Repunere în termenul de recurs. Recurs peste termen. Condiții

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul 

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- repunere în termenul de recurs

- recurs peste termen

  

C. proc. pen., art. 364, art. 365,

art. 3853 alin. (2)

 

1. Potrivit art. 3853 alin. (2) raportat la art. 364 C. proc. pen., repunerea în termenul de recurs se poate dispune numai dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost  făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Cauza temeinică de împiedicare, în sensul textelor menționate, constă fie în existența cazului fortuit sau a forței majore, fie în existența unei alte cauze care l-a pus pe inculpat în situația de a nu putea acționa în conformitate cu interesele sale și în lipsa căreia ar fi acționat în conformitate cu aceste interese. 

2. În raport cu prevederile art. 3853 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen., recursul peste termen poate fi exercitat numai de partea care a lipsit atât la judecată, cât și la pronunțarea deciziei instanței de apel. Ca atare, dacă inculpatul a fost prezent la toate termenele de judecată în apel, iar pronunțarea a fost amânată, inculpatul având termen în cunoștință pentru aceasta, condițiile prevăzute în art. 365 C. proc. pen. nu sunt întrunite.

3. Împrejurarea că inculpatul, imediat după arestare, a formulat un memoriu adresat unei autorități care nu are atribuții jurisdicționale, cum este Președinția României, nu echivalează cu o declarație de recurs, fiind lipsită de relevanță pentru stabilirea respectării termenului de recurs prevăzut de lege.

 

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3180 din 18 mai 2006

           

Prin sentința penală nr. 180 din 24 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.T., din tentativă la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 184 alin. (2) din același cod, text în baza căruia instanța a condamnat pe inculpat, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin decizia penală nr. 137 din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, a fost admis apelul formulat de procuror și, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, din prevederile art. 184 alin. (2) C. pen., în prevederile art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) din același cod, inculpatul fiind condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor, cu executarea pedepsei.

            Împotriva deciziei Curții de Apel Târgu Mureș a declarat recurs peste termen, la 13 februarie 2006, pentru inculpatul F.T., avocatul acestuia.

            În motivarea recursului peste termen, s-a solicitat repunerea în termenul de recurs, casarea deciziei penale nr. 137 din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș și, pe cale de consecință, menținerea sentinței penale nr. 180 din 24 mai 2005 a Tribunalului Harghita.

            Examinând cererea inculpatului de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu este fondată.

            Potrivit art. 3853 alin. (1) și (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.

            În conținutul dispozițiilor art. 364 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

            În conformitate cu prevederile art. 365 alin. (1) C. proc. pen., partea care a lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile. 

            Din analiza cauzei rezultă că inculpatul a fost reținut 24 de ore la data de 19 noiembrie 2004, iar prin încheierea nr. 404 din 20 noiembrie 2004 a Tribunalului Harghita a fost admisă propunerea procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 zile, începând cu 20 noiembrie 2004 până la 18 decembrie 2004 inclusiv. Ulterior, această măsură a fost prelungită prin încheierea nr. 442 din 16 decembrie 2004 pentru 30 zile, începând cu 18 decembrie și până la 16 ianuarie 2005. Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, emis la 10 ianuarie 2005, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv.

            Prin sentința penală nr. 180 din 24 mai 2005 a Tribunalului Harghita, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrată juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din tentativă la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 184 alin. (2) din același cod, text în baza căruia inculpatul a fost condamnat, iar în temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

            Prin adresa Penitenciarului cu Regim Închis Miercurea Ciuc s-a comunicat Tribunalului Harghita că, urmare a sentinței penale nr. 180 din 24 mai 2005, s-a luat măsura punerii în libertate a inculpatului.

            Apelul declarat de procuror a fost înregistrat la Curtea de Apel Târgu Mureș și a făcut obiectul dosarului nr. 534/2005, în care a fost stabilit prim termen de judecată la 15 iulie 2005, la care a fost prezent personal intimatul inculpat F.T., asistat de apărător ales, cauza fiind amânată la 9 septembrie.

