cel dintâi infracțiunea de favorizare a infractorului, iar nu complicitate, deoarece ajutorul nu a fost dat autorului înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, ci a survenit după consumarea acesteia, fără existența unei înțelegeri anterioare.

2. În cazul furtului unor bunuri în valoare de 51 milioane de lei în 1999, la care au participat 5 participanți, coautori și complici, ajutați de favorizator, nu se justifică suspendarea executării pedepsei, în atare situație aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia fiind lipsită de temei.

 

Decizia Secției penale nr.1072 din 27 februarie 2002

 

            Prin sentința nr.612 din 28 septembrie 2000 a Tribunalului București, secția I-a penală, au fost condamnați inculpații I.R., A.V. și M.P. la câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3, cu aplicarea art.74 și art.76 C.pen., iar inculpații I.I., M.R. și T.M. la aceeași pedeapsă pentru complicitate la furt calificat.

            Instanța a reținut că, în noaptea de 17 august 1999, primii 3 inculpați au pătruns prin escaladare în incinta depozitului unei societăți comerciale, de unde au sustras 10 saci cu cafea în valoare de 51 milioane de lei, cu complicitatea agenților de pază I.I. și M.R.

            După ce au furat sacii cu cafea, unul dintre autori l-a contactat telefonic pe inculpatul T.M., cerându-i să vină și să ridice cu autoturismul său cafeaua furată. Sacii cu cafea au fost încărcați în autoturism și transportați în locuri unde, ulterior, au fost împărțiți între inculpați.

            Prin decizia nr.91/A din 15 februarie 2001, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile inculpaților, a înlăturat aplicarea dispozițiilor alin.3 al art.209 C.pen. ca urmare a adoptării Ordonanței Guvernului nr.207/2000 și a condamnat la câte 2 ani și 10 luni închisoare pe autori și la câte 2 ani și 6 luni pe complici, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepselor.

            Împotriva deciziei au declarat recurs procurorul, cerând înlăturarea suspendării executării pedepselor, și inculpatul T.M.

            Recursurile sunt fondate.

            În ceea ce privește recursul inculpatului T.M., prima instanță și cea de apel au reținut, corect, că el a fost chemat de inculpatul I.R. în timp ce autorii furtului se pregăteau să arunce sacii cu cafea peste gardul societății comerciale. S-a mai reținut că inculpatul a ajuns la locul faptei în timp ce autorii aruncau sacii furați peste gard, neexistând o înțelegere anterioară între acesta și autorii furtului.

            În raport cu această stare de fapt, încadrarea juridică de complicitate la furt dată faptelor recurentului este greșită.

            Potrivit art.26 C.pen., complice este persoana care, cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

            Pe de altă parte, conform art.264 C.pen. constituie infracțiunea de favorizare a infractorului ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a înreguna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

            Din examinarea comparativă a textelor, rezultă că ceea ce deosebește în mod esențial complicitatea de favorizare este faptul că în primul caz înțelegerea între autor și complice este anterioară sau concomitentă cu săvârșirea faptelor autorului, în timp ce în cazul favorizării înțelegerea de a-l ajuta pe autor are loc după săvârșirea faptelor.

            În cauză, deposedarea părții civile de către autori a avut loc în momentul în care sacii cu cafea au fost scoși din depozitul societății comerciale; în acel moment infracțiunea de furt era consumată.

            Ulterior, după ce sacii cu cafea au fost duși din depozit pentru a fi aruncați peste gard, a fost chemat inculpatul T.M. care a transportat cu mașina lui bunurile furate.

            Prin urmare, inculpatul recurent nu a ajutat la comiterea furtului, care se consumase atunci când a fost chemat la telefon, ci i-a sprijinit pe autori să-și asigure folosul bunurilor dobândite prin infracțiune.

            Așa fiind, fapta recurentului constituie infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută în art.264 alin.1 C.pen. și nu  complicitate la furt calificat, cum greșit au reținut instanțele.

            În ceea ce privește recursul declarat de procuror, se constată că inculpații, autori și complici, au săvârșit o infracțiune gravă contra patrimoniului, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar la data comiterii faptelor, valoarea pagubei era ridicată.Ținând seama și de modul în care a fost concepută și săvârșită infracțiunea, de către mai mulți făptuitori, erau suficiente și convingătoare date în sensul că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executare.

            Așa fiind, recursurile au fost admise și, în urma casării în parte a hotărârilor atacate, inculpatul T.M. a fost con damnat în temeiul art.264, iar cu privire la toți inculpații aplicarea art.81 C.pen. a fost înlăturată.