La termenul de judecată din 9 septembrie 2005 intimatul inculpat F.T. a fost prezent și asistat de același apărător ales, iar pronunțarea a fost amânată pentru termenul din 19 septembrie 2005, menționându-se că părțile au termen în cunoștință.

La termenul din 19 septembrie 2005 când a avut loc pronunțarea, la apelul nominal nu s-a prezentat nimeni, fiind pronunțată decizia penală nr. 137 din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care a fost admis apelul declarat de procuror, sentința penală nr. 180 din 24 mai 2005 a Tribunalului Harghita a fost desființată în parte și în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din prevederile art. 184 alin. (2) C. pen. în prevederile art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) din același cod, în baza cărora a fost condamnat inculpatul, și au fost înlăturate dispozițiile referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Tribunalul Harghita a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 212 din 10 octombrie 2005 privind pe F.T.

            Recursul peste termen exercitat de inculpatul F.T. prin apărătorul său la 13 februarie 2006 conform ștampilei poștei la expedierea plicului, a fost primit și înregistrat la Curtea de Apel Târgu Mureș la 15 februarie 2006.

            Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în cauză, cele două condiții cumulative impuse de legiuitor prin art. 3853 alin. (2) cu referire la art. 364 C. proc. pen., și anume întârzierea să fie determinată de o cauză temeinică de împiedicare a declarării recursului și cererea de recurs să fie făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile, nu sunt îndeplinite.

            Împrejurarea că inculpatul, imediat după arestare, ar fi formulat un memoriu adresat Președintelui României, pe care l-a considerat ca fiind o declarație de recurs, nu poate fi avută în vedere, deoarece, pe de-o parte, o astfel de cerere adresată unei alte autorități, care nu are atribuții jurisdicționale, nu are nici o valabilitate.

Pe de altă parte, F.T. avea posibilitatea imediat, după încarcerare, să formuleze o cerere prin care își manifesta voința declarării recursului, pe care să o depună la administrația locului de deținere, potrivit art. 3854 alin. (1) cu referire la art. 367 alin. (2) C. proc. pen., situație ce nu a fost valorificată în cauză.

Așadar, inculpatul nu a făcut dovada că întârzierea în declararea recursului a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, neaflându-se nici în situația cazului fortuit și nici a forței majore sau a unei alte cauze care l-ar fi pus în situația de a nu putea acționa așa cum îi cereau interesele și ar fi făcut-o în absența lor.

            De asemenea, nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție referitoare la termenul maxim de 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

Astfel, din compararea datelor la care a fost pronunțată decizia instanței de apel - 19 septembrie 2005 - data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei - 25 octombrie 2005 - și data expedierii recursului peste termen - 13 februarie 2006 - rezultă că termenul de declarare a recursului de 10 zile a fost depășit.

Inculpatul ar fi avut posibilitatea declarării recursului până la 30 septembrie 2005, iar, ulterior, a cererii de repunere în termenul de recurs până la data începerii executării pedepsei, respectiv 25 octombrie 2005. Totodată, ar fi putut formula cerere de repunere în termenul de recurs și după data încarcerării, dar în cel mult 10 zile de la aceasta, respectiv până la 7 noiembrie 2005.

            De altfel, nici cele două condiții ale recursului peste termen nu sunt îndeplinite în cauză, și anume partea să fi lipsit atât de la judecată, cât și la pronunțare și recursul să fie declarat cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.

            Or, inculpatul și apărătorul său au fost prezenți la toate termenele de judecată în apel, inclusiv la dezbateri, și la pronunțare, atâta timp cât aceasta a fost amânată, iar inculpatul a avut termen în cunoștință. Nici condiția termenului de 10 zile de la începerea executării pedepsei nu este îndeplinită, arestarea având loc la 25 octombrie 2005, iar termenul cel mai târziu până la care ar fi putut formula recurs peste termen, în situația îndeplinirii și a primei condiții, ar fi fost 7 noiembrie 2005, iar data recursului peste termen declarat de condamnatul F.T. a fost 13 februarie 2006, cu mult peste termenul prevăzut de lege pentru cererea formulată.

            În raport cu considerentele ce preced, s-a dispus atât respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, cât și respingerea recursului declarat de F.T., ca tardiv.